Liga Profesionistă a decis să amâne etapa a 20-a din cauza iernii care a intrat pe teren în sistemul clasic: ninsoare – ger – viscol.

Craiova a fost subiectul principal al discuției, mai precis

Florian Walter a mutat la Ploiești un lot întreg de jucători, cu autocar cu tot. Culmea, până și pentru Galamaz a fost o ofertă de nerefuzat. Dacă e criză, uiți mai ușor pumnul încasat în stadionul „Ilie Oană”. Șocul ar fi mai puternic dacă bancomatul îți transmite că tranzacția nu se poate efectua, fiindcă fondurile sunt insuficiente. Pentru un afacerist, care și-a schimbat și numele ca să prindă contracte mănoase, nu a fost un efort prea mare. Când colectezi selectiv deșeurile, crezi că orice e reciclabil și în viață. Nu știm dacă patronul a luat cu el și năravul. Cînd a debarcat la Cluj, suporterii Universității s-au temut că echipa lor va fi transformată într-un satelit alb-roșu. Surpriza a fost imensă! „Șepcile Roșii” nu au pierdut nici un meci oficial cu Dinamo! În schimb, să vezi ghinion!, nu au reușit să obțină nici un punct în patru partide cu Steaua.

Datele Institutului Național de Statistică sunt îngrijorătoare. Conform ultimului recensământ, populația Craiovei a scăzut cu mai bine de 58.000 de locuitori.

E un tip ciudat. Nu înjură, nu scuipă, nu sparge banca de rezerve. Pentru că nu se încadra în peisaj, a fost confundat cu un actor. Spre deosebire de alți tehnicieni, care au nevoie de sufleori, Bonetti își știe rolul. Cu bărbatul acesta elegant pe bancă, Dinamo a reușit calificarea dramatică de la Liberec și a câștigat două trofee. Nu a pus preț pe amicale, la fel ca Italia înaintea Campionatului European, a sacrificat rezultatele pentru a construi o formație de care suporterii pot fi mândri. Când Dan Petrescu a mărturisit că Dinamo „e o echipă bine organizată”, mulți au crezut că e doar o declarație de complezență.

Aveau nevoie de o scânteie. Au răbdat prea mult. Un sentiment de frustrare nu le dădea pace. Cum, domnule, noi care am făcut atâtea sacrificii pentru clubul Dinamo să fim sfidați de un macaronar? Au pornit iureșul după ce Luchin ar fi criticat sistemul de joc ales de Dario Bonetti. Altădată, la un ordin, o echipă întreagă fugea într-un microbuz de la Cluj. Acum, conflictul ar putea fi declanșat dacă Dinamo va pierde în Supercupă. Riscați un pronostic?

Nu e un snob, nu dă verdicte cățărat pe jilțul diplomelor câștigate.Alexandru Tomescu ne invită să redescoperim bucuria lucrurilor simple. Muzica e doar pretextul.

1948-2012. A jucat fotbal și a înflăcărat mii de inimi. Cei care au cunoscut-o nu o vor uita niciodată. Asta va scrie pe crucea ce va fi așezată pe mormântul „Științei”. Craiova a murit cu zile. Avea doar 64 de ani, într-o țară unde speranța de viață e de 73,5 ani.

Când mulți i-au prezis că se va îneca la mal, Rapidul a trecut Podul Grant și a ajuns în finala Cupei. Drumul a fost istovitor, plin de capcane și de emoții. Wesley i-a așteptat în mijlocul punții, gata să le strice cheful de plimbare. Au tras o sperietură zdravănă și au mers mai departe. Îi obliga tradiția, doar sunt supraviețuitori ai competiției surprizelor.

Planeta lui Bozovici s-a scufundat sâmbătă. A primit o veste teribilă. I-a murit mama. Nu există leac pentru o asemenea durere, nu sunt sfaturi sau cuvinte care să mângâie un suflet rănit. Vladimir nu a cerut compasiune. Și-a luat tricoul și a intrat pe teren. Cu capul sus, cu o banderolă neagră pe braț. Un semn de recunoștință pentru părintele care i-a îndrumat primii pași spre sport, un gest de respect pentru un club obișnuit cu suferința. Nu știm dacă a fost un semn divin, dar primul gol s-a marcat chiar în minutul 19, numărul de pe echipamentul muntenegreanului, care a pasat decisiv. Bozovici a avut răbdare să-l aștepte pe Herea, a centrat lung, iar Ovidiu a înscris cu capul. Bozo nu s-a manifestat la gol, dar colegii au arătat tribunei un tricou cu un mesaj de încurajare pentru fundașul stânga.

