Cea mai bună națională masculină din România ultimilor șase ani, naționala de polo, se ciocnește azi, la Oradea (ora 17:00, TVR 3) cu Slovacia, într-un meci din etapa a doua a Grupei F din preliminariile Euro 2012.

Dacă parcursul spre CE pare mai simplu, locul întâi sau al doilea ducând în barajul de accedere la masa bogaților, băieții naționalei fac un adevărat tur de forță din punct de vedere fizic. Totul din cauza programului extrem de încărcat (naționala cu preliminariile World League, dar și CE – echipa de club, campionat și cupe europene). Colac peste pupăză, starea de oboseală s-a accentuat exact înaintea partidei cu Slovacia. Marți, băieții au avut meci la Kazan, în Rusia (9-8), iar transportul de la Oradea a durat 18 ore! Până la Budapesta, cu autocarul, până la Moscova, pe calea aerului, și până la Kazan, tot cu avionul. Ruta de întoarcere, după aceleași coordonate! În total 36 de ore pe drum, dintr-un total de 60 de ore!

„Dacă avem performanțe și suntem angrenați pe toate planurile, ăsta e prețul pe care-l plătim”, spun băieții.

Adulat sau criticat, fenomenul Local Kombat a prins treptat aripi dând naștere, aproape din neant unor vedete de top. Ghiță, Iftimoaie, Sora sau Moroșanu și-au atras simpatii sau antipatii, dând prilejul la dezbateri de tot felul. Promotorul Eduard Irimia (foto, 36 de ani), propulsorul fenomenului, a început totul în 2000, cu un meci de box în care în ring urca Tony Bad Boy Badea. Ce a urmat știți cu toții sau aflați acum…

THE BEST OF THE BEST
„Mi-e greu să fac un top. Cel mai spectaculos luptător a fost Samir Mohamed, iar cea mai tare dispută: Ray Sefo – Iftimoaie. Și încleștările lui Ghiță au fost fantastice și iată unde a ajuns Daniel. Peste toți, cel mai tare brand al Local Kombat e Cătălin Moroșanu”

I-AU PĂ‚ZIT SÂNII PAMELEI
„Viitoarele vedete sunt frații Andrei și Bogdan Stoica, bodyguarzii Pamelei Anderson pe timpul șederii ei în România”

PUNGUȚA CU DOI BANI
„Financiar, mi-e greu. Am pierdut mulți bani la World Grand Prix România din luna mai, dar am câștigat imagine la nivel mondial. Am fost pe coperta Forbes România, dar banii nu-i am, pentru că mereu i-am reinvestit! Acum aștept un finanțator precum Abramovici, din străinătate, pentru că din România nu se bagă nimeni. Până atunci mă mulțumesc cu melodia «Wanna be a billionaire»”

Pe când își efectua stagiul militar la Steaua, în 1992, Leonard Doroftei a fost coleg cu Cristian Chilat, presupusul criminal din Piatra-Neamț. După ce ProSport a scris despre latura sportivă a lui „Falău”, fostul campion WBA a detaliat subiectul.

„Îl știu bine pe «Falău», mi l-am reamintit când i-am văzut chipul și i-am auzit numele la tv. Mi-am zis: «Bă, ăsta e nebun!» Am auzit că antrenorul lui ar fi spus într-un ziar din Piatra-Neamț că m-ar fi bătut pe mine! Nici vorbă, păi trebuia să fi fost la lot atunci! Era puțin mai înalt ca mine și stângaci. N-am ieșit cu el la băut, la șpriț, deci nu știu prea multe despre caracterul lui. Cert e că era un tip caterincos, care te făcea să râzi non-stop. Probabil că l-a stricat anturajul, îmi pare rău pentru el”, ne-a spus „Moșu”.

Crima comisă duminică într-o cafenea din Piatra-Neamț a făcut înconjurul țării. Ziarele au titrat cu litere de-o șchioapă, iar jurnalele tv au debutat, invariabil, cu evenimentul în care interlopul Gheorghe Mararu a fost lăsat într-o baie de sânge de presupusul vinovat, pistolarul „Falău”, pe numele său adevărat Cristian Chilat.

Campioană mondială la Paris cu echipa de spadă, Ana Maria Brânză (26 de ani) și-a petrecut prima zi în București alături de familie și de iubitul său. Stelista zice că „nu pleacă nici pe lună, nici într-o țară exotică” pentru a sărbători aurul din Franța.

Felicitări, Ana! Cum ești cu accidentarea, imaginile păreau terifiante…
Mulțumesc! Sunt bine, nu am nimic, a fost doar o durere de moment… Ca să glumesc puțin, aș fi putut suferi altă accidentare…

La ce te referi?
Râdeam cu fetele înainte și făceam conexiuni cu incidentul colegului Florin Zalomir (foto) de la Mondialul de anul trecut, când echipa de sabie a cucerit aurul. Ne-am zis și noi, fetele, că renunțăm la doi dinți, doar să punem și noi mâna pe aur…

Finala Campionatului Mondial de Formula 1 a avut un deznodământ dramatic. Sebastian Vettel (23 de ani), pilotul cotat cu a treia șansă la titlu înainte de cursă și despre care se spunea că nu vrea să-l ajute sub nicio formă pe Webber în lupta pentru șefie, a reușit ieri să devină campion mondial după un scenariu incredibil.

Tabloul etapei de la Abu Dhabi (EAU) a fost viu colorat și pasionant. Tematica a fost dată de o premieră istorică: patru piloți cu șanse la câștigarea titlului. Adică, în ordinea șanselor, Alonso, Webber, Vettel și Hamilton. Accidentele, strategiile și piloții-arbitri au contribuit din plin la spectacolul unei curse care va rămâne în memoria lui Vettel. ProSport vă prezintă pașii în urma cărora germanul a câștigat miraculos.

