Ce-ar fi fost dacă la criticile inițiale ale lui Anghel Iordănescu Reghe ar fi reacționat cu condescendență și cu respectul cuvenit unei persoane mai în vârstă? Dacă și-ar fi zis, da, nea Puiu, ai dreptate, am văzut și eu că scârțăie ceva, încercăm să punem la punct, să corectăm, mai avem timp până la meciul cu Ajax!

Când Iordănescu a spus că Vlad Chiricheș cam greșește în ultima vreme, a avut dreptate deși și-a atras huiduieli. Când Mircea Lucescu îl ceartă toată ziua pe Raț, iarăși are dreptate. Căpitanul Răzvan a fost subțire ca foița de țigară și ne cam doare capul când ne gândim la Budapesta, dar mai ales la Amsterdam. La ora când Raț îi pierdea pe drum pe australieni, pe ArenA aripile olandeze vânturau apărarea Italiei.

Cât timp Mutu e încă jucător activ și nu altceva, contează foarte puțin dacă el cumpără UTA sau se plasează de partea lui Reghe în disputa lui Dinu. Când se va lăsa, va avea timp de toate astea, până atunci el trebuie să joace și să fie în atenția echipei naționale chiar la 34, 36 sau 38 de ani dacă va rămâne cu ghetele în picioare până atunci. De aceea el diseară trebuia să fie în sudul Spaniei, nu în Corsica. Să intre pe teren măcar o repriză contra Australiei, nu să se antreneze alături de colegii de la Ajaccio.

Să ne aducem aminte, în toamnă, cu Turcia și cu Olanda, Mutu a intrat pe teren doar câteva minute, dar a intrat. Era cam grăsuț, se văzuse c-a stat câteva luni și nu putea lua locul unuia dispus să alerge. Acum e altfel, e viu, ratează penaltyuri din scăriță, dar dă și două goluri lui Lyon, ceea ce nici lui Zlatan nu-i stă mereu la îndemână.

Pentru meciul cu Australia, Mutu fusese convocat „de principiu”, apoi acel principiu a dispărut și convocarea s-a topit în neconvocare. Acum s-au formulat justificări elegante, că trebuie să fie văzuți la lucru tinerii, că e nevoie să fie experimentate diverse formule, că o fi, c-o-mpărți. Toate vin de la Adrian, le puteți citi în interviul de alături, dar nici una nu sosește de la Estepona, unde se află lotul. Oficial, am văzut doar o critică destul de aspră a lui Mircea Sandu, după penaltyul ratat cu Valenciennes, unde era pusă la zid, pe bună dreptate, atitudinea superficială a unui jucător de mare experiență. Se întâmpla

În ceea ce-l privește pe Hagi, mereu m-am ferit de apelativul de rege. Am avut și încă am senzația că titulatura conține ascunzișuri peiorative, cotloane de ironie sau măcar de spinare aplecată în fața cuiva. În modesta mea opinie, regii sunt cei de viță nobilă, născuți să domnească peste popoare. Doar aceia. Ceilalți poartă denumiri comerciale și inutile, fie că e vorba de regele fotbalului, regele manelelor, regele m

Dacă n-ar fi jucat acea primă repriză în Supercupa Dinamo-CFR, probabil că la ora asta Marius Niculae ar fi fost deja prezentat la Sporting, ar fi făcut deja un antrenament sub comanda lui Jesualdo Ferreira și ar fi așteptat meciul de campionat cu Rio Ave.

Olăroiu, Dan Petrescu, Reghecampf, Răzvan Lucescu, Rednic, Dorinel Munteanu, Ilie Stan, Pustai. Avem o listă. Întocmită minuțios de Dan Apolzan, noul șef al Școlii de Antrenori, de după pensionarea lui Mircea Rădulescu. Omul a primit indicații de la Mircea Sandu să sugereze posibili înlocuitori ai lui Pițurcă în 2016, când mandatul actualului selecționer va lua sfârșit. Așadar, întrebare întrebătoare, oglindă‑oglinjoară, oare cine va conduce echipa națională peste trei ani și jum

Am deplasat pe malul Mediteranei un grup tricolor unit,

Finalul de meci de la Arnhem ne dă speranțe. Am văzut pe ecranul televizoarelor că se poate, că Ajax poate primi goluri și că fotbalul total, inițiat acum vreo 40 de ani de Rinus Michels și continuat de Ștefan Kovacs, mai e valabil doar cu referire la faza de atac.

