Dublă campioană olimpică, la Beijing (2008) și Londra (2012), Sandra Izbașa este aproape de a face pasul spre participarea la cea de-a treia ediție olimpică a carierei. O decizie pe care o cântărește de multă vreme și care ar pune-o între revenirile de senzație ale gimnasticii românești, alături de Cătălina Ponor și de Marian Drăgulescu. De altfel, de Ponor se leagă și dorința ei de se întoarce în sală, nu pentru a continua acea rivalitate sportivă de care toată lumea a vorbit în trecut, ci pentru a se încuraja și susține reciproc.
Întâlnirea cu Sandra (24 de ani) a avut loc într-o zi capricioasă de Mărțisor, în parcul Herăstrău. Printre picăturile răzlețe de ploaie și razele timide ale soarelui, descoperim o Sandra mult mai matură și mai sigură pe sine, o prezență tonică căreia îi place să zâmbească și să râdă, copilărește. Într-o discuție de aproape o oră, Sandra a vorbit despre ce o motivează să revină în sală, proiectele pe care le are în prezent, de ce antrenorul Octavian Bellu este un model pentru ea, dar și cine o așteaptă zi de zi, acasă.
Cu două titluri olimpice în palmares, Sandra privește înainte spre Jocurile Olimpice de la Rio FOTO: Hojda Alexandru
Cum este departe de gimnastică? Într-un fel frumos, dar într-un fel îmi este dor de gimnastică pentru că până la urmă gimnastica a făcut o mare parte din viața mea. Mă bucur de toate cele ce s-au întâmplat în trecut și zâmbesc de câte ori mă uit pe youtube la evoluțiile mele sau când îmi mai povestește cineva despre performanțele pe care le-am avut din 2004 până în 2012. Sunt puțin nostalgică, e adevărat, dar trebuie să recunosc că mă simt bine fără gimnastică în ideea că mă pot ocupa și de alte lucruri pe care doream să le fac în afara gimnasticii.
Spuneai că te mai uiți la evoluțiile tale pe youtube. Care a fost ultimul exercițiu pe care l-ai văzut? Chiar m-au întrebat niște prieteni în urmă cu câteva zile, dacă sunt de acord să le arăt pe youtube performanțele mele și am răspuns cu drag solicitării lor. Le-am arătat solul de la Beijing din 2008 și săriturile de la Londra din 2012, apoi, firesc, m-au întrebat dacă nu am avut și concurs la care am ratat, le-am spus că da, pot să le ofer și ratări, însă eu nu voi putea să mă uit
Ce ratare le-ai arătat? Cea de la Londra, finala de la sol, un exercițiu pe care l-am putut revedea doar de două ori până acum, dar și cel de la Mondialele din 2013. Sunt momentele care m-au marcat cel mai mult, în sensul negativ.
Ce faci acum? Sunt coordonator de imagine al clubului CSA Steaua, merg la evenimente, am diferite activități în cadrul clubului. Dar momentan sunt nehotărâtă pentru că îmi doresc să fac mult mai mult pe acestă parte de comunicare, nu doar de imagine, însă acestă decizia va sta în ceea voi hotărî să fac pe viitor, în următoarele luni. Sunt ultimul an la master la Nutriție și remodelare corporală, îmi doresc să dau examenele și să dau dizertația.
Lucrezi în cadrul unui club militar. Cât de des porți uniforma de locotenent? (zâmbește) Păi am purtat-o chiar în urmă cu câteva zile pentru o fotografie. Port cu mândrie această uniformă, ori ce câte ori mi se cere.
Sandra are funcția de locotenent în cadrul clubui CSA Steaua
Îți păstrezi costumele de gimnastică? Da. Le-am mai și probat, îmi vin bine în continuare. Nu sunt mari modificări față de momentul în care m-am lăsat de gimnastică, încă mă mai prind.
Ai mai intrat în sala de gimnastică pentru a te antrena? Cred că am intrat ultima dată când eram la „Dansează printre stele”, undeva prin octombrie. Îmi aduc aminte că îmi dăduse liber de la antrenamentele de dans și am convenit să merg până la Izvorani să văd dacă mai sunt în stare să fac ceva
Ce ai învățat în perioada aceasta cât ai stat departe de sală? Foarte mult. Am reușit să pot să comunic cu lumea din jur, pentru că noi avem un regim aparte în sala de gimnastică, suntem într-un cadru izolat, iar cel mult poți să comunici prin telefon. Doar că în viața reală te întâlnești cu foarte multă lume, din multe domenii și trebuie să ai capacitatea să poți susține o discuție. Eu am reușit să fac lucrul acesta și datorită părinților, a fost mai greu pentru că sunt o fire mai emotivă și nu reușeam să mă exprim, să comunic cum doream. Am fost la diverse evenimente, am mai vorbit cu lumea, am început să îmi fac prieteni, am reușit să învăț să acord interviuri, să fiu mai relaxată, pentru că eram tot timpul încordată, să nu spun ceva rău. Până la urmă trebuie ca lumea să mă ia așa cum sunt, nu trebuie să îmi calculez de fiecare dată vorbele pentru a părea altfel decât sunt. Îl am ca model pe domnul Bellu pentru că îmi place foarte mult cum reușește să vorbească despre orice domeniu.
