Pe lângă jucători cu angajamente de milioane de euro pe an, la Cupa Mondială vor juca și câțiva amatori. Unul dintre ei are o poveste specială, având în vedere că e singurul care are o slujbă full-time. Neozeelandezul Andy Barron este bancher înainte de a fi fotbalist!

Una dintre cele mai exotice prezențe la Cupa Mondială va fi, cu siguranță, naționala Noii Zeelande. Băieții lui Ricki Herbert au ajuns în Africa de Sud cu dorința de a arăta că în țara lor se joacă și fotbal de calitate, nu doar rugby. Iar pentru a face diferența și mai clar față de „All Blacks”, supranumele fotbaliștilor neozeelandezi este „All Whites”!

Tot mai mulți antrenori umblă la psihicul jucătorilor înaintea marilor turnee sau a meciurilor importante.

Unii își motivează fotbaliștii cu materiale video, așa cum a fost cazul lui Răzvan Lucescu la primele sale meciuri ca selecționer, când le-a prezentat tricolorilor un montaj impresionant cu bucuria fanilor după succesele primei reprezentative. Alți tehnicieni tapetează vestiarul cu mesaje înflăcărate. Marcello Lippi, directorul tehnic al Italiei, are rețeta sa. El încearcă să folosească, pe post de cârlig, succesul altor sportivi din țara sa. În urmă cu patru ani, Lippi și-a adunat jucătorii în vestiar și le-a spus că modelul lor trebuie să fie naționala feminină de polo a Italiei, campioană olimpică en-titre.

Nu vă grăbiți să le cântați prohodul! Incerți alaltăieri, Arjen Robben și Didier Drogba sunt din ce în ce mai aproape de a juca la Cupa Mondială încă din primul meci.

Un Mondial nu se ratează decât în situații fără ieșire. Când diagnosticul pare flexibil, se încearcă imposibilul. Așa s-a întâmplat și în cazul olandezului Arjen Robben. Extrema lui Bayern München s-a accidentat la pulpa stângă în timpul amicalului cu Ungaria (scor 6-1 pentru „Portocala mecanică”), iar din primele investigații se părea că visul lui de a juca în Africa de Sud s-a spulberat. Imediat a început o cursă contracronometru de recuperare a lui Robben. „În mod normal, o astfel de accidentare necesită între patru și șase săptămâni de refacere. Nu am acest timp. Voi încerca imposibilul”, a declarat jucătorul olandez.

Ieri au venit și primele vești bune. Recuperarea sa decurge foarte bine, drept urmare antrenorul Bert van Marwijk l-a păstrat în lot. Deocamdată, Robben se pregătește în Olanda, dar s-ar putea ca zilele următoare să se alăture echipei sale naționale, care se află deja în Africa de Sud. Olanda face parte din grupa E, alături de Danemarca (primul adversar, pe 14 iunie), Japonia și Camerun.

„Extrem de încurajatoare”

Și Didier Drogba începe să zâmbească. El și-a fracturat antebrațul la amicalul cu Japonia, s-a operat de urgență la Berna, iar aseară era așteptat să se reintegreze în lotul Coastei de Fildeș. Totul s-a petrecut în numai trei zile! „Situația lui este extrem de încurajatoare”, a dec

JoJo Dan a pierdut primul meci din cariera profesionistă. Sâmbătă, la Istanbul, într-o partidă având ca miză titlul mondial interimar la semimijlocie (WBC), JoJo a fost declarat învins în fața turcului Aydin Selcuk după 12 reprize. Decizia a fost însă una controversată.

Ionuț Ion (28 de ani) a riscat enorm atunci când a acceptat condițiile meciului: doar cinci săptămâni de pregătire, categorie superioară și teren ostil, acolo unde se spune că nu câștigă nimeni decât prin KO. JoJo a așteptat însă prea mult acest meci, pe care România nu a fost în stare să i-l ofere… A mers la Istanbul, a înfruntat 9.000 de suporteri fanatici, un arbitru de ring prietenos cu vedeta-gazdă și un adversar cinic, care a abuzat de lovituri nepermise, dar a coborât din ring cu capul sus. „Tu ai câștigat!”, i-a spus Selcuk înainte de aflarea deciziei. „Acum te-ai născut cu adevărat! Ai pierdut, dar imaginea ta are enorm de câștigat după acest meci”, i-a transmis și antrenorul Stephane Larouche.

„Prea mult respect”

Exceptând prima repriză, în care un croșeu al turcului l-a obligat să asculte numărătoarea arbitrului, JoJo a fost permanent în ofensivă, arătând că el este boxerul mai tehnic, mai complet. Selcuk s-a limitat la lovituri izolate, dar foarte puternice. Reprizele au curs echilibrat până spre final. Din rundul zece, JoJo a făcut legea. Pentru arbitri, nu a fost însă de ajuns: doi l-au văzut învingător pe turc cu 114-113, iar unul pe JoJo, cu 116-111! „I-am arătat prea mult respect la încep

Dănuț Lupu a jucat de 14 ori pentru naționala României. Mijlocaș talentat, Lupu s-a remarcat în ultimii ani printr-o analiză necosmetizată a fenomenului fotbalistic. Și-a păstrat linia și după înfrângerea tricolorilor cu Macedonia (0-1).