Accidentul lui Schumacher

Sebastian Vettel a luat un start lansat, profitând la maximum de pole-position, poziție pe care o câștigase în ziua precedentă. Alonso a fost marele perdant al startului, coborând un loc, pe 4, față de cel ocupat pe grilă, dar, totuși, plasat excelent în lupta pentru titlu. Hamilton, locul 2, și Webber, locul 5, și-au menținut pozițiile din calificări. Spiritele s-au încins însă rapid, după ce Schumacher a ieșit din traseu, iar Liuzzi s-a urcat cu monopostul peste german. Imediat, pe pistă și-a făcut apariția safety car-ul, ocazie de care mai mulți piloți au profitat, făcând schimbul obligatoriu de pneuri. Printre aceștia s-au aflat Petrov și Rosberg, care aveau să conteze decisiv la final.

Naționala de rugby a României a făcut un prim pas spre calificarea la Cupa Mondială din 2011. Elevii tandemului McDowell – Gontineac au terminat la egalitate, 21-21 (5-14) la Montevideo, cu Uruguay, prezența la competiția din Noua Zeelandă urmând să se decidă în returul barajului, la București, pe 27 noiembrie. Finalul s-a dovedit o adevărată comedie a erorilor pentru România.
Prima manșă s-a încheiat nedecis, la finalul unui meci în care „stejarii” au condus în permanență! Miza uriașă și-a pus însă amprenta pe jocul ambelor formații, înregistrându-se nenumărate greșeli de mânuire a balonului, erori copilărești în tușă sau nesincronizări surprinzătoare.

Atuul pachetului de înaintare

România și-a valorificat încă o dată forța pachetului de înaintare, atu concretizat și prin cele două eseuri marcate de Manta (5-14) și B. Bălan (11-19). După câteva minute de echilibru din actul secund însă, jocul s-a mutat în terenul de 22 al românilor, sud-americanii săpând constant culoare pe toate fronturile. Căderea inexplicabilă a „stejarilor” a survenit în ultimele zece minute. Freitas (70) a reușit un eseu pe tușă, deși fusese placat de trei tricolori (!), iar Arocena a transformat imediat (18-21).

Naționala de rugby a României reușește doar un o remiză la Montevideo (21-21), contra reprezentativei statului Uruguay, în prima manșă a barajului de calificare la Campionatul Mondial 2011 din Noua Zeelandă. Returul se va disputa peste două săptămâni la București, pe stadionul Arcul de Triumf.

Nelipsiți de la precedentele ediții, „stejarii” conduși de președintele Alin Petrache au mușcat în Argentina din aperitivul pregătirii în America de Sud, de frică să nu fie otrăviți în Uruguay! Zile fripte le-a făcut însă compania de zbor aerian! Nu c-ar fi călătorit mai mult de 30 de minute din Buenos Aires spre destinație, dar… Conform forului român de specialitate, joi seara, la aterizarea pe Aeroportul din Montevideo, unii dintre tricolori au rămas cu ochii-n soare la așteptarea bagajelor. Au plecat spre hotelul Holliday Inn cu mâinile în buzunar și trăgeau speranțe ca în cursul zilei de ieri să-și primească la recepție tot arsenalul.

Ana Maria Brânză, Anca Măroiu, Simona Alexandru și Loredana Iordăchioiu au răpus aseară, după o finală halucinantă, echipa Germaniei (35-26), în finala probei de spadă pe echipe din cadrul CM din Paris. Teamul Anei Pascu obține astfel al treilea metal pentru România, iar scrima urcă pe podiumul sporturilor românești în 2010, alături de haltere și kaiac-canoe.

Pe Champs-Elysee, compatrioate tuciurii cu rochii înflorite întind mâna în stânga și-n dreapta, iarba de pe „Stade de France” păstrează și-acum sudoarea picată de pe fruntea lui Tamaș, dar într-un colț din Paris România iese cu fruntea sus din „amica” Franța. Și nu e apartamentul lui Ilie, pentru că Nasty tocmai și-a susținut iubita la Dansez pentru tine, e impresionantul Le Grand Palais! Arena clădită în 1900, una în care imnul României preia rapid ștafeta din glasul lui Mercury. E chiar „We are the champions”, imnul medaliaților cu aur, intonat cu voce tare și de reginele noastre.

Un stop cardiorespirator a pus ieri punct vieții unuia dintre cei mai buni antrenori de tenis de masă din România, Gheorghe Bozga (foto stânga). Șeful Centrului Olimpic din Bistrița avea doar 58 de ani și se afla într-un spital bucureștean pentru o intervenție chirurgicală.

De peste 30 de ani, în pofida unor probleme de sănătate, reputatul tehnician nu s-a dezlipit de masa acelui joc, pe care toți l-am practicat cândva. Tulburătorul calvar a început pentru nea Ghiță în anii 70. În urma unui accident de mașină, unul dintre membrele inferioare i-a rămas semiparalizat. A continuat să le arate celor mici arta de a îmblânzi mingea de celuloid, a scos campioni pe bandă rulantă, precum Călin Creangă, Mihaela Ștef, Adrian Crișan (foto dreapta) sau, mai nou, Bernadette Szocs, dar viața i-a pus sistematic câte o talpă necruțătoare.

