La 50 de ani, slovena de origine jamaicană Marlene Ottey va lua startul în proba de 100 m a CE din Barcelona (26 iulie – 1 august), la 30 de ani distanță de la cucerirea primei medalii olimpice (bronz 200 m – Moscova 1980)! Unii îi consideră decizia deplasată, alții taie deja zilele din calendar.

Cunoscută ca „The Bronze Queen” – aurul i-a scăpat mereu printre degete la JO (trei medalii de argint / cinci de bronz) – Marlene a strâns faimă, aplauze și recorduri. A învins-o chiar pe regretata Lia Manoliu (7) la capitolul prezențelor la JO (8), iar de-alungul celor 30 de ani de sprint s-a duelat cu sportive fabuloase. Unele sunt deja bunici, altele antrenoare, legendara Florence Griffith-Joyner a murit acum cu doi ani în somn, iar mai tânăra Marion Jones își exersează detenta în baschet.

Imaginile nu mint niciodată în Tour de France.

Te surprind, te captivează, te provoacă la dezbateri interminabile, nu devin perisabile și pot exprima o multitudine de stări și semnificații, dezvăluindu-ne în același timp chiar și diverse secrete ale actorilor principali.

Terenul Stadionului „Iolanda Balaș-Söter” din București a fost „arat” în weekend cu ciocanul. Marea speranță a atletismului românesc, Bianca Perie, și-a stabilit progresiv, din primele trei încercări, recordul personal al carierei (73,52 m, după 71,12 m și 72,88 m), devenind performera Campionatelor Naționale ce au precedat Europenele din Barcelona (25 iulie- 1 august).

Cea mai bună coordonatoare de joc a lumii, turcoaica Yeliz Özel, a sosit ieri pe Aeroportul „Henri Coandă”, iar în cursul serii și-a cunoscut noile colege, pe „alchimistele” de la Vâlcea. Özel s-a consacrat la marea echipă a lui Kometal Skopje, fiind trei ani una dintre vedetele Champions League, iar în ultimul sezon a evoluat la Ankara.

Aerul condiționat din interiorul terminalului sosiri maschează sauna din exterior, dar pe vicele Petre Berbecaru îl trec deja toate transpirațiile în așteptarea nestematei, venită cu aeronava de Istanbul. Răsucește tulburat buchetul de trandafiri destinat noii flori din grădina Oltchimului și ne relevă aspecte necunoscute. „De peste doi ani îi facem marcaj lui Özel, dar ea e naționalistă. Cu greu o desprinzi de Turcia! Marele ei atu este că marchează foarte multe goluri, având o medie de peste zece pe meci! Antrenorul Kovacs zice că e în primele trei jucătoare ale lumii și exact așa și e”, ne zugrăvește oficialul vâlcean portretul centrului care face perfect și faza de apărare.

V-ați plictisit de Nicoleta Grasu? Credeați că s-a retras? Că nu mai dă cu discul? Nici vorbă! Era să dea și peste Tour Eiffel aseară! La Paris, în Diamond League, Nico (38 de ani) s-a clasat pe locul al doilea, cu 63,78 m (cel mai bun rezultat personal al sezonului).

Dinamovista duce perfect ștafeta românească în circuitul ce substituie defunctul Golden League (câștigat în trecut de Gabi Szabo și Violeta Beclea-Szekely). Iar aseară, din ultima încercare (era tot pe doi, cu 62,72 m înaintea tentativei finale), medaliata cu bronz la CM de anul trecut a proiectat farfuria zburătoare la 63,78 m, după o piruetă perfectă. N-a izbutit însă să o depășească în clasament pe cubaneza Yarelis Barrios (65,53 m), dar trece în pole-position-ul favoritelor în vederea Europenelor din Barcelona.

În Pavilionul Expozițional din Constanța găsiți în această seară (ora 21:30, Sport.ro) o serie de exponate… mai altfel. Umane, nu vă temeți. Doar să păstrați distanța față de „fiarele” din ring. Sau dacă veți lua loc mai aproape de corzi, la mesele adiacente, aveți șansa să vă treziți în farfurie cu un „castravete” sau cu un „mămăligar”.