Sandra ne demonstrează că încă stă bine cu detenta FOTO: Hojda Alexandru
Ponor a motivat-o să se gândescă la revenire Care mai este relația cu antrenorii Bellu și Bitang? Este o relație de prietenie, îi respect pentru tot ce fac, am mai vorbit de diverse lucruri. Ultima dată când am vorbit a fost de ziua domnului Bellu când i-am urat La Mulți Ani, mai vorbesc și cu doamna Mariana, dar știu că este prinsă cu diverse probleme.
Sandra, toată lumea așteaptă decizia ta privind reîntoarcerea în gimnastică. Ai luat o hotărâre? Deocamdată nu pot spune nimic despre acest lucru, trebuie să am o discuție cu domnul Bellu și doamna Bitang și în funcție de răspunsul lor, voi lua o decizie.
Vei condiționa revenirea de anumite aparate pe care să le faci? Vă repet, nu pot vorbi despre acest lucru. Când voi lua o hotărâre, vă voi spune.
Te motivează decizia Cătălinei de a se întoarce în sala de antrenamente? De la ea a pornit totul. M-a întrebat exact când eu concuram la „Dansează printre stele” dacă doresc să revin, iar atunci i-am spus „Cătălina, tot respectul pentru tine, dacă vrei să faci acest lucru, fă-l pentru că merită. Eu nu-ți pot da un răspuns pentru că mă ocup de altceva, iar dacă aș spune că da și m-aș răzgândi, nu ar fi fair-play din partea mea”. Trebuie să să am o discuție cu antrenorii, dacă pot face parte din echipă și mă mai încadrez în toate cerințele, vin cu drag . La noi, în România, nu poți să te pregătești doar ca să te pregătești, ci trebuie să urci pe podium, nu să fii lângă podium. Trebuie să cântărești foarte bine situația, dacă poți ajuta acea echipă și poți fi peste fetele care încă se antrenează acum sau dacă le lași pe ele ajungă acolo. Mă motivează gândul pentru că și Cătălina m-a ajutat să privesc partea plină a paharului dacă m-aș întoarce în gimnastică. Ea este probabil motivată și de mediul în care a fost acum, având în vedere că și prietenul ei se pregătește pentru Rio, cred că asta și asta a și determinat-o să se întoarcă în sală și să facă performanță.
Ponor și Izbașa, după ce au urcat pe podium la Londra, cu echipa FOTO: Nenciu Andru
„Trebuie să să am o discuție cu antrenorii, dacă pot face parte din echipă și mă mai încadrez în toate cerințele, vin cu drag”, Sandra Izbașa, dublă campioană olimpică gimnastică
Mai păstrezi legătura cu fetele din echipă. Cu cine vorbești cel mai des? Cu Diana Bulimar, dar și cu Larisa Iordache. Am fost chiar duminica trecută să le văd, a fost foarte frumos. M-am bucurat că am stat acolo un pic, este o atmosferă care îți este dragă tot timpul pentru că practic acolo ai crescut.
Nu ești tentată să antrenezi? Nu, pentru că am stat atâția ani în sală și că nu ar fi nimic nou față de ce am făcut până acum. Eu vreau să fac și alte lucruri, nu aș vrea ca toată viața mea să însemne gimnastică.
Își ține departe viața personală de presă Dacă ar fi să ștergi o zi din viața ta care ar fi aceea? Fără eșecuri, nu ai cum să câștigi Cred că aș șterge toate momentele dureroase, accidentări, ratări, dar fără ele știu că nu aș fi avut motivația să merg mai departe. Fără acea ratare din 2013 probabil nu aș mai fi fost motivată azi, să mă regândesc la o posibilă participare la Jocurile Olimpice de la Rio. Toate se leagă până la urmă, nu consider că ar trebui să șterg momentele mai puțin frumoase din viața mea. Consider că sunt o lecție pentru mine și sper să dau dovadă de maturitate pe viitor și să evit să greșesc, deși întotdeauna înveți din greșeli.
