Comisia Tehnică a FRH a nominalizat luni seara șase antrenori care îi pot succede cuplului Tadici – Muși, la cârma naționalei femine de handbal.

Decizia ar fi trebuit să aparțină Consiliului de Administrație reunit azi, la prânz, în București, numai că, soarta noului colectiv tehnic a fost decisă de Comitetul Director.

Format din cinci persoane, între care și contabila FRH , acest organisam a extras din cele 6 nominalizări doar două nume care au fost înaintate astfel Consilului de Administrație. Cărțile fiind făcute, noii selecționeri vor fi

Universitatea Bucovina Suceava a început frumos noul sezon handbalistic, cu o victorie în Capitală, în fața unei foste compioane naționale, Dinamo Baumit. Trupa antrenată de Petre Ghervan s-a impus cu 30-25 și pare a fi și în acest sezon o nucă tare în Liga Națională masculină. Cu două excepții, Suceava a condus permanent în fața unei formații bucureștene greoaie și lipsite de inspirație. „Am făcut greșeli nepermise. Am ratat foarte mult, iar apărarea a fost vraiște”, spunea la final Ovidiu Semen, reprezentantul roș-albilor.

Cert este că Dinamo a avut cel puțin o viteză mai puțin în fața mânjilor lui Ghervan, singurii remarcați din tabăra bucureștenilor fiind portarul Bârză și mai ales Pătru, un produs al centrului de la Sighișoara ce a arătat mai multă atitudine decât jumătate din toți ceilalți colegi ai lui. Alcătuită numai din jucători români, majoritatea sub 23de ani, Suceava poate fi o gură de aer proaspăt în noul sezon, ce se anunță extrem de interesant. „Vrem să jucăm un handbal de calitate. Intrăm pe teren doar ca să câștigăm”, a declarat la final veteranul Leonard Bibirig, care nu s-a aflat ieri pe teren din cauza unei accidentări la glezna dreaptă. „Credem în stabilitate și mai ales în ideea că jucătorul care provine din curtea proprie este mai bun decât unul adus din străinătate. Nu a fost ușor să ținem jucătorii, mai ales că telefoanele au tot sunat în pauza competițională”, a afirmat și Petre Ghervan.

Dinamo: Bârză, Dragomir – Dimache 4, Pătru 4, Manea, Rusia 1, Mironescu, Stoica, Pavlovski 1, Bota 1, Purcărea 5, Roua, Voica 2, Cojocea 7. Antrenor: Eliodor Voica

Suceava: Pralea, Andrei – Zvanciuc, Tutu 2, Adomnicăi 9, Chiruț 4, Dospinescu 2, Mitrea 2, C. Bursuc 3, Brădățan, Mihai, Ignat 6, Gavriloaie, Tcaciuc. Antrenor: Petre Ghervan.

Arbitri: Pleșa – Pripas (Râmnicu Vâlcea).

La numai două zile după ce i-a expirat contractul cu FRH, Gheorghe Tadici (foto) a acceptat propunerea de a fi manager general la HC Zalău.

Fostul selecționer nu a putut sta departe de semicerc. Deși declara că simte nevoia unei pauze după perioada furtunoasă de la Oltchim și de la națională, Tadici a preluat imediat o echipă de club. În speță, HC Zalău,

Decepționat de ceea ce s-a întâmplat la Beijing, pugilistul Ionuț Gheorghe ar dori să facă pasul spre profesionism. Medaliat cu bronz la Atena, Ionuț a mers în China cu gândul la un loc și mai înalt pe podium. Dezamăgirea lui a fost însă cruntă: înfrângerea din turul doi i-a năruit visele. „Nici acum nu înțeleg ce s-a petrecut la acel meci, cu iranianul Sepahvandi, mai ales că eram pregătit foarte bine. Tocmai de aceea, dezamăgirea este cu atât mai mare”, spune constănțeanul în vârstă de 24 de ani.

Alina Dumitru a împlinit ieri 26 de ani, dar a petrecut alături de prieteni încă de vineri seara. „Abia aștept să ajung la București, să sărbătoresc aurul olimpic. Voi face petrecerea în același timp cu aniversarea zilei mele de naștere”, spunea Alina la Beijing. Campioana nu a mai așteptat însă până sâmbătă și a devansat „bairamul” cu o zi. Și-a adunat mai întâi familia și prietenii la un restaurant din Drumul Taberei. Cadourile au curs, cele mai interesante venind de la comandantul CS Steaua, George Boroi. „Mi-a adus o insignă de aur în formă de stea, în fapt simbolul clubului Steaua, și un frigider pentru mașină”, a declarat frumușica judoka.