Căci cele două piese culinare care susțin sloganul evenimentului Local Kombat „Bătălia Balcanilor” au devenit elementele haioase prin care se identifică luptătorii români și cei bulgari. Iar printre „delicatesele” care vor da gust ediției Local Kombat se numără Cătălin Zmărăndescu, Ionuț Atodiresei și… celebrul-necelebrul Tolea Ciumac. Da, multiplul campion de lupte greco-romane, mai puțin cunoscut decât fosta sa soție, Magda, basarabeanul care i-a crescut audiența lui Dan Diaconescu confundându-l cu un rest menajer.

Ploaia rece și zâmbetele calde ale apropiaților l-au purtat pe brațe pe Răzvan Florea, în ziua a doua a Naționaleleor de la București, spre ultimul titlu de campion al României, cel din sprintul final de la 100 m spate (56”57).

Aplauzele și felicitările par a nu fi suficiente, într-o arenă în care și cel mai neînsemnat loc a fost ocupat. Răzvan e puțin stânjenit, ca un artist ce tremură de emoții la fiecare reprezentație în fața fanilor săi, iar acum, în apropierea căderii cortinei, omul care înoată și la concursuri de salvamari cu probe prin diferite petice de mare sau ocean, își ia băiețelul, Tudor, strâns în brațe și îi fură un sărut soției sale Oana.

Căpitanul flotei tricolore, Răzvan Florea (foto), unicul medaliat olimpic al înotului masculin românesc, își va face în această seară (în jurul orei 18:30) retragerea oficială în cadrul naționalelor găzduite de bazinul Complexului Național din Capitală.

Menținută la suprafața apei de aproape un deceniu de tandemul Potec – Florea, natația condusă de stelistul Viorel Păunescu scapă pe copcă colacul de salvare din probele masculine. Și, vă vine să credeți sau nu, deși are aproape 30 de ani, „spatistul” constănțean își asigurase deja prezența și la CE de la Budapesta (4-15 august)! Alături, bineînțeles, de Camelia Potec și de mai tinerii Ionela Cozma și Dragoș Aghache.

Vârsta nu reprezintă un impediment în calea performanțelor românești, sulițașa Felicia Țilea-Moldovan reprezentând cel mai elocvent exemplu. La 43 de ani, vicecampioana mondială din 1995 tocmai a obținut în Barcelona (58,85 m) baremul de participare la al șaselea CE al carierei, cel din… Barcelona! E a doua în topul celor mai vârstnice atlete de pe „Bătrânul Continent” și știe deja unde se va afla în vara anului 2012. Desigur, la Londra!

Femeile ușoare, proxeneții, falsificatorii de carduri sau hoții de haine și parfumuri formează de obicei un cerc românesc în Spania. Cercul suspecților mai precis, unul care, de regulă, umbrește strălucirea performanțelor sportive obținute, ce-i drept, de un contingent tricolor mai redus în Peninsulă. O atletă de 43 de ani, care întârzie la antrenament zece minute blocată acasă de o lecție de matematică a băiețelului de 7 ani, Mario, taie aerul din Galicia, în nord-vestul Spaniei, cu un arsenal de sulițe. Pentru că longevitatea puștoaicei născute în Bistrița, într-un sat apropiat de Maierul Mariei Cioncan – „poți să scrii că-s dintr-o familie simplă de la țară” – s-a consumat succesiv în ultimul deceniu în localitatea Pontavedra. Acolo unde „Xena” și soțul său, antrenorul de canotaj Lucian Moldovan, au luat viața în piept în 2000.

Spania a cucerit 108 trofee importante în sport în ultimii zece ani: 59 de medalii olimpice și 49 de titluri mondiale, europene sau similare, în sporturi de echipă, individuale, la nivel de club și națională. Ibericii domină, practic, lumea

Au trecut 300-400 de ani de la secolul de aur al Spaniei. În secolul al XVII-lea, spaniolii impresionau în literatură și pictură. Acum a venit timpul să o facă pe terenurile de sport. Fără a minimaliza cultura, cu riscul asumat de a cădea în derizoriu, putem spune că noul Velazquez e Casillas, Cervantes e Rafael Nadal, iar Camp Nou și Santiago Bernabeu se bat pentru titlul de „noul Escurial”.

