Consecința ratării podiumului în toate cele trei probe în care a luat startul, 200, 400 și 800 m liber e una imprevizibil în mintea Cameliei.

Ce-o fi cu recordurile astea? Știi că Doina Sava a făcut o aluzie la dopaj…
Nu știu, eu vreau să cred că toate fetele sunt curate, altfel ce rost mai are concursul!?

Philippe a zis că te retragi…
Da? Așa mă gândeam și eu, dacă luam medalie, mă retrăgeam sută la sută!

După cele trei sutimi (un vârf de unghie!) care au despărțit-o de ceea ce putea fi ultima sa medalie olimpică, Camelia Potec s-a retras în ea. Și-a trăit de una singură durerea. A stat ghemuită într-un colț al sălii încă o oră după cursă, a refuzat să dea orice declarație și a plecat cu ochii în lacrimi spre camera sa. A doua zi, a acceptat un singur interviu. Doar unul, pentru ProSport. Pe malul unui mic lac din Beijing, în timp ce soarele apunea, frumoasa înotătoare și-a deschis sufletul și vreme de câteva ore a vorbit despre… tot.

Programul Sandrei Izbașa a devenit infernal după cucerirea aurului olimpic, iar frumoasa gimnastă a fost copleșită, nefiind obișnuită cu așa ceva. A ajuns în camera sa abia la 2:30 noaptea (ora Beijingului). Cum Andreea Grigore dormea, a încercat să se strecoare pe vârfuri. Colega sa de cameră a simțit-o și a sărit din pat să o felicite din nou. Este așa de obosită că nici nu mai are puterea să-și scoată medalia de aur din rucsac, pe care o lasă să „doarmă” acolo, împăturită în costumul de concurs.

Nicolae Forminte a dormit puțin după aurul olimpic al Sandrei Izbașa. A vorbit cu orele la telefoanele care nu se mai opreau, și-a încărcat celularul de câteva ori într-o zi. Ieri, deși obosit, a acceptat să vorbească pentru ProSport despre concursul de aici și despre ce-l deranjează.

Dincolo de insistențele noastre, ale ziariștilor, ce vă mai enervează aici?
N-am zis că mă enervați, dar suntem și noi oameni, nu putem sta la dispoziția tuturor non-stop, așa, când vrea fiecare…

Dar nici acum, când se scrie de bine? Doar ați luat aur.
(Râde) Nici nu citesc când e de bine. Doar când e de rău…

Cel mai titrat gimnast român, Marian Drăgulescu, încă mai așteaptă pentru a-și împlini visul, cucerirea singurului titlu care îi lipsește, cel olimpic.
Dacă ieri, la sol, el nu a avut o evoluție spectaculoasă, terminând pe locul 7, după ce a ratat la a doua diagonală (nota 14,850 ), astăzi speră să dea lovitura, în finala de la sărituri (ora 14:30, TVR). Cotat cu prima șansă la aur, având de partea lui și cel mai mare punctaj obținut la acest aparat în calificări, (16,762) „Marocanul” va evolua într-un concurs de totul sau nimic pentru el. „În finala la sol am făcut o greșeală tehnică. Am fost pregătit, însă nu a fost să fie. Sper să întorc norocul și să-mi împlinesc visul. Este șansa vieții mele, ultima mea șansă”, a declarat Drăgulescu. Cu o primă săritură care îi poartă numele și cu a doua evoluție, unicat în lume ca dificultate, cu o notă de plecare din 7,2, Drăgulescu vrea să „sară” în legenda Olimpiadei.

Fericită și epuizată, așa a părăsit Sandra sala de concurs, cu medalia de aur la gât. După ce că fusese adusă cu patru ore înainte la sală, la finalul evoluției a fost iar luată la controlul doping. Pentru a patra oară!

Felicitări Sandra, cum a fost?
Greu, dar… frumos!

