Poate că până la primăvară U Cluj face rost de un investitor, de 11 jucători și de un minimum necesar pentru a face față Stelei…

Relativ la greva de câteva minute a dinamoviștilor în meciul de la Iași, există în atmosferă o stare de indignare, venită din mai multe direcții. Că nu e normal, că nu e moral, că puteau să găsească alte modalități de a protesta față de neplata salariilor.

Am străbătut Calea Giulești sâmbătă seara, la câteva minute după înfrângerea Rapidului. Sute de oameni murați de ploaie și acriți de protestele aproape perene la adresa lui George Copos. Între piciorul Podului, Piața Crângași, Prunaru și Pasteur, magnatul schiului de elită a ajuns un fel de lotru Texan căutat de toți șerifii pentru nenumărate jafuri.

Dacă ești sportiv sau patron de echipă sau antrenor și vrei să devii politician, înseamnă că-ți place să fii înjurat. Sau că nu-ți pasă dacă ești înjurat. Politicienii sunt înjurați tot timpul, în timp ce patronii și fotbaliștii și-o iau pe coajă doar atunci când au eșecuri.

Steaua e a doua oară consecutiv în primăvară, iar acesta e punctul de plecare și de sosire al oricărei discuții. Dincolo de această constatare cu iz de ipoteză, de concluzie și de demonstrație se află o seară cu emoții, un suspans mai clar decât arată scorul.

Dintr-o grupă în care defila și deja vedea ghioceii răsăriți, Steaua ne-a pus electrozii EKG-ului, făcându-ne să privim, minute bune în repriza a doua, când careul asediat al lui Tătărușanu, când căsuța de pe net unde veneau amănunte de la Stuttgart. Regizorul acesui thriller cu final fericit a fost arbitrul turc, care l-a dat afară pe Tănase pentru că așa a vrut el. În loc de penalty pentru noi am rămas în zece, iar Reghe a trebuit să ridice garduri de sârmă ghimpată, inclusiv cu punctul de sprijin Martinovici.

Toată lumea spune că ne-a izbăvit golul lui Rusescu, șutul acela ireal, cu mingea neînvârtindu-se în aer și poposind direct în poartă. Statisticienii scot fișele, esteții îl laudă pe Raul. Și pe bună dreptate. Dar cheia acestui meci, poate cheia întregii calificări, dar sigur cheia liniștirii noastre, a stat la Bourceanu.
Cu câteva secunde înainte de gol, mingea era pierdută și danezii se pregăteau să vină iarăși peste noi. Atunci a apărut Bourceanu, cu mâinile pe iarbă și a câștigat din picioarele adversarului o minge imposibilă. Mingea care avea să ajungă la Rusescu, apoi în plasă și apoi în primăvară.

Bourceanu, el, inesteticul, el, mereu crispatul, el, despre care s-a spus că driblează prin alunecare, a d

Ce inutil și ce frumos e să bați pe Old Trafford, să faci zece puncte în grupă și să nu te califici! A fost o seară frumoasă și urâtă, o larcimă de râs, un chiuit de necaz, o frumusețe și-o pocitanie.

Copenhaga mai e denumită uneori Veneția Nordului, dar în nici un caz Chiajna Nordului. Dacă spunem că Steaua s-a scos și și-a revenit prin setul de tenis câștigat în Ilfov, trebuie să acceptăm că se poate face de poveste dacă ratează Europa League, după ce avea 10 puncte din 12 posibile până să piardă cu Stuttgart.

Acum un an, tot în etapa a optsprezecea, adică prima a returului, și tot în decembrie, Rapidul bătea cu 3-2 la Vaslui. Acolo antrenor era tot Viorel Hizo, varianta în trening, nu la patru ace, așa ca duminică seara. Veteranul primei ligi lipsise vreo nouă luni din peisaj și probabil că a ținut să onoreze revederea cu Rapid, celălalt club-reper al carierei sale, în condiții de maximă eleganță.

Acum fix o lună, Chiajna scotea Steaua din Cupă la penalty-uri, însă Ilie Stan nu participa la bucuria colectivă, la acel meleu galben al victoriei. S-a bucurat interior, n-a scos nimic în afară, a fost decent și interiorizat inclusiv în declarații.

Nefurată de arbitru, CFR nu s-a mai oprit din joc, a renunțat să-i ia la mișto pe cei care se uitau la meci, pe cei care au înghețat în tribune sau pe cei care au plătit bani grei pe televizare.