Nici nu s-a încheiat bine cea de-a 29-a ediție a Jocurilor Olimpice și sportivii români medaliați cu aur la Beijing au și început să fie copleșiți cu recompense. Georgeta Andrunache și Viorica Susanu (ambele, canotaj – foto 1), Sandra Izbașa (gimnastică – foto 2) și Alina Dumitru (judo – foto 3) au fost invitate ieri la fabrica Great Wall Motors, pentru a-și alege culoarea mașinii de teren Hover promisă de COSR ca premiu. Doar Constantina Diță-Tomescu nu a putut fi prezentă, însă ea și-a transmis opțiunea prin Violeta Beclea Szekely. Prima surpriză a apărut încă de la sosirea sportivilor tricolori la uzinele de la Baoding. Președintele Alexandrion Grup, Salameh Nawaf, partenerul COSR care oferă premiul motorizat, a anunțat că Andrunache și Susanu vor primi și ele același tip de mașină ca și campioanele din probe individuale. „Inițial, aurul obținut în echipă era recompensat tot cu un Hover, dar mai mic. Am decis ca și cele două sportive de la canotaj să primească tot un 4×4″, a anunțat Nawaf.

1.000 de metri, însă ce efort teribil! Desfășurate pe un soare ucigător, finalele olimpice de la kaiac-canoe au avut parte de finaluri dramatice. România a avut două echipaje în concurs. Mai întâi, și-a încercat șansa la medalii Florin Mironcic (canoe – simplu). La jumătatea cursei, fostul campion european era în cărți, dar finalul l-a trădat: locul 6. „Am pornit tare, spunându-mi să trag cât mă ține benzina. Și m-a ținut doar vreo 600 de metri. Poate dă Dumnezeu ca mâine (n.r. – azi) să fie mai bine și să am suflu pentru 501 metri, cât să trec de linia de sosire”, a declarat Mironcic în timp ce-și masa cu pungi de gheață mușchii împietriți de pe brațe.

Prima reprezentativă de handbal a României nu a avut parte nici măcar de consolarea unui posibil loc 5 la Jocurile Olimpice.

Înfrângerea cu Ungaria a lăsat urme adânci: în vestiar, pe banca tehnică, în jocul echipei. Declarațiile de complezență date de unele jucătoare vizavi de cât de sudat este colectivul tricolor nu și-au găsit acoperire în partida cu Franța, formație pe care o spulberasem efectiv în grupă (scor 34-26).

Patru din patru. Românii și-au asigurat prezența în toate finalele în care au concurat pe pista de la Shunyi.

Ultimele speranțe olimpice la Beijing sunt legate de trupa lui Ivan Patzaichin. Florin Mironcic deschide azi cursa spre medalii, la canoe simplu – 1.000 de metri. „La noi este greu să dai verdicte după calificări. Sunt sportivi care trag strategic, pentru a nu arăta tot ce pot la început. Depinde cum s-au obișnuit. Eu trag până la capăt, așa am fost obișnuit”, a declarat Mironcic.

Valeria Beșe, căpitanul naționalei, a demontat multe din informațiile pe care mass-media le-a inserat după partida pierdută cu Ungaria.

Vali, este echipa națională împărțită în bisericuțe?
Nicidecum. Eu nu am simțit niciun moment lucrul acesta. Nu se poate arunca vina pe una sau pe alta, pentru că toate fetele suntem la fel de vinovate.

Au fost fete deranjate că tu ai fost desemnată lider?

Visul olimpic s-a transformat în lacrimi amare. 14 fete privesc înmărmurite la tabela de scor fără să le vină a crede că au dat cu piciorul unei șanse enorme. Pentru câteva dintre ele, ultima din carieră.

Meciul cu Ungaria trebuia să fie pentru naționala de handbal a României bomboana de pe tortul la care s-a muncit timp de patru ani. Argintul de la CM 2005 și locul 4 de la CM 2007 nu erau decât borne preliminare dintr-un ciclu olimpic ce merita să se încheie cu o medalie la Beijing. Numai că românii au vocația clacării în momentele cele mai importante, iar fiesta așteptată s-a transformat în bocet și jale. Handbalistele tricolore

Mâhnit și epuizat la final, selecționerul Gheorghe Tadici a identificat câteva cauze care au condus la eșecul de ieri și a explicat unele decizii luate.