Locomotiva centrului de la Bistrița

A suferit nenumărate complicații la piciorul sănătos, iar în ultimii ani devenise dependent de hemodializă, după o serie de probleme grave la rinichi. „Merită mult respect din partea noastră, a tuturor.
E o mare pierdere pentru noi, nu ne așteptam și încă ne mai făceam planuri. Ghiță

Bozga era locomotiva Centrului de la Bistrița, iar fără el Centrul pare că se clatină deja”, a declarat președintele forului de tenis de masă, Cristinel Românescu. Înmormântarea va avea loc duminică, la Bistrița. Dumnezeu să-l odihnească!

Supervedeta Georgeta Andrunache (34 de ani) se face luntre și punte pentru ca România să ia din nou spuma canotajului mondial. Geta e pe punctul de a reveni în forță pentru a reface atât duo-ul fantastic cu Viorica Susanu, dar și pentru a pune umărul și la o viteză superioară propagată de barca de 8 plus 1.

Rezultatele neconvingătoare înregistrate de România la CM din Noua Zeelandă (un bronz – echipajul feminin de opt plus unu) a produs un adevărat vârtej în conștiința gloriilor canotajului intern. „Sufletul îmi spune să revin, nici soțul meu nu m-ar putea opri”, declara zilele trecute în ProSport, Viorica Susanu (35 de ani), prietena și colega celei mai tari sportive din Botoșani.
Ștafeta a fost preluată rapid ieri și de Geta! Retrasă din activitate după ediția din Beijing, pentru a se dedica familiei – fosta canotoare și soțul său, Vali, au doi copii, Ștefănel (6 ani) și Miruna (2 ani) – Andrunache e așteptată în barcă și de antrenorul Mircea Roman.

„Abia m-am întors din Noua Zeelandă și nici nu vă dați seama cât am pătimit stând pe margine. Îmi venea să mă urc în barcă, lângă fete, să le bat sau să le pun piedică altora. Mă bate și pe mine gândul să mă reapuc, dar deocamdată nu pot să zic nici da, nici nu. Pentru că nu pot să-mi las copiii și familia și să mă reapuc în acest moment de canotaj. Dacă voi găsi o soluție avantajoasă, atunci discutăm în ianuarie”, ne-a declarat cvintupla campioană olimpică. Până atunci însă, oficialii federației s-au pus deja în mișcare, înce

Plecați din postura de campioni mondiali en-titre la sabie, băieții au cucerit aseară, la CM din Paris, un bronz cât un aur, 45-41 cu Belarus. Cvartetul Rareș Dumitrescu – Florin Zalomir – Cosmin Hăncianu – Tiberiu Dolniceanu a adus al doilea metal teamului condus de Ana Pascu, după bronzul adjudecat la sabie individual de Hăncianu.

Alimentați de o ambiție uriașă, băieții antrenați de Mihai Covaliu au intrau sub reflectoarele din Orașul Luminilor îngenunchind Tunisia în optimi (45-32) și Germania în sferturi (45-42). Pe planșă, pașii curgeau conform planului, dar, în penultimul act, Rusia experimentatului Yakimenko urma să înțepe la foc continuu. Decisiv! România etala aceeași distribuție ca la Antalya, în 2009, dar cu un minus la capitolul forță. Rareș a petrecut șase luni pe tușă anul acesta (operație la genunchi), iar Cosmin a depus un efort consistent în drumul spre bronz la individual. Și a contat enorm! Ex-sovieticii s-au impus clar (45-32), doar Hăncianu și Zalomir mai suflându-le rușilor două din cele nouă întâlniri. Desfășurată doar o oră mai târziu, finala mică avea să le scoată-n cale alți ruși. Bielorușii… răpuși în cealaltă semifinală de favorita Italia (25-45).

Maricica Puică a cucerit aurul olimpic (3.000 m) și bronzul (1.500 m) Olimpiadei de la Los Angeles, din 1984, la o vârstă înaintată pentru probele de semifond – 34 de ani. Acum, fosta mare atletă (60 de ani) și soțul ei, Ion Puică (80 de ani), formează cel mai vechi cuplu din întregul sport românesc – au împlinit săptămâna trecută 40 de ani de căsnicie.

„Suntem pensionari de viitor… în luna de miere”, glumește atleta a cărei intrare în sport s-a produs într-un mod emblematic pentru România anilor 60. Universul copilăriei se afunda sub cimentul încins al terenurilor de sport din Iași sau sub noroiul arțăgos ce găzduia binecunoscutele crosuri școlare, iar pantofii de sport de împrumut reprezentau o marfă la mare căutare. Cea mai mică fată a familiei cu 13 copii locuia în Cartierul Ticău, pe strada Simion Bărnuțiu, într-o casă învecinată cu bojdeuca în care și-a desăvârșit opera, în capitala Moldovei, Ion Creangă. „Eram elevă în clasa a VIII-a și trebuia să alerg la un cros de 8 Martie. Ne schimbam tenișii și îi așteptam pe cei de la sora mea… așa era în acele vremuri… Atunci i-am sărit în ochi profesorului Puică”, rememorează ca și cum ar povesti un film fosta semifondistă. În timp, alături de profesorul ce avea să-i devină soț, Maricica a descoperit lumea care până atunci se limita doar la Iașiul natal. Iar după aurul cu echipa la CM de cros din 1978 (bronz la individual), șirul medaliilor a curs normal, cu punctul culminant la JO 1984.

N-aveau voie cu dolari

„Îi recunoșt

La opt ani distanță de la primul Masters repurtat (2002), Kim Clijsters (27 de ani, 3 WTA) a făcut aseară „tripla” la Turneul Campioanelor din Doha. Supermămica a îngenuncheat-o la finele unui meci maraton pe daneza Caroline Wozniacki (20 de ani, 1 WTA), scor 6-3, 5-7, 6-3.

