Surpriză de proporții în lotul național de gimnastică! Antrenorii Octavian Bellu și Mariana Bitang au chemat-o luna trecută la Izvorani pe Steliana Nistor (retrasă după JO 2008 din cauza unor probleme medicale), dar sibianca de 20 de ani n-a rezistat decât o săptămână. Acum, Stela a emigrat în Norvegia.

Sportivii de valoare acceptă cu greu ieșirea definitivă din scenă. Unii dintre ei intră în „prelungiri” optând pentru evenimente de retragere – cazul lui Leonard Doroftei, sau a altor mari campioni – în timp ce alții simt că încă mai dețin atuurile unor come-back-uri în forță. De cele mai multe ori, tentativele de revenire se izbesc de limitele propriului organism, Cătălina Ponor sau Corina Ungureanu simțind prin toți porii că dorința și ambiția nu pot bate durerile.

Reintrat sub zodia celebrului cuplu B&B, lotul național de la Izvorani și-a redeschis porțile pentru o sportivă consacrată în era Nicolae Forminte! „Steliana a stat o săptămână la Izvorani și a vrut să facă două aparate. N-a reușit însă să mai rămână, din cauza problemelor la spate și la mână, aceleași pentru care s-a și lăsat”, ne-a spus ieri Steliana Dovlecel, mama dublei vicecampioane mondiale.

Contract pe un an

Stela s-a întors acasă, la Sibiu, dar nu pentru mult timp, pentru că, între timp, își aranjase apele. „De două săptămâni, Steliana a plecat în Norvegia, dar nu știu exact cum se cheamă orașul. Acolo antrenează o grupă de juniori și are contract pe un an. A fost și în luna aprilie, dar apoi s-a înt

Un fenomen… fenomenal! Cam așa poate fi descris în două cuvinte Dragoș Agache (26 de ani), noul căpitan al flotei masculine tricolore. De fapt, al natației românești, căci medalia de argint (27,47) din finala de la 50 m bras (probă neolimpică) e unicul metal prețios pescuit de România la CE din Budapesta.

Dar să ne întoarcem la tipul cu aer de Colin Farell sau Ruud van Nistelrooy. La șase ani, primul antrenor îi dădea cu bățul peste picior, de nu se mai întorcea în piscina de la Constanța decât la șase luni distanță. 12 ani mai târziu, voia să rămână pe mal definitiv după CE de juniori! Peste numai 12 luni însă, ridica din nou ancora, la Universitatea Iowa din SUA, unde la început avea chiar și un job la depozitul de cărți și echipament sportiv al universității. De înotat – o face peste tot – „Miami e locul meu preferat! În mare însă, nu-mi place să înot pentru că nu văd fundul apei!” – mărturisea pentru ProSport elevul Ginei Handrea înaintea plecării spre Budapesta. Unde… a dat lovitura carierei! Prima medalie europeană din istoria României la bras, cu nou record național, totul după o cursă fantastică. Cu start slab și recuperare fabuloasă în intervalul 25-80 m! Dar mai bine să-l urmărim…

România ne dă speranțe pentru Europeanul de peste două săptămâni. Marile forțe ale lumii tremură în fața tricolorilor conduși de un ungur.

Cu două săptămâni înaintea CE, România a văzut în ce ape se scaldă la Portugalete, în Spania, la cel mai tare turneu amical ce a precedat regalul din Zagreb (28 august – 11 septembrie). Deși succesul cu Ungaria (11-9) a fost urmat de un dublu eșec, 8-10 cu Spania și 6-9 cu Muntenegru, tricolorii au obținut o triplă victorioasă luând în calcul numele adversarilor.

Pentru prima dată în istoria echipei României de Cupa Davis, un spațiu oarecum neconvențional va fi gazda unei întâlniri de grad zero.

Confruntarea cu Ecuador (17-19 septembrie), programată în barajul pentru promovarea în Grupa Mondială, se va desfășura la Centrul Național de Tenis, unde cea mai spațioasă tribună, mai bine zis minitribună, deține o capacitate de aproximativ… 20 de locuri.

Cum s-a ajuns aici… Deoarece în același interval al lunii viitoare se desfășoară și calificările de la BCR Open Romania, iar arena din Parcul cu Platani ar deveni inaccesibilă, deși o portiță poate că s-ar găsi. Dar așa cum două săbii nu încap niciodată în aceeași teacă, nici cele două organizații care guvernează turneele, ITF (Cupa Davis) și ATP (Openul bucureștean), nu ar fi ajuns niciodată la un acord.

