„Frontul de vest” s-a deschis cu „U” Cluj. Marian Iancu l-a criticat dur pe Ianis Zicu înainte de meci, a făcut-o și mai dur după partidă. Cu toate acestea, Poli a învins cu 2-1!

„Are kilograme în plus! Așa ceva e incredibil la un talent ca Zicu!” sau „A pierdut pregătirea fizică!” au fost câteva dintre vorbele lui Marian Iancu la adresa lui Ianis Zicu. Culmea, nu au fost vorbe aruncate după o înfrângere, ci după victoria contra Universității Cluj, în deplasare (2-1), care a readus-o pe Poli pe primul loc al clasamentului. Lucru sesizat poate de prea puțină lume, pentru că, în ordine, polii de interes ai serii au fost: 1. Real – Barcelona, 2. Iancu despre Zicu și 3. meciul „U” Cluj – Timișoara. Ierarhie poate nedreaptă, pentru că partida a fost una care trebuia băgată mai mult în seamă, mai ales prin felul în care s-a jucat. Acuzele lui Iancu au început după meciul de acasă cu Tg. Mureș, în care Ianis a ratat un penalty în ultimul minut, dar și acestea au fost mai degrabă spuse de prezentatorul unei emisiuni la Digi Sport, iar patronul le-a confirmat apoi! A urmat apoi „pedeapsa”, banca de rezerve pentru Zicu cu „U” Cluj. Numai că, având în vedere cele 17 goluri marcate de Ianis până acum, „războiul” se va termina cu siguranță la următorul meci.

Zicu i-a răspuns pe Facebook!
Golgheterul nu a rămas indiferent la auzul observațiilor referitoare la kilogramele sale. Zicu a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj: „Pentru toți cei care m-au acuzat că am ki

Rapidul a parcurs în doar opt minute distanța de la un joc slab la statutul de favorită la titlu. Cassio, cu a treia dublă consecutivă pe Giulești și Spadacio, cu o execuție de zile mari, i-au scos pe vișinii din letargie și i-au trimis la doar un punct de liderul campionatului, Oțelul.

Începutul n-a fost prea încurajator, mai ales că s-a dovedit repede că eșecul de la Timișoara lăsase câteva urme. Nu doar asupra lui Bornescu, scos din poartă după acel meci, ci și pentru Marius Constantin, care și-a mai luat o porție serioasă de reproșuri după ce i-a pus de două ori pe cei de la Astra pe contraatac. Contraatacuri care însă nici măcar n-au îndrăznit să se apropie de poarta lui Coman, stingându-se de la sine în pase timide fie pentru un Fatai mai neputincios ca niciodată, fie pentru un Miranda care justifică de la meci la meci chinurile disperate (și reușite într-un final!) ale lui Dinamo de a scăpa de el în fiecare pauză competițională. Totul lâncezea, Lazăr stârnea zâmbete cu două semi-lufuri, Selymeș urla de pe margine simțind că poate ciupi ceva…și dntr-o dată totul s-a schimbat.

Comisia de Disciplină a LPF lovește din nou. După ce miercuri a fost episodul „cum să anulezi un roșu, deși regulamentul spune că nu se poate așa ceva”, ieri a urmat și partea a doua, intitulată „cum să te reunești din nou, să judeci același caz, să-l scoți nevinovat și să rămână etapa de suspendare”.

„Sentința a fost în pronunțare. Deci, încă se judecă”. Asta a fost justificarea lui Florin Gâtejan, membru în Comisia de Disciplină, pentru ziariștii care zâmbeau știind că decizia ar fi trebuit să fie definitivă. Iar apoi a urmat o nouă judecată, de aproximativ o oră. Iar discuția, în prezența lui Andrei Cristea, a decurs aproape la fel ca în ziua precedentă.

Clișeul spune că fotbaliștii români sunt tehnici, rapizi și destul de disciplinați tactic. Cam asta e ideea generală despre cei care evoluează în Liga I. Și, în mare măsură, e adevărat. Numai că, apropo de „mare măsură”, avem și altfel de fotbaliști prin campionat. Iar doi dintre ei chiar au peste 100 de kilograme! Sigur, nu vorbim aici de „grași”, ci mai degrabă de „grei”, mai ales că oamenii care intră în „Top 10″ sunt în principiu portari și fundași. Dominația lor ar fi fost „spartă” dacă șefii de la CFR Cluj ar fi fost mai îngăduitori și nu ar fi scăpat de un atacant impresionant: Cristian Fabbiani, argentinianul despre care se spunea că are mai mult de 105 kilograme!