108 trofee importante în sport au cucerit spaniolii doar în ultimii zece ani. Am inclus în bilanțul sportului spaniol toate medaliile olimpice. Am pus titlurile de campioană mondială și europeană în cele mai importante sporturi – fotbal, baschet, handbal, volei, polo, Formula 1, motociclism. Am adăugat Turul Franței la ciclism, turneele de Mare Șlem și Cupa Davis la tenis, Liga Campionilor și Cupa UEFA la fotbal, Liga Campionilor la handbal și Euroliga la baschet. Toate adevărate campionate mondiale în domeniul lor. Și am ajuns la uluitorul total de 108 trofee! Atenție, argintul și bronzul l-am numărat doar la Jocurile Olimpice!
După ce trece uluiala, încerci să-ți explici. Performanțele talentelor modelate în academiile cu sute de terenuri de zgură, cazul tenisului, sau în sălile ultra-moderne de baschet sau handbal ridicate chiar în orășele netr

Început în urmă cu doi ani, „Pariul ProSport” vă propune azi un nou nume. În vârstă de 17 ani, Raluca Platon e situată pe 740 WTA și pe 344 ITF și de curând a devenit campioană națională Under 18.
Finalul unui antrenament din București, într-o dimineață întunecată de iulie, ne-o aduce într-o ipostază clișeu. Cu un termobag de 10 kg aruncat pe spate și o găleată cu 80 de mingi folosite în timpul ședinței asidue. Doar o bucățică din frumusețea calvarului pe care un copil îl trăiește într-o carieră, iar sacrificiile Ralucăi și ale părinților săi vă pot fi un soi de ghid-rezumat dacă mâine vreți să vă dați copilul la tenis.

La Miss Universe România (vineri, TVR 1, ora 21:10), una dintre cele 30 de concurente și-a trăit adolescența în sport, mai precis pe podiumurile prăfuite și apoi în apa rară din bazinele de pe la noi. Acum, Irina Hănescu (20 de ani, foto) va defila pe un altfel de podium, unul în care latura estetică (89-64-96), modelată prin sport, va conta enorm.

Cum bine anticipați dacă ați sărit peste titlul cu caractere mici, Irina (1,80 m) e sora lui Victor Hănescu, cel mai bun tenismen român al momentului. Dacă timp de șase ani ea a practicat gimnastica ritmică, de la vârsta de 12 ani, pretendenta la titlul de Miss a trecut la natație la Bucharest Sport Club.

Victor făcea pe secundul
„Era o tipă docilă, cuminte, chiar foarte cuminte, dar s-a apucat foarte târziu de înot, la 12 ani. La început a făcut un salt foarte mare în performanțe, concretizat prin titlul național de juniori la 100 m spate. Venea și Victor de multe ori la antrenamente și chiar mă ajuta trans

Liderul mondial Serena Williams (28 de ani) își pune amprenta din ce în ce mai accentuat pe Wimbledon, după ce în finala de sâmbătă a îngenuncheat-o pe rusoaica Vera Zvonareva (a 21-a favorită), scor 6-3, 6-2.
Un milion de lire sterline, cel mai mare premiu din istorie, al patrulea triumf la All England Club, dar mai ales al 13-lea succes de Grand Slam (pe șase în istorie) reprezintă coordonatele care-i conturează americancei portretul de cea mai bună jucătoare din lume la ora actuală.

Incredibil: a luat 14 din 14 seturi!

Și cea mai controversată, deoarece musculatura sa naște trimiteri la steroizi. Stilul său vestimentar accesorizat la Wimbledon cu budigăi ciclamen declanșează valuri de ironii, pentru că gesturile sale de bucurie par desprinse din artele marțiale promovate de Cythia Rothrock în China O”Brien, dar mai ales întrucât temperamentul său coleric se prelungește deseori prin pumni care taie amenințător aerul din fața arbitrilor. Ce-i drept, la Londra, Serena nu și-a dat în petec, declanșând doar ropote de aplauze prin jocul său fără greșeală, unul care anunță o altă dominație a familiei Williams – Venus se impusese de cinci ori, mezina de patru ori – o afacere de familie, nouă titluri în ultimii 11 ani, mai în glumă, mai în serios, jurnaliștii americani avansând ideea de schimbare a numelui probei feminine în Williamsdon! Argumente? Pașii prin care Serena și-a netezit drumul până la ridicarea trofeului sunt de-a dreptul șocanți: 14 seturi câștigate din 14 posibi

Aflat în Italia, legendarul Ilie Năstase nu a apucat să urmărească finala de la Wimbledon a lui Tecău, dar e la curent cu ce s-a întâmplat în meciul în care a evoluat unul dintre principalii săi favoriți ai noului-vechi val.

