Ne întrecem în epitete cu care să sluțim și mai mult chipul plat al echipei naționale din meciurile cu Elveția și Austria. E urâtă, hâdă, nespectaculoasă, adormitoare, inestetică și așa mai departe. Ironizăm posesia zdrobitoare a austriecilor, ne întrebăm noi când o să jucăm și împăiem această selecționată pentru a o depune într-un muzeu al monstruozităților planetare.

Chiar și pentru neadmiratorii lui Pițurcă, și sunt destui, e imposibil de evitat constatareacă timp de 180 de minute această echipă națională, așa urâtă cum o catalogăm, n-a primit gol în fața unor adversari rezonabili la nivel european. După cum e imposibil de evitat amintirea ultimei calificări a României la un turneu final, obținută, întâmplător sau nu, tot cu Pițurcă: 180 de minute fără gol primit în fața Olandei, o reușită a lui Goian la o fază fixă și drum bun către Euro 2008.

Probabil că dacă ne rupeam în driblinguri și în călcâie, ne îndoiau elvețienii și austriecii cocoașa! Asta ne e valoarea, un campionat gâtuit de stranieri nu poate genera o superechipă națională. Și-atunci ne vedem nevoiți să ne formăm un stil pragmatic menit să ne aducă și ceva rezultate. Dacă în preliminarii ne ducem peste turci și peste olandezi, n-avem șanse să vedem Brazilia decât la televizor, pe Discovery. Așa, cu această mult hulită inestetică, poate facem și noi ceva puncte, că de pase cu călcâiul ne-am săturat!

În știrile care nu trăiesc nici măcar de pe o zi pe alta, Wesley a fost de atâtea ori în drum spre Ghencea, încât a lustruit șinele tramvaiului 41. Lunea, marțea și miercurea e ca și al Stelei, joia negocierile se împotmolesc, vinerea nu mai e de interes, sâmbăta se antamează iarăși negocieri cu impresarii săi, iar duminica se așteaptă lunea, pentru ca Wesley să fie iarăși ca și îmbrăcat în roș-albastru.

Ante-antepenultima campioană a României s-a mutat pe niște rafturi la limita dintre județele Ilfov și Giurgiu, după ce viețuise și se umpluse de glorie pe teritoriul județului Ialomița.

Acea campioană eminamente agrară stă acum expusă în extravilan, în mijlocul câmpului, la puțul porumbului, în ansamblul rezidențial al celui care a creat-o, a întreținut-o și a prăduit-o, Dumitru Bucșaru. Patronul de Coșereni crede că astfel va oferi posterității amintirea unei echipe la care s-a muncit mult și cu folos. Total eronat! Prin muzeul de pe câmp, constructorul politic ialomițean nu face altceva decât să expună vederii osemintele unui trup de pe urma căruia s-a îmbogățit meschin.

Acest Bucșaru, pe care lumea îl lăuda că nu apare, dar el ținea neapărat să nu apară pentru că nu putea lega două vorbe fără invective și onomatopee, a jupuit fotbalul românesc, și-a scos banii băgați, i-a înmulțit, a vândut totul la blană, a trimis autocarul cu jucători încolonați la Steaua, cu banii din Champions League și-a plătit datoriile personale, iar acum s-a retras în mahalaua post-modernistă de dincolo de Jilava și 1 Decembrie, fost în alte timpuri 30 Decembrie.

A face un muzeu în care să expui hoitul făpturii pe care tocmai ai sugrumat-o nu e doar cinism, e și mizerie. A-l ascunde acolo, în sătucul imobiliar creat pe bani de la UEFA, înseamnă să nu înțelegi ce înseamnă muzeu. Muzeul trebuie să fie în cale, accesibil pentru toată lumea, nu doar pentru cei care vin să-ți achite chiria sau pentr

Zilele trecute Nae Manea povestea cum era el antrenor la Dej și îi avea în echipă pe Papp și pe Deac. Unul a ajuns la Schalke, altul, ieri, la Chievo. Cine știe la câte Dejuri din România n-or mai fi, anonimi și neexploatați

Teoretic, următoarea ședință a Comitetului Executiv e mâine, pe 1 iunie, de Ziua Copilului. Tot teoretic, la acea ședință ar trebui să se stabilească dacă, în urma nepromovării Timișoarei, al 18-lea loc de prima ligă va fi ocupat de rămasa Târgu Mureș, de aspiranta Gaz Metan Turnu Severin, de câștigătoarea unui baraj între cele două sau pur și simplu acel loc va rămâne vacant, campionatul viitor urmând să plece la drum cu 17 echipe.