Categoria „specială” – peste 100 kg

Zarko Markovic- 102 kilograme
Fundașul central al celor de la Gaz Metan Mediaș e cu adevărat un fotbalist impresionant. Pe lângă faptul că e cel mai înalt jucător care a evoluat vreodată în Liga I la cei 2,04 metri ai săi (l-a depășit până și pe celebrul Brătianu II ), stoperul din Serbia conduce și în topul kilogramelor din campionatul românesc. Iar Markovic (foto stânga), cu cele 102 kilograme ale sale și cu alura sa de „soldat universal”, dirijează acum o apărare care sperie (la figurat!) atacanții adverși. Nu de alta, dar evidența spune că a primit cele mai puține goluri din Liga I (7 ).

Costel Pantilimon- 101 kilograme
Tot la capitolul „peste suta de kilograme” avem un alt nume „greu” care vine de la Poli Timișoara. E vorba de portarul Costel Pantilimon (foto drea

Naționala de tineret a României a câștigat Grupa 1 din preliminariile pentru Euro 2011 după 0-0 ieri, cu Rusia, la St. Petersburg. Tricolorii mici bătuseră vineri, la Botoșani, aceeași Rusie cu 3-0. Echipa lui Săndoi s-a calificat în barajul pentru turneul final. România are șansa să ajungă, astfel, din nou la Olimpiadă, după 48 de ani.

Calculele erau simple: după ce îi bătusem pe ruși cu 3-0 la Botoșani, acum aveam nevoie doar de o înfrângere la două goluri diferență pentru a câștiga grupa și a ne duce la barajul pentru Europeanul de anul viitor din Danemarca. Tocmai de aceea, Săndoi a preferat să menajeze mai mult de jumătate din echipa care dezintegrase Rusia săptămâna trecută. Iar începutul n-a fost prea încurajator, cu Silviu Lung scăpând în față două mingi pe care rușii n-au fost în stare să le concretizeze. Însă portarul Craiovei avea să se revanșeze cu vârf și îndesat pe parcursul meciului. Și-a revenit instant, parând un șut de la 25 de metri al lui Mamaev. De-abia apoi am atacat și noi, cuplul Hora – Ioniță realizând două contraatacuri pe care rușii le-au oprit cu greu. A venit însă eliminarea lui Ioniță și roșiii s-au năpustit peste noi.

Titluri câștigate în Portugalia și Belgia, participări în cupele europene și, în general, un CV impresionant, din care nu lipsește nici naționala României. Toate acestea nu au contat însă pentru șefii de la Al-Wahda, campioana Emiratelor Arabe Unite, care l-au dat afară pe Ladislau Bölöni. Și, culmea, după o victorie (3-1 cu Ittihad Kalba în campionat). E totuși cineva care se bucură în urma acestei vești: cei de la CFR Cluj, care au și pregătit oferta pentru Bölöni!

Două înfrângeri consecutive, în prima etapă de campionat și în Supercupă, au pecetluit soarta antrenorului român. Deși a învins miercuri în cea de-a doua etapă, Bölöni a fost înlăturat de la Al-Wahda. „Am decis să-l demitem pe Bölöni pentru că nu a fost în stare să antreneze jucătorii de calibru pe care-i avea la dispoziție”, a fost justificarea șeicilor, care au mai avansat un motiv: „În niciunul dintre meciuri nu a aliniat același prim-unsprezece!”. Așa că Loți a fost demis și se va întoarce în Europa.

După prima repriză, se părea că rușinea de la Split are efecte post-traumatice care tind să se permamentizeze, însă „câinii” au revenit la 2-2 în cea de-a doua repriză.

Cei de la Pandurii au răsucit aseară cuțitul în rana deschisă a lui Dinamo, ale cărei evoluții se transformă încet-încet într-un adevărat caz medical. După ce și-a dat doctoratul în eliminări rușinoase din Europa, la Split,

Olanda a făcut ieri cel mai bun meci al său de la Mondial și a depășit fără emoții Slovacia în optimi (scor 2-1). Victoria i se datorează în mare măsură lui Arjen Robben, marcator al unui gol și principalul factor disturbator pentru apărarea slovacă.

