Mircea Lucescu condamnă atitudinea jucătorilor care n-au venit cu inima sub tricolor. El îi recomandă lui Răzvan să înceapă reconstrucția

Lucescu și-a desăvârșit opera. O finală de Cupa UEFA cu Șahtior e încununarea muncii unuia dintre cei mai buni antrenori români din toate timpurile. La 64 de ani, Mircea Lucescu nu pare deloc un bunicuț care spune povești nepoților. E chiar în mijlocul acțiunii, iar momentul culminant va fi la Istanbul, pe 20 mai.

Domnule Lucescu, ce înseamnă pentru dvs. calificarea în finala UEFA?

Ei, am avut de foarte multe ori șansa asta. Începând cu meciul cu Sampdoria, apoi cu Anderlecht, am ratat de fiecare dată la mustață. Mai bine mai târziu decât niciodată.

Reveniți la Istanbul…

Asta e cea mai mare satisfacție. Am vrut mereu să mă întorc la Istanbul, la o echipă sau alta, dar iată că vin din altă postură, de finalist.

Raț va deveni al cincilea jucător român prezent într-o finală de Cupa UEFA după Marius Niculae (cu Sporting), Cosmin Contra (cu Alaves), Gică Popescu și Gică Hagi (cu Galatasaray).

Felicitări, Răzvan. Ai făcut un meci bun și sunteți în finală…

Mulțumesc! Nu știu cât de bun a fost, eu nu ies în evidență. Eu sunt cu munca, nu cu talentul. N-am fost niciodată un mingicar, fotbalul pentru mine a însemnat muncă și ambiție.

Când te-ai apucat de fotbal, credeai că vei juca o finală de cupă europeană?

Da de unde! Însă după ce am ieșit din grupele Ligii, după meciul de la Barcelona, am

La o zi după calificarea în finala UEFA, Mircea Lucescu era din nou la muncă. Dimineața a avut o ședință cu secunzii, iar mai târziu în timpul zilei era în cantonamentul echipei, o bază sportivă minunată, la marginea orașului.

La 63 de ani, Mircea Lucescu e în fața primei finale europene. „De 20 de ani aștept ziua asta. Și când te gândești câte șanse am avut… De la meciul Dinamo – Sampdoria, când am luat gol în ultimul minut, apoi anul următor semifinala cu Anderlecht. Atunci a fost un arbitru olandez, iar la Anderlecht era antrenorul olandez și șapte jucători olandezi!”. Urmează o înșiruire de nedreptăți îmbrăcate în tricou de arbitru sau de ghinioane sub forma unor goluri primite în ultimele secunde. Doar nu c

Șahtiorul lui Mircea Lucescu și Răzvan Raț (integralist) a început în forță partida cu marea rivală, Dinamo Kiev, în returul semifinalei din Cupa UEFA. Cu toate acestea, kievenii sunt aproape de deschiderea scoruli, însă Bangoura nu prinde cadrul porții din 13 metri. (min 14)

Elevii lui Lucescu se avântă în atac, dar defensiva oaspeților e de netrecut…până în minutul 17: Srna centrează de pe dreapta, Jadson reia elegant cu latul și Șahtiorul deja se gândea la finală. Kievul nu reacționează și jucătorii din Donețk mai ratează câteva ocazii bune de gol. Trupa condusă de Yuri Semin se trezește din pumni și domnină finalul primei reprize. După pauză Kievul continuă jocul bun și reușește egalarea prin Bangoura, care porfită de apărarea adormită a Șahtiorului.

Toată lumea aștepta prelungirile, însă Ilsinho iese la rampă, alinează apărarea Kievului și înscrie. Dinamo se aruncă în atac cu toată echipa, însă defensiva „minerilor” rezistă și Lucescu și Raț duc Șahtiorul în finala Cupei UEFA

Rapid a amânat până pe ultima sută de metri plata datoriilor către bugetul de stat.

Cu patru ore înaintea termenului-limită de completare a dosarului pentru licențiere, Sichitiu a ajuns marți seară­ la FRF­ cu fac­turi, chi­tanțe și documente bancare care să­ demons­treze solva­bilitatea clubului. „Am trecut prin iad!”, se lamenta Copos (foto). Dar acționarul majoritar al Rapidului nu e genul de afacerist care să iasă în pierdere.

Claudiu Vaișcovici l-a trimis acasă pe Nico, după cinci ani petrecuți în „Ștefan cel Mare” de actualul simbol al Rapidului.