Domnule Năstase, Horia n-a putut reedita rezultatul dumneavoastră din 1973 (n.r. – campion la dublu cu Jimmy Connors)…
Da, dar e o performanță foarte bună, deși doar câștigătorii păstrează acea aură de campioni. El e un băiat cuminte, cu serviciu perfect, cu un joc bun la fileu, iar suprafețele rapide îi sunt pe plac.

Horia a fost mereu un fel de pariu al dumneavostră… bine, alături de Mergea…
Da, asta e păcat, că nu joacă împreună cu un alt român, dar asta-i realitatea acum. E un punct forte oricum pentru Cupa Davis, dar ar trebui să se bage și la simplu pentru a juca mai mult și pentru a-și eficientiza evoluțiile la dublu.

Ce mesaj i-ați transmite lui Horia?
Să nu schimbe partenerul și să joace în continuare tot cu suedezul Lindstedt, pentru că văd că se înțeleg foarte bine… Eu, spre exemplu, am schimbat partenerul și nu a fost bine. Mai întâi am jucat mulți ani cu Țiriac, apoi cu Connors… și n-a fost bine.

Chiar, ce vă mai amintiți din parcursul din ’73 concretizat cu titlul la dublu…
Păi, eu și Jimmy nici nu vorbeam pe teren. Doar râdeam! Și de asta, de multe ori ne dădeau arbitrii afară de pe teren! Horia e serios și concentrat, și așa trebuie să rămână!

Spaniolul Rafael Nadal (24 de ani, foto) a împușcat ieri mai mulți iepuri dintr-un foc prin cel de-al doilea triumf al carierei la Wimbledon, 6-3, 7-5, 6-4 cu cehul Tomas Berdych, al 12-lea favorit. Datorită celor 2.000 de puncte acumulate, Rafa s-a distanțat față de urmăritori în fruntea ATP (Djokovici și Federer pe 3!), obținând deja și accesul la Turneul Campionilor (noiembrie).

Iar lista semnificațiilor se poate extinde, stângaciul semnând și alte puncte de referință. A devenit primul spaniol ce se impune în două rânduri la All England Club, a înșirat a 31-a victorie din ultimele 32 de întâlniri, reeditând totodată și dubla din 2008 (Roland Garros – Wimbledon). Dar cum și-a adjudecat Nadal al optulea turneu de Grand Slam, în cea de-a patra finală jucată la Londra?

Medaliații români din 2010, obligați să aducă înapoi banii obținuți din premieri

ProSport vă informa în urmă cu o lună despre proiectul Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului de a reduce premierile românilor urcați pe podiumurile internaționale cu 25%.

Ei bine, nimeni nu a putut bloca inițiativa de „redresare a economiei României” prin minimalizarea performanțelor sportive și niciuna dintre mințile luminate ale factorilor de decizie nu a suferit între timp vreun declic. Acum, umilitorul demers va fi pus în practică. Cine va avea de suferit? Cei 13 medaliați (cea mai dezastruoasă campanie de după Revoluție) ce au pășit pe podiumurile Campionatelor Europene desfășurate în 2010, printre care judoka Alina Dumitru, gimnasta Amelia Racea sau halterofilul Ninel Miculescu. Unii dintre și-au pus deja iscălitura pe statul de plată, alții încă își freacă mâinile. Dar pentru câți bani vă întrebați probabil.

Între 50 și 150 de milioane de lei vechi pentru o medalie

Românii pot călători fără vize în Marea Britanie, însă nu același lucru se poate spune și despre accesul tricolorilor la competițiile organizate sub auspiciile perfidului Albion. Deși deține al patrulea rezultat mondial al sezonului (17,31 m), triplusaltistului Marian Oprea i-a fost trântită ușa-n nas de către organizatorii Grand Prixului Aviva, etapă din circuitul Diamond League.

Cu alte cuvinte, o descalificare socială, o umilință pe plan sportiv, o consecință a naționalității din buletin sau poate o decizie normală. Context… În 2005, pe când era lider mondial (17,81 m), piteșteanului i s-a spus verde-n față că lista pentru concursul de la Gateshead s-a închis… Localnicii Douglas sau Idowu probabil că n-ar fi digerat un eșec.