În toamna lui 2011, Helmuth Duckadam era fericit. Abia instalat ca antrenor la Steaua, Ilie Stan îl invita la antrenamentele, în cantonamentele și în deplasările Stelei. Până atunci, uriașului de la Sevilla asemenea activități îi erau interzise. Acceptat de patron, era lucrat sistematic de alții din conducere, ironizat că n-are decât un costum și ținut departe de lucrurile importante de la Steaua.

Sandu Enciu, colegul care ține legătura aproape zilnic cu Hagi, l-a sunat pe Gică luni după-amiază cu o veste bună, să-i spună că turcii l-au declarat cel mai bun străin dintr-un campionat unde au evoluat Jardel, Roberto Carlos, Alex și mulți alții. Gică numai de asta nu avea chef. Era la Severin, în așteptarea meciului cu lanterna roșie a campionatului, și numai de turci nu-i ardea. Peste câteva ore, Romario Benzar deschidea scorul, iar pe chipul Regelui nu se clintea un mușchi. După ceva timp, Severinul egala prin Vancea. Ce-a păzit Toșca, de ce l-a lăsat pe Neacșa să centreze? De ce n-a sărit Bejan la cap? De ce n-a ieșit Buzbuchi?

Steaua n-are nimic neobișnuit. Steaua a intrat în criza liderilor. E o suferință acută, dar banală, care apare atunci când vezi că ești singur cu tine însuți, că nu-ți mai suflă nimeni în ceafă. Că trebuie să ți se aducă echipe cu care să joci, pentru că pe astea de pe aici le-ai pus deja la pământ.

Acel stil cu „bă, mânca-v-aș gura voastră”, continuat cu „să moară mama, pă ei și la casierie”, desenat de destui antrenori de pe la noi, continuă în fața camerelor tv cu „a fost o victorie […]

„Apărați-vă, dar calificați-vă!”, asta scriam alaltăieri, în avancronica meciului. S-au apărat, posesia de sub 35 la sută o dovedește. Și s-au și calificat în primăvară, ceea ce pentru istoria de 105 ani a CFR-ului, e unicat!

Vizita acelui Boucaut pe meleagurile noastre ne-a zdruncinat încrederea în arbitrajul străin. Probabil că belgianul încă nici n-ajunsese la aeroport, când Vasluiul a trimis un comunicat patriotic, prin care renunța la serviciile străinătății în materie de arbitraj în favoarea elementului autohton. Justificat prin prestația îngrozitoare a lui Boucaut la Steaua-Dinamo, prin penaltyul decisiv dat de acel croat pentru CFR la meciul cu U Cluj sau prin amintirea spaniolului care a trimis titlul la Urziceni. Vasluiul a renunțat, Rapid și Dinamo au probleme financiare și numai de străini nu le arde, iar Steaua are o mie de puncte avans și n-o mai interesează.
Ceea ce trebuia să fie un cec în alb pentru arbitri români s-a transformat într-o contraofensivă a greșelilor acestora. Băieții noștri, cu baremul recucerit la pe de-a-ntregul, fluieră frenetic și greșesc ca niște începători. Măcar patru meciuri din ultima etapă au fost făcute praf, ceea ce nu e mult, e enorm!

Astra a marcat la Cluj din ofsaid, maestrul Istrate mai avea puțin și-i elimina lui Ilie Stan și neamurile de la Pogoanele, celebrul Cojocaru a întors armele la pauză în Giulești, iar la Galați nu s-a dat cel mai clar penalty din lume, la Antal. Dacă n-a văzut centralul, asistentul n-avea cum să nu vadă ceea ce se putea observa și de pe lună!

Noua Comisie riscă să se transforme în agenție de turism rural, în sensul că le oferă celor care greșesc pachete de servicii în ligile inferioare. Dar nu asta e soluția, să-l trimiț

Toate cele patru puncte câte stau în dreptul CFR-ului în clasamentul grupei de Champions League au fost rodul unui intens și eficient zbucium defensiv, plus al unor contraatacuri perfect țintite. La Braga și la Istanbul reduta a funcționat și e clar că în acest moment campioana României asta e în stare să facă: să stea la cutie și să lovească pe contre.

Pentru Dinamo, orice comparație duce obligatoriu la Steaua, așa că nu e nici o fericire să faci 1-1 acolo unde, săptămâna trecută, roș-albaștrii defilau cu 4-0. Ce-i drept, de data asta Bejan a fost atent la degajări, iar Bălașa s-a abținut să faulteze în careu, așa că n-a mai fost vorba de 2-0 și meci jucat încă din minutul 5. În plus, a apărut rasa pură a lui Romario de Ovidiu, moment de genialitate de care puștii Litoralului nu fuseseră vizitați în confruntarea cu liderul detașat.