Tare, tare, dar ai plâns nițel pe podium…
(Râde) Păi, normal, nu am mai rezistat…

La ce te gândeai

Cu câteva secunde înainte de începerea conferinței de presă, Sandra Izbașa a primit un telefon misterios.
Jurnaliștii prezenți, peste o sută, au așteptat răbdători ca noua campioană olimpică de la sol să termine convorbirea, după care au început tirul de întrebări. Modestă, eleva lui Forminte și-a cerut scuze pentru întârziere, dar i-a pasat telefonul și lui Nicolae Forminte, care nu l-a recunoscut pe cel care sunase, Octavian Belu. „Cine, un admirator? Aaa, Tavi, tu ești!”, a exclamat Forminte după ce l-a recunoscut pe șeful ANS.
Aflat în țară, acesta a urmărit cu mari emoții concursul, după care i-a sunat imediat pe cei care au adus aurul în gimnastica românească. „Este greu să prinzi legătura acolo, dar m-am bucurat că am reușit să vorbesc cu Sandra. Este o performanță extraordinară ce a făcut. Să ai nervi să intri ultima, să înțepenești la toate aterizările și să le dai și celorlalți din bucuria ta de a performa acolo”, a declarat Octavian Belu, președintele ANS.

Imediat după afișarea notei primite de Sandra Izbașa la finala de la sol, două ziariste americance s-au îndreptat glonț către postul de comentator unde se afla Bela Karolyi.
Fostul antrenor a urmărit ultima parte a concursului în picioare și a făcut un gest ușor nervos atunci când a văzut că Johnson și Liukin au fost depășite de eleva lui Forminte.

„Nota acordată româncei este cam mare. Nu a avut niciun element de dificultate în plus față de Johnson. Probabil a contat și faptul că românii au influență în comisiile de arbitri”, le-a declarat Karolyi celor două ziariste americance. „Cine mai e Bela Karolyi?!”, a replicat Forminte atunci când a auzit comentariul celui care a descoperit-o pe Nadia. Apropo de „Zeița de la Montreal”, aceasta s-a bucurat de victoria Sandrei și a considerat-o meritată: „Au contat foarte mult aterizările ei perfecte la diagonale”, a spus Nadia.

Intrată ultima în finala la sol, eleva lui Forminte și-a stăpânit emoțiile și a obținut cea mai mare notă. Peste 15.000 de spectatori în National Indoor Arena din Beijing, niciun loc liber în prima zi a finalelor pe aparate.
Este ora 16:00 (n.r. – 11:00 în România), mai sunt patru ore până la concurs, dar mașina care aduce sportivii din Satul Olimpic o lasă deja la sală pe Sandra Izbașa. Abia a reușit să ațipească puțin după-amiază, că a și trebuit să se pregătească de finală. Nicolae Forminte este puțin îmbufnat, dar nu are încotro. „Astea-s regulile, n-ai ce face…, dar nu-i ușor să stai aici patru ore, să-i menții fetei starea de concurs”. Prietenii trec pe lângă el și-i urează baftă. „Ce-a depins de mine am făcut, acum e Cel de Sus care decide”.

După ce un sportiv suedez și-a aruncat de la gât medalia de bronz în timpul festivității de premiere, ca protest la maniera de arbitraj, ieri a venit rândul delegației române să ia foc. Un meci de la lupte libere – feminin (48 kg) a încins spiritele. Estera Dobre a învins-o în primul tur pe Ingrid Medrano (El Savador) cu scorul 2-1 pe reprize. La o jumătate de oră după întâlnire, când se pregătea să intre în turul doi, Dobre a aflat că șeful arbitrilor FILA, americanul Mario Saletnig, a schimbat între timp decizia.

Cele mai optimiste așteptări în concursul de gimnastică pentru reprezentanții României vin de la finalele pe aparate.
La feminin, avem câte o gimnastă în trei finale, dar astăzi va concura cea cotată cu cele mai mari șanse la medalia de aur, Sandra Izbașa, la sol.
Ea vine cu a doua notă din calificări și cu un exercițiu foarte bine apreciat de arbitre și este decisă să nu rateze marea ocazie pe care o are. În plus, cu același exercițiu, Sandra a avut Europa la picioare, în această primăvară câștigând titlul continental.