Deși unii i-au dat cu flit că au bilete de vacanță în Antalya, iar alții au boicotat-o că-și implantează păr pe chelie, echipa națională rămâne chestiunea cea mai importantă din tot fotbalul care ne înconjoară. Din cauza, sau datorită – depinde cum interpretăm – numeroaselor absențe, Pițurcă a fost nevoit să se înconjoare de tineri. Lung junior – Papp, Chiricheș – Torje, Al. Maxim, Chipciu – Grozav, Alexe, iată o structură de jucători sub 22-23 de ani, cărora li se va cânta imnul diseară la Lucerna și care ar putea fi coloana vertebrală a echipei naționale după ce aceasta va fi scăpat de fițoșii cu vacanțe plătite dinainte.

Mult mai spre noi, la Novi Sad, juniorii mari încearcă să obțină, după mult timp, o calificare la un Turneu Final. E echipa Viitorului, scris corect atât cu literă mare, cât și cu literă mică. Substantivul comun știm cu toții ce înseamnă, substantivul propriu se referă la echipa lui Gică Hagi, care dă grosul acestei selecționate. Îi știm deja pe Gavra, pe Iancu sau pe Puțanu din matineele ligii secunde, pe fundașul dreapta Nica l-am văzut deja în prima garnitură a lui Dinamo, Brănescu primește doar cuvinte de laudă la Juve, iar Nicușor Stanciu încearcă să-și facă loc între vedetele strălucitoare ale Vasluiului, pentru el contând enorm orice secundă petrecută în imediata vecinătate a lui Wesley și Sânmărtean. Din păcate marele talent Stanciu, care e și căpitanul juniorilor, e suspendat astăzi și nu-și va putea coordona colegii din teren.

Dacă la cei de m

După Adi Popa (Chiajna) și Varela (Feirense), Vasluiul a realizat cea mai importantă mutare de până acum pe plan intern. Oficialii clubului galben-verde au ajuns la un acord cu

Mircea Sandu îi consideră lipsiți de integritate pe cei care vorbesc despre blaturi din trecut,

S-au adunat ca să se strângă, în zi de sâmbătă, și s-au strâns ca să nu hotărască nimic. Oamenii erau acolo, ședința de Comitet Executiv fusese anunțată, dar Mircea Sandu a tras două gloanțe oarbe și a risipit orice mecanism de vot.

Deja miroase a Euro 2012, unde noi nu suntem. Nu-i nimic, ne uităm la televizor, o să-i vedem pe alții și o să ne fie dor de ai noștri. Dar săptămâna viitoare o să-i avem sub ochi, din Elveția și Austria, și pe ai noștri. Sau, în fine, pe ce-a mai rămas din ei.

La meciul lui Bute nu e voie cu steagul tricolor, că așa vor mușchii organizatorilor. Cică în civilizatul, perfidul și multinaționalul imperiu britanic problema răspunderii se pune foarte serios. Dacă afișezi un drapel național, autoritățile ar putea lua asta ca pe un comportament ofensiv.

Dinamo a adunat într-o singură seară mai mult decât un sezon întreg. În tribune au fost mai mulți decât s-au strâns la toate nocturnele triste de lângă Spitalul de Urgență. În teren s-a răzbunat frustrarea […]

Pe masă e un trofeu, în tribune, puhoi de lume. E prima finală pe noul stadion, e momentul de maximă vizibilitate, sponsorii se înghesuie, e tentația de a te bucura ridicând Cupa deasupra capului. E tradiție, e vorba de istoria duelurilor dintre Dumitrache și Dan Coe, dintre Lucescu și Lupescu-tatăl, dintre Fane Țără și Florentin Petre, dintre roșu și vișiniu, dintre farmecul vieții și naiba mai știe ce fascinație.