Povestea lui Niculae începe în comuna Joița din județul Ilfov. Nico bătea toată ziua mingea pe maidane, până când și-a luat inima în dinți și s-a dus împreună cu mai mulți copii la o preselecție în „Ștefan cel Mare”. Rezultatul? A fost singurul oprit la Dinamo, club la care Daniel făcea primii pași spre fotbalul profesionist. A trecut pe la mai multe grupe de copii, iar la 15 ani a intrat pe mâna lui Claudiu Vaișcovici, fosta glorie dinamovistă. Nico, un băiat adus de spate, nu era genul de fotbalist căruia i se lipea mingea de picior, așa că Vaișcovici a luat o decizie grea pentru Niculae: „Nu știu ce șanse ai, mai bine să mergi acasă!”.

În anul în care a luat titlul cu Rapid și era golgheterul echipei, Bratu avea un contract de 15.000 de dolari anual! De aceea, nu a mai vrut să revină în Giulești.

Născut și crescut într-un cartier mărginaș al Bucureștiului, Bratone a fost învățat de mic cu greutățile. Părinții lui, simpli muncitori, trudeau din greu pentru a-i asigura un trai decent, așa că pentru Florin fotbalul s-a transformat printre puținele, dar cea mai mare bucurie a copilăriei. Bătea Bucureștiul în două pentru a ajunge la antrenamente și se schimba direct pe teren, pentru că Rapid era un club sărac, iar copiii nu aveau vestiare. S-a remarcat de mic prin personalitatea și tupeul său și, după ce a devenit cel mai bun om la juniori, a făcut pasul spre echipa mare. După un exil la Tractorul Brașov, semnat de Anghel Iordănescu, Bratu a revenit la prima echipă a Rapidului, iar în 2003 a devenit campion cu giuleștenii, sezon în care a marcat 11 goluri pentru echipa sa!

Problemele financiare ale Rapidului îi împiedică pe giuleșteni să-l transfere pe sârbul Djordje Ivelja.

Fotbalistul a venit la Rapid liber de contract, de la echipa sârbă OFK Belgrad. Adus la recomandarea lui Bozovic, Ivelja s-a pregătit și a jucat bine în cantonamentul din Antalya, antrenorii find mulțumiți de acesta. „Ivelja e un fotbalist bun și va semna pe trei ani cu Rapid”, spunea Grigore Sichitiu despre fotbalistul adus să acopere o eventuală plecare a lui Lazăr. Costin n-a mai plecat, dar sârbul a dovedit că poate face o pereche bună cu

Auditul comandat de Copos va scoate la iveală cheltuieli imense cu jucătorii aduși vara trecută. Patronul Rapidului îi va arăta cu degetul pe membrii Consiliului de Administrație, adică oamenii lui Fathi Taher.

Rapid vrea să-l readucă pe Daniel Niculae, măcar sub formă de împrumut până în vară. Care sunt șansele de reușită în acest moment? Destul de mici, dacă ne gândim la situația precară prin care trece clubul din Giulești. Doar venirea rapidă a unui investitor puternic ar echilibra balanța financiară. Și totuși mari, ținând cont de perioada neagră prin care trece Daniel Niculae la Auxerre.

Alexandru Tudor a sosit ieri în țară și a oferit explicații în privința testelor fizice pe care arbitrul le-a picat în Spania.
Ce s-a întâmplat mai exact? Tudor s-a descurcat bine la testele de viteză, primind calificativul „excelent”, însă problemele au apărut la cele 20 de serii a câte 150 de metri, cu pauză de 35 de secunde între ele. Explică chiar arbitrul. „Acest test e cel care a generat dificultăți. Mi s-a cerut să mă opresc”, a precizat Tudor. Motivul? Cu ajutorul puls-testerelor purtate de arbitri, specialiștii UEFA au sesizat pe monitoare că ritmul cardiac al românului este prea ridicat și au decis să nu riște nimic.

De altfel, aceștia au constatat încă de la tura de încălzire că Tudor are probleme. „Mi s-a explicat că pulsul mare pe care îl aveam încă de la începutul încălzirii ar fi putut fi cauzat de o stare emoțională specială, de un virus ce trebuie identificat și neutralizat sau s-ar fi putut întâmpla într-o zi oarecare, pur și simplu, fără vreo explicație științifică”, a spus Tudor.