În 4-2-3-1, „Portocala” lui Van Marwijk e mai mecanică decât se credea. Solidă, rapidă și greu de depășit în apărare, Olanda plângea parcă în faza grupelor după „scânteia” care să-i dea și luciu de campioană mondială. A găsit-o exact la momentul potrivit și în persoana lui Arjen Robben.

Întâi, i-a citit gândurile lui Sneijder și a accelerat din propriul teren, cu nebunia vedetei care simte că i-a venit momentul de magie. A preluat fin, a dezmierdat mingea prin fața a doi slovaci care parcă își spuneau „ăsta e nebun, n-are cum să tragă de acolo!” și le-a râs în nas și lor, și portarului cu o torpilă de la vreo 25 de metri la colțul scurt. Apoi, pentru olandezi au intrat în rol anii de băgat la cap noțiuni tehnice la celebrele lor grupe de juniori: mingea plimbată la infinit e cel mai frustrant lucru pentru adversarii care nu prea se încumetau nici măcar la presing.

Ideea era simplă: Uruguay și Mexic aveau nevoie doar de un egal care să trimită Franța acasă. Numai că, mult anunțatul blat a fost până la urmă un meci care pe care, unde s-a alergat cât pentru șapte partide și care s-a lăsat și cu capete sparte. Iar golul lui Luis Suarez a adus victoria Uruguayului, care a aruncat Mexicul într-un duel formidabil în optimi cu Argentina.

Tocmai asta era marea problemă: egalul ca egal, dar cine se încumetă să joace cu Argentina în optimi? Iar sperietoarea Messi a dat roade: trei atacanți de fiecare parte și ofensivă nebună din primele minute. Un pic de scandal chiar când Mexicul a reclamat un penalty la un henț al sud-americanilor. Pe celălalt stadion, Africa de Sud conducea deja Franța, dar asta n-a contat nici măcar o secundă. Guardado a avut o bară de la 30 de metri, Dos Santos a fost blocat în ultima secundă, iar apoi a venit și golul.

Suarez. Cine altul?
Dar pentru uruguayeni, când un contraatac a adus o centrare perfectă a lui Forlan, iar Luis Suarez, omul care a marcat pentru Ajax mai multe goluri decât numărul de biciclete din Amsterdam, și-a folosit capul simplu, pentru 1-0. Și dacă tot mai era vreun dubiu, trebuia să vedeți frustra

Gurile de foc de proveniență poloneză, Podolski și Klose, au lovit în plin Australia. Muller și Cacau au dat loviturile de grație.

Opt ocazii mari în doar prima jumătate de oră a meciului. Și două goluri ca să le încununeze. E fantasticul bilanț al unei naționale pe care lumea refuză să o ia în calcul ca mare favorită. Până una alta, ei se iau în serios și turează motoarele. Primul hop, Australia, a fost trecut cu o ușurință, scor 4-0, dezarmantă pentru rivalele la titlu.

53 de meciuri și 43 de goluri în toate competițiile pentru Barcelona. A câștigat, în ordine, Supercupa Europei, titlul în Primera și, cireașa de pe tort, Liga Campionilor. E prea mult până și pentru Lionel Messi. Sau cel puțin așa susține preparatorul fizic al Argentinei, care ne anunță că starul e obosit și că nu trebuie să ne așteptăm la un Mondial de senzație din partea lui.
Fernando Signorini, preparatorul fizic al Argentinei și omul care a dirijat din punct de vedere fizic cea mai mare parte a carierei lui Maradona, ne anunță: „Messi e obosit și nu va da randament 100% la turneul final. Fenomenul e ireversibil, omul a fost suprasolicitat la ech

De două luni, goalkeeperul dinamovist stă mai mult prin spitale, iar revenirea la antrenamente pare o himeră

Necazurile lui Emilian Dolha par să nu se mai termine.

După operația la umăr, portarului i s-a descoperit o infecție în corp. Acum stă aproape numai prin spitale, are un program de medicamentație foarte strict, iar recuperarea nici măcar n-a început-o și nici nu pare că o va începe prea curând. Mai ales că se pune problema unei noi intervenții chirurgicale!

Rapid – Dinamo e poate cea mai pură demonstrație că miza Europa League pălește în fața orgoliului. Și e poate printre puținele partide în care se mai gândește așa.