Gimnasta Ana Porgras, campioană mondială la bârnă, a declarat, luni, la revenirea în țară a delegației României de la Rotterdam, că speră să câștige medalia de aur și la Jocurile Olimpice de la Londra.

„Sper ca de acum încolo să fi lăsat în urmă toate ghinioanele și să fi epuizat toate probleme de sănătate. Îmi doresc să fiu sănătoasă, ca să pot crește exercițiile în dificultate, iar în viitor să mă pot bate la podium și la individual compus. Nu știu dacă medalia de acum îmi va ușura drumul spre Jocurile Olimpice, dar știu sigur că va fi nevoie și de mai multă muncă. Înainte de a urca pe bârnă am avut emoții și mi-am spus că trebuie să mă adun și să fac ceea ce știu eu mai bine. Sper să nu mă opresc aici și să cuceresc și aurul la Jocurile Olimpice”, a declarat Porgras.

Diana Chelaru, vicecampioană la sol, a afirmat că medalia de argint câștigată nu a fost o surpriză pentru ea. „M-am pregătit și pentru sol și pentru sărituri, nu a fost o surpriză pentru mine că am luat medalie la sol. Era loc și de mai bine, iar cu multă muncă putem ajunge și mai sus. Sperăm ca la CM de anul viitor să fie și mai bine și să luăm medalie și pe echipe. După finala de la sol, domnul Bellu mi-a spus un singur lucru, că dacă nu era acel pas la aterizare, alta era culoarea medaliei”, a adăugat Chelaru.

Gimnastele Ana Porgras și Diana Chelaru au adus României singurele medalii la Campionatul Mondial de la Rotterdam, cea de aur, în finală la bârnă, respectiv de argint, în finala la sol.

Mihajlovic a vorbit azi despre situația lui Mutu! Antrenorul Fiorentinei a declarat că a vorbit cu atacantul și că aceasta și-a prezentat scuze echipei. Mihaijlovic spune că așteaptă decizia clubului.

„Aștept să văd care este adevărul în această situație și decizia echipei. L-am văzut ieri și și-a cerut scuze tuturor. E grav ce a făcut și îmi pare rău pentru acel băiat. Poate Mutu îl va invita la câteva meciuri. Regret că se întâmplă astfel de lucruri. Mi s-a întâmplat și mie să fiu jignit și să mi se strige că sunt țigan”, a declarat antrenorul Fiorentinei la conferința de presă de azi!

Un caz emblematic pentru infrastructura sportivă din România îl reprezintă bazinul Floreasca. Situat chiar în inima Bucureștiului, la o aruncătură de băț de marea concentrație de bolizi Ferarri garați în buza cafenelelor de fițe de pe str. Radu Beler, mastodontul din beton gri ascunde în interior o apă tulbure.

Una din care ridică ancora, cam 7 luni pe an, nu numai viitorii poloiști, componenții celor patru trupe (Dinamo, Steaua, Rapid, Sportul) din Superliga Națională, ci și, implicit, cam jumătate din jucătorii primei reprezentive a României. Adică membrii celei mai tari naționale masculine din România în ultimii șase ani. Dar din ce se nasc rezultatele lor? Clișeul cu lipsa bazinelor pare deja perimat, așa că toți se mențin la suprafață, cu pregătirea, în celebrul bazin Floreasca. Doar că în ultimele două săptămâni pregătirea a devenit un calvar din cauza concentrației mari de clor introduse în apă. Așa susțin ei, dar și „senzorii” noștri olfactivi, care au detectat, la un simplu antrenament, mirosul greu și iritant de clor. Cât despre imaginea de ansamblu… apa nu părea săptămâna trecută cristalină, în pofida faptului că filtrarea și tratarea ei, susțin cei care administrează baza, se face ca la carte.

„Nu mai putem să respirăm”

„În niciun bazin din lume nu am avut astfel de probleme. Aici, nu putem să mai respirăm, nu reușim uneori să încheiem antrenamentul, respirăm greu sau tușim. De multe ori acea tuse ne provoacă și senzații de vomă. Nici nu știu ce concentrație de

Adina Barbu și-a bombat pieptul, le-a ridicat… „cotele”… (televiziunilor, masculilor etc) și i-a făcut pe mulți să se întrebe dacă un balon de fotbal sau o minge de baschet i-ar surclasa imenșii săi sânii.
În rest, brașoveanca de 28 de ani urmărește de mică meciurile naționalei României și o susține pe Steaua necondiționat, pentru că îl admiră pe inegalabilul Gigi Becali. Faceți un scurt exercițiu de imaginație și nominalizați câte un fotbalist care ar face rapid schimb de tricouri (ude) cu frumoasa brunetă. Până atunci, citiți încălzirea…

Ai practicat vreun sport?
Da! Când aveam 10 ani, m-am dus la karate. Am mers vreo trei luni la cursuri și am obținut centura albă cu un dan.

Și acum? Practici vreun sport? Cum te menții în formă?
Fac doar pilates și masaj. Eventual alergare ușoară pe bandă. Dacă fac mișcări prea bruște, ajung direct la spital, la Urgențe (n.r.- se uită spre impresionantele implanturi, sugerând că nu poate să facă sport de frică să nu i se spargă silicoanele).

Fotbalul îți place?
Cum să nu! De mică urmăresc meciurile echipei naționale. Tata este un împătimit al fotbalului și, dacă se uita el la vreun meci, mă uitam și eu.

Ai văzut că echipa națională traversează o perioadă nefastă… Nu prea avem șanse să ne calificăm la Euro.
Da, nu mai văd energia pe care o avea „Generația de Aur”. Echipei îi lipsește Hagi.

