A murit Laurențiu Dumănoiu, mustăciosul medaliat olimpic la volei și câștigător al CCE cu Dinamo. „A mai dispărut o valoare”

Laurențiu Dumănoiu (foto, al doilea din dreapta), component al marii echipe de volei a CS Dinamo din anii 70-80 și al naționalei României, s-a stins marți din viață, la vârsta de 63 de ani. Născut la Râmnicu Vâlcea pe 23 iunie 1951, Laurențiu Dumănoiu a câștigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Moscova (1980) și a cucerit două cupe continentale cu Dinamo: Cupa Cupelor (1979) și Cupa Campionilor Europeni (1981). Acestea au fost doar vârfurile unei cariere sportive de excepție.

Laurențiu Dumănoiu  a început voleiul în orașul natal, fiind descoperit de antrenorul Laurențiu Stilea. Într-un interviu acordat ziarului Monitorul de Vâlcea, Laurențiu Dumănoiu a povestit cum a ajuns la volei: „Râmnicu Vâlcea era atunci un orășel, cred că 28.000 de locuitori erau cu toții. Rar se întâmpla să mergi pe stradă să nu te întâlnești cu cineva cunoscut. La volei am ajuns dintr-o întâmplare. M-a luat tehnicianul Laurențiu Stilea direct de pe stradă. Mergeam cu mama, m-a văzut, mi-a zis să merg la antrenamente. Mama nu prea a vrut, zicea să fac școală, să învăț multă carte. Până la urmă, m-am dus și mi-a plăcut din prima. Atunci se făceau antrenamentele mai mult pe afară, dar era frumos. În 1965, am participat la prima tabără de pregătire. Să vă spun și unde am fost cazați? Vă spun, la corturi. Dar a fost frumos”.

„Era un jucător complet”

La 19 ani, în 1970, Laurențiu Dumănoiu s-a transferat la Dinamo, unde a cunoscut gloria sportivă. Timp de 14 ani (s-a retras în 1984), el a contribuit la cele zece titluri naționale câștigate cu echipa clubului roș-alb, dar și la cucerirea a două cupe continentale: Cupa Cupelor în 1979 la Roeselare (Belgia) și Cupa Campionilor Europeni în 1981 la Palma de Mallorca (Spania). La națională, a îmbrăcat de peste 70 de ori tricoul primei reprezentative, cu care s-a clasat pe locul trei la JO de la Moscova și tot pe locul trei la Europenele din 1971 (Italia) și 1977 (Finlanda).

 „Era un coleg extraordinar. Nici nu-mi vine să cred că vorbesc despre el la trecut. A jucat pe postul de secund și a fost unul dintre cei mai compleți jucători români. Avea viteză de execuție, preluare… tot. Era un băiat fain, când glumeț, când cârcotaș, când serios. Din păcate, am mai pierdut o valoare”, a declarat Marius Cata-Chițiga, fostul coleg al lui Laurențiu Dumănoiu.

După ce a renunțat la activitatea de performanță, Laurențiu Dumănoiu a fost numit președinte la „Tânărul Dinamovist”, unde a avut în subordine 21 de secții, 62 de antrenori și 6 metodiști și peste 1300 de sportivi legitimați. Pentru rezultatele obținute în întreaga lui carieră a fost distins cu titlul de Maestru emerit al sportului și i s-a oferit în anul 2000 Medalia Națională „Serviciul Credincios” – clasa a III-a.

În luna august a acestui an, o boală necruțătoare s-a declanșat perfid în organismul său, ducând la decesul prematur al unuia dintre cei mai valoroși voleibaliști români din istorie.

Foto document. Dinamoviștii medaliați cu bronz la JO de la Moscova, din 1980 (de la stânga la dreapta): Marius Căta-Chițiga, Dan Gârleanu, antrenorul William Schreiber, Corneliu Oros, Laurențiu Dumănoiu, Gunther Enescu