În primul rând, pentru rapidiști sosise ora răfuielilor. În primul rând, cu Steaua, la salutul jucătorilor. Rând pe rând, de la Bornescu până la Ioniță, întregul prim „11″ a fost chemat să scandeze împotriva rivalei pe care o umilise recent. După Ioniță a urmat antrenorul. De data asta, cu o invitație specială, cu iz de capcană. Pentru că nu a fost pus să strige contra Stelei, ci contra echipei la care s-a lansat, consacrat și pe care a condus-o atâția ani. Ando, elegant, a parat invitația.

Rapid nu a izbutit să învingă pe Ceahlăul pe teren propriu, chiar dacă prima repriză le-a aparținut giuleștenilor.

Ceahlăul a reușit să încurce toate echipele bucureștene în acest retur, atât Steaua cât și Dinamo pierzând puncte în confruntarea cu moldovenii.

În minutul 76 Cebotaru a deschis scorul finalizând un contraatac ca la carte a echipei lui Filipovic. Elevii lui Ioan Andone au obținut un punct din acest meci abia în minutele de prelungire când Răduță a înscris pentru 1-1 cu un șut plasat perfect pe colțul lung.

Adrian Iordache a marcat în minutul 25, dar golul a fost anulat pentru henț.

După acest rezultat Rapid se clasează pe locul șapte cu 42 de puncte, în timp ce Ceahlăul, în ciuda rezultatelor înregistrate în meciurile cu granzii bucureșteni, nu reușește să iasă din zona retrogradării.

Emoțiile „câinilor” au existat doar zece minute: între golul de 3-2 al Oțelului și minutul 75, când asaltul moldovenilor și-a pierdut din intensitate.

Ușor, ușor, Dinamo își anunță și oficial candidatura la titlu, mai ales că 3-2-ul de la Galați continuă seria excelentă din acest retur. Jocul n-a strălucit neapărat, dar trebuie precizat că Oțelul a ajutat-o foarte mult, cu o primă repriză dincolo de orice limită și cu faptul că n-a fost în stare să mențină presiunea și în finalul de meci.

Marele derby a avut o încărcătură și mai mare în seara de dinaintea partidei. Și era să se lase cu urmări deosebit de grave pentru trupa din „Ștefan cel Mare”, pentru că tehnicianul Cornel Țălnar a fost la un pas să-și dea demisia înainte de Dinamo – Steaua. Iată și ce s-a întâmplat.
Marți seară, tot clubul Dinamo vorbea doar despre tentativa de „blăturie” a lui Adrian Cristea. Chiar jucătorul a venit la Cristi Borcea pentru a-l informa că a fost contactat de un om de afaceri, care i-ar fi oferit 100.000 de euro pentru a nu-și apăra corect șansele în fața Stelei. Cornel Dinu a fost cel care a dezvăluit o parte din poveste, marți seară, la emisiunea „Fabrica de Sport”. „Băieții ăștia de la Steaua nu se amestecă decât dubios. Steaua nu joacă corect acest meci. Țălnar e mut la Săftica, nu știe cum să joace, ce să joace și pe cine să conteze. A fost o încercare de corupere a jucătorilor!”, a spus directorul tehnic al „câinilor” la Telesport. De aici a început totul.

De pe 18 octombrie 2008, fanii dinamoviști nu l-au mai văzut pe unul dintre cei mai iubiți jucători ai „câinilor” decât la sala de forță, la antrenamente sau la jocurile „satelitului”. E vorba despre Florin Bratu, cel care astăzi va reveni în fața spectatorilor, chiar în „Ștefan cel Mare”.

Pentru început, cel poreclit „Mitraliera” va fi rezervă, însă antrenorii se gândesc să-l trimită pe teren pe finalul meciului. Cel puțin 20 de minute, și asta în condițiile în care terenul va fi greu, după ce ieri a nins toată ziua la București. Sâmbăta trecută, pe un teren asemănător, adică plin de noroi, Bratu a înscris două goluri în poarta celor de la Tricolorul Breaza și a arătat o mare poftă de joc.