Mai dă testul peste o lună
Arbitrul român a cerut o repetare a testelor în ziua următoare sau chiar în aceeași zi, însă a fost refuzat de UEFA. Membrii forului european i-au oferit o șansă pentru a dovedi că este apt fizic abia peste o lună, pe 4 martie, la Nice, și i-au retras delegarea de la derby-ul Cupei UEFA, dintre AC Milan și Werder Bremen. Între timp, Tudor va mai susține aceste probe fizice și în Antalya, în cantonamentul arbitrilor români, iar până atunci va fi testat

Problemele fizice ale arbitrului român sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât el este considerat un atlet foarte bun.

Pe 2 februarie, Alexandru Tudor a mers la Malaga, în Spania, acolo unde urma să facă prima pregătire centralizată alături de noii săi colegi din Premier Class, al doilea eșalon al arbitrilor europeni. După două zile de pregătiri au venit și testele fizice, o formalitate pentru toți cei prezenți, arbitri cu experiență. Numai că Tudor, recunoscut drept un arbitru bine pregătit, a primit o lovitură grea! Rezultatele testelor fizice au condus la un verdict neașteptat din partea specialiștilor de la UEFA: românul nu este în parametrii medicali normali și nu poate arbitra la un nivel înalt! Tudor nu le-a mai răspuns la telefon nici măcar apropiaților, fiind supărat de turnura nefastă pe au luat-o lucrurile. Tudor va rata returul din șaisprezecimile Cupei UEFA, dintre AC Milan și Werder Bremen, unde fusese delegat de forul european. Ar fi fost al doilea mare meci al său, după cel de Liga Campionilor, de pe „Camp Nou”, dintre Barcelona și Basel.

Monica Iacob-Ridzi e prima femeie învestită ca ministru al Tineretului și Sportului în România. Are 31 de ani, a candidat pentru un post de deputat pe listele PD-L, la Hunedoara, câștigând detașat, și, cel puțin după prima întâlnire, ne-a lăsat impresia că știe ce vrea.

Giovanni a refuzat să-i cumpere Balonului de Aur bijuteria pe patru roți, ratând astfel șansa de a-l reprezenta pe cel mai bun fotbalist al momentului.

Ronaldo a primit la Manchester echipa ProSport care i-a oferit distincția de cel mai bun fotbalist al lumii. Prilej de noi mulțumiri pentru Bölöni și Marius Niculae, românii alături de care a deschis ochii în fotbal. Și totuși, la 17 ani, Ronaldo ar fi putut avea lângă el încă un român, pe Giovanni Becali.

Echipele din Liga I au transferat șase jucători „mari și lați” până acum. Niculescu a fost repatriat la Dinamo, Coman (foto), liber de contract, a semnat cu FC Brașov, CFR Cluj a cumpărat un sârb, Rade Veljovic, tot gratis, FC Vaslui e aproape să-i ia pe Akakpo și Milisavijevic, în timp ce Maxim a ajuns la Timișoara.

Prezentarea Rapidului 2008-2009. În Giulești răsună imnul, iar Horia Brenciu trâmbițează nașterea unei echipe cu glezna fină. Numărul 1 iese primul din tunel, așa a fost dintotdeauna. Suporterii știu că Dani e în conflict cu conducerea și răgușesc strigând numele portarului. Dacă ar fi știut atunci că era ultima oară când idolul lor călca în Giulești, probabil că Taher și-ar fi primit porția de înjurături și pietre mai repede decât se aștepta.
Dar concluzia amară a despărțirii dintre Coman și Rapid e alta, și anume că Rapidul lui Răzvan Lucescu se destramă ca un cub de zahăr în ocean. Refugiați sub aripa juniorului la Brașov, vânduți Stelei ori trimiși la echipa a doua, oricum ar fi, fotbaliștii care au bătut Hamburgul nu mai au loc în Giulești. Iar de la sosirea lui Taher, politica de alungare a „copiilor” lui Răzvan s-a transpus într-o inavzie de macho fotbaliști. Căreia nu i-a făcut față nici Coman, înlocuit cât ai clipi din ochi de un anume Pardo, doar pentru că Dani a îndrăznit să-și negocieze un contract mai bun. În ritmul ăsta, probabil că nu va trece mult timp până când singurul UEFAntastic de la Rapid va rămâne Constantin Zotta. Și, o știe și el, e ultimul care are dreptul să se laude cu asta!