La feminin, avem câte o gimnastă în trei finale, singurul aparat de unde lipsim fiind săriturile, altădată unul dintre punctele noastre forte (vezi Lavinia Miloșovici sau Simona Amânar, ca să numim doar două dintre cele mai sonore exemple).

Paralele
Români în finală: STELIANA NISTOR 15,975 s-a calificat de pe locul 4.
Steliana Nistor este excepția de la regula care spune că România are o slăbiciune tradițională pentru acest aparat.

Valentin Preda trebuia să se prezinte la startul probei de 200 metri bras, la Water Cube, seria sa fiind programată, conform orarului inițial, la 19:44. Numai că acesta era programul de acasă, în cel oficial, de la fața locului, operându-se o schimbare, în sensul că ora de start a fost decalată cu 10 minute. „Eram în sala de lângă bazin, făcusem încălzirea și eram la masaj, așteptând ora să intru în bazin. Numai că, deodată, îi văd pe ecran pe adversarii mei din serie, pe bloc starturi (!). Am sărit repede, am alergat spre start, am ajuns până ca proba să înceapă, numai că, în fuga aceea disperată, nu am mai apucat să îmi iau ochelarii și casca, iar oficialii nu m-au mai lăsat, firește, să intru. Mor de ciudă, sunt foarte supărat”, a declarat Valentin Preda.

Antrenorul coordonator Nicolae Forminte a acceptat să vorbească pentru ProSport despre cum a reușit să formeze în ultimii doi-trei ani o nouă echipă și despre problemele pe care le-a avut și încă le mai are.

Felicitări, ați rămas pe podium.
Mulțumesc mult. A fost un concurs greu, pe muchie de cuțit, aș spune. Dar eu am fost mereu încrezător în fete, știam că se poate.

Alții aveau altă părere…
Or fi avut prea mult timp liber să gândească așa profund, nu știu.

După ce în calificări a obținut al patrulea punctaj, în urma Chinei, Statelor Unite și Rusiei, România a evoluat fără greșeală în finală și a urcat pe podiumul olimpic. Foștii antrenori, Mariana Bitang și Octavian Bellu, s-au trezit de dimineață pentru a le încuraja pe fete. „Am avut emoții mari, e greu în fața televizorulu

Liderul echipei feminine, Sandra Izbașa, a avut parte de un concurs ca în familie. Părinții ei au făcut un efort considerabil pentru a veni la Beijing, unde ea concurează.

Deși nu sunt din cale afară de bogați, ei și-au luat din timp viză de China, bilete de avion și și-au plătit o cameră la un hotel din centru, unde vor sta până la încheierea competiției de gimnastică. Încă de la primele concursuri, Sandra i-a avut tot timpul alături, indiferent de țara unde a concurat. „Prima dată ne-am dus după ea la Amsterdam, la Campionatele Europene, când era junioară, prin 2004. De atunci, nu ratăm nicio competiție importantă”, explică mama Sandrei.

Personaj care se confundă cu istoria recentă a gimnasticii românești, Nicolae Vieru (76 de ani) e acum oficial al federației internaționale. Prezent la Beijing, a trăit intens concursul pe echipe. „O țară ca România s-a bătut azi (n.r.-ieri) cu trei continente! Asta înseamnă enorm în contextul în care lotul a fost preluat de Forminte de doar de trei ani, deci nu participase la vreo ediție a JO înainte. E o mare performanță, mai mult de bronz nu cred că se putea”, a remarcat fostul președinte al FRG.