Domnule Tadici, ce s-a întâmplat?
România nu a putut trece peste șocul produs de Norvegia. Am fost neinspirați în atac, ratând enorm, și apreciez că echipa Ungariei a fost mai motivată. Îi felicit petru victorie, au obținut-o pe merit. Fanii maghiari nu ne-au deranjat deloc, nu aici a fost problema.

În ultimii patru ani, Georgeta Andrunache a avut două momente de cumpănă în cariera sportivă. La JO de la Atena, Geta a concurat cu probleme mari la spate. Infiltrații, nopți nedormite, strâns din dinți și dureri în timpul cursei. Le-a suportat pe toate, pentru a-și împlini visul olimpic. „Nu cred că voi mai putea face o Olimpiadă”, spunea Andrunache după Atena, ea refuzând o intervenție chirurgicală propusă de medici ca singură soluție pentru remedierea problemei. Ce nu a reușit însă știința a rezolvat miracolul facerii. Geta a rămas însărcinată imediat după Olimpiadă, iar sarcina a reașezat, probabil, vertebrele mișcate de la locul lor de efortul colosal din timpul antrenamentelor.

Georgeta Andrunache poate deveni azi, în urma finalei de 8+1, cea mai de succes sportivă din istoria canotajului.
Recordul este deținut, încă, de Elisabeta Lipă, care are în palmares cinci medalii de aur, două de argint și una de bronz. „Să dea Dumnezeu ca Geta să mă depășească. Predau ștafeta finei. Recordul va rămâne, astfel, în familie. Este o mare sportivă, foarte ambițioasă și nu-și dorește decât medalia de aur. Practic, nu există altă medalie, de argint sau de bronz. Îi țin pumnii strânși, atât ei, cât și celorlalte fete din barcă”, ne-a declarat Elisabeta Lipă.

Georgeta Andrunache le-a egalat pe Nadia și Lipă la numărul de titluri olimpice. Andrunache spune că nu se va opri la cinci medalii de aur și că va câștiga și azi titlul la 8+1.

Geta, a fost o cursă tactică?
Nu. Noi ne-am făcut cursa, iar după primii 500 de metri știam că vom câștiga.

Cum ai caracteriza performanța ta?
O singură lume, un singur vis.

Pur și simplu s-a întâmplat să ajungă la canotaj. Se afla la ora de educație fizică și antrenoarea Elena Iacob, de la Clubul Sportiv Botoșani, a venit într-o selecție. Nu prea avea parametri, dar a fost ochită imediat. „Știam ce înseamnă canotajul, văzusem la televizor că este pe apă, că sunt bărcile lungi, ascuțite, dar nu aveam habar ce se ascunde în spatele lor”, spune Geta. La 15 ani a ajuns în București, iar la 24 a ajuns la prima Olimpiadă. Două medalii de aur la Sydney, tot atâtea la Atena, au adus-o în topul celor mai valoroase sportive ale României. Melodia preferată: imnul național. Ce simte la finele unei curse? „Rămâi cu spatele, mâinile și picioarele blocate, capul îți vâjâie, simți că-ți crapă. Nu mai ai aer. Victoria le face însă pe toate mai ușoare”.

Viorica Susanu a obținut a patra medalie de aur din palmares la Jocurile Olimpice, „punctând”, așadar, și la Beijing, după Sydney și Atena.

Suzi, ați început mai slab sau celelalte mai tare?
Am început bine, important este că am rămas în plutonul fruntaș încă de la început. Apoi, ne-am detașat și am controlat cursa. Geta a tras cu ochiul la adversarele din Belarus, ca să nu ne pună probleme.

Ați avut emoții?
Da, dar la noi emoțiile sunt constructive. Am avut ceva înainte de cursă, dar au dispărut odată cu startul. În acel moment știam că vom câștiga. Au fost câteva semne care ne-au edificat.

Venind din România, primul lucru care te uimește când intri în baza de canotaj de la Shunyi este afluența de spectatori. 15.000 de fani agită steaguri de toate culorile în tribune, cele mai multe fiind britanice. Evident, de vreme ce în Insulă a fost consemnată prima cursă de canotaj, în urmă cu vreo 300 de ani. Apa este liniștită, vremea superbă, iar emoțiile sportivilor se simt chiar și din tribună, aduse pe ecranele imense de camerele de filmat, aflate peste tot. Prima zi de finale a venit cu speranțe pentru români. La o săptămână după primul aur olimpic la Beijing, cucerit de judoka Alina Dumitru, se aștepta ca la zestrea delegației să se mai adauge un titlu. Georgeta Andrunache și Viorica Susanu porneau favorite în proba de „doi fără cârmaci”, pe care o câștigaseră și la Atena. Mai mult, Andrunache punctase și la Sydney, în 2000, alături de Doina Ignat.