„Realitatea este că nu mai avem valoare. Trebuie să acceptăm această realitate, să o privim în față. În România, copiii se apucă de fotbal la 16 ani și se lasă la 20. Poate că, în momentul în care vor crește copiii de la Academia «Hagi» și de la celelalte școli private, vom avea o nouă generație de valoare”, sună verdictul dat de Lupu. Fostul mijlocaș de la Dinamo și Rapid atinge și punctul nevralgic al naționalei: „Eu am jucat mijlocaș și mulți spun că eram tehnic. Poate că mă laud, dar știam să dau o pasă și să fac un dribling. Acum, la naționala României mijlocul este pe post de fileu la un meci de tenis cu piciorul. Fundașii o dau lung, pe atacanți. Ă‚sta este jocul nostru acum. E trist, dar asta este realitatea”.

Înfrângerea din amicalul cu Macedonia, scor 0-1, a scos din nou în evidență hibele de la mijlocul terenului. Linia mediană este în acest moment punctul nevralgic al naționalei României.

După jocul de la Villach, fostul antrenor Emeric Ienei a sintetizat: „Nu am arătat nimic. La mijlocul terenului n-am avut o circulație a balonului, s-au aruncat mingi lungi spre vârfuri. Or, ăsta nu e jocul cu care ne-a obișnuit naționala României”. Fostul câștigător al CCE în 1986 cu Steaua nu a fost singurul care a văzut problemele de la mijlocul terenului. „În sistemul 4-4-2, mijlocașii de bandă trebuie să creeze de­zechilibru, superioritate. Să ajute vârfurile. Or, Tănase și Deac nu au reușit lucrul acesta. Am fost previzibili”, a spus și fostul internațional Ilie Dumitrescu.

Răzvan Lucescu a încercat încă de la preluarea mandatului să găsească formula ideală la mijloc, dar a nimerit‑o rareori. Până acum, a testat 17 jucători, însă foarte puțini au dat randament. Statistic, în mandatul său, naționala a obținut cele mai bune rezultate când pe teren s-au aflat Apostol, Ghioane, Codrea, Tănase, Mara și Max Nicu. Cum Mara și Max Nicu au ieșit din circuitul naționalei, concluzia e una singură: naționala a ajuns dependentă de Apostol!

„Sunt meciuri amicale, nu contează așa de mult. Importante sunt jocurile oficiale”, este scutul pe care‑l folosesc cei care caută să minimalizeze eșecurile pe linie ale tricolorilor din 2010.

Lucrurile nu stau însă chiar așa. Meciurile amicale, ca și cele oficiale, contează pentru clasamentul FIFA, cel care devine important o dată la patru ani, atunci când stă la baza tragerii la sorți a preliminariilor Cupei Mondiale. În funcție de această ierarhie se stabilesc urnele valorice și se obțin, ca o consecință, trasee mai ușoare sau mai dificile către turneul final. Ei bine, dacă astăzi s-ar organiza tragerea la sorți pentru Cupa Mondială, România ar avea o misiune aproape imposibilă, deoarece se află în urna a patra (se iau în calcul doar echipele europene), alături de naționale precum Scoția, Albania, Belarus, Finlanda și Ungaria.

„Academia Hagi” crește pe zi ce trece. La marginea orașului Ovidiu, nocturnele veghează deja patru terenuri cu gazon impecabil. „Din această vară ne vom pregăti deja aici. În septembrie 2011 vom inaugura Academia, dacă nu ne va afecta și pe noi criza”, spune „Regele”.

„Regele” zâmbește. Finala Cupei Hagi Danone s-a încheiat la Constanța, iar spectacolul de pe teren îi hrănește optimismul.

„Cum să nu zâmbesc? La ce puști am văzut la Cupa Hagi Danone, viitorul fotbalului românesc pare asigurat. Depinde de noi să-i formăm. Am pus ochii pe cel puțin patru decari de clasă. I-am citit dintr-o privire. Nu vreau

Piteștiul are viitorul asigurat. Orașul care i-a dat pe Dobrin și Mutu s-a impus în întrecerea cluburilor la cea mai tare competiție rezervată puștilor de 12 ani.

În finala Cupei Hagi Danone, competiție desfășurată la Constanța, LPS Aripi Pitești, echipă antrenată de Laurențiu Iordache, a învins-o cu 1-0 pe Ceahlăul Piatra Neamț singurul gol fiind marcat de Vlăduț Vlad, un vârf de

Ultimele evenimente readuc în prim-plan o posibilitate care, astă-primăvară, părea utopică: înlocuirea lui Răzvan Lucescu. Iar Gică Hagi e în pole-position. Tot mai singur după ce și-a îndepărtat aliații, Lucescu jr s-a trezit ieri criticat dur și de „Rege”.

Dincolo de faptul că nu sunt de acord cu faptul că Răzvan Lucescu a dat vina pe arbitrii cehi ai întâlnirii cu Ucraina, atât Mircea Sandu, cât și Ionuț Lupescu își reafirmă sprijinul față de selecționer și spun că nu iau în calcul o eventuală înlocuire a acestuia mai devreme de finalul campaniei de calificare la Campionatul European din 2012. Acest sprijin se poate epuiza însă în toamnă, dacă naționala începe cu stângul calificările. Surse apropiate federației confirmă că o astfel de mutare este foarte probabilă.

Naționala lui Răzvan Lucescu a pierdut pentru prima oară în istorie un duel cu ucrainenii, dar, dincolo de scorul de 3-2 înregistrat sâmbătă seară în amicalul de pe stadionul „Ucraina” din Lvov, stă un mare semn de întrebare. Poate naționala României să se califice la turneul final al Euro 2012 cu această echipă și cu o asemenea atitudine pe teren?