Nicu Gheară, nașul lui Adrian Mutu, l-a susținut mereu pe „Briliant”. Când decarul naționalei a călcat însă pe bec, Gheară n-a ezitat să-și tragă finul de urechi. Într-o intervenție la Sport.ro, omul de afaceri i-a desenat portretul atacantului Fiorentinei.

„NEȘTIUTORUL” – „Nu e bine ce a făcut. El, în loc să își vadă de antrenamente, stă în baruri până la cinci dimineața! Mutu nu știe să bea, nu știe să stea la masă, nu știe să discute cu un prieten sau cu un ospătar. Dar el e Mutu și așa e el!”

PORTRET ȘIFONAT – „Nu am mai vorbit cu Mutu, noi nu prea mai vorbim, mai ales după incidente de acest fel. La vârsta lui, el nu mai are o imagine bună, dar sunt multe incidente de acest fel”.

INDISPENSABIL FIORENTINEI – „Mutu e OK din punct de vedere fizic, a făcut antrenamente în perioada asta, iar incidentul ăsta nu-l va deranja la echipă sau în fotbal”

BUN DE NAȚIONALĂ‚ – „În momentul în care Răzvan va considera că

Capitala sportului românesc s-a mutat în luna octombrie în Galați. Orașul sau județul. Oricum… locul în care și-a avut rădăcinile și Alexandru Ioan Cuza! Domni sunt și stră-stră-strănepoții lui! În Liga lui Mitică, Steaua, Dinamo și Rapid sunt „tari ca Oțelul” doar pe 1 ianuarie – la auzul Sorcovei -, iar în boxul mondial, adversarii de la supermijlocie ai lui Lucian Bute îl vor putea mângâia pe Mr. KO cu pumni devastatori doar atunci când se vor înfrupta din sarmalele preparate la Pechea de doamna Maricica, mama pugilistului.

Transferul lui Dani Coman la Rapid nu este privit cu ochi buni de toată lumea, chiar dacă în acest moment giuleștenii au în lot doi portari de națională.

După ce Mircea Bornescu a fost lăsat pe bancă în ultima etapă, impresara acestuia, Anamaria Prodan, spune că unul dintre cei doi ar trebui să părăsească Rapidul în iarnă.

„Cei din Giulești vor să aibă câte trei jucători de națională pe fiecare post, dar nu se poate. N-au făcut altceva decât să-și bage mortu”-n casă. La un moment dat, pot apărea tensiuni din cauza frustrării că unul nu joacă atât cât și-ar dori. Eu cred că ori Mircea, ori Dani ar trebui să plece la iarnă, dar Bornescu a venit cu sufletul la Rapid și a dat bani din buzunarul lui pentru asta. Nu ar fi corect să stea pe bară”, a spus Ana Maria Prodan pentru Libertatea.

Virginia Ruzici (55 de ani) e unica româncă ce a triumfat vreodată într-un turneu de Grand Slam, la Roland Garros, în 1978. Poate știți, poate nu, dar sigur o identificați pe marea campioană după vocea și comentariile pertinente și pline de culoare de la Eurosport. E acel glas cald, melodios, ștanțat cu accent franțuzesc.

În ziua în care mama sa împlinea venerabila vârstă de 83 de ani, iar fotbaliștii lui Răzvan pregăteau seara de coșmar de pe „Stade de France”, ProSport i-a ridicat celei mai cunoscute românce din Paris câteva mingi la fileu. În câteva minute, cât durata unui game prelungit.

Stabilită în „Orașul Luminilor” de ani buni, după un periplu și prin Monte Carlo, Virginia vine „ocazional în România, mai ales pentru Eurosport”, după cum afirmă. În rest, „Vive la France” i se potrivește ca o mănușă.
„Eu am fost foarte simpatizată de francezi și mă simt foarte bine aici pentru că sunt deschiși. Au un tip de viață discret și sofisticat și nu am avut probleme de adaptare”, servește doamna Ruzici. Returnăm cu o minge venită din reverul lui Ilie Năstase, cu efect dintr-o zonă minoritară, iar fosta adversară a lui Chris Evert nu eschivează: „Știu la ce vă referiți, dar eu nu le spun cum le spuneți voi. Eu îi caracterizez doar delicvenți sau elemente negative. Adică cei care fură! Sunt mulți chiar sub 18 ani în Paris, foarte tineri, dar România nu se identifică doar cu ei aici!”, ne prinde pe contre-pied actualul manager al Simonei Halep. O jucătoare (19 ani, 82 WTA) în ca

A fost considerat în unanimitate de către dinamoviști și steliști omul care a întors soarta derby-ului Dinamo – Steaua (2-1). Secretul lui Gabi Torje, spus chiar de adversari: „Ne-a disperat prin viteza lui”.

Perfect valabil, de vreme ce cifrele lui „Torjinho” sunt impresionante. Mijlocașul dinamovist este caracterizat ca având o „viteză lansată”, adică accelerarea lui este progresivă. Și la începutul perioadei de pregătire din vară, dinamovistul avea o viteză de 8,7 metri pe secundă, pe 25 de metri, calculul fiind făcut în timpul fazelor de joc, cu mingea la picior. Impresionant, din moment ce viteza dinamovistului este comparabilă cu cea de pe site-urile de specialitate ale antrenorilor și fotbaliștilor de top. Și nu numai.