N”Doye este indispensabil

În prima garnitură pe care Cornel Țălnar o va trimite pe teren se va afla și Ousmane N’Doye. În ciuda incidentului în care a fost implicat după meciul cu Internațional Pitești, senegalezul nu și-a pierdut locul de titular. Asta deoarece africanul a fost pe toată durata săptămânii numărul 1 la antrenamente. Altfel, în prim

Locul: Muzeul Mercedes, din Stuttgart. Momentul: a doua zi după victoria nemților în fața Urziceniului (3-1). Personajul principal: Ciprian Marica. Încă de la primul etaj, cel cu modele de epocă, ne dăm seama cât de greu e să vorbești cu el după victorie.
Îi sună telefonul încontinuu. Intră în direct la tot felul de emisiuni de televiziune, deși zgomotele din ambianța muzeului sunt destul de inoportune pentru astfel de lucruri: „Moderatorul tocmai m-a întrebat dacă sunt la curse, că nu înțelegea de ce se aud motoare turate”, râde Marica. Printre picături, vorbim și de meciul cu Unirea: „De când a venit, Christian Groos (n.r. – noul antrenor al lui Stuttgart) ne-a spus că trebuie să dăm două goluri ca să ne calificăm. Deci ideea chiar era să-i luăm pe sus pe cei de la Urziceni. Bine, nu ne așteptăm nici noi să ne iasă așa bine”. Coborâm spre mașinile elegante ale anilor 30. „Asta e superbă, priviți-o, făceți-vă și voi o poză cu ea, e senzațională!”, ne îndeamnă Marica, arătând spre un model roșu aprins de genul celor folosite la nunțile capetelor încoronate. „Chiar îmi pare rău că trebuie să elimin români de-ai mei, dar asta e soarta. Mă bucur oricum că am dat gol. Sincer, nici nu mai țin minte când o făcusem ultima oară. Bine, ca să marchezi, sunt mai mulți factori la mijloc, trebuie să intri în ritm, să joci în primul rând…”, explică atacantul.

Unirea Urziceni are astăzi în față „meciul vieții”, așa cum au catalogat jucătorii campioanei României partida care poate duce o echipă românească în primăvara Ligii după mai bine de 21 de ani.
În 1988, Dan Petrescu juca la Steaua, în ultima formație autohtonă care a reușit să spargă bariera și să ierneze cu gândul că în anul următor va juca tot în Cupa Campionilor, așa cum era numită atunci Liga Campionilor, după ce a câștigat ambele manșe ale „dublei” cu Spartak Moscova, 3-0 și 2-1.

Formația Rapid București a învins, vineri, pe teren propriu, cu scorul de 4-1 (1-0), echipa Gaz Metan Mediaș într-un meci contând pentru etapa XIV-a a Ligii I.

Pentru Rapid au marcat Iencsi ’43 (penalti), Spadacio ’71, Ioniță ’84 și Răduță ’90+1, în timp ce pentru Gaz Metan a înscris Pârvulescu ’61.

În minutul 43, arbitrul Marius Avram a dictat un penalti după un fault al lui Fl. Lazăr asupra lui Ioniță, iar penaltiul a fost transformat de Adrian Iencsi.

Doar dacă ne gândim la faptul că antrenorul secund este ales pe criterii mai ciudate, cum ar fi rezistența la nesomn pentru a pândi la capătul culoarelor îndrăzneții care și-ar pune în pericol cariera pentru escapade, ne dăm seama că avem o problemă.

Mai mare sau mai mică decât prin alte părți, asta nu e relevant aici. Iar în rândurile de mai jos sunt mulți ale căror nume ar trebui pomenite, dar nu sunt din lipsă de spațiu. Și campionatul nostru ține steagul sus așa cum îi place lui Dumitru Dragomir să spună: „Vedeți-vă, dom”le, de treabă, avem campionat tare!”. E adevărat, mai ales dacă ne gândim la zicala (care, apropo, circulă printre fotbaliști) „tare bei, tare joci”.

Sigur, lucrurile pe care le veți citi mai jos nu trebuie încadrate decât la capitolul „speculații și ipoteze”.

Pot fi contestate vehement de un conducător de club, Marian Iancu, el dovedindu-se a fi unul dintre cei mai virulenți contestatari ai tuturor lucrurilor din fotbalul românesc: conducerea FRF, conducerea Ligii, echipele rivale, presă etc. Cu toate acestea, întrebările planează asupra ciudatului episod consumat la Timișoara – Dinamo Zagreb, disputat pe 1 octombrie în grupele Europa League.