Finala feminină pe echipe a atras un interes uriaș. Masa presei gemea, aglomerată… Dacă vii ca ziarist cu 30 de minute înaintea competiției, nu mai ai nicio șansă să găsești un loc, trebuie să-ți ții laptop-ul pe genunchi. Fetele noastre intră în sală, dar întreaga atenție este captată de chinezoaice. Începem cu paralelele, aparatul unde echipa României suferă cel mai mult. Și începem cu lacrimi.

Gabi Drăgoi nu este sigură la aterizare și ochii i se umezesc instantaneu, deși n-a făcut un exercițiu rău. Se întoarce cu spatele la enervantul cameraman, care insista pe ochii ei înlăcrimați. O urmează Anamaria Tămîrjan, iar ultima este Stela Nistor. O clasă peste colegele ei care au precedat-o. Exercițiu curat, dificil, exact și o notă foarte bună, 16,150. Se termină prima rotație și deja diferența față de echipele din fața României este uriașă. Chinezoaicele, rusoaicele și americancele par a nu ne da nicio șansă. Urmează bârna și fetele noastre reușesc trei exerciții notate peste 15, fără nicio ratare.

Cu ochii înlăcrimați de emoție, îngenunchiați ca pentru o rugă și cu pumnii strânși, soția, Elena, împreună cu părinții ei au trăit alături de Claudițu, așa cum îl alintă cei dragi, fiecare secundă din meci. Am ajuns în satul Târnava, județul Teleorman, în jurul orei 14:00. Mai erau aproximativ 20 de minute până la începerea semifinalei, iar familia lui Mihai, deși copleșită de emoție, ne-a primit călduros și nu s-a ferit să-și exprime trăirile.

Trecuseră opt ani de la aur, timp în care „Cova” adulmecase doar aerul podiumurilor mondiale și europene. Ratarea din 2004 i-a imprimat o dorință nebănuită de a mai simți încă o dată adrenalina olimpică, iar ambiția a fost reflectată pe planșa sălii pline ochi.Cinci ore de vârf și tot atâtea confruntări au compus ziua în care doar o sincopă în fața unui francez, pe care-l răpusese mereu, i-a barat accesul spre marele meci. Fără griji în asalturile de dimineață, brașoveanul de 31 de ani a revenit la prânz în Sat. A gustat ceva ușor, nu a dormit și a fost repus pe picioare de o ședință de masaj.

Stors de energie după asaltul final, Mihai Covaliu și-a îndreptat primul gând spre casă.

Mihai, cui dedici această medalie?
Fetiței mele, Elena Amalia. Dacă lui Vlad Gabriel, fiului meu, i-am adus un aur mondial de la Leipzig, nu puteam acum să merg cu mâna goală acasă.

Totuși, băiatul a primit aur, fata doar bronz…
Un bronz la Olimpiadă echivalează cu un titlu mondial…

Cum e să câștigi din nou o medalie olimpică la opt ani după succesul de la Sydney?
Superb, însă este cea mai grea medalie din carieră. Nu mă refer la greutatea ei, ci la dificultatea cu care am obținut-o. A fost un concurs deosebit de greu, cu adversari foarte puternici.

Victor Hănescu n-a apucat să guste din victoria cu Bolelli, deoarece a primit în toiul nopții vestea că în doar zece ore trebuie să se prezinte pe teren, pentru meciul cu Gael Monfils. Programat de la 10:30 pe terenul 5, primul român câștigător al unui meci de simplu la Jocurile Olimpice n-a reușit un bis al victoriei împotriva francezului, repurtată anul trecut în semifinalele Open România.

Peste 10.000 de spectatori au umplut ieri până la refuz eleganta arenă „National Indoor Stadium”, la finala masculină pe echipe de la gimnastică. Chinezii și-au încurajat incandescent propria echipă, care s-a impus la final în fața Japoniei și a Statelor Unite. Puternic susținuți din tribuna VIP de cel mai bogat om al planetei, Bill Gates, dar și de George Bush senior, păzit cu strictețe de agenții Secret Service, americanii nu au putut face nimic în fața chinezilor, care au avut însă parte și de un arbitraj favorabil.

