România a fost în creștere la Paris față de celelalte două meciuri din preliminarii, a avut momente bune în joc, dar am descoperit și multe minusuri, generate de valoarea scăzută a unora dintre tricolori, de lipsa de formă a altora, dar și de faptul că sunt câțiva care nu pot face față încă intensității unui asemenea meci.
Zicu, inexistent
Răzvan Lucescu a surprins prin titularizarea lui Zicu, de la care aștepta ruperea ritmului de joc, accelerarea în momentele de posesie a mingii și verticalizarea spre careul advers. Din păcate, mijlocașul lui Poli Timișoara a fost cel mai slab de pe teren, a dat doar o pasă lungă spre înainte, în rest preferând să arunce mingea înapoi, dintr-o prudență exagerată. „Nu știu cine a fost băiatul ăla care a ieșit la pauză. Nici n-am apucat să-l văd”, spunea ironic după meci Ladislau Bölöni.
Mijlocașii, foarte slabi
Ce nu a mai mers la naționala noastră? Tot de la Zicu pleacă și de la compartimentul lui, care n-a funcționat deloc în prima repriză. „Ne-am simțit stingheri”, s-au plâns atacanții după meci. Și adevărul e că
Rădoi a făcut cel mai slab joc al său sub tricolor, Cociș a fost și el absent mai ales în faza de construcție, iar Florescu, deși a făcut un meci curajos, are limitele lui în ofensivă. „Cociș a fost șters, nu l-am văzut nici pe el”, a comentat același Bölöni.
Grande Chivu, piccolo Săpunaru
Dacă veteranul Chivu a fost mare în meciul de sâmbătă, Săpunaru a fost depășit pe partea dreaptă a apărării noastre, poate și pentru că