Oltenași să fim uniți, că noi i-am bătut pe Leeds”. Sunt cuvinte și victorii ce nu sunt acoperite de aluviunile vieții. Craiova a fost o stare de spirit, un pumn ridicat în aer, un vas în furtună. A fost o vreme echipa națională și prilejul de a fi împreună. Nici un sacrificiu nu era prea mare pentru a prinde un loc pe „Central” când „Știința” lua peste picior calculele hârtiei și prognozele posomorâte. Înaintea partidei cu Fiorentina din octombrie 1973, șase copii au dormit pe stadion, în chioșcurile Loto-Pronosport, și au fost răsplătiți de Ion Oblemenco cu un gol cât o calificare.

Craiova e azi doar o amintire. O rană vie ce așteaptă un doctor priceput sau „un transplant de iubire”, cum sugera Cristi Minculescu, unul dintre marii suporteri ai „Științei”. Craiova Maxima a ridicat atât de mult ștacheta, încât povara a fost prea mare pentru generațiile următoare. Greutatea a apăsat și pe umerii urmașilor echipei lui Negrilă, Irimescu, Tilihoi sau Beldeanu. Doar copiii lui Silviu Lung au reușit să răzbată până în mijlocul scenei. Tibi, ghinionist, a ieșit prematur din joc. Ștafeta a fost preluată de Silviu Lung Jr, mezinul familiei. Un tânăr prea serios pentru vârsta sa, ce poartă banderola de căpitan al Astrei Ploiești. S-a maturizat rapid încercând să resusciteze Craiova. E printre puținii participanți la ultima retrogradare care nu poate fi acuzat de înaltă trădare. Urmăriți-l cu încredere.

E o imagine greu de uitat. Dintr-o dată ne-am întors în timp. Dacă ați privit la știri imaginile de la mitingul fanilor olteni, întrerupt brutal de jandarmi, l-ați văzut pe tânărul acela brunet, cu aer de hipiot, tras de păr de oamenii în uniformă și cu țigara în gură și târât ca un animal spre dubă. Orice ar fi făcut acel rocker, chiar și dacă ar fi aruncat o fumigenă, nu se justifică intervenția brutală a jandarmilor. Putea să fie prins zdravăn de brațe și condus spre secție, nu era necesar să fie smotocit în piața mare. Bine că nu l-au și tuns, ca în epoca de tristă amintire.

În Legea Jandarmeriei Române, 550/2004, la articolul 37 se precizează că „în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, personalul din Jandarmeria Română are obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului”. Iar în articolul 5 din Declarația Drepturilor Omului scrie că „Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante”. Am asistat la un tratament degradant și umilitor pentru acel fan al Craiovei. A fost un moment rușinos.

Într-o țară unde „bătaia e ruptă din Rai” suntem obișnuiți să trecem cu vederea un gest aparent minor. Un fan, adică un huligan pentru snobi, a fost tras de păr de jandarmi. Mare lucru! Dacă le lipsește bătaia,îi rog pe jandarmi să-și organizeze gale de K1, să nu-și descarce nervii și frustrările pe fani și pe ziariști. Cu astfel de reprezentanți ai legii, nu mă simt în siguranță. Ar fi cazul să-și schimbe metodele d

CFR trăiește periculos, deși clasamentul e de altă părere.

După un cutremur resimțit pe scala Becali, urmează tradiționalele replici la televizor. Tătărușanu a fost judecat în direct, portarul a fost tratat fără mănuși. Ciprian a greșit la golul din tur și a strigat joi seara „Pârtieee!”, iar olandezii au profitat de alunecarea sa ridicolă. Twente are un armăsar pe stema clubului. Până s-a ridicat Tătărușanu, calul plecase spre Gelsenkirchen.

Portarul, care se ezita să degajeze balonul în finalul meciului cu Franța, când doar o victorie ne mai ținea în cursa pentru Euro 2012, a gafat când a încercat să degajeze o minge banală în returul din Olanda. Culmea e că lui Ciprian i se reproșează că e un tip degajat, ce nu pare apăsat de frâmântările cotidiene. Becali l-a anunțat că nu mai apără la Steaua, fiindcă e una dintre vocile nesupuse ale vestiarului. Împreună cu Brandan a ținut ședințe cu coechipierii la care Ilie Stan nu a fost invitat. Blasfemie! Ciprian ar fi trebuit să se limiteze la fișa postului, să comunice cu colegii doar „Pasă!”, „Eu”! sau „Ieși!”.

Să nu ne mirăm că Steaua de azi este o echipă mută, fără personalitate. Căpitanul plânge la TV, ceilalți stau cu capetele plecate până trece seismul cu epicentrul în Pipera. Unde au fost joi seară Tănase și Rusescu? Cum să te califici când abia tragi un șut pe poartă? Până să intre Florin Costea, doar Ilie Stan ascunsese mingea, când a întârziat executarea unui aut. Din tot iureșul televizat, o singură informație a atras atenția. Mircea Rădulescu a mărturisit că Dumitru Moraru

Nu, n-am visat. A fost aievea. Îl ciupești pe cel de lângă tine să te convingi că nu e o născocire a imaginației.

