Vorbim tot timpul despre cât de comunist e sistemul în fotbalul românesc. Spunem mereu că trebuie schimbat ceva și, când microfoanele emisiunilor sunt oprite sau discuțiile telefonice intră sub incidența lui „off the record”, afli și vinovații. Asta pentru că, dintre conducători, fotbaliști sau ziariști sunt doar câțiva cei care nu-i înjură pe Sandu & Dragomir: cei care preferă bășcălia, nervilor. Toată lumea așteaptă în continuare revoluția șușotită pe la colțuri și deturnată de unanimitatea aplauzelor plictisite ale unor adunări generale obosite după seri lungi, cu garnitură de muștar și cartofi. Râdem cu toții când ni se oferă imagini cu jumătatea cea autoproclamată „sexy” a cuplului de dictatori luminați călcată pe bombeuri și urlând ca din gură de șarpe: „Mă înghiontiți cu pumnul în spate, bă, nebunilor!” și sperăm că e similar cu acel: „Mă, copii, nu mă legați, mă doare! V-am fost ca o mamă!”, rostit la finalul unui proces de acum 22 de ani.