În situația unei victorii cu Bordeaux, șansele clujenilor de a merge mai departe în Liga Campionilor cresc simțitor. Asta și în cazul în care Roma pierde pe teren propriu cu Chelsea, deoarece distanța dintre români și urmăritoarele sale s-ar mări la patru puncte. Un egal ar complica lucrurile, dar dă șanse CFR-ului atât la optimile Ligii, cât și la Cupa UEFA, în funcție de rezultatele ulterioare. Înfrângerea cu francezii este echivalentă cu eliminarea campioanei, în condițiile în care e puțin probabil că va obține maximum de puncte acasă cu Roma și în deplasarea de la Londra.

În minutul 31, marocanul Chamack a avut o intrare brutală asupra lui Tony, cu talpa pe tibie, primind însă doar „galben”. Suporterii lui Bordeaux au crezut că „ceferistul” simulează și l-au fluierat apoi de câte ori atingea mingea.

Tony, a fost un meci cu multe durități. Ești accidentat?
Da, mă doare rău piciorul. Eu zic că Chamack ar fi trebuit eliminat pentru ce a făcut. A intrat urât de tot, cu talpa…

Căpitanul lui CFR Cluj era afectat de eșecul cu Bordeaux, dar crede că situația în grupă este departe de a fi clarificată.

Ce s-a întâmplat la faza golului?
Am crezut că e un adversar în spatele meu. Edi Stăncioiu a strigat să o las, dar nu am auzit.

Ți-a reproșat cineva greșeala comisă?
Nu mi-a reproșat nimeni nimic din echipă, pentru că la CFR suntem un grup unit, spre deosebire de alte cluburi.

Care crezi că a fost cel mai dificil adversar din Ligă de până acum?
Bordeaux a fost cea mai bună echipă cu care am jucat. Francezii au fost mult peste Chelsea și Roma.

Jurnaliștii francezi spuneau că arena lui Bordeaux nu a mai fost așa plină decât la derby-urile cu Olympique Marseille. Românii prezenți s-au făcut auziți, deși au fost în inferioritate numerică. Stade „Chaban-Delmas”, fostul Parc Lescure, cum mai e cunoscut. Meci de Ligă. Francezii vin cu o jumătate de oră înaintea meciului, când ai noștri sunt de mult la stadion.
Arena e aproape plină, așa că, din cele 35.000 de locuri, în preajma meciului mai sunt goale doar 10 la sută, și acelea din motive de securitate impuse de UEFA. Fapt rarisim pentru Bordeaux. „Doar o dată pe an, la meciul cu Marseille, stadionul e plin ochi datorită rivalității. S-ar putea ca și cu Chelsea să se mai umple dacă rămânem cu șanse de calificare până atunci”, ne explică un jurnalist local.

Francezul Tony va avea o galerie puternică diseară, contra lui Bordeaux. Aproape 50 de rude și prieteni se vor afla în tribunele arenei franceze pentru a-l susține pe fundașul lui CFR Cluj.
Cei 47 de apropiați ai lui Tony vor intra pe stadionul lui Bordeaux grație amabilității președintelui Iuliu Mureșan, care le-a pus la dispoziție bilete. „Voi avea galeria mea mâine (n.r. – azi). Îi mulțumesc domnului președinte Mureșan pentru acest cadou”, a declarat, zâmbind, Tony.

În timpul interviului, Patrick Battiston ne-a lăsat senzația unui tip jovial, dispus să te scoată din încurcătură atunci când franceza lui e mult prea rapidă pentru noi.

Ce ziceți, o bate Bordeaux pe CFR?
N-aș putea să vă zic asta. Să știți că am urmărit meciul Clujului la Roma. O, la, la…. (fluieră) Ce echipă! Fotbalul e imprevizibil, nu dau niciun pronostic.

Pentru cine nu-și mai amintește povestea lui Patrick Battiston, e de ajuns să pronunți numele lui Harald Schumacher. De acolo începe totul…

E fotbalistul acela francez care și-a pierdut cunoștința și dinții în urma atacului dement al portarului german. Se întâmpla într-o semifinală de CM, în vara lui ’82. De atunci, Battiston a ieșit campion european în ’84, a eliminat-o pe Dinamo în același an, triplu campion național cu Bordeaux. Și acum? Director la centrul de copii

„Minunea Blondă” susține că între Craiova Maxima și CFR Cluj e un singur punct comun: o „dublă” cu Bordeaux în Europa.