Un român nu intră în Monte Carlo doar în vacanțe, nu-și turează bolidul pe străzile monegasce compatibile cu pneurile de Formula 1 și nici nu epatează prin cazinourile țipătoare. El aici trăiește, aici își exercită profesia și aici vrea să rămână pe o perioadă nedefinită. După patru ani petrecuți la Auxerre, Daniel Niculae (28 de ani) le face zile fripte adversarilor cu AS Monaco, grupare pentru care a înscris deja patru goluri în opt partide.
Acțiunea se petrece pe înserat, la o masă retrasă din Barul American al Hotelului de Paris din Monte Carlo, pe acorduri de jazz și aromă de cafea. S-au scurs doar 72 de ore de la eșecul cu Gourcuff și ai lui, iar rezonanța locului în care ne aflăm mai pune o picătură pe rana protagonistului ce-și face apariția, pe scările abrupte, ca-n fosta Potcoavă, ușor șchiopătând. Entorsa de la piciorul de bază (dreptul), suferită pe „Stade de France”, îi frânge un eventual fuleu printre statuetele hotelului inaugurat în 1863. Un stabiliment fondat exact cu șase decenii înainte să se nască marea iubire a lui Nico, cea din 1923! Conexiune sau pură întâmplare?! Nu se știe, dar atacantul se simte perfect aici, pe noua arenă și în Monte Carlo… în general. „Când eram mic, nici măcar nu știam pe unde este Monaco, nu vedeam mai departe de orașul în care m-am născut sau de echipa la care speram să joc. Mi s-a împlinit visul, am ajuns fotbalist la Rapid, apoi viața m-a purtat pe căi nebănuite, iar fotbalul a devenit o meserie. Ești profesionist, ai marea

Un meci perfect sau un gol înscris îi bom­bardează de re­­gulă căsuța de mesaje telefonice sau secțiunea „missed calls” a telefonului. O partidă pierdută, precum cea cu Franța, și o ieșire de pe teren sprijinită de umărul maseurului îi demonstrează cine e mereu alături de el. Mama, logodnica sa, Oana, și câțiva prieteni.

De la Paris la Monte Carlo, peste tot te urmărește Franța…
Ne-a fost teamă în prima repriză, n-am apucat să pasăm consecutiv în terenul lor, am stat foarte bine pe defensivă, dar, cum ne apărăm cu toată echipa, așa trebuie să și atacăm cu toții. Francezii au avut un lot de 23 de jucători și mai găseau încă 50 de fotbaliști cam de aceeași valoare. Noi, în schimb… ăștia suntem toți.

Ce v-a zis Răzvan la pauză?
Să fim mai agresivi! Chiar dacă francezii trăiesc din duelurile câștigate, trebuie să-i învingem la acest capitol. În prima repriză am pierdut multe dueluri și de asta ne-am și retras.

Și în a doua parte s-a văzut o schimbare…
Da, ne-am străduit să facem presingul sus și am echilibrat jocul, am ținut mai mult de minge și asta ne-a făcut să avansăm. Dacă am fi marcat la ocazia lui Săpunaru, poate că noi am fi câștigat meciul. I-am simțit vulnerabili și, dacă nu ar fi marcat din ofsaid, poate că s-ar fi terminat egal și ar fi fost mult mai echitabil.

Suplu, cu un sacou tăiat pe corp, pantaloni strâmți și pantofi Paciotti, Giancarlo Antognoni (foto, în dreapta) e un nume care vibrează italienește din fiecare literă. Icoana Fiorentinei, campion mondial cu trupa lui Enzo Bearzot acum 28 de ani! Omul din mediana magică Orialli – Tardelli – Antognoni – Graziani, linia care l-a făcut mare pe golgheterul Paolo Rossi.

Prezent la evenimentul Golden Foot din Monte Carlo, Antognoni acordă interviuri oricărui doritor. Zâmbește, nu driblează niciun reporter, se lasă orbit de fiecare bliț și tresare când o domnișoară reporter îl trage discret de mânecă. Așteptăm la coadă, cum așteptau probabil pe „23 August” românii să-l vadă pe gazon la incredibilul 1-0 din 1983. Antognoni a încărunțit, fostul stadion e pe punctul de a se (re)naște, dar un actor de-atunci a rămas neschimbat.

Despre Boloni

„L-am văzut pe Bölöni (n.r. – marcatorul de-atunci), e neschimbat. Unde mai e? Antrenează? Mare fotbalist!”, legăm pasele cu cel care în prezent se ocupă de destinele naționalelor de tineret ale Italiei. Imediat aflăm că Giancarlo nu-i străin de fotbalul românesc. „Giovani și Victor sunt prietenii mei și vorbim mereu. Au făcut niște transferuri mari pentru România!”, accentuează italianul. Inevitabil mingea ajunge la Florența, pentru că Antognoni e considerat poate mai mare decât Roberto Baggio într-un top al celor mai iubiți jucători din istoria clubului.

Despre Mutu

Și cum Fiorentina e sinonimă cu Mutu, atacăm subiectul. „Unde e Mutu? La rest

Când Hugo Sanchez executa la Mexico ”86 foarfeca pe spate, până și imaginea televizorului comutat pe bulgari sau pe ruși (depinde în ce zonă a României comuniste vă aflați) tremura. Nu numai apărătorii adverși. Iar cuplul cu Butragueno de la Real Madrid… sigur vă încânta! Acum, mexicanul peste care anii parcă nici n-au trecut are aceeași podoabă capilară, e stabilit în Madrid și așteaptă startul din block-start pentru preluarea unei echipe spaniole. La evenimentul Golden Foot de la Monte Carlo, Hugo Sanchez a fost invitat special la secțiunea vedete. Star e și acum! La tot! Prin mimică, nonșalanță, chiar și pe televizorul din holul hotelului.

ProSport l-a abordat pe mexican cu…
…Foarfeca aceea, domnule Sanchez, și flick-ul de după gol mai puteți să le executați?
(râde) Nuuu, doar la televizor. Uite, și acum zici că mai sunt activ (ne arată plasma din holul hotelului).