„În 2010, voi renunța la echipa națională!”, a declarat Victor Pițurcă într-un interviu acordat exclusiv pentru ProSport. Anunțul selecționerului nu pare a-l îngrijora pe Mircea Sandu, care a dezbătut problema naționalei de la Beijing.

Domnule Sandu, Victor Pițurcă nu mai vrea să continue după 2010.
Negocierile cu selecționerul nu le-am purtat eu, ci Ionuț Lupescu, însă, din câte știu, contractul lui expiră în 2010. Are un obiectiv clar, calificarea la Campionatul Mondial, pe care sper să-l realizeze.

Se spune că Olimpiada debutează cu adevărat în momentul startului întrecerilor de atletism. Poate e vorba doar de subiectivism, dar cert e că, de azi, România va fi conectată fără întrerupere până la epilogul JO la probele din „Cuibul de pasăre”. Chiar din această după-amiază (16:20 – ora României) intră în cușca de aruncări, în seria a doua de calificări la disc, Nicoleta Grasu, tricolora cu cele mai multe argumente pentru prima treaptă a podiumului din întregul nostru lot olimpic.

Ana Maria Brânză și Alina Dumitru sunt două dintre cele mai fericite componente ale delegației olimpice: medaliile de la Beijing s-au conjugat cu o veste bună, venită din Turcia.

Egalul realizat de Steaua la Istanbul, în meciul cu Galatasaray, a iscat ecouri și la Beijing. „Aurul” de la judo și „argintul” de la spadă au salutat rezultatul care dă șanse mari echipei lui Marius Lăcătuș

Luată în brațe de toți membrii galeriei tricolore, de la Ana Pascu la Laura Badea și la Mihai Covaliu, bucureșteanca radia de fericire la final. Nici urmă de amărăciune că n-a atins aurul…

Ai avut multe pauze între meciurile de azi. Ce-ai făcut?
Am așteptat aici și am făcut mișcări de stretching. Abia așteptam să se termine totul și s-a încheiat în cel mai plăcut mod.

Argint, după o finală pierdută împotriva celei mai bune spadasine din lume…
Am început foarte prost, și nu neapărat că n-am fost concentrată, dar m-a păcălit nemțoaica. Se vede clar că ea e mai „bărbată” ca mine, dacă pot spune așa. Și probabil că au ținut-o mai mult nervii. Nu e imbatabilă, am mai bătut-o, dar când nu era așa bună ca și azi.

Legile lui Murphy nu țin și la Beijing. O zi începută promițător, cu bronz la gimnastică, s-a încheiat bine, cu un argint scos cu măiestrie din vârful spadei. După cinci zile, România are o zestre de patru medalii la Olimpiadă. Ce diferență între explozia de la sabie și construcția lentă de la spadă. Sportivele par două feline care se adulmecă reciproc, se tatonează. Distanța dintre ele se menține constantă secunde bune, poate chiar minute, până la atacul care se produce fulgerător. Un strigăt de eliberare și un pumn strâns anunță lovitura. După care jocul se reia. Ana Maria Brânză se afla pe locul doi în clasamentul mondial înainte de Beijing, poziție ce i-a adus un culoar mai facil. „Concurez în ziua de 13, dar nu-mi fac probleme. Este o cifră norocoasă pentru mine. Plus că s-au împlinit fix 13 ani de când fac scrimă. Nimic nu e întâmplător”, declara în clipa când a intrat în sală.

O tipă carismatică, extrem de vorbăreață, Ana Maria Brânză (1,75 m – 65 kg) i-a făcut de la început probleme mamei sale: „Pentru că i-am stricat aniversarea, eu fiind născută la o zi după ea, pe 26 noiembrie”, își începe povestirea, râzând, sportiva de la Steaua.

Atrasă de la 10 ani de tenis, Ana Maria a trecut numai după un an pe planșă. Nu prea știam despre ce e vorba, „dar când am auzit de săbii, de război și când i-am văzut pe sportivi îmbrăcați în alb, mi-am zis: aici e de mine!”. Bucureșteancă la origine, Ana și-a petrecut ultimii zece ani în Craiova. „Din clasa a VIII-a am trecut acolo, am făcut și liceul, și facultatea tot în Craiova.