La cinci ani distanță, scenariul se repetă. „We are full!”, sună conținutul mailului de refuz, un lătrat parcă pe un ton ascuțit. Ce-i drept, „Struțul” nu mai are la gât nicio medalie olimpică, dar e pe patru în topul mondial din 2010, adică un bilet spre Diamond League.

Horia Tecău (foto, 25 de ani) a băgat cărbuni în tenisul românesc prin triumful senzațional de aseară din proba de dublu de la Wimbledon.

Alături de suedezul Robert Lindstedt, constănțeanul a acces în semifinale după victoria cu 7-6/5, 6-2, 2-6, 6-4 în fața spaniolilor Tommy Robredo – Marcelo Granollers, iar ultima barieră până în finală e întruchipată de argentinienii Juan Ignacio Chela și Eduardo Schwank.

„La dublu e ca într-o căsnicie: împreună la bine și la rău!”, spunea aseară Marius Chican la Sport.ro, iar zicala s-a pliat perfect pe jocul tandemului româno-suedez. Unul care a alternat inspirația, determinarea, precizia și agresivitatea din primele două manșe cu letargia și nesincronizările din actul al treilea. Bine, greșelile i-au aparținut mai mult scandinavului, dar în echipă erorile nu-s individuale. Și așa s-a ajuns ca prin șirul serviciilor impecabile ale românului, dar și prin elasticitatea și viteza de reacție de la fileu ale colegului renăscut, duoul să reînșire ghemul punctelor câștigate. Un break confiscat la 2-2 și urcușul spre semifinale a curs natural.

În runda a patra (dublă) a grupei A preliminare a Ligii Europene, în această seară, la Constanța, reprezentativa României a învins Marea Britanie, scor 3:1 (25:18, 25:16, 23:25, 25:22), meciul secund urmând a avea loc sâmbătă, tot în orașul de pe Litoral (ora 20:30).
În această seară, în cadrul aceleiași grupe, Serbia a trecut de Bulgaria, scor 3:2. Șansele tricolorelor antrenate de Darko Zakoc de a se califica în Final Four sunt minime.

Victor Hănescu (38 ATP, 1,98 m) a ratat șansa de a deveni primul român după Năstase ce accede în optimi la Wimbledon. I-a scăpat printre degete o victorie ce l-ar fi dus în premieră în această fază, după o desfășurare halucinantă! Într-o atmosferă ostilă și huiduit de câțiva nemți, Hăne a cedat cu germanul Daniel Brands (98 ATP, 1,96 m) 7-6/7, 7-6/3 , 6-7/7, 3-6, 0-3.

Backgroundul parcă îi genera bucureșteanului un plus de forță pentru a promova în optimi. Niciun român de la Marele Nasty (1976, finala la Wimbledon) nu mai călcase treapta a patra la Londra, nici chiar „Cneazul” Pavel blocat în două rânduri la etajul al treilea. Ba mai mult, energia emanată de Isner și Mahut parcă încă mai plutea pe celebrul teren 18, pe care elevul lui Firicel Tomai urma să „ofere” servicii cu sosia lui Gabi Tamaș. Bine, germanul mai avea ceva din ex-dinamovist: forța impresionantă. Nu în picior, ci în dreapta ucigătoare din care izbea mingile cu o forță supranaturală. Și așa s-a ajuns ca primele două manșe (fără niciun break) să fie adjudecate în tie-break de Hăne. Cu înaintări la fileu, vole-stopuri și mingi înșelătoare. Chiar și cu o rană la mână.

În mână a avut Victor și actul al treilea (5-3), dar a ratat patru mingi de meci! N-a fost mai precis nici în setul al patrulea (3-6) și coșmarul avea să înceapă. Probleme musculare la spate și coapse, atmosferă ostilă generată de fanii neamțului și incapacitatea de a mai juca la parametri normal din cauza durerilor. Singura speranță!? Întreru

În etapa a patra (dublă) a grupei preliminare A a Ligii Europene, în această seară, la Constanța, naționala masculină a învins reprezentativa Marii Britanii, scor 3:0 (25-22, 25-20, 26-24) și rămâne pe primul loc al seriei cu șanse mari de a se califica în Final Fourul competiției. Partida a doua are loc mâine, de la ora 18:00, tot în orașul de la malul mării. În cealaltă „dublă” a grupei A, Spania dă piept cu Slovacia.