Te-ai pregătit pe 4 coduri diferite de punctaj. Cum ți se pare cel actual? Am concurat pe noul cod, în 2013. Este mult mai dificil la sol fiindcă nu mai ai voie să te odihnești pe colț sau să vizualizezi diagonala pentru că urmează să faci un element dificil pentru că acum nu mai e de ajuns să faci doar un element, trebuie să fie și dificil și executat corect. La sărituri trebuie să sari din note mari de execuție, să faci o săritură cât mai grea, ca să iei notă mare. La paralele, s-au mai schimbat, de exemplu eu cu paralelul de la Londra am pierdut o zecime la legare, iar la bârnă mari modificări nu sunt.
Sandra ar putea calca pe urmele lui Ponor și ale lui Drăgulescu, care s-au întors în sală FOTO: Hojda Alexandru
În primul interviu pe care l-am făcut, prin 2007, spuneai că ai trei dorințe: să ai o casă a ta, să sădești un copac și să ai un copil. Cât ai reușit să faci? Prima este realizată, am reușit să mă mut la casa mea. Iar celelalte două dorințe, când va veni copilul, o să sădesc și pomul, pentru a crește împreună.
Și copilul? Te gândești să faci pasul acesta? Deocamdată nu, mai vreau să copilăresc eu. E important să și găsești persoana potrivită cu care să faci un copil, să fii suficient de matur să îți asumi acea responsabilitate. Consider că mai am multe lucruri de făcut, de spus, peste câțiva ani, probabil se va întâmpla și asta.
Ai ținut departe de ochii lumii viața personală… Lucrurile personale trebuie să rămână personale, nu sunt pentru public. Eu am devenit cunoscută pentru rezultatele sportive, nu pentru viața mondenă. Nu-mi doresc o asemenea publicitate, nu cred că cineva este interesat de cine este iubitul meu sau ce facem. Multe din lucruri care apar nu sunt adevărate, am învățat să trec peste toate zvonurile și bârfele. Îmi place ca ceea ce fac eu în viața mea personală să rămână viața mea personală și să mă privească pe mine și anturajul meu, atât. Sandra și cele două medalii olimpic de aur cucerite
În ce ai investit banii pe care i-ai câștigat în sport? O parte i-am pus deoparte și cu restul am terminat casa pe care mi-am făcut-o.
Are un chihuahua Nini și nu iese niciodată din casă fără telefon Te-ai mutat la casa ta. Cum te simți? Mă bucur că am reușit să îmi duc până la capăt proiectul legat de casă și este foarte bine să te retragi în locuința ta, în liniște, în armonie, alături de părinți și de câinele meu, pe care îl iubesc și care de fiecare dată când ajung acasă mă întâmpină și se joacă cu mine.Sunt niște momente pe care mi le doream dintotdeauna și mă bucur că am reușit să le duc la sfârșit.
Sandra este o tipă tonică, mereu cu zâmbetul pe buze FOTO: Hojda Alexandru
Ce câine ai? Un chihuahua.
Îl porți sub braț, ca accesoriu cum face Paris Hilton? Nu vreau să par genul acela care să poarte câinele peste tot, mama mă ajută și stă mai mult cu Nini, iar când plecăm amândouă, rămâne singură, se descurcă, e foarte cuminte.
Nini, după numele mascotei de la Beijing? Da (râde). Am o mascotă de la Beijing pe frigider și de fiecare dată când o pornesc și începe să vorbească în chineză, Nini se uită la ea și mârăie.
În 2008, la Beijing, Sandra cucerea titlul olimpic la sol
Cum te mai descurci în bucătărie. Ai mai făcut progrese? Mai stau pe lângă mama, încerc să mai învăț de la ea. Chiar zilele trecute am făcut un pandișpan, mi-a ieșit frumos, bineînțeles, sub îndrumarea mamei. Chiar mă străduiesc să fac unele lucruri, nu pot spune că eu gătesc zilnic. Repet, mă străduiesc.
Ultima carte citită? Limbajul trupului, o carte despre psihologia comunicării non-verbale pe care o facem cu ajutorul corpului.
Sandra, impresionezi în toate aparițiile. Ești foarte cochetă și aranjată. Ai un stilist care te ajută? Mi-ar plăcea să am un stilist însă este greu să găsești timp pentru a merge la cineva. Eu îmi doresc să mi se ofere câteva sfaturi privind vestimentația, dar până la urmă mă inspir din cărți de modă sau internet.
Cât timp îți ia să te aranjezi înainte de a ieși din casă? Depinde de eveniment. Dacă încep cu baie durează până la o oră, o oră jumătate, dar dacă este o plecare pe fugă, cam 40 de minute.
Sandra, alături de Andreea Răducan și Monica Roșu la o gală a sportului
Două obiecte la care nu poți renunța? Telefonul și portofelul.
Ai un accesoriu de care nu te desparți niciodată? Nu. Îmi accesorizez vestimentația cu ținutele pe care le port. Încerc să nu ies prea mult în evidență, să fie ceva finuț.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER