Din cei 26 de ani pe care-i va împlini pe 30 august, Alina Dumitru a petrecut mai mult de jumătate în sala de judo. „Fac acest sport de 14 ani. Nu am calculat cât am muncit pentru că m-ar lua amețeala!”, spune prima campioană olimpică a judoului românesc. Bucureșteanca nu mai este firavă, dar a păstrat același zâmbet timid din copilărie. Dorea să practice un sport care să o întărească. Cele cinci titluri europene, medalia mondială de bronz și aurul olimpic îi certifică valoarea și talentul. Cu Florin Bercean lucrează din 2001, perioada inițierii aparținându-i antrenorului Emanuel Câmpeanu. La Beijing, ea a stat pe tatami doar 14 minute – cele patru partide însumate.

„România luptă cu demnitate”

Alina a fost încurajată ieri și de șefii COSR, dar și de președintele FRF, Mircea Sandu. Victoria ei a electrizat atmosfera: „Este o medalie de care România avea mare nevoie. O medalie care îi va obliga pe cei care cântau prohodul sportului românesc să se gândească mai mult când fac afirmații. România luptă în continuare cu demnitate, iar demnitatea ne-o dau sportivii noștri”, a declarat secretarul general al COSR, Ioan Dobrescu.

În bucuria victoriei, Alina nici nu a mai apucat să se încalțe. Grijuliu, antrenorul Florin Bercean i-a pus în picioare pantofii Asics, în timp ce noua campioană olimpică dădea interviuri.

Alina, ai visat momentul acesta?
Oho, de câte ori. Ultimii patru ani nu am visat decât să cuceresc titlul olimpic.

România a început frumos Olimpiada de la Beijing, cu aur prins de kimonoul unei fete cu ochi mari și zâmbet timid. Alina s-a rugat în gând când a intrat în sala Universității de Știință și Tehnică din Beijing. Primul tur l-a avut liber, ca un gest de curtoazie al Zeiței Fortuna. Singurul de altfel, atât timp cât a avut pe aceeași parte de tablou crema categoriei 48 kg.

ProSport vă dezvăluie cîteva cadre surprinse în această seară la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, secvențe ce n-au putut fi identificate din fața micului ecran.

– circulația în zona stadionului a fost închisă cu aproximativ trei ore înainte

– niciun autobuz destinat presei n-a mai plecat spre arenă cu câteva ore înaintea debutului ceremoniei

– singura modalitate de a ajuge laa „Cuibul de pasăre” a fost metroul sau taxiul (cine a găsit)

– la ora 20:00 nimeni nu se mai afla pe la porți, aproape fiecare loc din interior fiind deja ocupat

Ion Țiriac a ajuns la Beijing cu avionul prezidențial al lui Traian Băsescu, dar a fost invitat de către COSR să asiste la deschiderea Olimpiadei. Prietenul său, Juan Antonio Samaranch, i-a oferit aici statutul de VIP și o limuzină cu care să se deplaseze între bazele sportive.

Domnule Țiriac, cum vă place în China?
Păi nu vedeți ce este aici, câtă dezvoltare? Ar fi culmea să nu îmi placă. Investiții enorme. Dacă își retrag chinezii banii pe care-i au în America, Statele Unite nu cred că rezistă financiar. Sunt prima oară aici și sunt impresionat.

Teatrul de Vară din cadrul Zonei Internaționale a Satului Olimpic a fost ieri străbătut de membrii tuturor delegațiilor prezente la JO cu scopul de a asista la simbolica ceremonie de ridicare a drapelului. Românii, cam 50 la număr, au fost plasați în intervalul orar 18:00-19:00 și au adulmecat spiritul olimpic alături de delegațiile din Guineea, Polonia, Georgia și Somalia. Îmbrăcați casual, cu tricouri roșii și pantaloni crem, tricolorii s-au relaxat în tribună aplaudând și imortalizând momentele cu fleșuri nenumărate.

Prima reprezentativă de handbal a României ar putea să debuteze la Jocurile Olimpice cu o singură extremă de meserie în lot! După Ramona Maier, accidentată la umăr în meciul amical cu Suedia și încă nerefăcută după o lovitură la genunchiul stâng, încă o extremă a ajuns pe lista indisponibilităților. La antrenamentul de ieri, Valentina Ardean Elisei, cea mai valoroasă extremă stânga de la Campionatul Mondial 2005, a suferit o entorsă la gleznă. „A călcat greșit și imediat i s-a umflat glezna. Nici nu putea să calce bine. Se va face bine, dar nu cred că putem conta pe ea la primul meci”, a declarat, negru de supărare, Gheorghe Tadici. Cum problemele pe „laterale” sunt acute, selecționerii sunt nevoiți să improvizeze.

Alina Dumitru este vedeta delegației olimpice a României, cel puțin pentru ziua de debut. Micuța sportivă de numai 48 de kilograme se străduiește să zâmbească la fiecare gest de încurajare primit pe aleile din Satul Olimpic, dar în interiorul ei oftează. Știe că toți așteaptă cât mai mult de la ea și tocmai această presiune o chinuiește mai mult decât grija de adversare.

Sosită la Beijing ieri la prânz, Camelia Potec (26 de ani) n-a zăbovit prea mult la hotelul din Satul Olimpic, ancorând în jurul orei 18:00 în „Cubul de apă”, pentru un antrenament de circa 75 de minute. Acomodată cu fusul orar în urma mini-cantonamentului desfă­șurat în orașul chinez Yantai, brăileanca antrenată de Philippe Lucas a plonjat repede și în grandiosul bazin cu o capacitate de 17.000 de locuri. Într-o piscină destul de aglomerată, în care l-am putut zări și pe superstarul Grant Hackett, Cami nu a îm

Luminița Huțupan nu e genul care își maschează sentimentele. Spune ce gândește și poate tocmai de aceea este una dintre cele mai populare handbaliste din România. Ajunsă pentru prima oară în China, Luminița a rămas impresionată de ceea ce a găsit la Beijing.

„Ă‚știa sunt cu mult înaintea noastră. Orașul este superb, dar mă omoară căldura”, a declarat portarul naționalei feminine la finele primului antrenament efectuat în orașul care găzduiește cea de-a XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice.

Naționala feminină de handbal a ajuns ieri în China, după 19 ore petrecute pe ruta București – Amsterdam – Beijing. Extrem de obosite, handbalistele nu au putut dormi imediat cum au ajuns în Satul Olimpic. Tadici explică: „Nu le-am dat voie pentru că ar fi prelungit acomodarea cu fusul orar. Am ajuns la prânz, iar până seara le țin în priză printr-un program ce cuprinde plimbare, sală de fitness, bazin și cină. Se culcă, iar a doua zi le va fi mai ușor”.

Echipa olimpică de handbal este formată din 14 jucătoare și o rezervă. În urmă cu o lună, când COSR a trimis comitetului de organizare lista cu înscrierile pentru handbal, antrenorii au nominalizat-o pe Tereza Pâslaru (foto, în stânga) ca fiind a 15-a jucătoare. După meciurile de verificare și perioada de pregătire, selecționerii Tadici și Muși au decis să o treacă rezervă pe Mihaela Senocico. „Portarii s-au pregătit exemplar și am decis să-i păstrăm pe toți trei. Este postul cel mai important, unde nu se pot face improvizații. Senocico a rămas în urmă cu pregătirea și nu ar fi rezistat opt meciuri. Ea poate fi o surpriză pentru partea a doua a competiției”, declară Tadici.

Imaginile nu mor și nu mint niciodată. Ele te ajută să retrăiești trecutul, atunci când prezentul nu-ți zâmbește, sau au rolul de a-i ambiționa pe unii sportivi în activitate.Realizat în condiții grafice extraordinare, albumul de prezentare a ediției din acest an conține, în cele 100 de pagini, un amestec de nou și vechi, o mixare a coordonatelor esențiale din trecut, cu date despre vedetele zilelor noastre, dar axat în special pe fotografii antologice.

În această galerie de campioni și-au găsit locul și trei imagini cu sportivi români. La capitolul istoria gimnasticii, Nadia Comăneci e capul de afiș, cu un exercițiu la paralele sălii din Montreal (1976), în timp ce tripla medaliată cu aur de la Atena, Cătălina Ponor, e protagonista analizei ediției trecute a JO.

Răzvan Florea a venit la Beijing cu gânduri mari. Speră să repete chiar performanța de la Olimpiada trecută, dar stă cu gândul și la băiețelul de opt luni care-l așteaptă acasă.

Răzvan, ai mai fost în China?
Da, dar nu aici, la Beijing, ci la Shanghai, un oraș foarte occidental. Aici nu am apucat încă să ies în oraș.

Cum trece timpul aici, în afara antrenamentelor?
Păi, prin Satul Olimpic. Mai merg la magazine, mai intru pe net și mă uit pe ziare…

Ieri ai jucat baschet…
Haha, da, am încins o partidă, că aveam liber, și ne-am mai relaxat și noi… Dar oricum, la antrenamente stau câte patru-cinci ore zilnic, plus transportul…

În Satul Olimpic, tricolorii pot consuma de la mâncarea tradițională la cea marca McDonald”s. Amenajat într-un cort, pe o suprafață similară cu cea a unui teren de fotbal, restaurantul sportivilor e situat la circa zece minute de mers pe jos de locația tricolorilor, cea mai mare parte a olimpicilor considerând plimbarea „enervantă” înainte de masă și relaxantă după. Pentru a intra, trebuie să prezinți la intrare acreditarea și imediat ți se deschide un spațiu format din bănci și mese plasate ca la un festival al berii. Dar și aproape zece sectoare înțesate cu mâncăruri diverse și susținute de localnice care te invită, te servesc și-ți mulțumec pentru alegerea făcută cu un zâmbet sincer și o înclinare specifică.

Olimpicii care trag la țintă cu pușca și pistolul nu se ating de obiectul muncii decât în poligon. La Beijing, regimul armelor și munițiilor este atât de strict, încât nici olimpicii nu au voie să manevreze pistoalele și puștile decât în poligon. Alin Moldoveanu, Ioan Toman și Lucia Mihalache (foto) au rămas fără arme și muniție încă din momentul în care au călcat în aeroport. „Le-au împachetat frumos și le-au trimis sub escortă în poligon. Le găsim în fiecare zi în boxe separate și nu putem avea acces la ele decât cu verificări stricte. Când ieșim din poligon, nu putem scoate nici măcar un cartuș în buzunar”, spune Lucia Mihalache sau Pușa, cum o știu toți cei din lumea tirului.

Am urmărit de la fața locului cea de-a doua repetiție pentru festivitatea de deschidere programată pe 8 august, pe Stadionul Național „Cuib de pasăre”. ProSport s-a aflat pe stadionul care va găzdui ceremoniile oficiale
Ceea ce este interzis în viață ne face cu ochiul. Deși presa nu avea accces, am reușit să intrăm aseară în „Cuibul de pasăre”, la cea de-a doua repetiție a festivității de deschidere, următoarele două urmând a avea loc pe 2 și 5 august.Puhoi de lume se îndrepta aseară spre grandioasa arenă. În interiorul complexului, sute de tineri-actori repetau ultimele mișcări ce urmau să le execute. Spectatorii se grăbeau să-și ocupe locul. Și făceau cale-ntoarsă dacă nu nimereau poarta adecvată. Pentru că securitatea nu permite nimic greșit în China.

Antrenorul Nicolae Forminte așteaptă cu încredere concursul gimnastelor sale și se gândește la mai multe medalii. La ora prânzului, pe aleile din Satul Olimpic este forfotă. Sportivii se întorc de la antrenamente, se duc spre camerele lor și imediat coboară pentru a merge la masă. Drumul de la corpul A12, unde stau românii, până la restaurantul din sat, unul destul de lung, vreo 10-15 minute de mers agale, este prilejul perfect pentru a-i mai afla gândurile lui Nicolae Forminte.