O misiune soră cu imposibilul e doar un fleac pentru Robbie Maddison. Bine, doar pentru el… Urmăriți mai jos ce i-a trecut prin minte în urmă cu vreo două luni.
E o zi înnorată de aprilie, plasată parcă între două anotimpuri, mai precis 7 aprilie 2010, o dată ce poate căpăta conotații tragice sau, din contră, de preamărire. Prin aer planează deja adrenalina de care Maddo e pur și simplu dependent! Iar milioanele de oameni care urmăresc cu sufletul la gură evenimentul își vor ține răsuflarea preț de câteva secunde, întrucât Canalul Corint poate deveni crematoriul ce-l va înghiți pe eroul nostru. Pentru că niciun rider n-a mai fost amețit de amestecul inconștiență-curaj, care-i să-i tulbure mințile atât de tare încât să ridice ștacheta la un asemenea nivel: planarea peste canalul construit în 1893, care leagă Golful Corint din Marea Ionică de Golful Saronic din Marea Egee.

O excursie în Egipt, la Cairo, pentru cea de-a doua etapă a circuitului Red Bull X-Fighters, mi-a oferit ocazia să întâlnesc și altfel de sportivi. Ce-i drept drintr-o ramură a motociclismului, una despre care în România nu se cunosc prea multe.
O disciplină în care „riderii”, titulatura sub care sunt denumiți acrobații care execută diferite trickuri în aer cu motoarele de cros, își forțează destinul în fiecare zi. La antrenamente, în diferite tentative personale de a bate recorduri sau în Campionatul Mondial Red Bull X-Fighters.
Lângă platoul Ghiza, locul în care a avut loc cea de-a doua rundă a circuitului, cu o zi înainte de începerea competiției, alături de câțiva colegi de la București, l-am întâlnit pe australianul Robbie Maddison (29 de ani), unul dintre starurile motocrosului mondial. Poartă șlapi, bermude de surfer, o șapcă asemănătoare hip-hoperilor din Bronx și un tricou larg ce-i camuflează cicatricele răspândite pe tot trunchiul. Are un mers ușor legănat de parcă ar fi fost ciuruit de o serie de injecții, emană un aer rebel și soarbe discret dintr-o sticlă de apă plată. Din ce m-am informat în zilele prealabile sosirii în Cairo am înțeles că adversarul lui e însăși moartea! Pentru că e un tip săritor! A sărit peste Arcul de Triumf din Las Vegas (30 m înălțime), peste Tower Bridge din Londra (cu un backflip chiar) și peste panoul de la start al circuitului F1 de la Melborune, înregistrând și multe alte recorduri.

Partida dintre John Isner, cap de serie numărul 23, și Nicolas Mahut, din turul întâi al turneului de la Wimbledon, devenită cea mai lungă din istorie, dar și meciul cu cele mai multe ghemuri jucate, s-a încheiat, joi, cu victoria americanului după 11 ore și 5 minute, scor 70-68 în decisiv.

Meciul a fost întrerupt, marți, după patru seturi, din cauza întunericului și a fost reluat miercuri, dar nici de data aceasta nu s-a finalizat. A fost oprit din nou, la scorul de 59-59 în decisiv, tot din cauza întunericului și continuat joi. Marți, cei doi au jucat două ore și 54 de minute, miercuri șapte ore și șase minute, iar joi o oră și cinci minute.

În turul întâi la Wimbledon, Victor Hănescu (foto, 38 ATP) l-a învins ieri, într-un meci de aproape patru ore, pe Andrei Kuznețov (Rusia – 254 ATP, 19 ani), campionul din 2009 la juniori, 6-7/4, 7-6/3, 6-3, 1-6, 7-5.
Când controlează mental un meci, scenariul pe care se bazează elevul lui Firicel Tomai te surprinde continuu. Fie victorie, fie eșec, dacă te captivează cariera bucureșteanului, stai cu inima cât un purice când privești în timp real desfășurarea unui meci pe siteurile de profil.