Nu vă așteptați să citiți ceva despre Adrian Mutu și meciul său cu apa minerală de la Evian. Nimic despre asta. E despre alt Mutu, pe care nici măcar nu-l cheamă Mutu, ci Lilian Ciontu. E mut și surd, adică surdo-mut din naștere. Are vreo 45 de ani, nevastă, surdo-mută și ea, și doi băieți adolescenți, perfect normali, unul dintre ei jucând fotbal pe la juniorii Dunării Galați.

Dragă Marcel Popescu,
Nu-ți spun nici domnule președinte, nici domnule manager, ci mă adresez ție, în calitate de vechi prieten, pe numele mic, poate și pentru a avea o comunicare mai directă. O fac impresionat de pasul imens înainte făcut miercuri și convins că aceia care s-au gândit că tu poți gestiona ideea de fotbal în Craiova au făcut cea mai bună alegere.

Umblă vorba că Pintilii ar fi căutat de o echipă din China, care ar pune jos 3 milioane de euro în schimbul mijlocașului. Steaua însă, nu și nu! Vocile antrenorului și patronului l-ar vrea păstrat, ca o rotiță cheie ce este.
Există rotițe-cheie în fotbal? Există, sigur că da, dar pot fi înlocuite și ele. Și Bourceanu e rotiță-cheie, și Chiricheș, și Chipciu, și Tănase. Dar la un moment dat vor pleca, pentru că au plecat și Bastos și Sougou de la CFR, pentru că au plecat și vor mai pleca și alții de la alte echipe mult mai mari decât Steaua.

Nu voi face o teorie a Chinei cât China, pentru că n-are rost. Acolo sunt bani, acolo s-au dus Drogba și Anelka. Nu e nevoie de descrieri suplimentare. Merită făcută însă o teorie a ofertei.
„Adevărul” a preluat nu demult un material din Financial Times, comis de un editorialist, Simon Kuper, și de un specialist în finanțe, Stefan Szymanski. Editorii români au tălmăcit articolul publicației britanice ca pe un posibil ghid pentru managerii din fotbalul de la noi, cu 12 porunci destul de interesante, dintre care merită citată cea de-a noua, în ordinea enunțării: „Da-i drumul și vinde orice fotbalist când primești o ofertă peste valoarea pe care o are”.

Conform transfermarkt.de, Pintilii e cotat la 2,2 milioane, iar chinezii oferă 3, ceea ce înseamnă că mijlocașul venit de la Pandurii e supraevaluat de cumpărător, putându-se obține în schimbul lui mai mult decât face într-adevăr. Sigur că portalul german nu e Biblie, de multe ori are cotați

Ne aflăm în fața unui caz tipic pentru federațiile altor sporturi decât fotbalul

Pe cine a luat de fapt Steaua? Pe tânărul care devenea campion cu Oțelul și debuta în echipa națională contra Italiei sau pe blondul blazat care în tur și-a pierdut de multe ori chiar și confortabilul post de titular la echipa de club?

Nu e vorba de tabla pe care antrenorul-matematician uneori înșiră formule complicate. E despre tabla aceea din tablă, pe care scrie negru pe alb MEDIAȘ, iar cuvântul e tăiat în diagonală cu o linie roșie, ceea ce semnifică ieșirea din localitate.

Ieri, reporterii ProSport care muncesc la Marbella pentru ca milioanele de fani ai Stelei să afle la timp ce se întâmplă acolo, au avut onoarea de a vedea degetul mijlociu al ofițerului de presă al Stelei. Închipuiți-vi-i pe cei de la As nevoiți să privească aceeași parte anatomică a șefului de media de la Real sau pe cei de la Corriere, să zicem, primind același mesaj salivar de la falanga mijlocie a responsabilului de Stampa de la Juve!