Fără victorie în 2010 (în martie, tricolorii au cedat, 0-2 cu Israel, la Timișoara, într-un meci amical) și la numai trei luni înainte de debutul în preliminariile Euro 2012 (3 septembrie, cu Albania la Piatra-Neamț), prima reprezentativă a arătat că este vulnerabilă în anumite momente și pe anumite posturi.

„Puștii de la Cupa Hagi Danone sunt cei care vor califica naționala României la Cupa Mondială din 2022″, spune Gică Hagi, ambasadorul celei mai tari competiții rezervate copiilor de până la 12 ani.
După șapte turnee zonale, azi debutează la Constanța finala Cupei Hagi Danone. În cele două competiții paralele, cea a cluburilor și cea a școlilor, se vor întrece 16 echipe. „Copiii trebuie să joace. Să aibe meciuri. Așa se verifică, de aici pornește valoarea. Eu am mare încredere în această generație, mai ales după ce am văzut în etapele județene”, spune Hagi.

Ianis Hagi e la cupa hagi
Printre cei care vor lupta pentru a câștiga trofeul se află și fiul său, Ianis (foto), una dintre speranțele „Academiei Gheorghe Hagi”. Meciurile se vor desfășura la Baza Sportivă Voința. Câștigătoarele celor două competiții disctincte se vor întrece în supercupă, pe 1 iunie, iar învingătoarea va merge în Africa de Sud, la „Danone Nations Cup”.

Naționala de fotbal a României s-a reunit ieri la Mogoșoaia pentru primele meciuri din pregătirea campaniei de calificare pentru Euro 2012, amicalele cu Ucraina (Lvov – 29 mai), Macedonia (Villach, Austria – 2 iunie) și Honduras (Sankt Veit an der Glan, Austria – 5 iunie).

Forțat de împrejurări – „stranierii noștri de top îi numeri pe degetele de la o singură mână”, spunea președintele FRF, Mircea Sandu, în urmă cu doar câteva zile -, Răzvan Lucescu își îndreaptă tot mai mult atenția către Liga I. Selecționerul a convocat pentru această primă acțiune 24 de jucători, dintre aceștia 14 provenind din competiția internă. Interesant este că opțiunea lui Lucescu jr reflectă fidel echilibrul valoric al Ligii I, atât timp cât au fost chemați jucători de la nu mai puțin de opt echipe.

Provincia a ocupat întregul podium al ediției cu numărul 92, fapt care a mai fost consemnat o singură dată, în urmă cu 38 de ani

Încheiată sâmbătă, ediția cu numărul 92 a primei divizii rescrie istoria fotbalului românesc. Succesul pe linie al echipelor din provincie aruncă în aer statistica și obligă la un serios plonjeu în trecut pentru a căuta repere identice.
Începând cu sezonul 1932-”33, când a fost instituit sistemul divizionar în fotbalul românesc (Cupa României a apărut un an mai târziu), nu s-a întâmplat niciodată ca echipele din București să nu câștige un trofeu timp de trei ani la rând. Capitala a mai avut o sincopă, în 1980 și 1981, când legea o făcea Universitatea Craiova, însă niciodată nu a existat o criză atât de profundă, cum se întâmplă acum. Cauza? „La Urziceni am avut rezultate extraordinare pentru că a existat un respect reciproc. Când există respect, iar cei îndreptățiți sunt lăsați să facă ce știu, și știu ce să facă, atunci apar rezultatele”, explică Mihai Stoica, managerul general al Unirii Urziceni.

„Noi am investit, Capitala, nu”
Iuliu Mureșan, președintele clujenilor de la CFR, are și el o explicație: „Noi am investit în fotbal, Capitala, nu. De-asta e acum pe locurile 5-6. Noi am construit branduri, brandul CFR. În București a scăzut dramatic brandul echipelor ca valoare, ca tot. Nu credeam că formațiile bucureștene vor ajunge atât de jos”.
Au fost ani când granzii bucureșteni făceau legea. În 36 de ediții, ambele trofee au luat drumul Capitalei

Prosport.ro continuă serialul de lux al finalelor Cupei Mondiale la fotbal cu ediția „SUA 1994″. Timp de o săptămână, pe site-ul ProSport puteți revedea ultimul act al competiției la care România a atins apogeul fotbalistic.

Brazilia și Italia s-au întâlnit pe 17 iulie 1994 pe Rose Bowl, din Pasadena, în finala care a produs cei mai mulți de „dacă” pe frază rostită în România. „Dacă nu exista acea centrare blestemată din minutul 115 al meciului cu Suedia…”, „Dacă Prunea ieșea mai inspirat la minge și apărarea l-ar fi blocat pe Kenneth Anderson…”, „Dacă Dan Petrescu nu ar fi ratat primul nostru penalty…” „Dacă am fi ajuns noi să jucăm în semifinale cu Brazilia?”. S-a spus de nenumărate ori că „Generația de Aur” a fost atât de aproape atunci de o finală de campionat mondial, pe care, probabil, ar fi meritat-o, încât am rămas cu repetitivul „dacă”. „Așa a fost să fie… Noi am jucat alte finale”, spune Gică Hagi.

Ce convenabil ar fi fost să discutăm la finele remizei dintre Dinamo și Astra, scor 3-3, despre maestrul Magiun, alias Marin Barbu, un artizan al revenirilor în Groapă. Doar a mai comis-o o dată, cu acel 5-4 din 2000, pe când antrena Foresta. Nu o vom face, pentru a nu cădea în ridicol…

Dinamo a început furtunos: 2-0 în minutul 13, plus posibilitatea unui scor de forfait, ce a stat în latul lui Bratu, care a driblat tot în minutul 16, dar a tras în plasa laterală. În mod dubios, forcingul s-a topit la cinci minute după ce Brașovul deschidea scorul sub Tâmpa în meciul cu Rapid. Din acel moment, la Dinamo au început să se miște în reluare inclusiv cei 4-5 jucători care puseseră osul până atunci, cei care de obicei nu sunt blat cu fotbalul. Astra a intrat astfel în cărți: a redus din handicap prin Vădrariu, beneficiarul unei lovituri libere făcute cadou de Adrian Cristea, și a egalat în debutul reprizei secunde prin Takayuki.