Zone Arena a picat

Astfel, s-a optat inițial pentru Zone Arena, „noua Mecca” a distracției din București, spațiul din Floreasca ce a găzduit superconcertele susținute de Aerosmith sau Cranberries. Și, deși actele fuseseră parafate, locația fiind specificată chiar și pe site-ul oficial al Cupei Davis, deal-ul a căzut din cauza unui factor extern. Mai exact, Primăria sectorului 2, cea care închis complexul din cauza gălăgiei invocate de locuitorii din zonă! Și așa s-a ajuns la… Centrul Național de Tenis, o inedită locație poziționată la capătul autobuzului 104, în zona intersecției Vatra Luminoasă cu Pantelimon, locul unde viitoarele stele ale tenisului românesc obișnuiesc să-și șlefuias

Pe terenul de tenis, Mats Wilander a găsit mereu calea spre succes. A privit ierarhia ATP din poziția de lider, s-a impus în șapte turnee de Grand Slam, ridicând totodată și Cupa Davis de trei ori deasupra capului. În viața de zi cu zi însă, suedezul de 46 de ani a găsit doar parțial sensul fericirii.

Marea vedetă a BCR Open Romania 2010 (20-26 septembrie), turneu la care va juca un demonstrativ de dublu alături de Henri Leconte, trăiește în prezent un soi de disperare alternată cu speranță plăpândă. L-am apucat jucând pe finalul carierei, l-am urmărit pe Eurosport drept vocea autorizată de la „Game, Set, Mats” sau l-am criticat ori aprobat atunci când, în urmă cu câțiva ani, a spus despre Federer că „n-are ouă”. Puțini știu însă că mereu jovialul Wilander ascunde un suflet îndurerat, debusolat, dar nu resemnat.

1 la 50.000!

Omul care trăiește în Idaho (SUA), alături de soția sa, Sonia, un fost fotomodel sud-african, îi poate îmbrățișa la micul dejun doar pe trei dintre cei patru copii ai săi: Emma, Karl și Oscar. Pe Eric (10 ani) însă, familia Wilander îl sărută părintește destul de rar… Pentru că soarta nemiloasă l-a ales pe micuț să fie unul dintre puținii (raportul 1 la 50.000) copii care suferă de o boală incurabilă de piele, denumită Epidermoliză buloasă (EB). Cum se manifestă? Groaznic, explicația în termeni medicali sunând cam așa: „Pielea și țesuturile epiteliale se rup, formându-se bule, ca rezultat al unei traume minore”. Cu alte cuvinte, orice atingere a pie

De ce Mirela Lavric? Pentru că, în weekend, pe parcursul a 24 de ore, la CN de juniori din București, a alergat cinci curse și a pierdut doar una. Insignifiant amănuntul fierbinte? Mai plusăm cu detalii care nu se răcesc vreodată. Aur, aur, aur la CM de juniori (800 m), ediții diferite, și nenumărate medalii naționale și internaționale. Ba unde mai pui că vasluianca de 19 ani are masa plină și de metale prețioase câștigate pe plan național

Desfășurată la parterul sediului nostru, petrecerea de aniversare a celor 4.000 de numere ProSport a urmat mersul invers al party-ului „Pisicilor Aristocrate”. La noi, nimeni n-a coborât cu pianul direct prin etajele inferioare! Căci invitații, mai toți, și-au propus să ajungă și la etajul al treilea, pentru a deveni pentru câteva minute martorii producerii unui nou număr ProSport.

Primele 1.000 de numere ale cotidianului ProSport au reflectat și parcursul României la turneul final al Campionatului European din 2000, găzduit de Belgia și Olanda. Un eveniment ce marca prima și ultima promovare a naționalei în sferturile de finală ale unei competiții de acest gen.

Aproape un deceniu s-a scurs de când Gabi Szabo găsea pe o stradă pustie din Sydney o monedă prăfuită de zece cenți. Chiar cu câteva ore înainte de a purta pe șold numărul 10. La proba de 5.000 de metri, una în care avea să cucerească a zecea medalie de aur pentru teamul tricolor la JO 2000, chiar cu record olimpic (14:40,79) ce stă în picioare și la ora la care citiți rândurile de mai jos.