Dar cum ați ajuns să faceți acea tumbă în aer? Acum mulți jucători o execută. În anii 80 erați cam singurul…
Sora mea m-a învățat. E mai mică decât mine cu un an, o cheamă Higua și a practicat gimnastica. Am fost cu ea la ediția Olimpiadei de la Montreal din 1976 și mi-am zis că trebuie să învâț și eu (râde).

„Nadia a bătut-o pe soră-mea!”

La Montreal, unde Nadia Comăneci, dacă o știți, a luat primul 10 din istorie.
Sora mea a concurat într-o finală chiar cu Nadia, dar n-a luat medalie, a bătut-o Nadia.

Dacă tot vorbim de români, Nadia face acum cuplu cu Hagi într-o reclamă…
Deci nu numai eu!?

Ce

Între Ioan Andone și Marius Lăcătuș a apărut o trainică prietenie de pe vremea când amândoi jucau pentru naționala antrenată de Emeric Ienei.

Un dinamovist și un stelist care sunt prieteni foarte buni. „Asta datează de la echipa națională. Se înțelegeau foarte bine”, explică fostul lor antrenor, Emeric Ienei. Și amiciția celor doi a trecut în 1989 și un mare test. În luna martie a acelui an, Steaua o bătea pe Dinamo pe Ghencea, cu 2-1, rezultat ce a decis soarta titlului.

La final, căpitanul „câinilor”, Ioan Andone, și-a manifestat public nemulțumirea vizavi de arbitrajul partidei. Și a făcut mai multe gesturi obscene spre loja oficială, unde se afla și fiul președintelui comunist Nicolae Ceaușescu, Valentin. Suspendarea dinamovistului pentru restul anului a venit de la sine, dar atunci a intervenit chiar la Valentin Ceaușescu stelistul Marius Lăcătuș pentru a-l grația pe fundaș. Cu succes!

Omul din spatele fotbalistului Francesco Totti (foto), recalcitrantul idol de pe „Olimpico”, expresivul număr 10, e în viața de zi cu zi diametral opus față de superstarul de pe teren. În Monte Carlo, unde i s-a decernat Premiul „Golden Foot”, am descoperit, în două reprize, festivitatea și dineul oficial, un tip discret, taciturn, ușor rupt de exterior. Un geniu al fotbalului, care trăiește parcă în lumea lui.

Fotoreporterii fac presing agre­siv pentru a-i smulge un zâmbet, iar Prințul Albert încercă un dialog. Totul se transformă într-un stand-up savuros, pentru că Prințul simte punctul nevralgic al lui Totti – incapacitatea de a comunica cu nonșalanță, de care vorbesc mereu ziariștii. „Te iau la Monaco, dar vorbim după recepție”, zice Albert, întâmpinat doar de o mină stânjenită. „Așa a fost el dintotdeauna, după ce a comis-o de multe ori, acum nu mai face vreo mișcare greșită”, ne luminează un ziarist italian.

Fără Ilary Blasi!

Totti schițează doar zâmbete discrete, emană un irezistibil farmec viril, iar domnișoarele sosite la eveniment dau deja frâu liber imaginației. Francesco e singur, fără Ilary Blasi, frumoasa sa soție. Spre dezamăgirea noastră… E înconjurat apoi la dineu de Beckenbauer, Dunga, Hugo Sanchez, Antognoni și de „sepepiștii” monegaști ai Prințului Albert. Urmează, ca-n filme, licitația pentru tricouri, meniuri alese și speech-uri în toate limbile. Totti pare opusul omului de acțiune de pe „Olimpico”, are o motricitate de roboțel blond când se deplase

Carlos Dunga urma să devină al treilea om din istorie, după Franz Beckenbauer și Mario Zagallo, care sărută Cupa Mondială și ca jucător, și ca antrenor.

În Africa de Sud însă, Olanda i-a semnat iminenta plecare de la cârma reprezentativei cariocas. A dosit într-un colț al dulapului jacheta maro și toate sechelele verii și își bombează acum pieptul într-un sacou bleumarin, care nu-i mai maschează umerii căzuți. Tipul e o legendă, în ciuda eșecului de pe continentul negru, iar Golden Foot l-a invitat la Monte Carlo chiar pentru secțiunea legende.

Cu o seară înainte de ceremonia oficială, Dunga privește din ușa cazinoului hotelului Fairmont aglomeratele mese de ruletă. Nu se bagă, conștient de faptul că la ruletă clarviziunea sa nu contează. E doar noroc pur și nici nu-i mai are lângă el pe Bebeto sau pe Romario. Și nici măcar pe Lăcătuș, colegul său de la Fiorentina din sezonul 1990-1991.

Monte Carlo, oaza luxului, a mașinilor scumpe și a iahturilor de sute de milioane de euro, a fost aseară gazda „Golden Foot” ediția 2010. În acest an, cel care a primit distincția, în una din elegantele săli ale hotelului Fairmont, a fost Francesco Totti, coechipierul lui Lobonț la AS Roma.

Duminică se știa deja cine e câștigătorul „Golden Foot”. Totti și-a făcut discret apariția în hotelul Fairmont, unde au fost cazați și partenerii media ai evenimentului, însă nu s-a putut strecura printre privirile jurnaliștilor. Îmbrăcat sport, în jeanși și cămașă, italianul s-a mulțumit doar să ne salute, fără a face vreo declarație. Aseară însă a fost în centrul atenției.