„Eu, unul, mă tem foarte tare de meciul acesta cu Internațional!”. Declarația îi aparține președintelui „ceferist” Iuliu Mureșan și, spune domnia sa, nu e una de complezență. De altfel, în discuția de ieri nu a fost loc de așa ceva. Clujul e la trei puncte și 90 de minute de un nou titlu.

Performanța CFR-ului este una extraordinară. O recunoaștem înainte de a se fi înfăptuit. „Noi construim branduri, dar voi continuați să-i mediatizați pe cei care le distrug”, își începe oficialul clujean, supărat, discursul. Trimiterea este evidentă la așa-zișii granzi. Mândru, Mureșan consideră că echipa pe care o conduce nu a fost decât atacată și că presa face jocurile bucureștenelor. Mai ales presa centrală. Ignoră argumentul audienței. Face și mărturisiri pe care nu știm dacă să le credem sau nu: „Nu avem prieteni nicăieri! Nici la ligă, nici la federație, nici printre arbitri”. Respinge o aserțiune universal valabilă cu titlurile care se câștigă și pe gazon, dar și în culise. „Noi suntem excepția… Poate doar psihologic să mai fi făcut câte ceva”.

Argumentele Cfr-lui
Discuția a atins, firește, și meciul de la Severin, și faptul că redactorii ProSport au scris despre ipoteza pe care mai ales fanii Craiovei au luat-o în calcul: meci suspect. „Am câștigat pe teren! Pot să explic și de ce. Meciul a fost nebun, nu ciudat”. Care sunt argumentele CFR-ului?

Forța extraordinară de joc a echipei și slăbiciunile adversarului. „Suntem pregătiți fizic excelent! Rezistăm și trei reprize. Știam c

Pasul greșit al Timișoarei oferea o miză reală meciului de la Vaslui. Cine câștiga avea șansa de a urca pe locul trei, cu posibilitatea de a ataca poziția a doua de Champions League.

Stupoare însă: ambele echipe s-au complăcut într-un joc sărac, fără nerv și fără presing, așteptând ca la șah greșeala adversarului. Cel puțin, Vaslui avea un alibi: i-au lipsit cei mai importanți jucători din atac. Lăcătuș a improvizat cu Burdujan vârf împins, dar servanții au lipsit cu desăvârșire. Chiar și așa Vasluiul a dominat mijlocul terenului.

De cealaltă parte, steliștii nu au putut lega două pase, au părut mai degrabă resemnați și afectați de tot ce se discută în conexiune cu viitorul sezon și au încercat să rezolve atacul cu pase direct pe vârfuri. Au jucat economicos, iar din nimic le-a ieșit primul gol. Kapetanos a recuperat la mijloc, Toja a continuat pe contratac, iar Bogdan Stancu a finalizat cu un lob, după ce a fentat în stânga lui Kuciak. Zubar a încercat să salveze în extremis, dar nu a făcut altceva decât să împingă mingea în poartă.

La 24 de ore de la sărbătorirea cuceririi pentru a doua oară consecutiv a titlului de campion în Liga Națională de handbal masculin, tehnicianul celor de la HCM Constanța, Zoran Kurteș, a părăsit vineri noaptea echipa de pe litoral în cel mai tragic mod cu putință.

Aflat în camera lui de hotel din stațiunea Mamaia, Kurteș se uita la un meci de baschet, moment în care i s-a făcut rău. Aflat cu el în cameră, prietenul lui, Pedja Klasovic, a sunat imediat la 112. Directorul executiv al HCM-ului, Nurhan Ali, a povestit ce s-a întâmplat: „Din momentul apelului, salvarea a sosit în șase minute la hotel. Trei medici au încercat să îl resusciteze timp de aproape o oră, făcând un efort imens. A fost însă în zadar… a fost declarat mort la ora 23:00″.
Trupul antrenorului a fost dus la morga Cimitirului central, unde rezultatele preliminare ale necropsiei au fost șocante – asfixiere mecanică. Mai exact, s-a înecat cu propria vomă, ca urmare a unei embolii cerebrale sau a unui infarct miocardic. Testele din zilele următoare vor stabili cauza decesului.

Rămas-bun…

Înainte de a fi dus în Serbia, pentru înmormântare, trupul neînsuflețit al lui Zoran Kurteș a fost depus la Sala Sporturilor din Constanța pentru ca jucătorii, oficialii HCM-ului, fanii și mulți alții să își poată lua rămas bun de la cel care a fost unul dintre cei mai valoroși antrenori din istoria echipei de pe litoral. Soția Desa, sfâșiată de durere, își găsea cu greu cuvintele. A rămas țintuită lângă sicriu, cu mâna la

Pentru români, Mondialul din 1990 a însemnat, înainte de orice, duelul Hagi – Maradona, pus în scenă la meciul din grupa B, terminat la egalitate, scor 1-1.