Usain Bolt, recordmenul mondial al probei regină (100 m, 9,58), omul care face orice cronometru să ațipească subit, a decis ieri să pună punct sezonului 2010 din cauza unor dureri la spate.

Cârcotașii susțin că teama unui eventual eșec cu repetiție în fața americanului Tyson Gay l-ar fi determinat pe cel mai iute om al Planetei să iasă din joc. Dar explicația oficială a echipei e construită în jurul potențialelor noi accidentări ce ar putea fi provocate de problemele de la spate. Cu alte cuvinte, Bolt nu-și pune în pericol coapsele pentru câțiva dolari în plus. „E mult mai bine să nu risc în acest an și să mă întorc mai puternic și apt complet pentru competițiile din 2011 și 2012. Sunt doi ani foarte importanți pentru mine”, a declarat „Insane Usain” cu referire la Mondialul de anul viitor de la Daegu și la ediția JO din Londra. Până atunci, amicii Asafa Powell și Tyson Gay au verde la semafor pentru a-și măsura viteza.

Telefoanele cu iz de reproș venite dinspre protagoniști spre redacție au fost suspendate pentru moment, iar veninul din tastele computerului l-am șters cu șampanie. E ziua în care raporturile conflictuale nu se mai păstrează în niciun colț al sertarului afectiv, ziua în care ProSport celebrează 4.000 de numere.

Relația de imposibilă despărțire între noi și cititori, între noi și actorii materialelor noastre e sărbătorită într-un cadru de dumincă-n familie. Duminca trecută. La sediul nostru, de pe str. Aurel Vlaicu, la parterul cu coperte ProSport așezate-n geam ca niște ghivece cu flori, atmosfera destinsă ne aduce în față personaje eliberate de angoase, nervi și instincte de răzbunare. Tipii sunt calmi, senini și puși pe șotii. Taciturnul Dinu Gheorghe mustăcește spre Dani Coman, selecționerul Răzvan selecționează priviri de admirație, reverul sacoului lui Alexandru Tudor nu mai pare atât de încordat și până și operația imensă de pe picior a lui Cesinha pare o cicatrice neînsemnată.

Colacul de salvare al înotului masculin românesc, „americanul” Dragoș Agache (26 de ani) s-a oprit ieri, în prima zi a CE de la Budapesta, în penultimul act al probei de 100 m bras, după ce la finele semifinalelor a înregistrat al 11-lea timp (1:01,32).

În vâltoarea Europenelor de la Budapesta vor plonja de azi și înotătorii români. Printre ei, Dragoș Agache (26 de ani), cel mai în vogă tricolor al momentului, omul care în urmă cu două luni, la etapa circuitului Mare Nostrum de la Canet (Franța), câștiga cursa de 50 m bras (27,93), învingându-l chiar și pe recordmenul mondial al probei, sud-africanul Cameron van der Burgh (aur la CM 2009).

Cu o zi înaintea plecării spre Ungaria, Gina Handrea, antrenoarea lui Dragoș, face marș forțat de-a lungul și de-a latul bazinului din Complexul „Lia Manoliu”. Driblează puștii care tocmai părăsesc piscina și se mai împiedică de un părinte curios să-și vadă fiul în apă. Cu alte cuvinte, un ocol la nesfârșit pentru a puncta timpii elevului său și pentru a-i comunica acestuia indicații precise, pentru că zarva declanșată de corul de copii creează o acustică infernală. Într-o țară în care componenții lotului național împart bazinul de antrenament cu puștii dați la inițiere! Într-un asfel de cadru își realizează ultimele retușuri și Agache, constănțeanul care la doar 19 ani dădea România pentru visul american.

A fost și șofer
„La început mi-a fost greu. În România se înota în metri, acolo în yarzi, dar mi-au prins foarte bine cei patru ani petrecuți la Universitatea din Iowa, pentru că, dacă aș mai fi rămas în Constanța, m-aș fi lăsat. Am plecat cu bursă și mă trezeam la 5 dimineața pentru a duce la bun sfârșit și studiile, și antrenamentele. Un an și jumătate chiar am și muncit în interior

Cu doar trei săptămâni înainte de începerea Campionatului European de la Zagreb, naționala României stă pe un butoi cu pulbere, principala nemulțumire a tricolorilor fiind reprezentată de suma infimă primită din partea federației pentru calificarea la CM 2011 – doar 1.000 de lei de jucător (10 milioane de lei vechi). De două ori mai puțin decât suma luată pentru obținerea biletelor la CE.

