Finalul „regimului Vișan”? Adin Cojocaru: „Dacă stai mai multe legislaturi, ajungem de fapt să trăim ceea ce avem noi acum, să faci fel și fel de lucruri prin Statut și regulament ca să rămâi tu, ceea ce nu este în regulă” | INTERVIU

Federația Română de Volei se pregătește de alegeri generale, reprogramate pentru data de 30 septembrie. Până pe data de 15 septembrie încă se mai pot face propuneri pentru funcțiile alese. Sunt însă deja multe voci din voleiul românesc care consideră că nu se mai poate conntinua cu „regimul Vișan”, având în vedere că această disciplină a ajuns foarte jos: sunt tot mai puține cluburi, masa critică de sportivi este tot scăzută, etc, în timp ce numărul oficialilor excluși din viața voleibalistică este tot mai mare. Practic, voleiul este azi a ajuns un sport de pluton în România, dacă nu chiar se numără printre „marii întârziați”. Adin Cojocaru este unul dintre oamenii care și-a anunțat deja disponibilitatea de a candida pentru funcția de președinte, ocupată în ultimii 16 ani de Gheorghe Vișan. Cu această ocazie, a oferit și un interviu amplu ziarului ProSport, pe care îl puteți lectura în rândurile care urmează.

Ce l-a determinat pe Adin Cojocaru pentru a candida pentru funcția de președinte la Federația Română de Volei și a schimba, practic, „regimul Vișan”

Ce v-a determinat să intrați în această luptă?
Cu unele întreruperi, sunt de aproape 20 de ani în volei, în federație. Am fost secretar general din 2002 până în 2005, din 2008 am fost membru ales în Consiliul Director, iar din 2016 și până azi am fost vicepreședinte. Cumva, am ajuns la o maturitate profesională, ceea ce, spun eu, pot să am o viziune corectă în privința dezvoltării unei federații, în cazul nostru voleiul.

În altă ordine de idei, în 2016, când am candidat în echipa domnului Vișan, am creat cumva un parteneriat. În ce sens? În 2015, când eu eram membru și președintele Colegiului de Observatori, dumnealui a venit la mine la facultate să discutăm. M-a întrebat: „Pe viitor, vrei să facem echipă?”. Eu am pus niște condiții, i-am spus că are multe lucruri negative și că nu aș vrea să mă asociez cu el. Mi-a replicat ceva de genul: „Nu, că le rezolv, le fac, le dreg, iar în 2020 ai să vezi că nu mă mai interesează și cumva îți fac lobby să deviii președinte”.

Să înțeleg că ați făcut o înțelegere de genul, intrați în echipa președintelui în 2016, iar la alegerile din 2020, adică acum, domnul Vișan nu va mai candida…
Exact! Nu i-am dat atunci un răspuns pe loc, i-am spus că mă gândesc.

„Este o bătălie grea, pentru că s-a creat un sistem care a lăsat ume de-a lungul timpului. E puțin mai greu să schimbi mentalitatea oamenilor și să-i îndrepți către ceea ar trebui să se numească volei, sport și onestitate până la urmă”, Adin Cojocaru

Spuneați ceva mai devreme că ați pus niște condiții, la ce anume ați făcut referire?
Am pus niște condiții vizavi de corectitudinea lucrurilor din federație, să fie niște oameni dedicați și să putem face niște proiecte. Eu nu stau doar că ocup o funcție, nu am nevoie. Până la urmă, nu trăiesc din asta, nici nu îmi place să stau agățat doar de dragul de a fi membru, nu este în regulă. Până la urmă am acceptat propunerea să candidez ca vicepreședinte în 2016, mi-a revenit să mă ocup de dezvoltarea juvenilă. Eu vreau să dezvolt acest sector, pentru că baza unei piramide în orice sport sunt acești copii. Este direcția pe care o ai de urmat, pentru a putea dezvolta ulterior lucrurile. De asemenea, am avut în responsabilitate și antrenorii. Asta a fost ceea ce a venit în dreptul meu, adică despre ce am răspuns. Și probabil că în 4 ani se poate observa ce am realizat eu pe aceste două segmente.