52.733 de spectatori au venit în 18 iunie 1990 pe stadionul „San Paolo” din Napoli pentru a-l vedea pe Maradona, dar au plecat vorbind despre decarul naționalei României. Hagi a câștigat atunci duelul vedetelor, poate și cu ajutorul lui Iosif Rotariu, cel desemnat de antrenorul Emeric Ienei să-l marcheze pe starul Argentinei. „Roti” și-a făcut perfect treaba și l-a transformat pe Maradona într-un anonim pe teren. Actualul antrenor secund de la Poli Timișoara își amintește: „În noaptea dinaintea meciului nu am închis un ochi. Știam că pe umerii mei cade o responsabilitate mare, mă gândeam că jucăm la Napoli, în orașul unde Maradona a făcut istorie, iar orice pas greșit mi s-ar fi putut pune mie în cârcă. Am avut emoții până când a început meciul, după aceea am uitat de ele”.

Iosif Rotariu nici măcar nu a luat un „galben” în acel meci și spune că, timp de 90 de minute, Maradona a fost fairplay. „Nu m-a lovit, nu m-a înjurat. La final a răbufnit însă nervos. Mi-am scos tricoul și m-am dus la el să facem schimb, dar el mi l-a luat și l-a azvârlit în iarbă. Nu am zis nimic, mi-am recuperat tricoul și l-am schimbat ulterior cu Sergio Batista. La vestiar, Gică Hagi și Maradona au făcut după aceea schimb de tricouri prin intermediar”, a povestit „Roti”.

Sergiu Nicolaescu și Lucian Bute s-au întâlnit ieri pentru prima oară față în față. Schimbaseră amabilități în ultimul an prin intermediul presei, dar abia acum și-au strâns mâinile, cordial, ca două persoane din generații diferite, dar care au aceeași pasiune: performanța.

În 2009, înainte de revanșa meciului cu Andrade, de la Quebec, Lucian Bute a primit un cadou special de la București. Un DVD cu filmul „Ringul” și câteva sfaturi de la cel care a regizat pelicula: Sergiu Nicolaescu. Fost sportiv în tinerețe, el însuși actor principal în „Ringul”, unde a interpretat personajul „Andrei”, cineastul a găsit în cuvinte puține, dar nimerite, să îi transmită lui Mister KO povețe bune.

România a debutat cu „dublă” de aur la Europenele de Judo de la Viena și a terminat ieri competiția cu o medalie de bronz.
Dorind parcă să se răzbune pe nereușitele din concursul individual, unde nu s-au apropiat de medalii, tricolorii au urcat pe a treia treaptă a podiumului în concursul pe echipe. Dan Fâșie (-66 kg), Costel Dănculea (-73 kg), Marian Halas (-81 kg), Valentin Radu (-90 kg) și Daniel Brată (+90 kg) au făcut echipă, ca la final să culeagă aplauze chiar din partea premierului rus, Vladimir Putin. Disputându-se după sistemul cinci contra cinci, la final câștigând echipa care adună cele mai multe puncte după cele cinci lupte, România a început ezitant, pierzând în sferturi cu Polonia. Tricolorii s-au mobilizat în recalificări trecând de Moldova, pentru ca în finala mică să depășească Italia cu 3-2.

Premierul rus Vladimir Putin a fost oaspetele de seamă a Campionatului European de Judo, ce se va încheia astăzi, la Viena. Invitat de onoare al lui Marius Vizer, președintele Federației Internaționale de Judo, Putin a determinat desfășurarea unui număr impresionant de forțe de ordine în capitala Austriei.
Fan declarat al acestui sport, pe care îl practică de la vârsta de 14 ani, Putin a fost rugat de către organizatori să oficieze premierea la categoria peste 78 kg, feminin unde rusoaica Tea Donguzashvili a luptat pentru aurul continental, pe care l-a pierdut însă în fața reprezentantei Sloveniei, Lucia Polavder. „Mi-aș fi dorit să premiez o medalie de aur, m-am așteptat la aur, însă nu întotdeauna poți câștiga”, a declarat Putin, care a ținut, în continuare, un discurs impresionant despre valorile judo-ului.

Dacă în prima zi a Campionatelor Europene de la Viena vedete au fost două romance, Alina Dumitru (48 kg) și Corina Căprioriu (57 kg), ambele medaliate cu aur, sâmbătă, în ziua a treia a competiției vedeta va fi cel premierul Rusiei, Vladimir Putin. „Țarul” de la Moscova este președintele de onoare al Federației Internaționale de Judo (IJF), iar la Viena sosește la invitația lui Marius Vizer, președintele forului internațional. Fost practicant al judoului, Putin încă mai îmbracă din când în când chimonoul pentru o repriză de „randori” (nr – luptă) la antrenament. La Viena, Putin va fi întâmpinat și de cei doi români care sunt ambasadori ai Federației Internaționale de Judo, fostul mare tenisman Ilie Năstase, și omul de afaceri Bogdan Buzăianu.

Sosirea lui Putin i-a obligat pe organizatori să ia măsuri severe de securitate, toți sportivii, oficialii și spectatorii fiind anunțați că vor fi controlați exact ca la aeroport pentru a nu intra cu obiecte interzise în sală.

Învinși în primul tur

Din câte se pare (programul „Țarului” este ținut la secret), Putin va face și una dintre premieri, probabil la o categorie masculină. Din păcate, Daniel Brata (100 kg) și Valentin Radu (90 kg), reprezentanții României din ultima zi a competiției, nu vor avea posibilitatea de a da mâna cu cel considerat al doilea om din lume ca putere din cauză că au pierdut amândoi în primul tur, prin ippon. Vineri, Costel Dănculea (73 kg) a pierdut de asemenea în primul tur, prin ippon, iar Marian Halas (8

România a dat marea lovitură la Europenele de judo de la Viena. În chiar prima zi a competiției, Alina Dumitru și Corina Căprioriu au bătut tot ce au întâlnit pe saltea și au câștigat aurul la categoria 48 kg, respectiv 57 kg.