Chinezii s-au întrecut pe ei în ceea ce privește condițiile pe care le oferă celor peste zece mii de sportivi și oficiali ce participă la Olimpiadă. Satul Olimpic e un adevărat oraș, care contrastează șocant cu aspectul general al Beijingului, altfel un oraș gri, prăfuit. Păzit mai ceva ca o fortăreață, de trupe Swat, înarmate, de sute de gărzi și de câini antrenați, satul este compus din zeci de blocuri, de câte cinci etaje, cu apartamente spațioase și terase largi. La ultimele niveluri se află spectaculoase apartamente de lux, iar sub blocuri există uriașe garaje subterane. Blocurile sunt moderne, cu piatră de granit gri, iar printre clădiri sunt adevărate parcuri cu gazon tuns impecabil, dar și mici lacuri cu pești și nuferi. „Ca suprafață, e cât Râmnicu Vâlcea!”, crede Ionela Tîrlea.

După cele opt ore de zbor, delegația României a ajuns la Beijing. Primul contact cu atmosfera locală a fost șocant, aerul fiind irespirabil, foarte cald și extrem de umed.

Încă din avion, după aterizare, sportivii remarcaseră ceața densă care se vedea afară, dar au aflat după câteva minute, în aeroport, că nu este vorba de ceață, ci de așa-numitul smog, creat de poluarea intensă și de ceața care învăluie orașul în acest anotimp. „În ultima lună, deși nu plouă și este vreme bună, nu cred că am văzut soarele de două ori”, ne-a explicat un localnic.

Zburând spre miazăzi, tricolorii au grăbit întâlnirea cu lumina diurnă. Noaptea a fost scurtă: doar două ore de întuneric au învăluit aeronava botezată Moldova. Culoarul de zbor a fost cel mai scurt posibil. Un arc de cerc trasat pe deasupra Rusiei și Mongoliei, fără turbulențe atmosferice pronunțate. În urmă cu 20 de ani, o astfel de călătorie producea mult mai multe emoții. URSS interzicea pe atunci pătrunderea în spațiul său aerian, iar cursele românești erau obligate să zboare peste munții Himalaya. Pe atunci s-a născut și o legendă: piloții români sunt cei mai curajoși din lume pentru că înfruntă Everestul.

Înainte de decolare, unii și-au făcut cruce, alții și-au sărutat cruciulițele de la gât. După ce aeronava a ajuns la altitudinea de croazieră, olimpicii români s-au grăbit să-și schimbe ținuta de reprezentare cu una mai lejeră. S-au pregătit apoi să treacă peste cele opt ore de zbor. Unii au citit, alții au jucat cărți. Mulți s-au cuibărit pe scaune, sau chiar pe jos, furând câteva ore de somn. Cele mai avantajate au fost gimnastele, care nu au avut nevoie de prea mult spațiu. Înainte de a adormi, elevele lui Forminte au făcut o vizită în cabina piloților, unde au zăbovit aproape jumătate de oră. S-au mai perindat prin cabina de comandă atleta Bianca Perie și fosta campioană Violeta Beclea.

Primit la Complexul de la Izvorani de un team tricolor cu nuanțe turcoaz, președintele Traian Băsescu a jucat rolul psihologului menit să-i fortifice mental pe olimpici în al 12-lea ceas.

Acompaniat de mai marii sportului, Ion Țiriac, Octavian Morariu și Octavian Bellu, și prezentând o alocuțiune trasată pe performanțele din trecut ale românilor la JO, Băsescu a zâmbit la final larg fiecărui component al delegației. „Am convingerea că după această olimpiadă zestrea de medalii se va îmbogăți, iar aceste jocuri vă vor acoperi de respect și glorie. Aveți dragostea și susținerea românilor fără reținere. Istoria tricolorilor e de aur, argint și bronz și asta ne onorează”, sunt fragmente din discursul care a provocat un feed-back concretizat prin emoții, îndârjire sau stare de relaxare printre cei aproximativ 80 de sportivi aflați la Izvorani. La rândul său, Băsescu a primit un tricou din partea oficialilor români pe care-l va proba în China, nu în fața televizorului: „Prezența mea în Beijing nu este un act politic, ci un gest simbolic pentru delegația României”.

JoJo Dan (foto prim-plan) boxează pentru prima oară în carieră din postura de vedetă a galei. Se va întâmpla pe 1 august, la Piatra – Neamț, atunci când pugilistul de la Interbox își va pune în joc centura de campion NABA la „ușoară”.