Planeta anunță triumfătoare că Pep Guardiola va reveni în fotbal din vară, la Bayern, dar îmi permit să cred că subiectul e de fapt altul, retragerea lui Jupp Heynckes.

Rușii l-au primit rece pe Dorinel, după cum și noi, românii, primim destul de rece orice nobody care vine de nicăieri să ia locul unuia de-al nostru. Atunci când vine de la  magnifica Juve Stabia, […]

Ne irităm puțin când Marius Niculae spune că Steaua contra lui Ajax e ca și cum o echipă din Lituania ar juca împortiva uneia de la noi.

Accidentat mare parte din sezonul trecut, italianul a părăsit România după tratative eșuate cu FC Brașov și FC Vaslui și a rămas fără angajament de aproape jumătate de an.

Marii jucători se văd când sunt pe teren, dar, în cazul lui Cristiano Ronaldo, se cunosc mai ales atunci când lipsesc. Dacă Barcelona fără Messi mai e cum mai e, Realul fără CR7 pare o oaste de dezertori adunată de prin tranșee, care așteaptă mereu izbăvirea de la gelul, talentul și forța celui care o duce în spate de câțiva ani.

Așadar, după îndelungi căutări,Steaua a renunțat să-și mai ia fundaș dreapta, prelungind deficitul și criza de câțiva ani pe acest post. Se va merge pe ArenA cu o improvizație, cuvândul fiind rostit chiar de Gigi Becali într-una dintre numeroasele intervenții televizate de la acest început de an. Omul a explicat că Georgievski își va reveni pe la începutul primăverii, așa că nu mai e nevoie acolo, în dreapta, de nimeni. Clar, nu?
Anul trecut s-a încercat rezolvarea eternei probleme a numărului doi cu Dănănae. Un specialist al postului, nu o improvizație. Numai că băiatul, deși de meserie, jucase puțin în ultima vreme, așa că au venit olandezii de la Twente, unul, Ola John, dacă-l mai țineți minte, și l-au făcut avion pe bietul oltenaș.

Acum se vorbește ba de Chiricheș, ba de Chipciu, ba chiar de Gardoș sau Prepeliță. Se ajunge și la aberații de tipul Pârvulescu sau Lupu, uitându-se că ultimul nu era titular la amărâta „U” Cluj nici măcar pe postul său consacrat, de fundaș stânga! Oricare dintre soluții va fi un surogat, o chestiune temporară și, cunoscând forța lui Ajax, un eșec!

A te duce la Amsterdam cu improvizații e aproape echivalent cu a bune capul pe butuc în așteptarea securii. La un asemenea nivel, e greu și fără improvizații. Ajax înseamnă o forță, o structură completă de la un capăt la altul, o echipa care a lăsat în urmă pe Manchester City. Contrapunându-i o improvizație care aduce a lăutăreală pe o scenă a muzicienilor profesioniști, nu faci altceva decât să-i

Vorbim de un divorț al unei sportive sau discutăm despre flagelul homosexualității care străbate sportul de la un capăt la altul? Avem un caz izolat sau o epidemie care riscă să cuprindă orice copilă trecută de pragul vestiarului?

România are o medie anuală de 37.000 de divorțuri, iar cele mai multe dintre ele au la bază infidelitatea unuia dintre parteneri.

Primul articol dintr-un an pe care-l vrem viu și plin este despre un om care a murit.

Vasluiul va participa între 23 ianuarie și 2 februarie 2013 la un puternic turneu în Spania, în zona Valenciei.

Vasluiul termină anul în trombă. Un an în care a ratat titlul la mustață, l-a vândut pe Wesley, a făcut meciuri memorabile pe Saracoglu și San Siro, a ratat calificările cu Fener și Inter, a avut patru antrenori (Hizo, Inacio, Șumudică, din nou Hizo) și se află la 12 puncte în spatele liderului Steaua.