Din punct de vedere economic, praful s-a ales de poloul românesc după plecarea fostului președinte George Gaiță, omul care scotea bani și din piatră seacă pentru a-i premia pe băieți. Iar în contextul în care membrii celei mai bune reprezentative masculine românești din ultimii cinci ani sunt remunerați, în medie, cu o indemnizație de 750 de lei lunar, aflarea ultimei sume de pe card a fost picătura ce a umplut paharul.

Atletismul nu e doar un sport individual, pentru că pe portativul de pe stadion se cântă și pe patru voci. În Barcelona, la CE, cvartetul feminin tricolor din ștafeta de 4×400 m (loc 8, 3:29,75) a interpretat premiera unei reprezentații al cărei punct culminant îl reprezintă stagiunea din Londra 2012.

Rețineți numele acestor fete, dar și vârsta lor: Angela Moroșanu (24 de ani), Mirela Lavric (19 ani), Anamaria Ioniță (22 de ani), Bianca Răzor (15 ani) și rezerva, care oricând poate intra în echipa titularelor, Adelina Pastor (17 ani). Ele au sedus ochiul critic al specialiștilor atletismului european, determinându-l implicit pe șeful FRA, Sorin Matei, să spună că „fetele vor concura la cel mai înalt nivel la JO 2012 chiar în formula din Barcelona”, unde pe „Montjuic”, la finele unei curse halucinante, Cristian Barbu a surprins o serie de imagini înduioșătoare. Priviți chipul desfigurat și abdomenul tonifiat al triplei campioane mondiale de juniori Mirelei Lavric! Trădează ani de muncă draconică, șiroaie de lacrimi și repetări până la epuizare.

Răzor are 15 ani!
Sau cadrați zâmbetul schițat de Anamaria Ioniță! E doar pentru obiectivul camerei foto, căci numai starea sa interioară nu mai reflectă acest surâs după o astfel de trudă! Bianca Răzor? E o școlăriță ce va împlini 16 ani abia duminică! Bătea băieții la probele de viteză de la 11 ani, iar acum e mezina unui team fantastic!
Veterana? E Angela Moroșanu, la doar 24 de ani. În urmă cu șase sezoane, la ediți

Cîrstea a renăscut de când se pregătește cu fostul antrenor al vedetelor Jennifer Capriatti și Maria Șarapova

Sincopele sezonului pe zgură sunt deja istorie pentru Sorana Cîrstea (63 WTA), pentru că pe hard jucătoarea din Târgoviște a prins din nou firul victoriilor. După ce săptămâna trecută a servit în sferturile de finală la Istanbul, Sori dezleagă acum ghemul victoriilor la Copenhaga, unde a trecut din nou de turul secund, 7-5, 4-6, 6-2 cu Katarina Srebotnik (Slovenia – 254 WTA). Azi, Cîrstea se va ciocni cu Klara Zakopalova (Cehia – 51 WTA) pentru accederea în semifinale.

Vacanță cu final neașteptat sau… dulcele sejur cu gust amar, așa ar putea fi caracterizat concediul din România al celui mai tare cuplu din voleiul mondial. Cristina Pârv și soțul său, Gilberto Godoy Filho „Giba”, omul mai popular în Brazila decât Kaka sau Ronaldinho, s-au izbit ieri, pe Aeroportul din Cluj, de un exces de zel al lucrătorilor vamali.

Exact opusul servilismului obișnuit de care se dă dovadă, spre exemplu, în fața politicienilor care călătoresc pe ruta Cluj – București, sau atitudinea de care v-ați lovit de multe ori atunci când ați avut un kilogram în plus. Bineînțeles, replici precum „ăsta e jobul nostru” sau „așa e regulamentul” taie din fașă orice contrareplică. Dar ieri era vorba doar de bun-simț, de caracter, de capacitatea românilor de a da dovadă de gentlemeni în fața unui turist străin – o supervedetă a sportului mondial – campion olimpic în 2004, vicecampion olimpic în 2008, dublu campion mondial cu Brazilia, ambasador al JO 2016! Lăsând la o parte amănuntul că Pârv, cea mai bună voleibalistă tricoloră din istorie, a dus faima României și Clujului implicit din Torino până în Rio de Janeiro!

