VIDEO INEDIT | Ce se întâmplă sub apă atunci când femeile joacă polo

Poloiștii au o vorbă: „Ce se întâmplă sub apă, rămâne sub apă!”. Evident, un sport în care 90 la sută dintre contacte sunt subacvatice în timp ce arbitrul stă pe marginea piscinei nu poate fi controlat în totalitate. Singura șansă de a-i afla secretele este o cameră video sau foto plasată sub apă.

Americanul Anders MacCarthy a oferit doar un mic preview atunci când a declarat: „Au fost momente în care adversarii au vrut să mă înece. E cel mai dur sport posibil. E un joc în care îți faci un avantaj folosindu-te de coate, de trageri și de pumni”.

Unul dintre trucurile murdare din polo este să-ți lași unghiile de la picioare să crească pentru a-ți putea zgâria adversarul în timpul duelurilor pentru minge. Chiar dacă unghiile sunt verificate de arbitri la intrarea în bazin, la fel cum se întâmplă în fotbal cu crampoanele jucătorilor, băieții și fetele care practică polo reușesc să pătrundă, discret, cu câțiva milimetri de „arme albe” naturale.

Imaginile surprinse sub apă sub extrem de dinamice. Băieții își dau pumni și se trag de chiloți. Fetele, care joacă în costum de baie, nu se lasă nici ele mai prejos. Clipul de mai sus arată câteva lovituri în care capetele jucătoarelor se clatină serios, chiar dacă sunt sub apă. Mai delicate sunt contactele corporale care atentează la echipamentul fetelor. În imagini se poate vedea cum jucătoarea în costum roz riscă să fie dezbrăcată la propriu de adversara sa. În încercarea de a-și crea un avantaj, agresoarea atentează la zonele intime ale rivalei.

„Dacă dai un pumn cuiva în bazin, altcineva îți va trage un pumn la rândul lui”, declara la Jocurile Olimpice de la Londra, în 2012,  croatul Niksa Bobud. Întrebat dacă a dat cu pumnul în apă, Dobud a răspuns sincer: „Da, bineînțeles. Suntem la polo”.

Regula în polo e simplă. Nu ataci un jucător care nu are mingea. Jucătorii caută însă mereu metode de a păcăli arbitrul.

Russell McKinnon, un fost jucător din Noua Zeelandă devenit între timp oficial la federația internațională, a descris perfect sportul: „Cu toate aceste corpuri masive lovindu-se unul de altul trebuie să rămâi chiar în sufletul adversarului, altfel riști să te accidentezi. De asemenea, trebuie să simți când agresiunea e de ajuns. E mult teatru în bazin. Trebuie să fii un bun actor de la Hollywood, dar asta e doar jumătate din ce ai nevoie. Mai sunt pagubele colaterale pe care le primești atunci când aștepți mingea”.

Poloul mondial are meciul său de legendă: semifinala Jocurilor Olimpice din 1956, Ungaria – URSS 4-0. Partida este supranumită „Sânge în apă” și s-a disputat la scurt timp după ce sovieticii au trimis trupe în Budapesta pentru a reprima revoluția anticomunistă. Jocul de polo a fost întrerupt la un moment dat după ce un jucător maghiar a ieșit din bazin cu sângele șiroindu-i dintr-o rană deschisă sub ochiul drept, rezultatul unui pumn.

La aproape 60 de ani de la acel meci de legend, McKinnon spune că ungurii sunt în continuare cei mai tari în exploatarea regulamentului.