Ieri, ca de multe ori, a jucat rolul unui pugilist în diferite runde ale unei confruntări: a controlat autoritar, s-a aflat în corzi, a recepționat fără reacție lovituri înșelătoare sau a punctat autoritar la finele meciului în care a servit 20 de ași, a valorificat cinci breakuri din 16 de care a beneficiat, comițând și 37 de erori neforțate.

Forcingul îl va declanșa probabil în turul secund, unde va servi contra turcului născut în Uzbekistan, Marsel Ilhan (23 de ani, 118 ATP), un fan al echipei de fotbal Fenerbahce, care a crescut idolatrizându-l pe Evgheni Kafelnikov și punând în practică loviturile de la antrenamente și în tenisul pe PlayStation. Cu Hăne în zi de grație, nu va fi de joacă!

Regele Federer a tremurat
Unii spun că n-a fost ziua lui, alții că Falla i-a reperat toate punctele nevralgice, iar o glumă care circula ieri pe net anunța că Federer a jucat la pariuri un bilet cu victorie în cinci seturi. Supoziții sau variante false, cert e că în încleștarea de ieri, din run

În semifinalele de la s”Hertogenbosch, românca momentului în tenis, Alexandra Dulgheru (32 WTA), a dat ochii, pentru prima dată în carieră, cu favorita din copilărie, belgianca Justine Henin (18 WTA). Fostul lider mondial n-a avut milă: 6-2, 6-2 în 64 de minute de joc.

Partea plină a paharului e generată de mai multe aspecte: „Piti” a promovat în premieră în penultimul act al unei competiții pe iarbă, la doar al doilea turneu jucat pe o astfel de suprafață, una care lipsește cu desăvârșire în România. Iar punctele adunate în Olanda (130) o vor propulsa de luni, în premie

Los Angeles Lakers a pus capac în NBA! După ce fost condusă de Boston Celtics în finala ligii nord-americane cu 3-2 la general, MVP-ul Kobe Bryant și locotenenții lui au echilibrat mai întâi confruntarea (89-67), pentru ca ieri-dimineață, în propriul fief, la Staples Center, să-și bage în coș al 16-lea titlu din istorie (83-79, 4-3 la general), al doilea consecutiv.

Nu doar fotbalul românesc strălucește în mijlocul unei câștigătoare a Ligii Campionilor (Cristi Chivu – Inter Milano). De ieri, și voleiul intern e reprezentat în sânul unei regine a Europei.

Iuliana Nucu (29 de ani), una dintre artizanele calificării României la CE 2011, a semnat ieri un contract cu galonata grupare italiană Foppapedretti Bergamo, actuala deținătoare a trofeului Ligii Campionilor, o formație la care evoluează o serie de voleibaliste de top ale lumii, printre care Eleonora LoBianco, Marina Zimbelli sau Francesca Picinnini. „Telefonul de la ei a fost un privilegiu și n-am mai luat în considerație nicio altă ofertă. Ca să ajungi aici e maximum. Când veneam ca adversară, aveam mereu emoții pentru că au un public fantastic!”, a spus Iuli, aflată de șapte sezoane în campionatul italian, ultima dată la Urbino.

La timpuri de criză, măsuri de criză. După ce a primit anul acesta un buget cu o treime mai mic decât cel din 2009, sportul românesc mai recepționează o lovitură, exact la bază, pentru că ministrul Educației, CErcetării Tineretului și Sportului, Daniel Funeriu încearcă probabil să intre în grațiile premierului Emil Boc prin declanșarea unor măsuri absurde.

Antrenorii și profesorii care au descoperit viitori perfomeri sunt tăiați de pe lista premierilor, în timp ce recompensele sportivilor ce urcă pe podium vor fi diminuate cu până la 25%. Ordinul de austeritate a fost semnat de președintele ANST, Doina Melinte, la cerința ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Daniel Funeriu. „În condițiile în care există deja o austeritate în sport în ceea ce privește bugetul, această măsură este extrem de demotivantă. Ce determinare va mai avea un antrenor să caute copii pentru a-i aduce spre sport?”, se întreabă Adrian Stoica, președintele Federației Române de Gimnastică. O hotărâre care va cântări extrem de greu în viitorul performanțelor autohtone, sunt de părere oamenii de sport, care mărturisesc că în acest ritm, peste câțiva ani, sportul va fi trecut la index în România. Ordinul dat de Funeriu e ilegal, întrucât încalcă o hotărâre de guvern în vigoare, pentru că niciun ministru nu are calitatea ca printr-un ordin să încalce o hotărâre de guvern. „Am ajuns în rahat și vrem să tăiem de la amărâți! Care premieri? Că avem doar 11 medaliați la Europene în acest an ș