Gândiți-vă cât de greu e să pășiți pe plajă după ce v-ați zgâriat într-o scoică. Sau cât de teribil v-a fost în copilărie când un cui tăios v-a străpuns talpa moale a „Drăgășaniului”! Groaznic, nu? Parcă și amintirea acelor accidente vă face să tresăriți! Ați deschis probabil pagina și v-au sărit în ochi pozele? Citiți următoarele rânduri și veți simți o bucățică din suferința Lidiei Șimon.

Cursa de maraton din cadrul Europenelor poate fi pusă în vitrina afectivă a supercampioanei de 37 de ani alături de argintul olimpic de acum zece ani sau de aurul mondial din 2001. Nu prin prisma clasării (loc 12 – 2h36:52), ci datorită modului în care miniona fondistă a ales să lupte cu ea însăși pentru a încheia cei 42,195 km. Asemenea unei gladiatoare însângerate și hăituite de inamicii ce i-au luat urma, ea a păstrat în câmpul vizual doar propria-i cazemată, finișul izbăvitor! Prețul? Sfâșietor! O suferință apocaliptică…

Turku, Madrid, Paris, București, Pitești, Salonic au fost gările-spital ale lui Oprea. Din Barcelona e liber să zboare iar spre podiumurile lumii.

Micul dejun, de la ora 13:00, pare mult mai delicios, viața capătă un alt gust după o seară de neuitat pe Montjuic, iar timpul nu se mai dilată odată ce ai luat medalia de argint (17,51 m) la Europene. Cu alte cuvinte, e momentul pentru prima plimbare relaxantă prin orașul cu o mie de frumuseți, orașul în care Marian Oprea a renăscut în atletismul mondial.

Puțin după prânz, pornim călătoria de la Hotelul Confortel spre Piața Catalunia, locul în care Barcelona lui Guardiola celebrează fiecare triumf, dar e vineri și traficul devine mai agasant ca-n matinalul de pe ruta Unirii – Romană. Nu e cazul să-ți faci nervi, căci „Struțul” emană bună dispoziție cu carul, iar taximetristul, cum-necum, face pe David Copperfield, lăs

La aproape 37 de ani, maratonista Lidia Șimon e departe de finalul carierei. În urmă cu exact un deceniu lua argintul olimpic, un an mai târziu devenea campioană mondială, pentru ca la Beijing să ocupe un meritoriu loc 8 în cursa adjudecată de Pușa Diță. Azi, eleva și soția lui Liviu Șimon va încerca să încheie cei 42,195 km cât mai sus. Alături de ea va porni și o altă tricoloră, Daniela Cîrlan.

Sosită abia de două zile în Barcelona după un stagiu de pregătire efectuat timp de două săptămâni lângă Dunăre, la Ulm, în Germania, Lidia pare neschimbată. Te întâmpină cu aceeași voce blândă, obișnuiește să își cântărească la fel de bine cuvintele și face haz de necaz pe seama nopților

„Montjuic” a fost umplut din nou aseară aproape în totalitate. Unii spectatori au stat prin „buncăre”, savurând un hot-dog de 4 euro 50, alții au mai hrănit pisicile de la porțile principale, dar niciunii n-au ratat câteva probe trăsnet, în care au fost implicate și patru sportive tricolore. Mai întâi, Liliana Bărbulescu a abandonat semifinala de la 1.500 m, oprindu-se după jumătate din cursă.

„M-am sufocat, nu mai aveam aer”, a explicat craioveanca la final, pentru ca, la câteva minute, Ancuța Bobocel să ia startul în finala de la 3.000 m obstacole, câștigată de rusoaica Iulia Zarudneva, 9:17,57. „Miți” a pierdut însă treptat contactul cu plutonul fruntaș, terminând pe locul 9, cu un timp departe de valoarea ei: 9:41,20. A urmat apoi Bianca Perie. La 20 de ani, eleva lui Lucian Cocoș a concurat admirabil, încheind pe locul 4, cu 71,62 m la aruncarea ciocanului, acesta fiind și rezultatul carierei la senioare. După închiderea ediției a concurat și Angela Moroșanu (finală 400mg).

Medaliată miercuri cu argint la aruncarea discului, Nicoleta Grasu (38 de ani), posedă un atu imens în comparație cu celelalte adversare. De obicei, oamenii au anvergura brațelor cât înălțimea corpului, dar soția și eleva lui Costel Grasu reprezintă însă excepția de la regulă.