Ionuț a ajuns ieri în țară, de la Montreal, cu zâmbetul pe buze, deși a stat mai bine de o oră în vamă din cauză că un bagaj i s-a rătăcit pe drum. „Sunt foarte bine antrenat. Vă promit că voi face spectacol. De acum, toate

Unul dintre cei mai valoroși antrenori români din canotaj cutreieră lumea, încercând să deprindă cu taina ramelor și a vâslelor tot felul de națiuni „nedeprinse”.

Nicolae Gioga povestește: „În Iran, o sportivă a făcut o criză de spasmofilie și a căzut în apă. Un malac se uita la ea cum se îneacă și nu îi dădea nicio mână de ajutor. Argumentul lui: «Nu-mi permite religia să pun mâna pe o femeie străină». Până la urmă, un tânăr mai puțin religios a sărit în apă și a salvat-o de la înec. Cam asta e cu Iranul”. Gioga a plecat din țară în 2002, după ce a fost demis de la lotul României. Înainte de a ajunge în Orientul Mijlociu, tehnicianul ex-stelist s-a ocupat timp de trei ani, naționala Chinei. Până la el, asiaticii nu văzuseră prea multe finale mondiale, darmite medalii. Rezultatele i-au reconfirmat priceperea, dar a plecat atunci când nu i-au mai convenit lucrurile, deși câștiga 6.000 de dolari pe lună.

Pe uscat, cel mai cunoscut maraton din lume este cel de la New York. Pe apă, notorietatea o deține o competiție organizată anual de Turcia.

Maratonul Bosforului atrage anual sute de concurenți la Istanbul pentru a se întrece pe distanța de 7 kilometri. Cursa nu e facilă. Apa este plină de meduze, iar curenții și valurile iscate de vânt înzecesc efortul pe care trebuie să-l facă un participant pentru a ajunge la linia de finiș. De aici și atractivitatea cursei! Mulți renunță pe parcurs, fiind efectiv pescuiți de echipele organizatorilor.

Anul acesta, la startul celei de-a 20-a ediții a Maratonului s-a înscris și o echipă de români, condusă de Costel Creangă. De la tineri sportivi de 14-15 ani, la antrenori și până la „veteranul” Gheorghe Chirculete, arbitru de polo. Surpriza competiției a furnizat-o o bucureșteancă în vârstă de 20 de ani, clasată prima între femei și pe locul cinci la general, după patru bărbați. Loredana Negru este legitimată la Steaua și a parcurs distanța în 50 de minute și 45 de secunde. „Mi-a fost teamă la început, mai ales că vedeam sub mine o mulțime de meduze. Mi-a trecut însă repede și nici nu am simțit când s-a terminat cursa”, a declarat Loredana, care este antrenată de Doina Sava. Imediat după premiere, ea a fost intervievată de CNN și de câteva posturi turcești.

La Sydney 2000 rescria istoria natației românești prin cucerirea a două medalii de aur. Avea doar 16 ani. Sâmbătă, a împlinit cu opt mai mult, dar a rămas o prezență extrem de discretă. Un eveniment la cel mai înalt nivel – Traian Băsescu a decorat-o alături de alți campioni – a scos-o ieri pe Diana Mocanu din bârlogul ei de la Brăila.

Diana, dai un pronostic pentru Beijing?
Am văzut că americanii au făcut recorduri mondiale pe bandă rulantă în ultimul timp, deci vor fi foarte greu de bătut. Dacă ai noștri s-au pregătit bine, au șanse. Eu m-aș bucura pentru ei.

Igor Surkis, unul dintre cei mai potenți oameni de afaceri din lume, a acceptat să ofere un interviu pentru ProSport, în care comentează transferurile lui Rădoi și Goian la Dinamo Kiev. Având o avere cotată la aproximativ trei miliarde de dolari, magnatul ucrainean investește anual circa 50 de milioane de euro la Kiev. Domnule Surkis, este Dinamo Kiev interesată de achiziționarea lui Mirel Rădoi sau a lui Dorin Goian?
Da, vrem să aducem un fundaș central de la Steaua și ne-ar interesa Dorin Goian în mod deosebit. Rădoi rămâne și el în vederile noastre pe viitor.

Sport olimpic, poloul feminin crește greu în România. În București există o singură sportivă legitimată, la Dinamo București!