Alina Dumitru și-a regăsit cadența care i-a adus aurul olimpic la Beijing, iar după un an 2009 plin de ghinioane și accidentări, a zâmbit iarăși aurului. Însă marea surpriză a competiției a fost Corina Căprioriu, invincibilă! După ce a spulberat-o în semifinală pe campioana olimpică en-titre Giulia Quintavalle, Corina a fost practic de neoprit în drumul ei spre prima treaptă: a proiectat‑o de trei ori la podea pe Sabrina Filzmoser, de fiecare dată fiind punctată.

Lucian Bute își savurează momentul de glorie. La un restaurant peruan din Montreal, „Mister KO” sărbătorește alături de familie și de prieteni cea de-a 26-a victorie în ringul profesionist. Sâmbătă noaptea, la Mont­real, el l-a învins prin KO în rundul trei pe columbianul Edison Miranda, în cel de-al cincilea meci de apărare a centurii sale.

„Mister KO” ia un crab din mormanul aflat pe o tipsie din fața sa și-l sparge ca pe nimic. „De la primul meci cu Andrade, masa musculară mi-a crescut cu trei kilograme. Totul măsurat!”, spune Lucian. Forța i-a crescut proporțional, iar maxilarul lui Miranda a pârâit sâmbătă exact cum pârâie cleștii crustaceului. „Până acum se vorbea despre Bute ca despre un boxer tehnic, foarte bine pregătit, cu viteză, dar fără forță în pumn. Miranda nu mi-a respectat puterea, a bravat și a fost pedepsit. Cred că de acum toți mă vor privi și ca pe un puncher”, continuă campionul mondial IBF la supermijlocie.

Legenda Toney îi ridică statuie
E relaxat și degajă siguranță. Performanța lui a fost elogiată peste tot în SUA și Canada. James Toney (41 de ani), una dintre vedetele boxului profesionist, campion mondial la trei categorii diferite de greutate, inclusiv la supermijlocie, îi ridică statuie lui Bute. „La ce am văzut sâmbătă noaptea, Bute îl face KO pe Hopkins. Dar cred că și Hopkins

Lucian Bute a scăpat din meciul cu Edison Miranda fără niciun semn. Foarte bine pregătit fizic, românul a avut și o strategie bine pusă la punct.

Lucian, toți se așteptau ca Miranda să atace din start, dar ai făcut-o tu. Asta era strategia?
Da, exact asta am lucrat cu Stephane Larouche în ultimele două luni. L-am studiat pe Miranda și am văzut că nu-i place să fie pus sub presiune. Este dezechilibrat și mai ușor de lovit.

Totuși, lovitura cu care ai câștigat a fost una de așteptare…
Îl lovisem înainte cu croșeul de stânga și l-am simțit că deja era confuz. N-am făcut decât să dau drumul unui upercut pe care l-am pregătit special pentru acest meci.

Încă mai pregătești lovituri speciale de la meci la meci?
Sigur! Nu am ajuns la perfecțiune, învăț de la fiecare meci câte ceva. Chiar și de la cele pe care le văd și nu sunt eu în ring. Mai am de lucru.

„Stieglitz mi-a refuzat oferta”

Ce s-a întâmplat la finalul primei reprize?
Nu știu. Eu l-am văzut târziu pe Miranda, cu coada ochiului, că vine spre mine. Bătuse gongul și m-am întors spre colț. Nu mă așteptam să fie acolo.

Dar în repriza a treia, când se bătea cu pumnul în piept?§Voia să mă facă să ies la bătaie, să risc. Dar mi-am zis atunci în gând: „Lasă, îți dau eu ție, dar nu când și unde vrei tu!”.
Cui dedici această victorie?

Mai încape discuție? Părinților mei, în primul rând. Apoi tuturor celor care au fost în sală și tuturor românilor de acasă.

Ce ținte ai? Ești tentat de o unificare de centură?

Eu boxez cu or

Lucian Bute (30 de ani) și-a apărat cu succes, pentru a cincea oară, centura de campion mondial IBF la supermijlocie. Vedeta clubului Interbox l-a învins pe columbianul Edison Miranda (29 de ani) prin KO în repriza a treia, într-o gală desfășurată la Montreal, și a ajuns la 26 de victorii (21 de KO) la profesioniști.

„Go Bute, Go Habs!”. 13.682 de spectatori au venit sâmbătă noapte la Centre Bell pentru Lucian Bute, dar au stat cu telefonul la ureche sau cu ochii pe monitoare pentru a afla vești de la meciul de hochei dintre Washington Capitals și Montreal Canadiens, din play-offul NHL. Cu ochii la ring, fanii oftau sau se bucurau în ritmul golurilor date pe gheață. „Numai de nu s-ar intra în prelungiri la Washington, că atunci s-ar suprapune hocheiul cu meciul lui Bute. Nu e bine ca fanii să-și împartă preferințele”, suspina unul dintre organizatori.

Ca un făcut, s-a intrat în „overtime”, iar tribunele de la Centre Bell au devenit golașe cu doar 20 de minute înainte de meciul lui Lucian. Jumătate dintre cei prezenți au fugit la monitoarele din hol, pentru a vedea ce se întâmplă cu „Habs” (denumire dată celor de la Montreal Canadiens), însă au revenit rapid la locurile lor: Capitals a ucis meciul cu un gol de aur (6-5). Lucian Bute devenea astfel speranța de victorie a unui întreg oraș. Iar românul adoptat de Montreal nu a dezamăgit nici de data aceasta.