Calea spre marea performanță sau spre marile ghinioane, căci dinamovista deține patru medalii la CM (una de argint și trei de bronz) și trei la CE (una de argint și două de bronz), a fost bătătorită încă de la o vârstă fragedă. În Secuieniul natal, din județul Neamț, pe când avea doar 10 ani, Nico nu se dădea în lături când venea vorba să-și ajute părinții (Silvia și Ion) la treburile casei. Mergea un kilometru în afara satului și se întorcea acasă cu… apă!

Jonathan Edwards scrutează terenul de la pupitrul BBC, făcându-i un semn discret de îmbărbătare lui Marian. „Struțul” e preferatul recordmenului mondial și deține medalii cât toți adversarii săi în întreaga carieră. Unul dintre ei, fantasticul Teddy Tamgho (17,89 PB!), era încă la pubertate când Oprea vedea Acropolele cu argintul la degetul mic, dar nu-i vreme de amintiri.

Un pumnal în inimă a simțit Nicoleta Grasu (63,48 m) în momentul în care principala ei adversară, croata Sandra Perkovic, a lansat aseară discul la 64,67 m chiar din tentativa finală. Nico a rămas cu un argint ce valorează aur pentru întreg sportul românesc.

Stă zece luni pe an în cantonamente la Snagov sau la Slănic Prahova, e gospodină, soție, mamă, iar în puținele ore libere merge de dragul băiatului la ultimul etaj al magazinului Unirea, la sala de jocuri. Pentru a-i face micuțului Ștefan pe plac, pentru a-i deveni adversar la fotbal de masă sau coechipier la jocuri de strategie. Asta va face Nicoleta și săptămâna viitoare, însă acum urmează cele mai importante 60 de minute din 2010.

Uriașa biserică din Barcelona, Sagrada Familia, proiectată de Antonio Gaudi și începută încă din 1882, adună zi de zi mii de turiști. Deși anumite zone se află încă în construcție, oamenii se așază tacticos la cozile de peste 300 de metri pentru a plăti tichetul de intrare de 12 euro sau pur și simplu dau ture admirative în jurul impresionantei clădiri. Așa cum a făcut ieri și săritorul în înălțime Mihai Donisan, pompierul campion despre care ProSport vă relata săptămâna trecută. Deși a ratat finala (2,19 m în calificări), „Crețu” are toată cariera în față!

„Focul la ei” marca Halagian sau „Autobaza” lui Cîrțu?
Poate prima….

Ai avea curaj să vii aici în tricoul lui Real Madrid ?
(prompt) Curaj aș avea, dar nu sunt… să fac asta, mai ales că mie îmi place Messi…

Dar la coada asta te-ai așeza?
(se uită lung la mulțimea aliniată în șir indian) Nu, nu cred, pentru că aș ajunge în două-trei ore până la intrare…

Visează deja la Londra 2010

Dacă ar izbucni un incendiu, ar reuși colegii tăi să-l stingă?
Da, sigur, dar ar avea nevoie de multe autospeciale…

Deci v-ați îndeplini misiunea?
(convingător) Clar, pentru că avem niște pompieri foarte bine pregătiți în București.

Ești mereu la înălțime în proba ta, dar ai avea curaj să te urci pe o macara de lângă Sagrada Familia?
(își pune mâna la frunte pentru a nu-i intra soarele în ochi) Aș urca, dar înainte mi-aș face o asigurare. Ce zici?

Mai bine nu te urca… pentru că te așteaptă Jocurile Olimpice de la Londra…
Eee,

Favorită la podium în finala la disc din această seară (ora 19:30), Nicoleta Grasu (foto) a înregistrat ieri în calificări cel mai bun rezultat al competiției (62,10 m), provocându-și în același timp palpitații. Ei însăși și tuturor românilor de pe stadionul Olimpic.

Uriașul gri „Montjuic” e un cuptor fierbinte, în care pătrund direct din ghețăraia cotloanelor ce adăpostesc centrul de presă mamut. E ultima probă a sesiunii de dimineață, soarele pârjolește iarba, iar spectatorii respiră aerul condiționat din propriile cămine. Eu? Prefer să tremur 30 de minute în canicula din arenă, pentru că-mi aduc aminte mereu ce zice Nico: „Viața mea e riscul, iar în calificări va fi cel mai greu”. Urmăriți cum a fost ieri!