Domnule Balaci, cum au fost meciurile cu Bordeaux din ’82?
A trecut ceva timp, nu (râde)? Craiova a făcut un meci extraordinar acasă. În tur ne bătuseră dintr-un penalty inventat, dar la noi a fost cu totul altceva. Tribunele arhipline, atmosfera fantastică, specifică acelor vremuri. La Craiova francezii n-au mai contat. Au încercat să ducă meciul la penalty-uri, dar după golul lui Geolgău s-a năruit totul pentru ei.

CFR Cluj a plecat ieri să-și dea examenul de maturitate în Liga Campionilor, la Bordeaux, în fața unui adversar flămând de rezultate, care își joacă mâine ultima șansă de calificare în primăvara europeană. Elevii lui Trombetta au ajuns aseară în Franța, cazându-se la luxosul Regent Hotel de Bordeaux.

ProSport a vorbit cu Marius Tresor, jucător legendar pentru Bordeaux și „Les Bleus”. Să discuți cu Tresor e mai ușor decât ți-ai putea închipui, oricum cu mult mai ușor decât cu ai noștri. Un personaj abordabil, dar extrem de solicitat. „10 minute sunt al vostru”, ne atenționează el.

Monsieur Tresor, cât de important e meciul cu CFR Cluj pentru Bordeaux?
Clujul a început mult mai bine grupa ca noi. Și noi am avut șansa noastră cu Roma, dar un jucător de-al nostru, Henrique, a avut o reacție deplasată, și a luat „roșu” în prima repriză. Dacă jucam 11 contra 11 cu Roma, cred că și noi câștigam. Acum, nu ne rămâne decât să batem Clujul, e vital pentru noi.

Din formația care în urmă cu un an învingea Olanda la malul mării 8 jucători vor fi din nou pe teren!. Dacă Nicoliță, Codrea și Ovidiu Petre nu s-ar fi accidentat, puteam vedea același „11″. Pițurcă încearcă să recreeze formula magică ce a condus la succesul istoric împotriva Olandei, în speranța unui deznodământ similar cu Franța. Mai întâi, selecționerul a ales aceeași locație, Constanța, unde terenul greu poate fi aliatul unei echipe mai modeste tehnic. Cum sunt șanse să avem parte de aceeași vreme „haină”, mai rămânea ca Pițurcă să alcătuiască un „11″ la fel de arțăgos și dispus la sacrificiu precum cel care a învins Olanda. Ei bine, opt jucători care au triumfat în fața batavilor vor fi din nou titulari.

Dinamo a strălucit doar o repriză aseară, îndeajuns pentru un succes cu Iașiul. Dinamo s-a întors spășită în fața propriilor suporteri, fie ei oameni de bun-simț, fie „bagabonții” de la Nijmegen.
Și sigur că un meci acasă cu Iașiul ar fi trebuit să funcționeze ca un pansament pe rana deschisă în Olanda, numai și pentru că Sfârlea sau Bâlbă, de exmplu, au mai puține secrete decât burundezul Saidi de la NEC. În fața unui adversar așezat țeapăn de mucalitul Popa în fața portarului Pleșca, Rednic le-a cerut alor săi mai multă mișcare pe benzi, unde Torje și Thiago, degrevați de sarcini defensive, ar fi trebuit să facă jocurile. Numai că senzația de neputință s-a amplificat pe măsura trecerii timpului și a erorilor comise în apărare, în special de Izvoranu.

Zicu s-a mutat la clinica echipei VfB Stuttgart de câteva luni și va rămâne aici până la finalul anului. Fotbalistul dinamovist spune că toate necazurile i se trag de la prima operație, una greșită, însă nu disperă.

Cum te mai simți?
Diferența de la prima operație la aceasta este uriașă… mă simt mult mai bine și abia aștept să revin.

Pentru ultima dată, capitala Austriei a fost sub ocupație străină, fiind invadată de dansatoare de flamenco și de tineri bavarezi în costumele lor populare, iar muzica clasică a fost înlocuită cu sunetul goarnelor și al tobelor.

În centrul orașului, de la Stephansdom până la Primărie, zeci de mii de suporteri ai Spaniei și ai Germaniei și-au disputat propria lor finală. Ibericii, exuberanți și zgomotoși, au cântat „Viva España!” și au arborat capete de porc pentru a-l ironiza pe Schweinsteiger.