Dincolo de toate, finala are o miză pragmatică explicită. Cine câștigă, își salvează sezonul, suporterii uită șovăielile din timpul anului, neîmplinirile ratării titlului, pașii greșiți din ultimele luni. Luând Cupa, atât Dinamo, cât și Rapid pot spune că au ieșit onorabil din scenă. Trofeul rămâne, necazurile se mai uită și se poate porni voinicește la un nou drum.

Dar, dacă o echipă va câștiga Cupa, cealaltă o va pierde. Pentru învinși, va fi de rău. În dreptul lor, sezonul 2011-2012 va însemna un mare zero, expresia temeinică a ratării. Nu contează vârfurile de formă de pe parcurs, ci bilanțul final de materiale. La perdanți, el dă cu minus, iese mai mult decât intră și asta nu e bine deloc.

La modul și mai pragmatic, cine pierde miercuri seara, dincolo de povara înfrângerii, va avea o vară extrem de grea. Primul tur european e undeva pe 19 iulie, până la mult-dorita pătrundere în grupele Europa League sunt de disputat nu mai puțin de 6 partide, ceea ce e extenuant și poate compromite întregul sezon de toamnă al unei echipe care va fi stoarsă și, probabil, va

Totul s-a decis în ultima etapă. Scholars International a bătut previzibil cu 3-0 la codașa Future, în vreme ce Elite SC n-a reușit decât un 2-2 cu George Town, așa că Scholars a devenit campioană. Campioana Insulelor Cayman, a acelui teritoriu din Caraibe unde se zice că ar sta ascunse și multe dintre secretele noastre.

N-ai de unde să să-ți dai seama de proveniența titlului, că la școală chiuleai de la Pinocchio, nu de la Zaharia Stancu.

Lăsați aparatele de radio deschise! Urmează un comunicat important pentru țară!. Nu le închideți, pentru a vedea cum câșigă CFR titlul în direct. Cum, n-ați auzit? Doctorul Mureșan va opera live, în videoconferință cu TAS-ul. Există deja și o pers

Dacă vă duceți în tribune la Steaua – Dinamo, nu cheltuiți nimic colateral biletului! Păstrați-vă banii, sunați-vă prietenii să vă împrumute, eventual încercați un credit la bancă. Asta dacă vreți să vedeți pe viu și în același loc finala Cupei de miercurea viitoare.

Aerul e așa de curat la Miami că se simt până acolo miasmele de la Vaslui. Miroase a TAS pe nas, gândurile se înfiripă cu repeziciune, fără diferență de fus orar. Șaormăria merge, palmierii fâșâie mângâiați de vântul dinspre Caraibe. Întinzi lipia, te gândești că mai iei niște puncte la masa verde, dai cu maioneză pe ea, pui un pic de carne, vezi chipul lui Marius Constantin, carnea e de vită, adică Porumboiu, bălegar, Oltcit, vaci. Pui de toate, castraveți, varză roșie, ca la geamlâcul de pe Calea Floreasca și când e totul gata, întrezărești clasamentul final cu Vasluiul având șase, ba nu, nouă, ba nu, douăsprezece puncte scăzute. Mai bine douăzeci și patru, patruzeci și opt sau câte or fi.

Comisia de Disciplină a fost Comisia de Derută, Comisia de Degringoladă sau mai bine Comisia de Distrugere

Când Steaua apărea pe teren, toate erau în favoarea ei. Gigi Becali, într-una dintre ultimele sale apariții preelectorale tocmai apucase să spună că la Comisie se va da meci pierdut pentru ambele echipe, iar Vasluiul era condus cu 1-0 de „Lignitul Oltenia”, cum îi place marelui antrenor din lojă să intituleze Pandurii.

Paragrafele de regulament sunt puține, dar interpretările lor sunt multiple. Un membru al Comisiei, care în acest caz are rol de judecător, poate încadra diferit

Până acum două luni eram ca Alin Buzărin. Mă rog, „eram ca” e un fel de a spune. Alin are o cultură fotbalistică la care mulți, printre care și eu, râvnesc și, în plus, în CV are și două sezoane ca președinte de club la Brănești, calitate pentru care însă nu-l invidiez.