Modelul Nadia Comăneci și a altor gimnaste a fost preluat și în atletism. După celebrele maratoniste tricolore stabilite în SUA – Pușa Diță, Lidia Șimon – nici sprintera Angela Moroșanu (24 de ani) nu mai are de gând să revină în România. În Barcelona, locul unde va efectua anul viitor cantonamentul, ieri a mers șnur, calificându‑se pentru semifinalele din această seară (55,11 – prima în seria ei) de la 400 m garduri.

Luni, tot lotul i-a cântat Angelinei „Mulți ani trăiască” cu ocazia împlinirii vrstei de 24 de ani, în timp ce șeful FRA, Sorin Matei, i-a oferit un buchet imens de trandafiri. Ieri-dimineață, sprintera s-a calificat fără probleme în penultimul act, iar spre seară, s-a relaxat cu câteva mișcări de strechting în Mediterana aflată la 10 minute de hotel. Și-a desenat în nisip locul pe care speră să se claseze în finală, a fentat valurile de înălțimea gardurilor care i-au provovat zeci de răni pe tibii și a promis că spre final va încerca și… marea, deși oceanul e preferatul ei. Mai ales de când s-a stabilt în urmă cu doi ani în Statele Unite, la Tallahassee, un oraș din Florida, la șapte ore de mers cu mașina de paradisul din Miami.

Nicoleta Grasu va intra azi în calificările probei de disc și nu va avea doar un susținător din familie, pe soțul său, antrenorul Costel, ci și pe Mihai, nepotul său, cel care va da cu farfuria zburătoare abia sâmbătă.

Discobol, da. Bodyguard, nu?
Mai vin patronii de discoteci să-mi spună, dar nu sunt interesat acum decât de sport.

Cât ai da cu discul de la Romană spre Universitate?
Vreo două-trei semafoare!

Și până la ce etaj al Intercontinentalului?
Până îl prinde cineva…

Dis-de-dimineață, la nouă și cinci minute, ora României, deschizătorul de drum al delegației României la ediția a 20-a a Europenelor din Barcelona este Silviu Casandra (34 de ani), omul care mărșăluiește nu mai puțin de 20 de km printr-un traseu de 1.000 de metri din zona centrală a capitalei Catalunyei. A optat la acest regal pentru proba scurtă (mai puțin de 90 de minute), dar în întreaga carieră a ales și varianta secundă, 50 km marș.

În România, un sportiv care se pregătește la marș, pe o stradă circulată, e de obicei claxonat și luat peste picior poate din cauza stilului specific puțin mai neobișnuit. În străinătate, în schimb, în țările cu tradiție (Mexic, Spania, Rusia, Italia) sportivii sunt aplaudați. Poate și din această cauză Naționalele de marș s-au mutat de câțiva ani în Parcul Herăstrău. „Vin mulți bătrânei și strigă: «Hai România!», pentru că nu ne cunosc. În străinătate, în Spania sau în Italia, spre exemplu, e ca la Turul Franței. Spectatorii se apleacă pur și simplu pe tine”, așa ne introduce Silviu în atmosfera marșului.

Pentru Nicoleta și Costel Grasu, CE din Barcelona are o semnificație specială, cei doi revenind în locul în care au concurat și la JO 1992.

Dacă principala candidată la o medalie din teamul tricolor avea doar 20 de ani și nu a intrat acum 18 ani în finala de la disc, ediția catalană a reprezentat vârful carierei pentru soțul antrenor. Exact pe același stadion care va găzdui CE, Costel se clasa atunci pe un meritoriu loc 4. „Eu eram mai slab cu vreo 10 kilograme, nu știu dacă și Nico. Și stadionul parcă arăta altfel atunci!

27 de grade Celsius, o temperatură mult mai suportabilă decât în cuptorul bucureștean, i-a întâmpinat ieri pe atleții tricolori în Barcelona lui Messi, spațiul nucleului campioanei mondiale, orașul arhicunoscut și prin construcția la care se lucrează din 1882, impozanta Sagrada Familia.

