Poveste adevărată: A fost odată DINAMO!
Foștii componenți ai echipei masculine de volei a clubului
Dinamo au sărbătorit recent, la un restaurant din zona Pieței
Gemenilor, 30 de ani de la ultima Cupă a Campionilor Europeni
câștigată pe 19 februarie 1981 la Palma de Mallorca. Dinamoviștii
au învins atunci în meciul decisiv, cu scorul de 3-2 (15:11, 15:9,
7:15, 8:15, 15:6), formația ȚSKA Moscova.
Anii parcă nici n-au trecut peste ei. Sunt tonici, puși pe glume,
cu chef mare de viață și cu niște kilograme în plus. Detenta? Poate
nu și-au pierdut-o. Sau poate da! Dar cert e că la înălțimea
performanțelor lor probabil nu va mai ajunge nimeni din voleiul
românesc. Campionii deapănă secvențe memorabile, șterg praful de pe
amintiri, răsfoiesc pozele sepia și servesc ironii fine. Returnează
tot între ei, pe același ton, ca la un antrenament decisiv.
Gheorghe Zanfir și Mihai Slabu pun pe tapet o întâmplare haioasă.
După finala câștigată la Palma de Mallorca au telefonat în țară,
„înroșind” liniile către România. „La final trebuia să plătim, dar
noi nu aveam voie să cheltuim bani pe acolo, așa că am plecat pe
ascuns din hotel, pentru că nu aveam bani de telefon”, râde Zanfir
spre ceilalți.
Gunther Enescu, Laurențiu Dumănoiu, Marian Păușescu, Eduard Derszi,
Cornel Oros, Dan Gârleanu, Marius Căta Chițiga, Teo Chiș, precum și
Doru Grigore, câștigător al Cupei Cupelor cu Dinamo în 1979,
Constantin Stere, fost medaliat cu bronz cu naționala la JO de la
Moscova 1980, Dan Drăgușin, managerul echipei de volei masculin a
clubului Dinamo, Nicu Stoian, președinte la Universitatea Craiova,
Viorel Manole, secretar federal, Aurică Drăgan, fost jucător la
Steaua, sunt numele care au fost prezente la eveniment. Iar
iubitorilor voleiului le stârnește probabil amintiri sau trăiri
intense doar rezonanța lor.
Tutovan, Mâțu, Ghizdaru, Șteflea, Mihăiță și antrenorul Willy
Schreiber nu au putut participa la întâlnire. Cei prezenți au ținut
un moment de reculegere în memoria foștilor jucători Ștefan Băroiu
și Emilian Vrâncuț, precum și a antrenorului Nicolae Sotir.
Articol scris de Andrei Mazurchievici