A vrut să-l lovească pe la spate

Întâmpinat de o sală explozivă, Lucian a intrat destul de tare în meciul cu Miranda.

Șapte minute și 22 de secunde. Atât a ținut meciul, atât au durat rugăciunile mamei lui Lucian. Maricica Bute n-a văzut niciun meci al fiului ei și nu a făcut-o nici acum, deși s-a aflat la zece metri de careul magic. A preferat să stea cu spatele la ring!

Erau obișnuiți să vadă meciurile lui Lucian la Pechea, alături de vecini și prieteni. Acum, au făcut-o de la Montreal. Campionul mondial IBF la supermijlocie i-a avut alături, la meciul cu Edison Miranda, pe trei dintre membrii familiei sale, părinții, Ștefan și Maricica, și sora sa cea mare, Doina. Toți trei au avut locuri VIP și au trăit meciul la intensitate maximă.

Emoțiile au început odată cu intrarea lui Lucian în sală. Când cei peste 13.000 de spectatori au început să scandeze „Bute, Bute!”, lui Ștefan i-au dat lacrimile. „Eu nu pot să mă uit la meci!”, a anunțat mama campionului. Și-a făcut o cruce mare și s-a așezat cu spatele la ring, în clipa în care s-a auzit gongul.

„Mi-a venit inima la loc”

Cu mâinile împreunate, a rugă, Maricica a urmărit ce se întâmpla pe ring prin intermediul reacției celor din jur. Când Lucian l-a pus pe Miranda jos, iar sala a explodat, atunci și-a ridicat și ea capul. Nu mai era nevoie să-i spună cineva că meciul s-a încheiat, reacția celor din jur era evidentă. Soțul ei, Ștefan, plecase deja spre ring, pentru a-l îmbrățișa pe Lucian. „Mi-a venit inima la loc. Acum pot să mă uit și eu la reluări”, a spus ea, în timp ce urmărea pe un monitor uriaș lovitura de KO reușită de fiul ei. F

Lucian Bute este favorit clar în meciul cu Edison Miranda (foto). Pariorii îi dau românului o cotă de cinci ori mai bună decât cea a columbianului. Și specialiștii nobilei arte îl creditează cu prima șansă tot pe Lucian, după ce i-au scanat pe cei doi.

Fizic. Lucian este în cea mai bună formă din carieră, după ce s-a pregătit la Miami. Stafful său susține că pulsul îi revine în numai 60 de secunde de la 210 la 130 de bătăi pe minut, ceea ce este relevant pentru forma sa sportivă. Bute este mai înalt decât Miranda cu șase centimetri, dar, culmea, columbianul are o alonjă superioră cu 19 centimetri, ceea ce poate fi un avantaj pentru el.
Viteză. La acest capitol, Bute este superior. Se mișcă mai bine în ring, lovește fulgerător, poate acumula puncte importante. În fața unor astfel de adversari, Miranda a avut de fiecare dată probleme.

Tehnică. Și aici, tot Bute este în avantaj. Are lovituri cu ambele brațe, gamă mult mai variată, la corp și la cap, în timp ce Miranda are în arsenal doar o singură lovitură de forță, cea de dreapta. Miranda este văzut ca un boxer mai rudimentar, dar foarte puternic.

Concluzie: Meciul de la Montreal, dintre Bute și Miranda, este unul în ca

Lucian Bute (30 de ani) afișează aceeași încredere pe care am văzut-o la meciul doi cu Andrade. Știe că pregătirea a decurs perfect, știe că argumentele lui sunt complete și mult mai solide decât cele ale columbianului Edison Miranda, adversarul lui din meciul de sâmbătă noapte (duminică dimineață, ora 5:00 la București). Campionul mondial IBF la supermijlocie își apără pentru a cincea oară centura, iar înaintea meciului de la Montreal a dezvăluit un secret păstrat încă dinaintea primului meci cu Andrade. Secretul acelui final controversat.

Lucian, echipa ta susține că este prima oară în ultimii ani când te pregătești fără să ai o durere majoră…
Așa este, nu au fost probleme grave. A mai existat o întindere, o contuzie, vreun traumatism tratat cu gheață, pentru că totuși vorbim de box. Dar nu am mai avut probleme cu genunchiul, cu mâna. Iar la starea mea de bine a contribuit și cantonamentul de la Miami.

HBO și Showtime sunt un fel de PRO TV și Antena 1, dar la o scară mult mai mare. Rivalitatea dintre cei doi giganți se face simțită și în sport, mai precis la nivelul boxului profesionist, unde ambele canale excelează. Fiecare investește masiv în nobila artă și doar în calitate. La „supermijlocie”, una dintre cele mai atractive categorii, Showtime a creat „Super Six”, HBO mizează pe Bute. Zvonurile sunt că în primăvara lui 2011, când va fi programată finala „Super Six”, HBO va produce un meci Bute – Pavlik, care să taie concurența.
Până atunci, HBO creează brandul Bute. Canalul american produce galele de box pe trei niveluri, în funcție de importanța lor. Primul este „Boxing After Dark”, unde a fost inclus meciul Bute – Andrade II. Succesul galei de la Quebec i-a determinat însă pe cei de la HBO să-l urce pe Bute la nivelul doi: „World Championships Boxing”. Asta înseamnă alt buget, altă echipă de producție, mai numeroasă, alți comentatori. Pe scurt: bani mai mulți. Ultimul nivel, încă neatins de un român, este „Pay-per-view (PPV).