Floria Simion (foto) are 12 ani, iar visul ei este să reprezinte România în turneul olimpic la polo. În așteptarea închegării unei echipe naționale, sportiva din București se antrenează și joacă în echipa de juniori a clubului Dinamo București, la grupa profesorului Florian Dumitrache. „Am început la 4 ani să joc polo. Eram însă prea mică și am trecut la înot. După trei ani și jumătate am revenit la prima pasiune”, povestește Floria, care se descurcă bine în meciurile cu băieți. „Am viteză și sunt stângace. Știu că nu voi putea face față mult alături de băieți, dar sper să-mi prindă bine mai departe”, mai spune sportiva.

Situația poloului feminin este afectată de lipsa bazinelor. „Nu este rea-voință. Nu avem echipă de fete din cauza spațiului. Au existat tentative, dar în perioada de iarnă este jale. Echipele au ajuns să se antreneze la bazinul Floreasca pe un singur culoar. Dacă s-ar face bazinele promise, alta ar fi situația”, a punctat profesorul Dumitrache. În acest moment, în România doar la Cluj există o echipă feminină de polo.

Cazul Lilianei Popescu, atleta descoperită pozitiv la controlul doping în luna mai, la Alger, intră în sfera războiului de gherilă. Sportiva încearcă acum să scape basma curată, punând „necazul” pe seama unui simplu accident.

SCRIMĂ‚
Sportivi calificați: Mihai Covaliu (sabie), Rareș Dumitrescu (sabie), Ana Maria Brânză (spadă), Cristina Stahl (floretă), Virgil Sălișcan (floretă).
Scrima românească nu a prins podiumul olimpic la Atena, dar și-a făcut calcule pentru cel puțin o medalie la Beijing. În cărți sunt cinci „mușchetari”, unul dintre aceștia, Mihai Covaliu, fiind deja „erou” al Jocurilor Olimpice de la Sydney, când a cucerit aurul. Sportivii români și-au „încărcat bateriile” în stagiile montane de la Poiana Brașov, Predeal sau Forban, iar din 5 iulie vor participa la Campionatul European de la Kiev. „Este ultima repetiție pentru olimpici. Competiția este extrem de importantă, întrucât pot acumula puncte ce i-ar putea avantaja la tragerile la sorți de la Beijing. Ne-am propus să obținem o medalie în China. Cele mai mari șanse le au Mihai Covaliu (n.r. – locul 7 în topul european) și Rareș Dumitrescu (n.r. – locul 5), care s-ar putea să fie pe aceeași parte a tabloului și, astfel, să se ajute unul pe altul. Ana Maria Brânză, cu multe podiumuri în acest an, și Cristina Stahl pot fi surprizele delegației, iar într-o zi bună să obțină medalii”, ne-a declarat Puiu Novac, secretarul general al Federației Române de Scrimă.

Primul scandal legat de delegația care ne va reprezenta la JO de la Beijing a explodat în curtea atletismului.
Cei 105 români calificați la Olimpiadă au devenit de ieri… 104! Un tricolor nu va mai urca în avionul de Beijing din cauză că este suspect de dopaj. În culpă se află numele uneia dintre speranțele României la o medalie în chiar sportul-regină. Liliana Popescu, lider mondial la 1.500 de metri în acest sezon – 4:00,35, performanță reușită la București -, atletă situată și între primele șapte-opt din lume pe distanța de 800 de metri (1:59,34), a fost depistată pozitiv, din câte se aude, în luna mai, la un concurs în Alger.

Impresarul Ana-Maria Prodan nu dă doi bani pe ceea ce a spus vărul finanțatorului din Ghencea.
Transferul lui Dică a născut un adevărat scandal pe seama banilor cuveniți impresarilor.
Ana-Maria Prodan (foto) și Dumitru Tudor cer 10% comision după ce „Dicanio” a semnat un contract de reprezentare cu firma „Universal Sport Management” a lui Mutu.