Să reținem un amănunt interesant: Cadu nu numai că a fost lovit de Bornescu, înjurat de doi badigarzi și înghiontit de un masor, dar pe drumul spre vestiare a fost mușcat de un țânțar, lăsat pe-acolo din vina organizatorilor. Așadar, U trebuie să piardă numaidecât cu 3-0, iar CFR să fie încoronată campioană ca victim colaterală a încălzirii globale. Dacă stai să asculți pledoariile nocturne ale duetului Arpi-Muri, n-ai nici un dubiu că acolo, pe Cluj Arena, în acel minut de aur, CFR a scris cu sânge o pagină de victimă a istoriei.

Totul e suspiciune, de dimineața până seara. Dacă lichidul negru din ceașcă nu e cafea, ci altceva, dacă aerul de fapt nu e aer, dacă, la un moment dat nici noi nu mai suntem noi, ci alții care ne-au împrumutat pielea, chipul și ideile? Există blaturi, planeta e plină, eschimosul stă cu laptopul în iglu și pariază online pe scor corect, papuașul, în timp ce descoperă focul, bagă și el un doi solist la Chiajna, un unu la Vaslui, cu peste trei goluri, cu primul corner în secunda paișpe și cu handicap de țară, că la noi așa merge.

Euskadi, o comunitate autonomă în nordul Spaniei, cu 7.000 de kilometri pătrați, cam cât un județ mare de la noi, și cu 2,5 milioane de locuitori. Zona bască se întinde și în sudul Franței, în regiunea Pyrenees Atlantiques, unde principalul oraș este Biarritz.

Răzvan Lucescu nu suportă cuvântul „titlu”, politica de stat a Rapidului fiind de vreo două luni încoace aceea că important e doar viitorul meci, prin edict al clubului perspective neavând nicio relevanță.

Să nu vă mirați, la Miami nu e așa de cald ca la București, vineri au fost doar 27 de grade. Pentru Cristi Borcea acolo e mai curat, mai safe, dar și mai departe. Joi spre vineri noaptea, la el era 5 după-amiaza și vocea lui pătrundea tristă și amenințătoare în studioul stors de la Fanatik Show. Cel mai îndepărtat de casă dintre dinamoviști traversa Atlanticul cu glasul, dar era demult în Ștefan cel Mare cu gândul.

Dinamo nu e pe cale să piardă titlul din cauza lui Platini, ci pentru că luându-l pe Platini, n-a luat pe altcineva. De asta avea nevoie Ciobi, de asta are nevoie și Bonetti, de un atacant care să intre atunci când nu e Dănciulescu, când lipsește Niculae sau când Alexe e distribuit în alte zone. Platini nu e ce trebuie pentru că e mai bătrân ca Țucudean, mai lent decât oricine altcineva și mai ineficient decât toată lumea la un loc.

Conform unui studiu făcut de TreeWorks, Sorin Oprescu e cel mai vizibil primar din România, având dublul citărilor în mediul online față de Radu Mazăre. Așadar, Oprescu se vede bine și e normal să se vadă cât timp gospodărește un oraș de peste două milioane de locuitori. Săptămâna viitoare Oprescu va deveni și mai vizibil, luând loc în loja oficială a Național Arena, la finala Europa League.

Duminică seara Ovidiu Ioanițoaia ne va vorbi iarăși de pe ecranul televizorului, acolo unde-l lăsaserăm și ne lăsase acum câteva luni. Ne urase, ca de obicei, să auzim numai de bine. Între timp nouă, unora, ne-a fost cum ne dorise el, lui i-a fost greu, poate pentru că nu-i urase nimeni nimic.

Bancoteca zilei de joi a făcut o grămadă de conexiuni între statul în genunchi al lui Mourinho și diversele îngenuncheri mioritice ale unor personaje pe care le avem printre noi. A sta în poziția rugăciunii n

Răzvan Lucescu, Pustai, Grigoraș, Dorinel, Costel Enache, Pelici. Ei sunt cei care au început campionatul și l-au dus 27 de etape. În condițiile în care doar o treime dintre echipe și-au păstrat banca intactă, a rămâne în funcție până aproape de final înseamnă un temerar exercițiu de supraviețuire. Dacă restul supraviețuitorilor au avut existențe comune, Răzvan a avut abilitatea de a rămâne în lupta pentru titlu, de unde părea că ieșise după acele trei înfrângeri consecutive.