Știați că toți caii care se nasc într-un an, indiferent de sex, sunt botezați cu nume începând cu aceeași literă din alfabet? Litera „C” corespunde, de pildă, anului 1990, iar „D” lui 1991. Prin 2000 s-a ajuns la „N” și s-a continuat până la epuizarea alfabetului. Anul acesta, contoarul s-a resetat și a ajuns din nou la litera A. Vi se pare interesant? Dacă da, atunci este un motiv pentru a citi reportajul care urmează, dedicat celui mai nobil dintre animale.

Și caii au poveștile lor. Unele cuminți și terne, altele palpitante și aventuroase. În ultima categorie intră, categoric, și singurul cal olimpic din România… Îl mai țineți minte pe Carnaval? A fost una dintre vedetele delegației tricolore la Jocurile Olimpice de la Atena. „Perechea” lui din șa, Viorel Bubău, a făcut atunci eforturi uriașe pentru a ajunge la JO. A cheltuit aproape 150.000 de euro, a strâns punct cu punct de la concursuri mici și a ajuns sub cerul senin al Greciei la concursul complet.

A refuzat să mai sară
Clasați pe ultimul loc după proba de dresaj (75), Carnaval și Bubău au abandonat la cross-country în fața obstacolului cu numărul 26. Epuizat, armăsarul a refuzat să mai continue întrecerea olimpică, oferind mai apoi una dintre imaginile impresionante ale Jocurilor: un cal stors și trist, băgat la perfuzii, asemenea unui om deshidratat. Ulterior, s-a aflat că armăsarul a fost forțat, fiind aruncat în cazanul patimilor olimpice, deși era accidentat.

Dacă planeta fotbal trăiește sub influența meciului Real – Barcelona, România încă pulsează la imaginile Mondialului din 1994, la care „Generația de Aur” a ajuns până în sferturile de finală. Între cele două evenimente există multe asemănări. Le găsiți în rândurile care urmează…

Redacția sport a TVR, studioul 12 (foto medalion). Marian Olaianos și Marius Mitran prezintă la „Replay” cel mai frumos meci de la Mondialul din 1994: România – Argentina (3-2). Invitați: Gică Hagi și Gică Popescu, vedetele „Generației de Aur”! O oră și 15 minute de vis, cu replici spumoase, dezvăluiri și imagini de neuitat, la care ProSport a asistat din culise.

JoJo Dan a trecut cu bine de ultimul test înainte de meciul eliminatoriu pentru titlul mondial. Sâmbătă, în main-aventul Galei „Invincibilii 5″, JoJo l-a învins prin KO în repriza a zecea pe brazilianul Andre Santos do Nascimento.

JoJo n-a avut parte de un meci facil. Campionul WBC Continental Americas la superușoară a dat serios din brațe pentru a se impune în fața unui adversar incomod și rezistent. Dan n-a fost pus niciun moment în dificultate, dar și-a găsit mai greu loviturile devastatoare care l-au propulsat până pe locul 1 la WBC. După zece luni de pauză, nici nu e de mirare. Totuși, diferența de valoare a fost mare între cei doi, iar upercutul de stânga la ficat reușit de JoJo în repriza a zecea a fost bomboana de pe tortul unei gale care a adunat 1.500 de spectatori la sala Rapid. Învingător prin KO, Dan a acumulat 26 de victorii la profesioniști și se pregătește de meciul eliminatoriu, care va avea loc în vară. „Lovitura la ficat este precum golul la vinclu din fotbal. Ambele reușitele sunt la fel de spectaculoase”, a spus JoJo la final.

În aceeași gală, Viorel Simion (pană) l-a învins prin KO în rundul 6 pe Victor Hugo Cardoso (Paraguay). Alte rezultate: Bogdan Dinu (grea) b.p. R. Ziausys (Lituania), Lucian Bot (grea) b.p. P. Dologovs (Lituania), I. Borucha b.p. V. Popovici (grea).

Unii aleargă după fluturi, alții stâng fulare și tricouri ale echipei favorite. Andrei Roșu e mai special decât toți: colecționează maratoane. Și nu oricare, ci pe cele mai dificile din lume.
De șapte ani, la Polul Nord se aleargă maratonul (da, cursa aceea de 42,125 de kilometri!). Pe zăpadă și un ger ce-ți crapă pielea, bărbați și femei își forțează limitele. Cursa nu se încheie mai devreme de vreo cinci ore, dar nimeni nu abandonează.

Anul acesta, la start s-a înscris și un român. Andrei Roșu (33 de ani), un funcționar bancar din București, și-a ipotecat casa pentru a strânge banii necesari și a plecat în călătoria vieții. Pentru a se obișnui cu ideea unei curse la -30 de grade Celsius, s-a antrenat în camera frigorifică a unui abator („suportul a fost mai mult psihic”, mărturisește el), apoi a dat ture prin Herăstrău, cam cât să strângă 42 de kilometri.

Primul om care bate toba la Polul Nord
Mulțumit de modul în care i-a reacționat organismul, a plecat încrezător la drum, schimbând cinci avioane și un elicopter până la singura bază de cercetare de la Polul Nord, acolo unde a avut loc teribila întrecere. Pentru acomodare a avut vreo patru zile: două în Insula Spitsbergen, din nordul Norvegiei, apoi alte două la Pol, înainte de maraton, cu temperaturi de minus 20-35 grade, cu vânt și cu absența nopții.
La mijlocul săptămânii trecute a trecut testul cel mare. Alături de 25 de bărbați și patru femei, Andrei a parcurs cei 42,125 de kilometri, trecând linia de sosire după apr