„Nu vor lua niciun ban! Se lasă el de fotbal și ei de impresariat până o să vadă vreun euro”, a ținut să îi anunțe ieri Victor Becali, prin intermediul ProSport, după ce l-a transferat pe Dică la Catania. Răspunsul Anei-Maria Prodan nu s-a lăsat așteptat. „Cine e Victor Becali? Eu îl știu doar pe Giovani Becali. Nu mă interesează ce spune acest Victor”, a replicat ea, completată de Dumitru Tudor: „Să-și aducă aminte Victor Becali că, atunci când Pleșan a fugit de el să semneze cu Steaua, l-a dat în judecată să își ia banii cuveniți din comision”.

Ana Maria Prodan și Dumitru Tudor și-au făcut calcule după plecarea lui Nicolae Dică la Catania: „Chiar dacă transferul nu s-a făcut prin firma noastră, Dică ne este dator prin contract. Ori ne dă 500.000 de euro, ori 10 la sută din salariu”

Singurul campion olimpic al boxului amator românesc (Melbourne – 1956) s-a stins ieri la Feisa, micuța așezare din Ardeal unde se refugiase cu ani în urmă, când simțise colții unor boli nemiloase. Nicolae Linca avea aproape 80 de ani!

Din 2002 nu a mai umblat și nu a mai vorbit. Soția sa, Maria, angajase două fete din sat să o ajute la îngrijirea fostului pugilist. „Îl spălam, îi puneam pamperși și îl îmbrăcam frumos. Îl hrăneam cu lingurița și îl mai dojeneam pentru lucruri din tinerețe, numai de noi știute. Vorbeam cu el, dar nu mă auzea”, povestește Maria Linca.

De câteva luni, situația se înrăutățise. Tremuratul dispăruse, dar celelalte boli de care suferea, printre care Alzheimer și coxartroză, îl șubreziseră puternic. Nicolae Linca trăia într-un univers paralel, populat cu imagini de demult. Ieri, cele două ajutoare din sat au simțit că ceva nu este în regulă. Au scos-o din cameră pe Maria Linca și l-au vegheat pe campionul olimpic până la ultima suflare. „M-au ținut afară ca să nu sufăr, dar eram pregătită. Știam că e inevitabil. Cu o oră înainte să moară mă sunase Mihai Leu să mă anunțe că trece pe la noi. El este un băiat deosebit și mereu a fost alături de noi. Când mi-am mai revenit din șoc, i-am telefonat să-i dau vestea. El a spus că tot vine la Feisa”, spune cea care i-a stat alături timp de 56 de ani lui Nicolae Linca.

Pentru prima oară, COSR ia în calcul și o variantă de rezervă pentru sportivul care va purta drapelul tricolor la festivitatea de deschidere a JO.
Comitetul Executiv al forului olimpic a stabilit ca portdrapel să fie handbalista Steluța Luca (foto), însă interul dreapta s-a confruntat cu probleme medicale la spate care i-au pus sub semnul întrebării prezența la Olimpiadă. „Dacă Luca nu va ajunge la Beijing, am decis ca portdra

Insesizabilă în timp real, o sutime de secundă poate fi decisivă în sport. La Cupa Mondială din Polonia, echipajul feminin de 8+1 a luat fața Canadei la o diferență atât de mică, încât a fost nevoie de foto finiș. Medaliată cu aur la ultimele trei ediții ale JO, ambarcațiunea tricoloră din proba regină a canotajului rămâne în continuare o forță. La ultima verificare înainte de Beijing, consumată ieri, Doina Ignat, Constanța Burcică, Viorica Susanu, Georgeta Andrunache și celelalte componente ale bărcii de 8+1 s-au impus la Poznan, însă cu emoții. Au început mai slab – locul trei după primii 500 de metri ai cursei de 2 kilometri -, dar au recuperat pe final și au trecut linia de sosire în 6:22,74, cu o sutime înaintea Canadei.

Gheorghe Tadici a decis să continue la naționala feminină de handbal, deși imediat după ruptura de Oltchim anunțase că se gândește dacă mai rămâne selecționer.

„Un profesionist își duce contractul la capăt. Dacă se întâmpla totul înainte de Campionatul Mondial din Franța, de exemplu, era altceva. Dar cum la noi e moda să fie oricine împins spre demisii, pentru a culege alții roadele, nu vreau să fac acest pas”, a declarat Tadici.