A fost comparat cu Platini. Fanii lui Panathinaikos i-au spus „Micul Magician”. Nu s-a întâlnit cu președintele UEFA și nu s-a bucurat prea mult de darurile grecilor. Povestea sa seamănă cu saga lui Romică Gabor, un talent ruginit lângă furnalele Hunedoarei. Lucian Sănmărtean e tot din Ardeal, mai precis din Bistrița. După mai multe sincope, cariera sa ar putea avea un final fericit. A fost convocat la națională, e unul dintre liderii Vasluiului. Nu ratați meciurile lui Sânmărtean. E o bucurie să vezi că driblingul mai are un purtător de cuvânt într-o ligă în care patronii apar la televizor mai des decât mingea de fotbal.

Capitala dă ora exactă. Nu vă fixați ceasul după orologiul din „Ștefan cel Mare”. Riscați să pățiți ca Moți, să ajungeți cu o secundă mai târziu la întâlnire. Punctualitatea nu este una dintre calitățile clubului Dinamo. În fiecare an promite să vină la timp și mereu ratează momentele cele mai importante. Luni seară a irosit un nou prilej de a-și reabilita imaginea de etern intârziat. Spiritul de luptă a intrat în hibernare, ambiția a fost înlocuită de rutină. Cornel Dinu trebuie să-și reia meditațiile. Dinamo de azi este o echipă absentă de la lecțiile despre propria istorie.

Din teren a lipsit Gabriel Torje, scos de pe culoarul de alergare, dezbrăcat din mers de tricoul alb-roșu și vândut cu surle și trambițe la Udinese. Ar fi fost nevoie de explozia, viteza și fantezia lui Torje. Pe locul timișoreanului din vestiar acționarii au asezat un castron plin de gogoși aburinde, specialitatea casei. Unul dintre bucătari s-a mutat la Miami, pentru a dribla convocările la Tribunal, dar meniul nu s-a schimbat.
Conducerea echipei lui Dudu Georgescu sau Dumitrache e prizoniera fraților-impresari Becali. Nu e de mirare ca în „Ștefan cel Mare” acul ceasornicului a rămas în urmă. Giovanni se laudă că a facut bani serioși la Napoli, vânzându-le italienilor ceasuri din aur. Metalul era veritabil, mecanismul era un știft. Giovanni și-a pastrat îndemnarea și la fotbal cu complicitatea unor conducători lacomi și slabi. Dinamo a colecționat trofee interne și echipa a cedat la primele testări d

Nwakaeme Anthony e numele. Aș vrea să vă rog să-l rețineți. Nu vreau să întind coarda, știu că nu e ușor de pronunțat. Să rămânem la varianta de scenă: Tony. E atacantul nigerian lângă care fundașii respiră greu. Dacă l-ați urmărit, i-ați învățat deja fenta. O pendulare scurtă, cu exteriorul piciorului drept, urmată de un șut la poartă. Când trucul îți iese, indiferent că-i ai în față pe Cadu sau pe Dragoș Grigore, înseamnă că ai potențial. Când joci titular în locul lui Claudiu Niculescu, ești un atacant ce nu mai poate fi ignorat. De la ivorianul Traore, golgheterul lui Kuban, nu am mai văzut un alt tânăr vârf mai înzestrat. Plecăm de la premisa că vârsta din buletin, 22 de ani, e cea reală, deși în cazul sportivilor africani e greu de probat.

La început, Clujul a fost doar un tărâm fermecat, descoperit în poveștile lui Dorel Dinulescu, un vecin student la Medicină în Ardeal. Așa s-a îndrăgostit tânărul din Calafat de „U” Cluj. A cochetat cu fotbalul, jucând mijlocaș la Dunărea Calafat. Din teren a trecut la microfon, la Stația de Radioficare a Calafatului. „Era radioul local. Citeam la microfon cronica meciului Dunărea Calafat – Fulgerul Maglavit”. În clasa a X-a a rămas și fără mamă, după ce tatăl, pilot de război, plecase mai devreme. Clujul devenea și ținta unei evadări, „am vrut să scap de locurile triste”.

UPDATE 22:28 Dacă Arpad Paszkany ar fi hotărât ca meciul sa se dispute pe Lună, cu siguranță ca suporterii Universitații Cluj ar fi ajuns si acolo. Dacă l-ar fi mutat intr-o altă galaxie, „șepcile roșii” ar fi găsit o cale sa fie alături de echipă. Din păcate, pentru mulți clujeni derby-ul dintre CFR și „U” a fost la fel de accesibil ca un zbor pe Lună.

Dacă fiecare cuvânt pe care l-a rostit în direct la TV ar fi convertibil în euro, Adrian Mititelu ar face jogging la Monte Carlo alături de Mihaela Rădulescu. Din păcate pentru fanii Științei, personajul care l-a înlocuit pe Ogică în studioul OTV a recunoscut că e falit. Ce surpriză! Șocant e doar pentru publicul lui Dan Diaconescu.