A venit la Beijing fără să-l cunoască aproape nimeni și era cât pe-aci să plece de la JO vedetă. Antoniu Buci, un nume care nu spune mare lucru decât, probabil, specialiștilor din haltere, nu era cotat printre favoriții categoriei sale, 62 de kilograme. Dar Nicu Vlad, cu ochiul său format, spunea acum câteva zile: „Băiatul e bun și n-ar fi deloc imposibil să urce pe podium”. Fostul campion olimpic de la Los Angeles 1984 a avut dreptate, iar Antoniu Buci s-a aflat, în finala de ieri de la haltere, o foarte bună bucată de timp pe locul trei. De fapt, până cu un minut înainte de închiderea concursului. Atunci, sportivul clujean nu a reușit să ridice la al doilea stil, aruncat (168 de kg), rămânând cu 165. Pentru numai trei kilograme, o diferență infimă la haltere, Buci a pierdut bronzul și un neașteptat loc pe podium.

Naționala feminină de handbal este tot mai convingătoare în turneul olimpic. În jocul secund, România a „transformat” China într-un sparring-partner. Tricolorele au intrat pe teren decise să-și facă partida cât mai ușoară și n-au oferit prea multe șanse adversarelor. China a încercat să pună România în dificultate printr-o apărare avansată și agresivă, dar trupa pregătită de Tadici și Muși a avut soluțiile necesare. Carmen Amariei a „spart” în nenumărate rânduri zidul chinezesc, iar Ionela Gâlcă-Stanca a fost stăpână pe semicercul advers. Apărarea și poarta au funcționat, la rândul lor, la parametrii scontați, astfel că diferența s-a făcut încă din prima repriză (17-11 la pauză). Gazdele au picat și fizic în actul secund, astfel că prima reprezentativă și-a permis să lucreze și la golaveraj. La final, România s-a impus cu 34-20 și a pus deja gând rău următorului adversar, Franța.

Alin Moldoveanu s-a clasat, ieri, pe locul 4 în proba de pușcă aer comprimat 10 m, din cadrul competiției de tir de la Jocurile Olimpice, ratând de puțin obținerea medaliei de bronz. Românul a reușit un total de 698,9 puncte, fiind la numai 0,5 p de medalia de bronz, obținută de finlandezul Henri Hakkinen (699,4 p). Campion olimpic a devenit indianul Abhinav Bindra (700,5 p), iar medalia de argint a fost câștigată de chinezul Qinan Zhu (699,7 p). În calificări, Moldoveanu, vicecampion mondial și medaliat european, reușise să obțină cel de-al treilea rezultat, iar antrenorul său, Adrian Alaci, avea speranțe mari pentru finala de opt. Alin a avut un parcurs destul de constant în finală, dar a pierdut zecimi importante în a doua serie, când a obținut doar 9,8, dar a recuperat în a șaptea decadă, când a reușit 10,7. Extrem de concentrat, Moldoveanu a tras mereu printre ultimii dintre cei opt concurenți, de multe ori momentul tragerii fiind suprapus cu deranjantele ropo

Echipa feminină a României va da piept mâine-dimineață, de la ora 05:00 (în direct pe TVR), cu SUA, Rusia și China, cărora nu le-a lăsat nicio șansă la aur la edițiile trecute. Cu o componență total diferită față de cea de la Atena, din 2004 (niciuna dintre campioanele olimpice de atunci nu se mai regăsește în lot), echipa noastră încearcă să-și depășească evoluția și clasarea (4) din calificări. Favorite sunt China și SUA, ale căror exerciții au impresionat, în timp ce România și Rusia sunt creditate cu șansa a doua.
Un adversar este și noul cod de punctaj, care lasă loc la interpretări și notări ce generează controverse – nu de multe ori gimnastele care ratează la un aparat obțin un punctaj superior celor ce își fac exercițiul cu mici ezitări. Cel mai greu obstacol pentru echipa noastră este sănătatea, Steliana Nistor concurând cu dureri de spate, care sunt atenuate cu ajutorul infiltrațiilor. Mai jos, aveți prezentarea celor patru echipe cu șanse la titlu.