Despre Dorinel, ca antrenor, se spune că a luat un titlul cu Oțelul ajutat de arbitri. Poate că în parte e adevărat. Dar se poate spune despre el și că a făcut dintr-o echipă mediocră una care, cu puțin ajutor extern, a reușit o mare performanță. Dacă Oțelul era de locul 9, n-ar fi izbutit nimic, cu toți arbitrii din lume.Dovada cea mai vie este că după plecarea lui Dorinel de la Galați, Oțelul a revenit la mediocritatea inițială.

Când ultimele picături de viață dau să se scurgă din trupul lui Dinamo, Bonetti se agață cu indecență de încă o alergare pe scări, de încă o zi, de încă o secundă. El a găsit acum șase luni un organism care strănuta ușor și a promis să-l vindece. Dintr-un trup cu guturai trecător a obținut unul ciuruit de metastaze.

Ieri la Curtea de Apel s-au pronunțat 40 de ani de condamnări penale pentru chestiuni legate de fotbal. Sigur că totul poate fi contestat, sigur că mai există Înalta Curte, că Justiția nu e nici ea altfel decât țara. Dar e un semn că în fotbal s-a lucrat pe dedesubt și că se va mai lucra tot pe acolo.

Campionii de la CFR s-au apărat mult timp și au deschis scorul la o imensă greșeală de apărare a adversarilor. În cele din urmă au obținut trei puncte mari la Chiajna, scor 2-1

Joi noaptea spre vineri, la câteva ore de la finalul meciului de la Molde, România a intrat în mare criză de macarale. Toate fuseseră tocmite pentru a sui pe clădiri sau în vârful stâlpilor chipurile printate ale candidaților. Printre printați, Gigi Becali, senatoriabil în Colegiul 24 din Drumul Taberei. La doi pași de stadionul din Ghencea, părăsit de cele mai multe ori de Steaua în favoarea Arenei Naționale.

Oare cum va rămâne în istorie meciul de la Molde? Drept acela care a dus Steaua foarte aproape de primăvara europeană sau ca acela în care Steaua a schimbat un sistem de joc care părea să meargă uns? Cum primăvara europeană părea tangibilă încă de la tragerea la sorți și imperativ

Unul Foucault, băiat deștept, a descoperit cu ajutorul unui pendul că Pământul se învârte în jurul propriei sale axe. Altul, Boucaut, arbitrul de la recentul derby de România, băiat de o deșteptăciune discutabilă, a demonstrat că în campionatul nostru arbitrii străini pot face Pământul să se învârtă în jurul cărei axe vor ei, fără ca inventatorului cu fluier să i se clintească vreun fir de păr.

Teoretic, până la primăvară mai sunt cam trei-patru luni. Practic, mai sunt măcar vreo patru-cinci puncte. De primăvara Champions League vorbim, firește, pentru că acesta a fost obiectivul ieșit din loja domnului Paszkany și îndreptat către banca proaspătului instalat Paulo Sergio.

Într-un singur punct au dreptate, nu doar acționarii, ci toți oamenii zdraveni la cap care au văzut meciul. Arbitrajul belgianului Boucault, cu accent pe prima silabă, a dezavantajat clar pe Dinamo, dar asta e doar o parte a discuției, foarte importantă, dar nu singura.

Bonetti n-a avut ghinion, ci noroc cu schimbările premature. Soarta a făcut ca în locul preferatului său, Alvarez, un jucător liniar, paradit de accidentări și complet depășit de fotbalul anului 2012, italianul să bage un fotbalist rafinat, pe Curtean, care a dat acea „gaură” din care Alexe a dat dramatism derbyului.

Alături aveți caseta tehnică așa cum credem noi, cei de la ProSport, că vor gândi cei doi antrenori.

La Steaua lucrurile sunt simple. Dai la o parte titularii de la Chiajna și ai echipa pentru derby. Probabil că așa a gândit Reghe, unii miercuri, alții duminică. Planurile i-au fost date puțin peste cap de cele câte 75 de minute jucate în Cupă de Tănase și Chipciu, plus de povara ratării penalty-urilor care i-ar putea apăsa pe cei doi. Apar cumva prin ceață variantele Adi Popa și Mihai Costea,sau măcar unul dintre ei, dar asta nu schimbă esențial exprimarea Stelei.