Și dacă la Dinamo lucrurile ar fi mers unse, o ofertă de aproape jumătate de milion de euro pe an tot ar fi fost greu de refuzat. Când însă treaba șchioapătă, aproape că nu mai stai pe gânduri.

Cineva trebuia să câștige Campionatul European, cineva trebuia să ia titlul în România. Au fost evenimente de rutină într-un an măcinat de la un capăt la altul de probleme economice. Sigur că saltul cu parașuta al austriacului sau retragerea trofeelor lui Lance Arstrong ies din sfera financiară, dar acestea sunt excepțiile. Regula a fost aceea că medaliile, performanțele, titlurile, onorurile s-au adunat acolo unde s-a mai găsit un pospai de bancnote pe fundul buzunarului.

În ziua de Crăciun am primit un SMS de la Adrian Mititelu. Fără brăduți, fără steluțe, fără rime alăturate. Textual: „Tragem nădejde ca viitoarea sărbătoare a Crăciunului să regăsească Știința acolo unde-i este locul”. Dar, de fapt, unde-i este locul?

Deși Real își trece în cont înfrângere după înfrângere, eșecurile nu par ale tuturor, ci doar ale lui Mourinho. The special one, the only one, the cum i s-o mai spune pare să ia pe piept toată povara acestui sezon îngrozitor și pare să absoarbă tot năduful celor care nu-l înghițeau nici măcar când câștiga.

Ionuț Negoiță poartă cămăși în dungi, călcate perfect și se străduiește să aibă un discurs la fel de apretat precum cămășile. Frazele lui sunt trase cu fierul, la dungă, vorbele n-au arțag, încearcă să caute miezul, deși de multe ori parcă mestecă prea mult coaja.
â
După tatonări păguboase în fotbal pe la Iași, Negoiță a dat buzna la Dinamo plin de aplomb, nimerind într-o ciorbă reîncălzită de procente acționariale, pupături siciliene de trei ori pe obraz și multă, multă, blazare. A făcut câteva greșeli, a ținut neapărat să se spună despre el că a dat cutare bani, că a rezolvat cutare problemă, ceea ce nu e tocmai fair când tragi la aceeași căruță cu alții.
Acest tip deranjează, încearcă să scuture frazele, să le lase despuiate doar în subiect și predicat și lasă impresia că vrea să facă treabă. Și că poate să facă treabă. Pentru cei care încă nu cred, el s-a pus zălog la Dorinel Munteanu, promițânu-i că dacă vine, va face ceva să scoată căruța din nămol.

Omul a zis ce gândește și s-a pomenit acuzat de șantaj mediatic. Dacă spui ce crezi, e mai grav decât dacă nu zici nimic și îmbârligi pe la spate. Probabil că ar fi fost preferabil drumul cotit, dar e foarte greu să mai mergi pe poteci ocolite când UEFA vrea să te trimită la plimbare pentru trei ani și te mai și amendează ca un șef de post care te-a prins făcându-ți nevoile lângă gardul Sfatului Popular. În cazuri de genul ăsta trebuie să te miști repede, să bagi mâna adânc în buzunar, iar la sfârșit să ștergi praful de pe

Am avut întâi tentația de a pune pe hârtie o echipă a celor care în ultimul timp au fost cât pe ce să ajungă la Steaua, dar n-au mai ajuns. Niță, Rui Duarte, Milanov, Teixeira, Maxim, Tatu, Curelea. La cei mai mulți dintre ei a fost vorba de bani, ai lor, sau, cazul lui Tatu, ai impresarilor.

Nu Atletico, nu Inter, nu Tottenham, nu Napoli. Sunt echipe tari, n-ai nici o șansă să te apropii de ele și te miri de ce naiba mai ești cap de serie, dacă pe partea cealaltă a tabloului sunt corifei de tipul celor de mai sus. Auzi tu, să fii cap de serie și să pici cu Inter, care nu e!