Când mi-am anunțat subiectul în redacție, am fost privit pieziș, zicându-mi-se că i-a fost cruțată continuitatea fiindcă taică-su e prieten cu George Copos. Ceea ce e adevărat, dar Copos nu l-a lăsat în funcție doar pentru asta. Dacă ar fi fost doar atât, ar fi fost demult trimis la plimbare. Copos l-a lăsat să-și facă treaba nu doar în virtutea acelui sfert de finală din 2006, ci fiindcă și-a dat seama că doar cu el poate lua titlul. Asta nu înseamnă că-l va și lua, dar sigur se va bate pentru el.

Când Gigi Becali a zis că de la Rapid se teme doar de Răzvan Lucescu, trebuia să fie mai clar. De fapt se teme de organizarea pe care o aduce Răzvan, de atmosfera prin care reușește să-și transforme echipa în trupă de commando, de perfecțiunea de care încearcă să apropie un joc al unei echipe boeme și risipitoare prin tradiție.
Rapid – Steaua nu va fi un regal de pase cu călcâiul, ci o luptă de mare intensitate, unde e nevoie de strategie, de inteligență și de calm. Deși uneori pare fals în ce spune, Răzvan

Jucând contra Vasluiului cu Chiricheș-Gardoș în centrul apărării, Steaua ne-a prezentat formula defensivă a viitorului, omițând să ne-o arate pe cea a prezentului. Doi jucători buni, dar nearmonizați încă, riscant de aliniat împreună contra unui adversar care-l conține pe Wesley, golgeterul campionatului.

Cu riscul de a mi se spune că n-am înțeles nimic, risc afirmația că în seara de 21 aprilie 2012 a murit ceea ce de fapt n-a existat niciodată: fotbalul fără atacanți!

Tătărușanu a fost foarte aproape de a încasa un gol antologic. Acesta a ieșit din poartă la 30 de metri, a fost aproape de a fi deposedat de Sânmărtean și degajează aiurea, până la Temwanjera. Jucătorul Vasluiul a tras de la 50 de metri înspre poarta goală, dar a dat pe lângă

Perfecțiunea adversă poate fi învinsă prin perfecțiune proprie. E o afirmație fără pretenții de sofism, doar cu aer de constatare. Câștigând cu 1-0 în fața Barcelonei, Chelsea a fost mai mult ca perfectă. Cine reușește asta, clatină superlativele, spulberă axiomele care-l dau pe Messi supraom și pe Guardiola savant al fotbalului.

Chiar dacă știam, ni s-a reamintit ieri în direct și la o oră de vârf: regulamentul sportiv interzice premierile, așa că nu vom putea vorbi despre așa ceva decât aflându-ne în afara legii. Clar și limpede, precum articolul 60!
Așadar, cui îi va trece prin cap să recurgă la așa ceva, să se aștepte s-o pățească! Făptuitorilor li se vor lua numaidecât boii de la bicicletă. Adică vor fi suspendați pe diverse perioade de timp și vor fi amendați cu diverse sume, cea mai usturătoare amendă fiind cam a șasea parte din cât se afla în celebra valiză de la Cluj.

Plus că această impetuoasă circulație a valizelor în natură va fi foarte greu de dovedit. O armată de procurori s-au străduit timp de aproape patru ani să caute și să administreze probe, le-au prezentat instanței și n-au reușit să obțină în favoarea argumentelor lor decât o opinie separată și minoritară. Ceilalți doi membri ai Completului nu s-au lăsat lămuriți de argumente.

Hai să fim naivi și să credem că LPF, prin Comisia ei de Disciplină, e mai tare decât Înalta Curte de Casație și Justiție. Că judecata va fi dreaptă și se vor aplica sancțiuni. Măcar acele amenzi care par frecții la picioare de lemn. Dar putem sta liniștiți, așa ceva nu se va întâmpla. Fotbalul n-are niciun interes să-și demaște propriile nereguli și nu poate decât să răsufle ușurat când și Justiția îi dă dreptate, cu sau fără opinie separată.
P.S. Argeșul a fost retrogradat în urmă cu trei ediții de forurile fotbalistice, deși Justiția n-a găsit pe nimen