Visul unei nopți de iarnă!** Vezi cum își pregătește viitorul noua speranță a natației românești!

Față în față, nici n-ai zice că ai de-a face cu un înotător de
performanță. Nu e nici cine știe ce înalt, nici musculos și nici
n-are spatele acela imens, primul lucru care îți sare în ochi la un
sportiv care-și face veacul mai mult în bazin decât pe uscat.
Totuși, Dragoș Agache, medaliat cu argint la Europenele din 2010 în
proba de 50 metri bras, este marea speranță a natației românești la
Mondialele din acest an și, mai ales, pentru Olimpiada de la
Londra, din 2012.

„Doamna
de fier”

09:30, dimineață, bazinul din Brăila. Prea târziu pentru a-l mai
prinde pe Dragoș acolo. Antrenamentul, primul al zilei, s-a și
terminat. Pe undeva e normal, atât timp cât ziua de muncă începe la
06:30! Un telefon al Laurei Sachelarie, antrenoarea sa, două vorbe
schimbate cu elevul său și apoi către reporter: „A ajuns
deja la hotel și se pregătește să doarmă. Dacă mergeți la 12:00,
sigur îl prindeți, că se trezește să mănânce”. Asta e!
Somnul după antrenament este sacru pentru un înotător. Așa că între
timp e loc de două vorbe cu fosta antrenoare a Dianei Mocanu, dar
„numai despre Dragoș, să nu mai dezgropați morții! Trăim
din prezent și din viitor, nu din trecut”.

Auzisem despre Sachelarie că este o tipă dură și cu limba ascuțită
– doar i se spune „Doamna de fier a natației
românești!” -, dar ea are varianta proprie, conform căreia
„faptul că sunt dură e mai mult o bulă care circulă în
jurul meu. Că am gura mare? N-am fost și nu voi fi niciodată un
yesman și nu mă interesează dacă acest lucru convine sau nu
altora”. Trag cu coada ochiului la vestimentația ei. Blugi
mulați, tricou cu buric la vedere și vreo 20 de brățări pe fiecare
mână. Da, nu pare deloc o dură, dar aparanțele înșală, nu-i
așa?

„Alții au ajuns
la arme chimice, noi tot cu săbii și
topoare!”

Despre Dragoș are numai cuvinte de laudă. „E un exemplu pentru
toată lumea. La 26 de ani, cât are el, nu știu câți au puterea să
se supună unui asemenea regim de pregătire. Oricum, planul nostru e
cu bătaie lungă, ținta principală fiind Olimpiada de la Londra”. Nu
se poate abține să nu remarce destul de puțina atenție care li se
acordă înotătorilor noștri, dar și condițiile de pregătire ale
acestora.

„Din păcate, noi nu vom fi niciodată la nivelul celor de
afară. Și nu vorbesc aici de americani sau australieni, unde
natația este rege, dar, uite, polonezii au investit enorm în
ultimii ani și vin la concursuri cu câte doi-trei sportivi la
fiecare probă. La noi, la ce investiții minime se fac, se cere
enorm de la sportivi. Vrem medalii, cu bazine vechi de 40 de ani și
la care nu s-a mai făcut nimic! Păi, în condițiile astea, dacă
ajunge unul măcar în serii la marile competiții, ar trebui să-l
pupăm în cur! Unii au ajuns la nivelul la care luptă cu arme
chimice, noi tot cu săbii și topoare!”.

Prea
modest. Prea optimist. Prea performer

În sfârșit, se face ora 12:00. Peste doar câteva minute, Agache
coboară în holul hotelului în care este cazat în Brăila, el fiind
constănțean de loc. Este extrem de modest, aproape timid, nu se
laudă cu argintul de la Europenele de la Budapesta și nu promite
marea cu sarea pentru Olimpiada de anul viitor. „În Ungaria
am fost opt inși care am terminat în trei zecimi de secundă, așa că
totul este posibil la noi, la brasiști. Poți lua aurul, cum la fel
de bine poți termina pe ultimul loc sau chiar să nu prinzi finala.
Eu visez, sigur, dar totul depinde de foarte multe amănunte, care
pot face diferența”, spune el.

Preferă să gândească pozitiv, să pună pe primul plan mentalul și
antrenamentul, nu să se gândească la faptul că nu beneficiază de
aceleași condiții de pregătire ca ale adversarilor. Printre altele,
la lipsa blocstartului, ca în atletism, care a fost introdus mai
nou și în natație. „Sigur, ar fi contat mult să am așa ceva
la antrenament, plecarea este foarte importantă, dar voi căuta să
mă adaptez la fața locului. Mă bucur, în schimb, că au dispărut
combinezoanele, care îi avantajau pe cei cu o musculatură
pufoasă!”. Alții, la 26 de ani, își trăiesc din plin
viața. El a ales sacrificiul pentru o glorie efemeră. Sacrificiu
este și din punct de vedere financiar, pentru că banii sunt puțini
în natație. Iar titlul olimpic, un țărm prea îndepărtat.
Deocamdată!

RESPECT

Laura Sachelarie a venit special la hotel de acasă pentru a face o
poză împreună cu elevul său. De data asta, fără mănunchiul de
brățări! „Așa, că doar suntem o echipă”, a spus
ea. „Una de aur?”, ar suna întrebarea
noastră

Mi-aș dori ca natația să beneficieze de mai
multă atenție din partea presei. În noiembrie au fost campionatele
naționale la Hunedoara, dar n-am văzut ca vreun ziar să fi dat
măcar rezultatele!
Dragoș Agache, vicecampion european la 50 metri
bras

Plouă afară, plouă și în bazin!

Condițiile de pregătire de la bazinul din Brăila nu sunt nici pe
departe propice marii performanțe. În tavan există găuri, ici,
colo, prin care se strecoară apa atunci când afară plouă! Iar
situația aceasta există de ceva vreme, nu de ieri, de alaltăieri.
De asemenea, în sală nu există decât un singur ventilator,
insuficient pentru a asigura sportivilor un aer acceptabil. Clorul
din bazin combinat cu zăpușeala din încăpere fac de multe ori o
atmosferă aproape irespirabilă nu numai pentru cei care se află în
apă, ci și pentru cei de pe margine.

Este
licențiat al Universității din Iowa

Timp de patru ani, între 2004 și 2008, Agache a fost plecat în
Statele Unite, unde a primit o bursă de studii la Universitatea din
Iowa. Tot acolo a fost liderul echipei de natație a instituției
respective, fiind extrem de apreciat pentru performanțele sale. S-a
întors acasă, la Constanța, în 2008, după ce a absolvit Facultatea
de Management Information Sistems, dar spune că „nu știu
dacă voi profesa vreodată aici așa ceva. Poate după ce mă voi lăsa
de sport, cine știe?”. În 2010, după argintul de la
Campionatele Europene de la Budapesta, obținut cu antrenoarea Gina
Handrea, a plecat la Brăila, pentru a lucra cu Laura
Sachelarie.