Echipajul de două rame fără cârmaci compus din Georgeta Andrunache și Viorica Susanu s-a calificat fără emoții în finala probei.
Cu timpul de 7:22, canotoarele au câștigat seria a II-a a preliminariilor, urmând să-și apere titlul olimpic cucerit la Atena, sâmbătă, 16 august, la 12:10 (ora României). Nu același succes l-a înregistrat și echipajul de dublu vâsle, format din Roxana Cogianu și Ionelia Neacșu. Nereușind să pătrundă direct în finală, ele vor evolua mâine în recalificări pentru a accede în ultimul act. Astăzi, cel mai titrat echipaj al canotajului românesc, cel de 8+1, alcătuit din Constanța Burcică, Viorica Susanu, Rodica Maria Șerban, Eniko Barabas, Simona Dumitrița Mușat, Ioana Cristina Papuc, Georgeta Andrunache, Doina Ignat și Elena Georgescu, va trage pentru a-și asigura un loc în finala olimpică. Fetele sunt campioane olimpice en-titre la această probă.

Concurând în ultima serie, de la ora 20:00, ora locală, echipa masculină de gimnastică a României a avut parte de o sală aproape plină. În uriașele tribune de la „National Indoor Stadium” s-au aflat și români, care i-au încurajat permanent pe băieții noștri. Din păcate, Drăgulescu & Co. n-au făcut un concurs prea reușit. Presărat cu foarte multe ratări, la sărituri, la bară fixă, dar mai ales la cal cu mânere, unde, cu excepția lui Răzvan Șelariu, toți ceilalți români au avut greșeli capitale. A trebuit să așteptăm finalul concursului cu sufletul la gură, pentru a putea afla dacă echipa României se va califica sau nu în finala olimpică. Până la urmă, băieții noștri au reușit acest lucru, dar de pe ultimul loc, 8, totalizând abia 359,350 puncte.

Ion Țiriac a ajuns la Beijing cu avionul prezidențial al lui Traian Băsescu, dar a fost invitat de către COSR să asiste la deschiderea Olimpiadei. Prietenul său, Juan Antonio Samaranch, i-a oferit aici statutul de VIP și o limuzină cu care să se deplaseze între bazele sportive.

Domnule Țiriac, cum vă place în China?
Păi nu vedeți ce este aici, câtă dezvoltare? Ar fi culmea să nu îmi placă. Investiții enorme. Dacă își retrag chinezii banii pe care-i au în America, Statele Unite nu cred că rezistă financiar. Sunt prima oară aici și sunt impresionat.

Cu o seară înaintea festivității de deschidere, la Beijing a avut loc un eveniment de anvergură, organizat de adidas. Firma germană a închiriat un spațiu uriaș la hotelul de cinci stele Shangri La, unde a invitat o pleiadă de vedete, campioni olimpici și oficiali ai CIO. Denumit „Gold Gala Dinner”, dineul a fost unul extrem de exclusivist, cu invitați îmbrăcați la patru ace și cu un meniu extrem de sofisticat: fructe de mare, caracatiță, crabi, șampanie și caviar plus sticle din colecția de vin Chateau Latour 1978. În această atmosferă de lux opulent, de la care ProSport vă prezintă în exclusivitate imagini, Nadia Comăneci a fost vedeta serii. Ea a venit însoțită de Bart Conner și de micul Paul Dylan, fiul ei de numai 2 ani. La un moment dat, Nadia a urcat pe scenă și a rostit un discurs, alături de campionii olimpici Donovan Bailey și Maurice Greene, foști cei mai rapizi oameni ai planetei. Apoi, împreună cu celebrul actor chinez Jet Li, a deschis oficial dineul, la care au fost prezenți peste 500 de invitați.