Dilemele sunt dincolo. Dinamo și „dilemă” sunt cuvinte care încep cu aceeași silabă, iar dacă în ecuație intră și imprevizibilul Bonetti, atunci încurcătura e și mai mare. Varianta cu Dragoș Grigore mijlocaș central a funcționat la Târgu Jiu, într-un 4-1-4-1 pe care optimiștii se încăpățânează să-l vadă 4-3-3. Mutarea a fost OK pentru că a blocat țesătura Pandurilor, o echipă care pricepe greu că Barcelona poate juca fără vârf împins pentru că-l are pe Messi. Când în locul lui Lionel apare Răduț (nu e nici o tentă peiorativă, ci doar o simplă comparație), nu mai e același lucru. Ocaziile apar greu, mai ales dacă Dragoș Grigore taie totul exact în zona în care atacurile încep să fiarbă.

Contra Stelei e greu de jucat cu Dragoș Grigore în fața fundașilor. În primul rând pentru că Steaua nu construiește acolo, ci mai în spate cu vreo 10-15 metri, unde se află BourceanuPintilii (nu e greșit, practic cei doi au ajuns

Steaua și Dinamo dispută în această etapă unul dintre derby-urile de tradiție ale Ligii 1.

Când Tănase a ratat ultimul penalty, iar eroul Niță a început să facă tumbe a la Hugo Sanchez, tot ce era galben pe teren, adică toate tricourile Chiajnei, s-au strâns într-un meleu gălăgios și descătușat. Masori, secunzi, rezerve, titulari, trăiau intens o performanță care, exceptându-l pe Sorin Ghionea, nu le mai trecuse pragul. Singurul care a rămas pe bancă, stingherit cumva de larma generală, a fost Ilie Stan. Nu s-a bucurat, așa cum jucțătorii de bun simț nu se bucură atunci când marchează împotriva fostei lor echipe. La sfârșitul lui martie Ilie pleca de la Steaua, după 6 luni de mandat. Și după alții zece de carieră de jucător. N-avea cum să țopăie alături de meleul galben la doar câțiva metri de galeria Stelei, care în timpul reprizei a doua îi scandase numele și-i ceruse salutul a la Galata.

Dacă săptămâna trecută, după meciul de la CFR, subiectul de la Viitorul a fost Gabriel Iancu, acum i-a venit rândul lui Denis Alibec. Vârful care n-a marcat. Vârful care înscrie rar, uneori e certăreț și ia cartonaș galben, alteori spune că nu vrea la Inter, pentru că acolo n-are cum să crească. Fotbalistul care trebuie să călătorească mereu cu cântarul în geantă, să se suie pe el de trei ori pe zi, fiindcă, vorba lui Hagi, se îngrașă și cu aer.

În ordinea clasamentului: Reghecampf, Grigoraș, Bonetti, Ilie Stan, Pustai, Cătălin Anghel, Costel Enache, Nae Manea. Ce au în comun acești oameni, acești antrenori? Sunt SUPRAVIEȚUITORI. Adică au început campionatul la sfârșitul lui iulie și acum, la sfârșitul lui octombrie, la trei luni distanță, încă se află în funcțiile de-atunci. Au supraviețuit unui canon de 13 etape, care i-a terminat pe toți ceilalți. N-au ajuns încă la țintă, dar aproape de jumătatea cursei încă trăiesc.

Analizând arbitrajele ultimei etape, fostul președinte al CCA, Ion Crăciunescu, aflat de mai mult timp în conflict cu Adrian Porumboiu, a opinat că în minutul 86 al partidei Gaz Metan-FC Vaslui 1-0, arbitrul Alexandru Tudor ar fi trebuit să acorde penalty oaspeților la contactul dintre Sabrin Sburlea și fundașul gazdelor, Frăsinescu.

Pe toate canalele, unde pui telecomanda sau unde călătorești cu dublu click, apare foarfeca lui Chiricheș. Mamă, ce execuție! Superlative, hiperbole, Milan, Berlusconi și așa mai departe. Ne place spectacolul, iubim semnele de exclamare și ne dau pe spate știrile-șoc.

Așadar, Novellino. Așa se auzea ieri pe la prânz. Se renunțase la orice fel de casting și din lista de 13- a fusese ales acela despre care se vorbea cel mai des încă de când Andone pritocea formația pentru Galata! Novellino venea subito să disciplineze tactic o echipă c

Vestea bună: Andone a făcut 16 puncte în 7 meciuri de Ligă, cu preliminarii cu tot. Cum să te desparți de un asemenea antrenor? Vestea proastă: Andone a făcut 16 puncte în 12 meciuri de campionat, ratând ținte simple precum Ceahlăul, Gaz Metan, Iași, Viitorul și clasându-se pe locul 10. Mai e vreo campioană a verii abia terminate pe un loc așa modest? Cum să mai ții un asemenea antrenor?