În afara clasicului trofeu din argint, intitulat „Cupa Henri Delaunay”, câștigătoarea acestei ediții de Euro va pleca acasă și cu o sculptură… specială.

Gazdele austriece ale finalei vor oferi campioanei un trofeu înalt de 5,11 metri, cu o greutate de 7,3 tone și „garnisit” cu 11.000 de cristale Swarovski (foto). Sculptura, realizată din oțel inoxidabil și plăci de sticlă de o artistă elvețiană pe nume Sylvie Fleury în colaborare cu compania Swarovski, se dorește a fi un omagiu adus câștigătoarei din partea celor două țări organizatoare.

A sosit ora finalei. Una excelentă din punct de vedere comercial, dar care promite și spectacol.

Tot mai multă lume, inclusiv bookmakerii, s-a lăsat sedusă de jocul ofensiv al Spaniei și pronosticurile merg mai mult înspre triumful iberic. Pe undeva, asta îi convine Germaniei, care e convinsă că poate escalada Euro 2008 până în vârf și aduce ca argument jocul foarte sigur al liniei de mijloc. Va reveni o piesă importantă, Torsten Frings, după o accidentare la coastă, ceea ce îl va scoate din schemă pe Rolfes, un jucător destul de dezordonat, după cum s-a văzut contra Turciei, în semifinală. Baza rămâne pe factorul B, adică Bayern München, ținând cont că majoritatea golurilor germane au fost opera unor jucători din lotul campioanei Bundesligii (Podolski, Schweinsteiger, Lahm).

Deși nu este în cele mai bune relații cu Victor Pițurcă, antrenorul CFR-ului spune că el ar trebui să primească în continuare credit de la șefii FRF.

La finalul celei mai călduroase zile de antrenament, „Fălcosul” ne invită pe terasa hotelului la o înghețată. „«E cel mai bun dulce», așa zic doctorii. Nu te îngrași”, declară Ando, care vrea să ajungă de la 104 la 100 de kilograme.

Fabbiani nu mai e tipul glumeț de altădată, aflat mereu în centrul atenției. Se vede treaba că între „Shrek” și CFR despărțirea e inevitabilă. Atacantul clujenilor vrea să joace cu CFR în Liga Campionilor, după care să plece în Argentina.

Zeci de mii de fani ai celor două echipe au oferit un spectacol de zile mari pe străzile Vienei, cu poliția adulmecând pe urmele lor orice tentativă de ciocniri. Croația pleacă tare, cu Modric iluminând cu pase de geometru jocul echipei, iar Pranjic sapă adevărate tranșee pe partea dreapta, unde Sabri intră greu în rol. Alah însă se află în spatele porții lui Rustu la bara lui Olic, genul de fază în care să ratezi este aproape imposibil. Turcii se scutură din vis și încep să urce tot mai mult, cu un presing înalt, și din pământ apare închizătorul Mehmet Topal, echipat cu un lansator de rachete în bocanc, dar explozia se produce la câțiva centimetri de vinclul porții lui Pletikosa.

Pițurcă n-a tolerat nimic la turneul final. Cunoscut drept un fanatic al disciplinei, selecționerul le-a interzis jucătorilor să aibă relații sexuale în Elveția. Asta în ciuda faptului că mulți tricolori au fost încurajați de soții sau de prietene, în compania cărora au putut sta doar după meciuri.

A existat, totuși, un caz în care regula instituită de Pițurcă a fost încălcată. Conform unor surse federale, în seara ce a urmat meciului cu Italia (1-1), unii dintre jucători ar fi încercat să păcălească vigilența tehnicianului. Problema a fost că, la antrenamentul de a doua zi, Piți și-a început discursul pe un ton amenințător.
Tocmai aflase! Un oficial al FRF a povestit pentru ProSport cele mai interesante aspecte ale ceea ce s-a vrut un dialog, dar care a sfârșit într-un monolog: „Am informații clare că noaptea trecută au intrat femei în hotel! Ați uitat ce v-am spus? Că nu are voie să intre nimeni în cantonament? Aici suntem la muncă, nu la distracție! N-o să mă intereseze cum vă cheamă, nu pot tolera așa ceva!”. Reacția lui Pițurcă i-a surprins pe jucători, însă nimeni nu a îndrăznit să spună nimic, antrenamentul desfășurându-se normal. Interesant este că în zilele care au urmat, selecționerul a părut că a uitat subiectul.