Nicio plângere oficială

Înainte de „speculații”, faptele. Marian Iancu a lansat o „bombă de presă”: tentativa de blătuire de către mafia pariurilor a meciului Poli – Dinamo Zagreb. A făcut-o într-o emisiune, să-i zicem „prietenă”. O acuzație gravă, lăsată la jumătate pentru ca ziariștii să descopere restul. Și doar ziariștii, pentru că nu există niciun fel de plângere la Poliție, Procuratură sau DNA pe această temă. Joi s-a creionat următorul scenariu: Sorin Altmayer ar fi venit cu 500.000 de euro la Alexa, i-ar fi oferit banii, jucătorul i-ar fi refuzat, s-ar fi dus la conducerea clubului, iar aceasta a dat totul în presă. Se spune că Altmayer refuză dialogul pentru că e vinovat și n-are ce să zică.

Naționala se întoarce acasă, la primul meci al lui Răzvan Lucescu în fața românilor. România mai are doar șanse teoretice pentru calificare, în timp ce austriecii încă se gândesc la Cupa Mondială.

Șase echipe, cu un total de zece jucători din propria pepinieră pe post de candidați la primul „11″. Cam asta le oferă granzii României spectatorilor.

E mult, e puțin? Dacă facem calculul, proporția e destul de bună, pentru că sunt aproape doi jucători titulari de echipă. Numai că Dinamo și Rapid dau grosul (opt) pentru ca această statistică să sune atât de bine. Invazia străinilor e o certitudine pentru CFR, club care și-a construit succesele pe grupul portughezo-sud-american, iar, mai nou, Timișoara merge și ea pe aceeași linie.

„Achizițiile se fac cel târziu până pe data de 25 iulie. Trebuie să ai lotul definitivat înainte să începi pregătirile.” E declarația lui Jose Mourinho. Un om pe care poți să-l acuzi de multe, dar că nu se pricepe la fotbal, nu.

Fotbalul românesc nu ține cont de astfel de idei. Se bazează pe improvizație, pe dictonul-motto „las-o bă că merge-așa” și pe cârpeală. Sună dur? Posibil. Dar situația din acest moment cam asta dovedește. Mai ales că multe dintre echipele care își pot aroga titulatura de „granzi ai campionatului” nu știu până în acest moment nici măcar cine le va conduce de pe banca tehnică din sezonul următor. Iar la capitolul transferuri se știe mai mult de cine vor conducătorii să scape decât ce jucători vor veni!

Lupta pentru „Masa Bogaților” a prilejuit bălăcăreli cu adevărat de Liga Campionilor pe traseul Urziceni- Ștefan cel Mare- Timișoara. Pentru Europa League, bătălia, cel puțin la nivel declarativ, e mai în limitele normalului. Asta dacă putem să categorisim drept „normale” următoarele declarații. „Sper să nu se joace pe valize și pe datorii în ultima etapă. Vrem să se decidă pe teren, așa cum e normal”, sunt vorbele lui Grigore Sichitiu, directorul general al Rapidului. Asta e partea oficială, pentru că, neoficial vorbind, jucătorii Rapidului au rămas interziși după ce au văzut Steaua- Craiova 2-1. „Cum e posibil așa ceva? Între două contracandidate la Europa se întâmplă astfel de meciuri?”, au fost vorbele pe care le-au spus fotbaliștii Giuleștiului, inclusiv câțiva străini!

Roma și Kiev sunt episoadeleu care ne putem mândri. Poate și egalul cu Cheslea, de la Cluj

Cupele europene sunt, de obicei, proba valorii pentru fotbalul de club dintr-o țară. Iar Liga e competiția supremă, la care visează toată lumea. Din păcate, noi am rămas doar cu visele.

De când a apărut actualul format, în sezonul 1992-1993, echipele românești au reușit să prindă grupele Ligii doar de șapte ori. De șase ori Steaua și o dată CFR Cluj. Sigur, putem vorbi de ghinion la tragerea la sorți a tururilor preliminare, de coeficientul scăzut de țară, de arbitraje, de meciuri SF (în categoria asta intră PSG-Steaua 5-0 în ”97 – ’98 și Anderlecht – Rapid în 2003 -2004), dar, până la urmă, e vorba și de valoare. Iar ăsta n-a fost punctul forte al fotbalului românesc de club în ultimii ani, poate doar cu excepția sezoanelor reușite în cea de-a doua competiție europeană, Cupa UEFA.

Schimbare. Cam ăsta a fost cuvântul care a trecut prin mintea tuturor atunci când Răzvan Lucescu a devenit selecționer. Iar juniorul chiar are de gând să schimbe lucrurile la națională.