Naționala de handbal a României joacă atât de bine, încât i-a cucerit și pe chinezi. Fiecare reușită a lui Maier, Stanca, Neagu & Co. a fost aplaudată la scenă deschisă. Tricolorele au făcut instrucție cu Franța, câștigând chiar și mai clar decât o arată diferența de opt goluri din finalul jocului, scor 34-26. Ambele reprize au fost simetrice, încheiate cu avantaj de câte patru goluri (17-13 la pauză), dar diferențele au fost și mai mari. Apărarea a fost din nou punctul forte al primei reprezentative. Luminița Dinu a apărat din nou fenomenal, având un procentaj de 42%, iar Meiroșu, Brădeanu, Beșe (foto 1, ultimele două) au închis culoarele și au alimentat nenumărate mingi pentru atleta Ramona Maier (foto 2).

Cu ochii înlăcrimați de emoție, îngenunchiați ca pentru o rugă și cu pumnii strânși, soția, Elena, împreună cu părinții ei au trăit alături de Claudițu, așa cum îl alintă cei dragi, fiecare secundă din meci. Am ajuns în satul Târnava, județul Teleorman, în jurul orei 14:00. Mai erau aproximativ 20 de minute până la începerea semifinalei, iar familia lui Mihai, deși copleșită de emoție, ne-a primit călduros și nu s-a ferit să-și exprime trăirile.

Trecuseră opt ani de la aur, timp în care „Cova” adulmecase doar aerul podiumurilor mondiale și europene. Ratarea din 2004 i-a imprimat o dorință nebănuită de a mai simți încă o dată adrenalina olimpică, iar ambiția a fost reflectată pe planșa sălii pline ochi.Cinci ore de vârf și tot atâtea confruntări au compus ziua în care doar o sincopă în fața unui francez, pe care-l răpusese mereu, i-a barat accesul spre marele meci. Fără griji în asalturile de dimineață, brașoveanul de 31 de ani a revenit la prânz în Sat. A gustat ceva ușor, nu a dormit și a fost repus pe picioare de o ședință de masaj.

Stors de energie după asaltul final, Mihai Covaliu și-a îndreptat primul gând spre casă.

Mihai, cui dedici această medalie?
Fetiței mele, Elena Amalia. Dacă lui Vlad Gabriel, fiului meu, i-am adus un aur mondial de la Leipzig, nu puteam acum să merg cu mâna goală acasă.

Totuși, băiatul a primit aur, fata doar bronz…
Un bronz la Olimpiadă echivalează cu un titlu mondial…

Cum e să câștigi din nou o medalie olimpică la opt ani după succesul de la Sydney?
Superb, însă este cea mai grea medalie din carieră. Nu mă refer la greutatea ei, ci la dificultatea cu care am obținut-o. A fost un concurs deosebit de greu, cu adversari foarte puternici.

În spatele strălucirii de aur a medaliei cucerite de Alina Dumitru se află și o poveste emoționantă, iscată de o putere de sacrificiu de sine rar întâlnită. Carmen Bogdan a cucerit la judo tot ce se putea cuceri la nivel de juniori: aur european și mondial. Avântul puștoaicei din Baia Mare s-a frânt în clipa în care a trecut la senioare: categoria ei, 48 kg, avea deja o stăpână. Ce a făcut Bogdan? În loc să aștepte ca rivala ei să sufere vreun accident, și-a pus kimonoul și a acceptat postura de sparring partner. „Știu că poate părea ciudat ca tocmai eu să o ajut pe Alina.

Deținătoare a titlului olimpic la 200 m liber, Camelia Potec s-a reorientat către distanțe mai lungi, dar nu a uitat de prima dragoste. Cursa în care la Atena uimea pe toată lumea nu i-a ieșit din sânge. Chiar dacă antrenorul ei, Philippe Lucas, pune accentul pe 800 m liber și Cami e de-acum o veterană, iuțeala nu a părăsit-o. În a doua serie semifinală la 200 m liber, nu a întrecut-o decât italianca Pellegrini.

Generația de aur a canotajului românesc plutește spre o nouă insulă de aur. Fetele sunt deja calificate în două finale, cu cei mai valoroși timpi. După echipajul de două rame fără cârmaci, alcătuit din Georgeta Andrunache și Viorica Susanu, ieri și-a asigurat un loc în marea finală și cea mai galonată ambarcațiune din România! După o scurtă repriză de ploaie, care le-a udat la încălzire, fetele de la 8 plus 1 (foto) au dat un nou recital. Ele au câștigat seria a doua în 6:05,77, cu mai bine de două secunde înaintea Australiei, următoarea clasată.