Înțelegerea Vișan – Cojocaru din 2015 a „picat”. „Păi nu ai înțeles, eu am spus că mai candidez pentru încă un mandat”

Au venit alegerile din 2020, vă sprijină acum domnul Vișan la funcția de președinte al FR de Volei?
În urmă cu ceva timp au început niște discuții, mi-a spus că mergem împreună în continuare. I-am amintit însă că am avut o discuție în 2015. Mi-a spus: „Păi da, lasă că vedem noi”. Și tot a lungit discuțiile, până când i-am spus că trebuie să lămurim lucrurile. Mi-a transmis: „Păi nu ai înțeles în 2015, eu am spus că mai candidez pentru încă un mandat”. Altor persoane le-a spus că încă nu m-am maturizat și vrea să mă mai țină încă 4 ani, ca și cum aș fi un copil, să fiu dirijat, scos în lume, să mă vadă oamenii. Consider că am ajuns la maturitate și cred că am cunoștințele și baza necesară să dezvolt lucrurile. Hai să spunem, inclusiv această neînțelegere m-a determinat să intru în această cursă.

Din afară, lucrurile arată că voleiul se află cu un picior în groapă. Cum se vede situația din interior?
Așa este! În interior trebuie găsite niște modalități prin care, spre exemplu, să restructurăm sistemul competițional, să-l așezăm pe niște baze solide până la urmă, care să creeze o trecere de la un nivel la altul. Nivel însemnând trecerea de la juniori, tineret către seriori prin formarea unei Divizii B. În acest fel să urmărim să nu mai pierdem copii până în 25 de ani. Sunt foarte multe pierderi în două zone ale dezvoltării sportive a copilului. Una la 14 ani, sunt copii care poate constată că nu le place voleiul, sunt și în clasa a 8-a. Apoi, a doua pierdere este la 18 ani. Dacă nu ai o anumită divizie care să-ți întindă o mână, să poți juca tu ca sportiv în continuare, te retragi. Și sunt copii care se pot dezvoltă și mai târziu, după 20 de ani, dar noi nu-i mai avem deja la volei. Deci, ar trebui să găsim o modalitate prin care să-i atragem, astfel încât să-și continue activitatea și apoi să vină și spre Divizia A1. Dar și la nivelul primei ligi trebuie să găsim diverse soluții, prin care să încurajăm mai mult sportivii români. Eu de asta am insistat cu sportiv U23 în Divizia A1, sunt copii care au aptitudini să joace și la acest nivel. Faptul că ai avut trei generații calificate la Campionatul European, de la cei născuți în 1995 până la 1999, iar la fete sunt, de asemenea, trei-patru generații, înseamnă că avem potențial. Avem o masă de copii talentați la nivel european și atunci trebuie să le găsim și o zonă prin care să-i absorbi. Dacă îi ținem undeva ca rezerve, îi pierdem. Așadar, avem nevoie de un sistem care să absoarbă copiii, să creștem masa critică, apoi este vorba și despre partea financiară, pentru că tot vedem că dispar echipe.

Și cum poate fi rezolvată problema?
Nu are cum federația să susțină financiar cluburile, este complicat, dar ca să poți să crești, apare acea zonă de transmitere, de mediatizare a voleiului. Se vorbește din ce în ce mai puțin despre acest sport, poate doar atunci când sunt evenimente majore.

Dar nu cumva se vorbește tot mai puțin de volei și pentru că federația nu și-a mai „vândut” produsul?
Sigur ca da! Imaginea trebuie creată cu niște lucruri care se întâmplă, absolut normale. Și apoi discutăm despre partea de marketing. Federația, sigur, nu a avut vreun parteneriat cu cineva care să facă măcar puțin marketing. Campionatul tău, rezultatele tale trebuie să ți le „vinzi”, toate acestea trebuie cumva promovate. Într-un timp îndelungat ajungem, de fapt, la ce avem azi, iar copiii probabil că nu mai sunt atrași de volei.

„Nu cred că federația trebuie să devină casa mea”

Federația Română de Volei are tot mai puțini jucători, oficiali implicați în fenomen, iar pe deasupra a mai și exclus diverse persoane. Practic, cine a deschis gura, cine a fost în cotradictoriu cu anumite idei, a fost exclus din volei. Cum comentați toată această treabă?
Aceste lucruri nu sunt normale. Dacă voi câștiga alegerile, voi face o Comisie de evaluare, să analizeze din nou ce a stat la baza excluderii persoanelor x,y, z din volei, nu dăm nume, să nu omitem pe cineva. Aș mai înființa și o altă Comisie, care să analizeze Statutul federației, pentru că și el trebuie așezat, orientat către progres. Statutul este baza unei federații. În baza lui se realizează anumite lucruri. Nu trebuie să fie restrictiv, din contră, trebuie să te ajute să dezvolți lucrurile, nu să te tot cantonezi în tuneluri restrictive.