Prima ocazie de a vedea noua Românie se va consuma pe 6 iunie, la Marijampole, contra Lituaniei. În primul rând, sistemul de joc. 4-3-3-ul lui Pițurcă va fi abandonat pentru un 4-4-2 de care tricolorii n-au prea mai avut parte de pe vremea lui Iordănescu. Apoi, jucătorii noi, pentru că s-a vorbit mult de reconstrucție. Momentan însă, Răzvan nu poate și nici nu vrea să taie în carne vie, mai ales că are timp de dispoziție până la începerea meciurilor cu adevărat importante, cele pentru Euro 2012. Poate să facă însă anumite permutări, din care cea mai importantă pare revenirea lui Chivu în centrul apărării. Renunțarea la Cociș, favoritul lui Pițurcă, e o noutate așteptată, iar revenirea lui Tiberiu Ghioane e marea certitudine, momentan. Dănciulescu va fi în primul 11 cu Lituania, dar asta e mai mult o reparație morală decât o strategie pe termen lung, având în vedere vârsta dinamovistului.

2006. George Copos, din funcția de vicepremier al României, dă o lege prin care introduce două modalități de înțelegeri între jucători și club: prima, prin contract de muncă, a doua, prin contracte de prestări servicii.

De atunci, multe echipe au ales a doua variantă. Motivele sunt simple: taxele la stat sunt mai mici, iar responsabilitatea cluburilor e mult mai redusă, aruncând mai totul în cârca jucătorilor, care trebuie să-și rezolve singuri problemele cu fiscul. Adică: fotbaliștii care au venituri peste 35.000 de euro anual, iar în această categorie intră majoritatea celor din Liga I plus câțiva din Liga II, trebuie să se înregistreze ca persoane fizice autorizate (cu responsabilități de

Urziceni. 17.000 de locuitori. Orașel mic. Nimic de făcut în el. Baruri puține, majoritatea birturi. Unul dintre acele orașe care sunt atât de aproape și totuși atât de departe de București. La un moment dat, șoseaua națională ajunge la marginea câmpului, iar acolo apare, în partea dreaptă pe sensul de mers spre Moldova, stadionul Tineretului. Arena unde, duminică, se vor pune în joc milioanele și strălucirea accesului direct în grupele Ligii Campionilor.

Loja din turnul de apă

Boss-ul de la federație a făcut un pact cu Mitică Dragomir, și-a asigurat sprijinul AJF-urilor și a mai dat un semnal de forță prin organizarea Comitetului Executiv al UEFA la București

După cinci mandate la conducerea FRF, Mircea Sandu face cărțile pentru alegerile de anul viitor. Experiența l-a învățat că e bine să fii precaut și iei lucrurile din timp, pentru a nu avea surprize, astfel încât Nașul s-a și apucat de treabă.

Scurt-circuitul Lupescu

Sigur, mulți s-ar întreba de ce Sandu a început să lucreze neoficial la campania pentru alegerile federale, în condițiile în care acestea vor avea loc abia în 2010. Surse din lumea fotbalului au lămurit misterul: relația destul de rece cu Ionuț Lupescu, directorul general al FRF! Într-un interviu exclusiv P

După arestările făcute de DNA și amenințările cu revoluția ale anumitor președinți din Liga I, era clar că fotbalul românesc stă pe un butoi cu pulbere. Iar întrebarea care se pune acum este unde se va ajunge. Momentan, s-a mai făcut un pas: amenințările cu moartea!

Totul a început de la o declarație aruncată de Dumitru Dragomir: „Am primit amenințări cu moartea!”. Imediat, Mitică a îndulcit tonul: „Zilnic vin astfel de scrisori și la Ligă și la mine acasă. Oricum, eu nu pun botul la așa ceva. Poate sunt huliganii, nemulțumiți de legea pe care am promulgat-o”.

De aici s-a pornit o întreagă tevatură, mai ales că Mircea Sandu a făcut completări: „Și eu am primit amenințări de la un arbitru. Știu cine e, dar nu dau nume, am sesizat Poliția și așa trebuie să facă și Dragomir”. „Corleone” a bravat cu „Eu sunt propriul meu bodyguard, nu mi-e frică nici de moarte!”, iar apoi a urmat o altă veste: pe adresa federației a venit ieri o nouă scrisoare, destinată lui Mircea Sandu.

Scrisă cu litere decupate din ziar, aceasta pare mai degrabă o glumă, așa cum par și delcarațiile de mai sus. Dar, în contextul de acum, cine poate avea certitudinea?