După antrenamentul oficial, pe podium, de ieri-dimineața, Sandra Izbașa a vorbit despre competiția de la Beijing și despre șansele României. Sandra este dezinvoltă și foarte determinată.

Sandra, cum a fost antrenamentul?
Bun, foarte bun, ne-a ieșit destul de bine, zic eu…

Antrenamentul pe podium, practic cel oficial, ultimul dinaintea competiției olimpice, este un adevărat spectacol în sine. Gimnastele repetă exact ordinea de intrare în concurs și cu exact aceleași adversare din grupe, arbitrele notează, camerele tv transmit live simulând ziua de concurs. Ieri, a fost rândul fetelor să facă turul aparatelor din sala olimpică, „National Indoor Stadium”, cum se numește uriașa sală. Cu tribune altfel goale, pentru că publicul nu are acces la antrenamentul pe podium, ci doar ziariștii, prezenți cu sutele.

Bela Karoly este vedetă oriunde în lume. Iar aici, la Beijing, unde este adunată toată crema gimnasticii mondiale, este venerat și asaltat permanent de fani, de presă, de gazde… Prezent pentru a comenta pentru NBC, în schimbul unui cec cu extrem de multe zerouri, Bela Karoly a șocat ieri, vorbind pentru ProSport în termeni extrem de duri despre echipa Chinei. Fostul antrenor al Nadiei și al echipei SUA spune despre românce că nu au șanse la aur și că unele „au fundul mare”. Inconfundabilul Bela Karoly.

Sosită aseară în capitala Chinei, Nadia a fost luată cu o limuzină de la aeroport și dusă direct la hotelul de cinci stele Park Plaza. Ea a venit împreună cu soțul ei, Bart Conner, dar și cu micul Paul Dylan, care la cei 2 ani ai săi este cel mai tânăr acreditat la Jocurile Olimpice.

Cum a fost drumul pentru tine și băiețelul tău?
Mulțumesc, destul de obositor, dar am dormit, am reușit să ne odihnim. Am venit tocmai din Los Angeles, deci am făcut aproape 20 de ore. și Paul Dylan este deja un obișnuit al avioanelor. Cred că a făcut până acum vreo 70-80 de zboruri (!!), deci are… experiență. Luna trecută am fost cu el în Coreea de Sud, deci nu e la primul lui drum lung.

Vicecampioana olimpică de la Atena, Ionela Tîrlea (foto), e legată de mâini și de picioare în Beijing, cu doar o zi înaintea deschiderii Balului din „Cuibul de pasăre”. Carismatica sprinteră ar putea chiar rata a patra Olimpiadă a carierei. Vâlceanca, în vârstă de 32 de ani, e chinuită de dureri groaznice la nivelul călcâiului drept, aceeași afecțiune care fusese tratată în urmă cu 50 de zile la o clinică din Paris. „Nu mai pot. Plâng în fiecare zi de durere, de nervi… Am efectuat imediat ce am ajuns aici o rezonanță magnetică și nu a ieșit nimic. La a doua, efectuată azi (n.r. – ieri), a rezultat că am un edem. Voi face tratament cu laser și ultrasunete”, ne-a declarat campioana mondială de la Maebashi 1999 (200 m – 22,39 PB). Pentru că nu poate lua startul la 400 mg, proba sa de suflet, Tîrlea e înscrisă la specialitatea în care în urmă cu nouă ani chiar și sprinterele de culoare înotau pe lângă ea.

Nume: Nicoleta Grasu. Vârsta: 37 de ani. Ocupație: sportivă. Mai exact: aruncătoare de disc. Palmares: medalii de toate culorile, peste tot, dar nu la JO. Stare civilă: căsătorită cu Costel Grasu. Copii: unul, Ștefan (5 ani). Locație: Beijing, Satul Olimpic, bloc A11. Scopul șederii în China: Olimpiada. Durata: încă 20 de zile. Ținta: o medalie.