Ierarhiile valorice personale ale lui Ion Crăciunescu nu-l văd pe primele locuri pe Marius Avram (foto), fiul fostului președintele CCA, Vasile Avram, cu care actualul șef al arbitrilor a purtat un feroce război al declarațiilor.

S-a înserat de vreo două ore, iar pe fostul bulevard al Muncii, la o clădire de birouri new wave, doar ferestrele de la ultimul etaj sunt luminate. Ion Crăciunescu e la birou. Stă de vorbă cu Dan Lăzărescu și cu Victor Berbecaru. Dincolo, în cealaltă cameră, Constantin Ștefan, Gică Moise, cu toții colaboratori ai noului șef. Îmbrăcat casual, președintele dă semne de volubilitate și strânge meticulos hârtia-cearșaf cu delegările, de teama ochilor indiscreți.

După ce ne-a bătut Belgia, dacă ne mai învingea și Grecia, mai că eram tentați să le dăm dreptate experților care au anulat orice speranță de calificare pentru 2014 și ne-au planificat să începem să visăm abia pentru 2016. Dar, cu ce am văzut la Altach, ar fi păcat să le urmăm sfatul!

Trei puncte în Europa League, încă trei la masa verde, la Ploiești. Asta e partea vizibilă și calculabilă. Dincolo de ea se mai află:

Publicul. De la vreo 30 de suporteri care au însoțit Steaua în noaptea înghețată de la Vaslui la cei peste 30.000 cu Maccabi, trecând prin cifra intermediară a celor peste 40.000 din derby-ul cu Rapid. Deasupra numărului, adică a cantității, stă doar prestația, tribuna aceea vie din finalul meciului cu israelienii, care i-a împins pe steliști, chiar dacă erau în zece, în terenul advers. Vorba lui Ilie Stan, după eliminarea lui Florin Costea, publicul a fost al 11-lea jucător.

Obligat la improvizații, antrenorul Stelei a mutat câștigător

Urmăream, să fi fost prin 1995, un meci de liga a doua al lui CFR Cluj – s-a întâmplat și asta, CFR a evoluat și la matineu până să cunoască răsfățul financiar de azi – și mi-a sărit în ochi un fundaș dreapta cu ten întunecat, privire aspră, tare ca piatra. M-am interesat și am aflat că-l cheamă Dulca, dar că n-ar prea avea șanse să urce, că bate deja în 23-24 de ani. Am îndrăznit să le spun interlocutorilor că poate îl bagă cineva fundaș central, că e înalt, dă bine cu capul. Subiectul s-a schimbat rapid spre alte chestiuni presante ale acelor ani, cum ar fi Caritasul…

Barcelona face instrucție cu Victoria Plzen pe plasma din salonul restaurantului. E un local cu dichis, din plin centrul Bucureștiului. Fețe de masă apretate, vinuri italienești, lumânări, muzică slow, să poți să stai de vorbă, căldură plăcută, dincolo de ușa care desparte interiorul intim de răcoarea primei seri de noiembrie.

Era 23 mai 1982, iar Rapidul nu mai simțise de cinci ani aerul primei divizii în nări. Căzuse în 1977, și de un cincinal bântuia pe la Motru, pe la Mija, pe la Mârșa, Roșiori sau Târnăveni. O generație de vis, cu Ion Ion, Nae Manea, Damaschin, Bimbo Paraschiv, Cojocaru, își mistuia tinerețea la matineu,

Să zicem că la Ploiești pe teren nu intra doar un dement, ci pătrundeau o sută. Care se repezeau spre jucătorii Stelei, așa cum s-a dus descreieratul spre ei, după ce l-a pus la pământ pe Galamaz. Ce trebuiau să facă steliștii? Să aibă mare grijă ca în timp ce erau măcelăriți să nu cumva să atingă vreun agresor, că vine Robert Dumitru și le dă cartonașe roșii! Și nici să nu-și înjure atacatorii, că și acest delict poate fi pedepsit cu eliminare!

Oțelul a legat trei victorii într-o săptămână și așteaptă cu încredere returul cu Manchester, de pe „Old Trafford”, după victoria cu Gaz metan, scor 1-0.

După finala de la Sevilla – suntem finaliiiști, am câștigaaaat Cupaaaa!!!! -, Helmuth Duckadam a redevenit recent titular la Steaua. Adus cu un an și ceva în urmă, fostul mare portar a cărat, ca o […]

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte! Gata, am numărat! Până la șapte, cu respirație după fiecare cifră, așa cum ne-a învățat educatoarea la grădiniță. În cele șapte secunde, Liviu Antal a trecut peste dezamăgirea ratării penalty-ului, a revăzut într-o clipă stadiul negocierilor cu clubul pentru noul contract, și-a adus aminte că a avut un pui de ocazie cu Manchester, a privit în dreapta, de unde mingea venea ca o revanșă împotriva lui însuși, împotriva barei pe care o nimerise la penalty. Din acel moment s-a lăsat nu numai pe spate, ci și la mâna hazardului.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte! Gata, am numărat! Până la șapte, cu respirație după fiecare cifră, așa cum ne-a învățat educatoarea la grădiniță. În cele 7 secunde, Liviu Antal a trecut peste dezamăgirea ratării penalty-ului, a revăzut într-o clipă stadiul ne

Mihai Costea a venit la Steaua ca să-și ia limuzină, iar fratele Florin, ca să ne arate cum făceau girafele buru-buru pe tricoul lui. În axiologia clubului, nimic, ei nu mai sunt fotbaliști, ci nestemate de pus în vitrină sau trofee de vânătoare de atârnat pe pereți. Uitați, pe cerbul ăsta imperial l-am nimerit eu între ochi când Mititelu agoniza prin tufișuri!

Fundașul Dan Petrescu era mereu în careul advers. Antrenorul Dan Petrescu e mereu în picioare, la marginea terenului. Echipele sale joacă aspru, tăios, determinat și au marea calitate de a obține performanțe.

Da, nu mai pierdeți vremea cu socotelile, că împreună tot 10 fac. 5 Steaua, câte două Vasluiul și Oțelul, plus una, dar apăsată, Rapidul. Când numărăm golurile luate, parcă am fi Pristanda numărând steagurile. Două la prefectură, două la școală, 5 la Haifa!

Senzația e că Gigi Becali a greșit gârla și, în loc să se purifice în Iordan, s-a bălăcit într-un canal de irigații. Altfel, de unde această noapte neagră ca smoala, acest eșec nescontat, acest coșmar de neconceput înaintea meciului? Din mai multe direcții. De la greșeli individuale, de la deruta apărută după un 0-2 la capătul primelor 19 minute, de la o criză de efectiv care a populat avionul de Israel cu adolescenți imberbi.

La mai bine de două decenii de la abolirea planurilor cincinale pe care le absolveam în patru ani și jumătate, fotbalul ne propune un alt plan cincinal, pe care trebuie să-l îndeplinim în trei ani. „Plan strategic pentru creșterea competitivității fotbalului românesc 2011-2014″. Așa

Oțelul ne-a surprins, dar i-a surprins și pe vicecampionii Europei. Dorinel a scos totul dintr-o echipă care, deși în campionat înoată, și-a depășit net condiția.

Alin Buzărin scrie de azi în ProSport! Cu experiența a 20 de ani de presă în spate, reputatul jurnalist semnează în paginile ziarului nostru și pe www.prosport.ro