Capitala Catalunyei respiră de mâine prin toți porii atletism, ediția a 20-a a Campionatului European urmând să se desfășoare pe același stadion care găzduia ediția Jocurilor Olimpice din 1992, Montjuic. Ajunși în Barcelona după o călătorie de peste trei ore, tricolorii au fost cazați la Hotelul Confortel, un stabiliment de patru stele, aflat la 10 minute de plaja Mării Mediterane și la două ore de mers cu vaporul de celebra Ibiza.

Atleții n-au reușit însă să și urce în camere pentru că venirea lor i-a prins pe picior greșit pe diriguitorii hotelului. Astfel, în loc să se odihnească în luxoasele camere individualizate prin numere tridimensionale la intrare, ei au fost invitați să-și înghesuie bagajele într-o cameră adiacentă recepției și să ia loc în holul de la intrare.

Pițurcă a debutat cu dreptul în noul său mandat la Steaua și a reușit să ia trei puncte în deplasare în fața Universității Cluj. 2-1 a fost scorul cu care roș-albaștrii au plecat de la Alba Iulia. Plus o evoluție încurajatoare pentru viitor și pentru un stadion plin la meciul cu Craiova, de sâmbăta viitoare, din Ghencea!

Steaua e mult schimbată în bine față de sezonul trecut. Construiește cu răbdare orice acțiune, care pleacă tocmai din picioarele fundașilor centrali.

Pentru a treia oară consecutiv, Mirela Lavric (19 ani) a devenit ieri-dimineață, la Moncton (Canada), campioană mondială de juniori în proba de 800 de metri, încheind cursa cu timpul de 2:01,85. Poate doar un preambul pentru cursa de săptămâna viitoare, de la Europenele de seniori, de această dată. Până atunci însă, ProSport vă prezintă gradual pașii Mirelei spre maturitatea profesională.

E de bonton azi, mâine, poimâine să alergi pe bandă în timp ce te uiți la „Ora Exactă în Sport”, să-ți umfli mușchii pe aparatele multifuncționale, să fixezi cum vrei ritmul steperului futurist sau să pedalezi în gol pe bicicleta care te lasă de unde ai plecat.

Printre toate aceste aparate moderne ce accesorizează sălile de forță din România, undeva în București, o locație de 15 m pătrați, supranumită „Cușca” păstrează încă amprentele trecutului. Răspunzând provocării ProSport, șapte dintre atleții care vor pleca mâine la CE din Barcelona, Liliana Bărbulescu, Viorica Țigău, Andreea Ogrăzeanu, Ana-Maria Ioniță, Alex Mihăilescu, Cătălin Câmpeanu și Mihai Donisan, au demonstrat că pot evada spre marea performanță pregătindu-se și în locații antice.

Mulți iubitori ai fenomenului atletic s-au întrebat de ce una dintre marile vedete ale lumii, Constantina Diță, nu a fost inclusă în lotul pentru Europenele din Barcelona. Răspunsul vi-l oferă chiar marea campioană olimpică la maraton.

Campionatul European reprezintă pentru Pușa una dintre competițiile sale favorite. La ultima ediție, cea de la Goteborg, din august 2006, gorjeanca s-a clasat pe locul 11 în proba de 10.000 de metri și promitea atunci că va bifa și balul de peste patru ani.

Campionatul European reprezintă pentru Pușa una dintre competițiile sale favorite, chiar dacă specialitatea ei, maratonul, absentează din program. La ultima ediție, cea de la Goteborg, din august 2006, gorjeanca s-a clasat pe locul 11 în proba de 10.000 de metri și promitea atunci că va bifa și balul de peste patru ani.

Între timp, Diță a devenit regina maratonului la JO 2008, dar a conti

Sistemul din România își forțează deseori așii din sport să-și formeze în paralel și alte cariere, în joburi durabile, garante ale unui viitor liniștit după inevitabila retragere. Cei mai mulți își canalizează treptat toată energia spre noua provocare și, puși parcă într-o menghină ce le strâmtorează sadic opțiunile, în câțiva ani renunță.

Omul cu 18 tatuaje, Cătălin Câmpeanu (25 de ani), campion național en-titre la 100m și 400m, va reprezenta România săptămâna viitoare la CE din Barcelona în proba turului de pistă și în ștafeta de 4x400m. Povestea sprinterului e atât de complexă, încât n-ar putea fi relatată nici în timpul unui maraton. ProSport te provoacă totuși să citești un prim episod al istorisirii în 46 de secunde și 38 de sutimi, exact recordul