Care ar fi, din punctul d-voastră de vedere, marile „bube” ale actualului Statut? Am văzut nenumărate discuții pe tema asta în ultimii ani…
Să o luăm de la sfârșit. Spre exemplu, pentru funcția de președinte nu poate candida decât o persoană care are cel puțin 10 ani de activitate în structurile afiliate FR Volei. Ce înseamnă asta? Că se poate candida doar din zona arbitrilor, din zona sportivilor dacă luăm și judecăm „mot à mot” enunțul respectiv, dar nu e voie. Trebuie eliminată această prevedere. Este adevărat, trebuie ca un posibil candidat să aibă activitate în zona voleiului, să se remarce prin diverse activități sau un om care să aibă o viziune. Nu trebuie să muncești 10-20 de ani și în acest caz îți dăm voie să participi, este restrictivă treaba asta.

Au mai fost înserate anumite lucruri, conform cărora nu poți candida dacă aduci atingere federației. Adică, dacă eu vorbesc cu d-voastră și „uite, Cojocaru a avut un dialog și a vorbit că e mai bine așa față de ce a spus Vișan”, poate se trezește cineva și spune „haideți, să-l ducem la Comisia de Disciplină”. Aceste lucruri nu sunt normale, noi trebuie să încurajăm oamenii. Acum, unii sunt de bună credință, alții cu o viziune mai amplă, alții sunt mai repeziți. Trebuie să-i asculți pe fiecare și să extragi partea esențială. Cu ce te ajută fiecare persoană, cu te te ajută fiecare Comisie pe care o ai? Până la urmă nu toți suntem la fel, nu toți suntem liniștiți.

Ar mai fi și o altă situație. Nu trebuie să stai la infinit în funcția de președinte. Nu cred că federația trebuie să devină „casa mea”. Și atunci, cred că două legislaturi sunt de ajuns. Dacă în două legislaturi o persoană reușește să facă ceva, mă gândesc că lasă ceva în urmă. Dacă stai mai multe, ajungem de fapt să trăim ceea ce avem noi acum, să faci fel și fel de lucruri prin Statut și regulament ca să rămâi tu, ceea ce nu este în regulă.

Dacă nu greșesc, domnul Vișan are deja patru legislaturi în spate…
Da, pentru că nu există o limită și atunci a reușit cumva să realizeze acest lung mandat. În toamna anului 2004, a devenit președinte și mai candidează pentru încă un mandat.

„Eu bat la porțile a 50 de ani. Domnul Vișan bate la porțile celor 70 de ani. Va mai avea proiecte de viitor, va avea vreo strategie care să se întindă pe un număr de ani?”

Ce informații aveți azi din lumea voleiului, este mulțumită sau vrea schimbare?
Eu cred că lumea vrea schimbare. Cred că fiecare este matur și analizează ce s-a întâmplat de-a lungul celor 16 ani. Fiecare cred că poate să-și dea un răspuns corect și onest. Cred că este nevoie de o schimbare. În primul rând, cei care vor să vină și să ocupe funcția de președinte, să nu vorbesc numai de mine, au niște proiecte, vor să dezvolte mai mult față de ceea ce este acum. Cred că se dorește schimbare și avem nevoie de ea. Gândiți-vă acum și dintr-un alt punct de vedere. Eu bat la porțile a 50 de ani. Domnul Vișan bate la porțile celor 70 de ani. Va mai avea proiecte de viitor, va avea vreo strategie care să se întindă pe un număr de ani? Eu îmi doresc să pot să pun pe picioare o strategie pe o durată medie sau mai lungă de timp, să pot să așez lucrurile pe un făgaș normal.

În urmă cu 4 ani ați fost în echipa domnului Vișan, evident, acum, nu mai poate fi vorba de așa ceva. Cu cine mergeți la luptă, cine face parte din echipa d-voastră?
Sunt oameni dedicați, am încercat să discut niște persoane care își doresc la fel de mult ca și mine să începem să urnim lucrurile în volei, să se întâmple ceva. Vor fi oameni dedicați, dar care au și idei, și timp să reușească. Sunt oameni din zona marketing-ului, din zona antrenoratului, din arbitrajul internațional. Încerc să iau oameni dintr-o paletă mai largă, care au reușit să se dezvolte personal în zona voleiului. Și atunci încerc să-i conving, haideți să facem o echipă! Suma lucrurilor bine făcute de fiecare va da o dezvoltare pe termen mediu sau lung. Sunt și oameni care au făcut ceva și au fost marginalizați, eu vreau să-i readuc și pe aceștia la volei.