Astea nu sunt doar echipe tari. Mai au un defect. Atunci, în 14 și 21 februarie, sunt cu lecțiile la zi, pentru că în țările lor calde mai calde ca a noastră se joacă toată iarna. Tocmai de asta nici Levante n-ar fi ceva încântător, pentru că și ei sunt în priză .Ca și Ajax. Nici măcar Gladbach n-ar fi vreo mare fericire, pentru că și nemții o iau din loc după jumătatea lui ianuarie.

Echipele noastre, și Steaua, și CFR, vor fi atunci după o lună de pregătire venită după altă lună de pauză. Întotdeauna ne-a venit cam pe dos acest tur din februarie, pentru că nu e tot una să joci amicale, chiar dacă împotriva lui Celtic, sau să dispuți, o dată la câteva zile, meciuri cu miză în campionatul intern. După această pauză perenă și forțată de viscol pe care ai noștri o fac, punctul de maxim se atinge mai târziu, prin martie-aprilie, adică după un rulaj de șapte-opt meciuri oficiale. Cei din țările cu climă mai caldă suferă și ei de acest sindrom al mecanismului neuns undeva la sfârșitul verii, pentru că ei nu încep pregătire în iunie, ca noi, ci de multe ori spre sfârșit de iulie. Și ați văzut ce emoții a avut Interul cu Hajduk! Și chiar și cu Vaslui, în retur!

Tocmai de asta ne-ar avantaja pentru

Personal, compătimesc de peste treizeci de ani cu Real,

Romeo Surdu a scăpat de Rapid și Rapid a scăpat de Romeo Surdu. O ruptură dorită bilateral cu toată ardoarea. Jucătorul nu va mai fi înjurat de suporteri, clubul nu va mai trebui să plătească unul dintre salariile ilogic de mari. Până aici e bine.

Cine dă trei milioane de euro, se poate bucura de golurile lui Kapetanos. Cine dă patru, va beneficia de tehnica lui Bastos. Oferta e pentru toate buzunarele, trei sute de mii poți să-l iei pe Mincă, dacă dai cinci sute de mii, încingi Hora sau te faci cu Nicoară, adus cu mai puțin de patru sute, dar prețuit acum la mai mult.

Nu e greșit titlul, e corect! Dacă-l schimbăm pe „n” cu „r”, Martinovic devine Martirovic. Soartă de soldat sârb picat pe front, destin de erou de care n-are nimeni nevoie. Sau, mai corect nu mai are.
La final de sezon, Novak apare pe o listă a indezirabililor pe care s-a mai aflat, dar a scăpat cu zile, prin diverse miracole. Față de Dumitraș, Rocha, Tibi Bălan și Machado Steaua are, pentru fiecare dintre ei, argumente solide în teoria despărțirii. Față de Martinovic n-are, chiar dacă și le caută.

La un moment dat, în campionatul trecut, Novak avea mai multe goluri marcate decât atacantul Tatu. Tot el a sângerat la Napoli, tot el s-a luptat la Ploiești, tot el a băgat capul în ghetele adverse de câte ori a fost nevoie. Dar tot el a comis și o mare eroare, aceea de a fi refuzat să joace fundaș dreapta. Așa ceva nu se face, nimeni nu s-a născut stoper, vârf sau jucător de bandă, e neprofesionist să refuzi un post și e nepermis să persiști în această eroare.

Dar Martionovic s-a trezit la timp, a jucat fundaș dreapta când i s-a cerut și doar arareori stoper, așa cum îi place. De multe ori n-a jucat deloc, e greu să intri în primii 11 când Georgievski e valid, când există varianta cu Chipciu retras în dreapta, când Gardoș revine, când Chiricheș e Chiricheș, când mai apare și Szukala. Dar fundașii au viața lor, spre sfârșit de sezon în dreptul titularilor se adună cartonașe și e mană cerească să-l ai pe unul care intră fie în dreapta, fie în centru și dă totul din el. Așa cum a