Într-o atmosferă decupată din filmele de acțiune, cu agenți ai Mosad păzindu-i pe cei aproape 70 de fani israelieni, Sorana Cîrstea i-a redus de multe ori la tăcere pe gălăgioșii suporteri ai lui Shahar Peer (25 WTA). N-a izbutit însă la final să acceadă în turul secund, după 3-6, 7-5, 0-6 în aproape 150 de minute. Eleva Alinei Tecșor s-a ciocnit aseară de un adevărat zid, israelianca de 21 de ani returnând aproape tot pe fondul unor schimburi extrem de lungi de mingi.

Naționala feminină de handbal este tot mai convingătoare în turneul olimpic. În jocul secund, România a „transformat” China într-un sparring-partner. Tricolorele au intrat pe teren decise să-și facă partida cât mai ușoară și n-au oferit prea multe șanse adversarelor. China a încercat să pună România în dificultate printr-o apărare avansată și agresivă, dar trupa pregătită de Tadici și Muși a avut soluțiile necesare. Carmen Amariei a „spart” în nenumărate rânduri zidul chinezesc, iar Ionela Gâlcă-Stanca a fost stăpână pe semicercul advers. Apărarea și poarta au funcționat, la rândul lor, la parametrii scontați, astfel că diferența s-a făcut încă din prima repriză (17-11 la pauză). Gazdele au picat și fizic în actul secund, astfel că prima reprezentativă și-a permis să lucreze și la golaveraj. La final, România s-a impus cu 34-20 și a pus deja gând rău următorului adversar, Franța.

În cursa pentru cucerirea celor opt medalii de aur, Michael Phelps „a rămas în viață” și după a doua finală, dar meritul nu e doar al lui. „Glonțul din Baltimore” înoată pentru doborârea recordului de șapte medalii de aur, deținut de Mark Spitz la JO 1972, iar dacă visul continuă, e meritul colegului de 32 de ani, Jason Lezak. Phelps ar trebui să-i mulțumească în genunchi, după ce, pe ultimul schimb al ștafetei de 4×100 m liber, veteranul a recuperat fantastic în fața francezului Alain Bernard și a adus aurul pentru SUA. Timpul, 3:08,24, cu opt sutimi mai valoros decât al „cocoșilor”, înseamnă și un nou record mondial. Americanii și-au bătut performanța din seriile zilei anterioare cu 3,99 secunde, într-o finală nebună, cu cinci ștafete în interiorul recordului mondial

Fosta antrenoare a Cameliei Potec consideră că drumul sportivei spre medalii nu s-a închis. În Water Cube, Doina Sava (foto) a trăit intens evoluția campioanei olimpice de la Atena, iar la final a explicat care sunt șansele Cameliei în celelalte două probe la care va lua startul. „Camelia este dezamăgită după această finală, dar nu e mai frustrant ca la Atena, unde s-a clasat pe locul 4 la câteva sutimi față de medalie. Ea poate renaște la 200 m și 800 m. Mi-aș dori din suflet să se repete istoria de la Atena: medalie la 200 m după ratarea de la 400 m. Programul de concurs e același”, a declarat Doina Sava.

Ajunsă în zona mixtă printre primele, Camelia părea ușor abătută. Nu a poposit mult timp, pentru că ziua ei de concurs nu se terminase concomitent cu finalul celor opt lungimi de bazin străbătute.

Dezamăgită?
Bineînțeles că sunt dezamăgită, pentru că mă așteptam la un timp mai bun. Măcar să-mi fi îmbunătățit timpul de ieri după-amiază.

Ai început foarte tare cursa…
Nu știu, deocamdată n-am timpii. Probabil că au început celelalte concurente mai ușor decât mine.

Miraculosul Water Cube trepidează în fiecare dimineață. 17.000 de spectatori sunt atrași ca un magnet de lupta lui Michael Phelps cu el însuși. Americanii sunt peste tot. În bazin, în tribune, pe lista cu recorduri mondiale. La înot, doar câteva țări le pot face față, în timp ce restul se luptă pentru firimituri. România a încercat ieri să pătrundă la masa bogaților, prin Camelia Potec, campioana olimpică de la Atena, din proba de 200 m liber. Numai că brăileanca avea nevoie de o cursă perfectă după ce se calificase în finala de la 400 de metri liber cu al șaptelea timp.