Florin Călinescu îi pune la zid pe jucătorii naționalei. Actorul spune că nu va avea nicio emoție la meciul cu Franța, pentru că fotbalul a devenit la noi o socoteală între afaceriști: „Dacă batem, batem doar din întâmplare”

Fostul mare internațional român, Costel Gâlca (38 de ani, 68 de selecții, 4 goluri în naționala) se află la Paris alături de prima reprezentativă. Costelino e neschimbat. Ni are decât un kilogram, două în plus față de perioada în care evolua cu Steaua în Champions League, musculatura brațelor e tonică, iar frizura de soldat de legiune străină e neschimbată. Stabilit în prezent în Spania, la Almeria, închizătorul Stelei din perioada 1991-1996 (titular al naționalei 1996-2000) apreciază actuala generație și crede într-un rezultat mare astă seară.

„Stancu imi place”

„N-am mai fost în anturajul echipei naționale de nu mai țin minte. Sper că prezența mea să-i ajute pe băieți să obțină victoria și să le port noroc. Eu am jucat într-un meci cu Macedonia ultima dată în natională, pe vremea lui Victor Pițurcă. Acum, avem o echipă tânără, bună, dar care a avut neșansă cu Albania, acum are nevoie de un pic de noroc, de acel meci bun care să le dea încredere. Dintre băieți cel mai mult îmi place de Bogdan Stancu, un fotbalist de real talent”, a spus Galca pentru ProSport.

Amintirile îi chinuiesc pe Fabio Capello și pe Dejan Savicevic, doi dintre oamenii care au scris istorie pentru Milan la jumătatea anilor ’90, dar care au avut o relație furtunoasă.

Cei doi vor fi din nou față în față în duelul dintre Anglia și Muntenegru, de săptămâna viitoare, unul din postura de selecționer, celălalt de președinte al Federației.

Ajuns la 44 de ani, fostul mare jucător al Iugoslaviei a cunoscut cele mai mari succese ale carierei pe vremea când evolua pentru AC Milan, dar nu uită cei șase ani în care a fost chinuit de tehnicianul italian. Nimeni nu comenta în vestiarul „diavolilor”, fie că se numea Maldini, Baresi, Donadoni, Desailly sau Massaro. Nimeni cu excepția lui Savicevic, care a refuzat de mai multe ori să iasă de pe teren sau, după caz, să ia loc pe bancă, atunci când antrenorul considera că tactica sau adversarul nu îl recomandă pe muntenegrean pentru primul `11`.

Fundașul lui West Bromwich Albion, Gabi Tamaș, e unul dintre sufletele naționalei și la Paris. Tip tonic, călit în confruntările din Premier League, brașoveanul emană înaintea unui meci mare siguranță de sine, concentrare, dar și bună dipoziție.

Înaintea mesei de prânz, de azi, de la Hotelul Renaissance, stoperul naționalei le-a spus, mai în glumă mai în serios, prietenilor Didi Prodan, Nae Manea și Ovidiu Stângă, că de pe Stade de France România nu va îngenunchea. „Stați fără griji! Jucăm cu două linii, aruncăm mingea în c

Puțin înainte de prânz, suprapopulatul Champs-Elysee devine bulevardul transformat în scena plimbării de relaxare a tricolorilor. Știți clișeul… cu promenada de dinainte de meci, cu acei fotbaliști la cumpărături care încearcă să se elibereze de angoase și să se detașeze de la tensiunea partidei.

Niște băieți urmăriți de presă sau de fani. Bine, vorba vine fani, căci pe faimoasa alee, tricourile albe și roșii ștanțate cu Ursus sau Dacia nu iau ochii nimănui. Nici măcar a domnișoarelor, astfel că Lobonț și compania trebuie să dribleze doar perechile de îndrăgostiți, amatorii de shopping sau turiștii din diversele colțuri ale lumii.

Cu un mers țanțoș și cu o bască maronie îndesată pe cap, șeful LPF, Dumitru Dragomir, coboară din hotelul Renaissance în pași de bășcălie. „Haideți, bă, că răcesc la fund… n-au șters și aștia băncile, nici n-am unde să stau aici, îi doare-n pălărie!”, sună intro-ul lui Corleone, un debut la fel de interesant ca și finalul: „Să mai ziceți voi că nu sunt eu băiat bun și nu vorbesc cu voi…”. Cuprinsul discuției e pe același ton, cu pilde a la Mitică despre…

ATRACȚIILE PARISULUI „Dacă mai aveam acum 20 de ani, poate că mă duceam și eu la Festivalul Modei, dar așa mai bine mă duc la Salonul Auto, să fiu în pas cu trendurile”

NAȚIONALA, UN FEL DE URZICENI „Ar trebui să alergăm de două ori mai mult ca Franța ca s-o batem. Să fim ca Urziceni în victoriile cu Steaua și Dinamo. Dacă i-am bate acum, n-ar mai exista nicio diferență de valoare între noi și ei”

MARICA, NOUL MUTU? „Am vorbit cu Marica și mie mi-a zis că nu se retrage. În jurul naționalei se țes mereu prea multe discuții!”

IQ-ul DICTEAZĂ‚ „Lui Mutu ar trebui să-i fie foame de bani și de performanță. Niciodată să nu aștepți să facă primul pas un sportiv. Cel inteligent face primul pas, și aici e vorba de Răzvan. Ă‚sta e inteligent și îl va face. Eu niciodată nu voi media acest conflict, e treaba lor”

IRONIZEAZĂ‚ AFIRMAȚIILE LUI CHIVU: „Cristi a zis că ne trebuie curaj și atitudine cu Franța? Nu intru eu în speculații cu domnul Chivu (foto dreapta), el e fotbalist mare. Și eu am curaj să intru în ring și să dansez cu Cassiu