Federația a fost ieri teatrul unei noi bătălii în războiul care îi opune pe Mircea Sandu și Ion Crăciunescu.
Cu ocazia centenarului, FRF a oferit ordine de merit, clasificate pe trei categorii, diamant, rubin și safir, care au fost decernate unui lung șir de antrenori, jucători și arbitri. Printre ei, și Ion Crăciunescu. Toate bune și frumoase până acum. Festivitatea mergea ca pe roate, fostele glorii își așteptau cuminte rândul pentru a-și primi medaliile. Se ajunsese la cele din categoria „rubin”, iar numele lui Ion Crăciunescu a fost strigat de la tribună. Fostul mare arbitru a intrat în sală, dar, când a ajuns lângă Mircea Sandu pentru a-și lua distincția, nici n-a vrut să dea mâna cu el! „Îmi pare rău, dar nu pot să primesc medalia din aceste mâini”, i-a spus el „Nașului”, care a replicat cu un „Nu-i nimic!”, după care și-a văzut de treabă. Crăciunescu a ieșit, acompaniat de huiduielile care începuseră din sală!

Spaniolii n-au vrut să-l trimita pe Medina Cantalejo la derby-ul nostru ca să-l protejeze

Arestările DNA, imaginea proastă a arbitrajului românesc și bolovanul aruncat în capul lui Golansky au fost motivele pentru care ibericii ne-au zis „pas”. Neoficial, dar categoric.

Oficial, Medina Cantalejo a explicat presei din România că n-a mai venit la București pentru că urmează finala Cupei Spaniei și că trebuie să se protejeze. A mințit doar pe jumătate, pentru că partida care va desemna câștigătoarea Cupei Regelui n-are nicio legătură cu trimiterea unui înlocuitor pentr

Îl mai țineți minte? Un nume comun, Radu Ion, o profesie banală, șofer de autobuz, o pasiune ca multe altele, Steaua București. Asta era atunci, în mai 2005, când Meme Stoica a coborât furibund din oficială și l-a lovit în văzul tuturor. De-atunci, viața i s-a schimbat. Îl cheamă la fel, e tot șofer de autobuz și merge la fiecare meci de acasă al Stelei. Numai că, acum, îl cunoaște toată lumea. „A trebuit să suport multe, vă dați seama. Auzeam lumea cum vorbea de mine pe stradă, colegii făceau și încă mai fac mișto de mine…M-am obișnuit, ce să fac! M-am mai enervat eu de câteva ori când săreau calul”, povestește Radu Ion.

Adunarea Generală de ieri a LPF a fost una liniștită, cel mai important subiect dezbătut fiind cel al drepturilor de televiziune.

Au fost patru nume propuse de Mircea Sandu în atât de contestata sa adresă către cluburi: Ion Crăciunescu, Vasile Avram, Dan Lăzărescu și Aron Huzu. Până la urmă, ultimul a câștigat, chiar la o distanță considerabilă față de adversari, fiind propus de 22 de cluburi, în timp ce următorul pe listă era Crăciunescu cu 13.

N-a mai fost vot secret

Numai că povestea numirii lui Aron Huzu are și anumite dedesubturi. Șefia Comisiei Centrale a Arbitrilor era prilej de dispută între Mircea Sandu și Dumitru Dragomir, fiecare încercând să nu-l lase pe celălalt să-și creeze un avantaj prin respectiva numire. Tocmai de aceea, în momentul când s-a trecut la vot, ceilalți membri ai Comitetului Executiv au avut o supriză când Mircea Sandu le-a cerut să ridice mâna, deși se știa că în această privință scrutinul va fi secret. Ce nu știau ei e că „Nașul” și Mitică avuseseră o discuție prin care hotărâseră să-l pună pe Aron Huzu în fruntea arbitrajului românesc. Votul pentru numirea lui Huzu a fost, până la urmă, doar o formalitate: opt pentru, două împotrivă și o abținere. Cel care s-a abținut a fost Constantin Anghelache.

Lăzărescu, prim-vicepreședinte
Dan Lăzărescu va fi mâna dreaptă a lui Huzu, pentru el fiind creat un post nou, acela de prim-vicepreședinte al CCA. Lăzărescu n-a prea fost agreat de cluburi la șefia CCA, Mircea Sandu afirmând că el a fost propus doar de patru echipe ca președinte al arbitrilor. În Comitetul Executiv însă, funcția de prim-vicepreședinte i s-a atribuit cu zec