Teddy Tamgho, puștiul francez de doar 20 de ani (va împlini 21 marți), reinventează performanțele în proba de triplusalt, una dintre cele mai tehnice specialități ale atletismului mondial, una în care România a strălucit și va mai străluci prin Marian Oprea. La etapa a patra a circuitului Diamond League, la New York, parizianul a câștigat cu 17,98 m, al treilea rezultat din toate timpurile.

Bun la juniori, tare și la seniori

După ce a ajuns campion european de juniori în 2007, cucerind aurul și la CM de juniori un an mai târziu, Teddy ia caimacul și la seniori. Devenit campion mondial de sală, în martie, la Doha, starul francez se simte ca peștele în apă și în sezonul în aer liber. Iar la New York, în Stele Unite, s-a întrecut pe sine.

ProSport vă prezintă o filă din jurnalul Ionelei Tîrlea (34 de ani), scrijelită într-o căsuță din Johannesburg, la miezul unei nopți caniculare de iunie 1998.

Acum 12 ani, fosta sprinteră avea 22 de primăveri, o carieră fulminantă pe turnantă și era, ca și acum, plină de viață. Plină de peripeții s-a dovedit a fi și excursia ei în Africa de Sud, dar actuala membră a Comisiei de marketing de la COSR rememorează cu plăcere amintirile scrise cu un stilou cu cerneală pe terminate.

Paturi luxoase și plafon din paie

„Mai am puțin și-mi fac bagajele, că mâine-dimineață ne întoarcem în țară. N-am alergat deloc rău la concurs, dar abia aștept să ajung acasă. E de-a dreptul o experiență… cam exotică, să fiu sinceră. În afara faptului că e o țară foarte frumoasă… cred că n-am văzut prea mult, m-am izbit și de multe lucruri inedite. Nu sunt băștinași așa cum merge vorba prin târg, oamenii sunt pașnici și nu sunt doar negri pe stradă. Ba chiar sunt și femei frumoase! Am încercat să nu mănânc nimic de-al lor și am dat-o doar pe fructe exotice și pepeni. E cel mai bine așa, deși mi-e cam foame acum. Și nici nu prea am pus geană pe geană. Prima noapte în care am încercat să adorm a fost de-a dreptul un chin, pentru că am fost cazați într-un complex de căsuțe cu paturi luxoase, ce contrastau cu plafonul!

Pe „Stadio Olimpico” din Roma, aseară târziu, în cadrul etapei a patra a celebrului circuit Diamond League, Angela Moroșanu (foto), românca stabilită în SUA, a încheiat proba de 400 m garduri pe poziția a șaptea, cu 55,70.
Circuitul Golden League, câștigat în trecut de supervedete precum Gabi Szabo, a rămas doar o himeră pentru atleții români. Schimbat de la începutul acestui sezon în Liga de Diamant și segmentat în 14 etape pentru proverbiala globalizare și a atletismului, campionatul a scăzut mult premiile în bani în 2010, din cauza crizei mondiale, iar atleții români invitați sunt tot mai puțini. Dacă în primele etape am punctat prin Nicoleta Grasu, aseară, la Roma, atletismul românesc a fost reprezentat doar de două nume. Fete, bineînțeles. Astfel, la 400 m garduri, finalista mondialului din Berlin, Angela Moroșanu, s-a clasat pe 7 (55,70), în proba câștigată de americanca Lashinda Demus (52,82), în timp ce la 3.000 m obstacole, Ancuța Bobocel a terminat pe 9 (9:42,18) cursa câștigată de kenianca Milkah Chemos. Ce-i drept, au concurat la alte probe sportivi precum Asafa Powell. Jamaicanul (9,82) a scos aseară cel mai bun rezultat mondial în 2010 la 100m (9,58 record mondial)

ProSport demarează de azi un serial de prezentare a sportivilor români despre care se vorbește rar sau foarte rar. Duc în spate dezavantajul unor discipline intrate deseori în anonimat, dar munca draconică, riscurile meseriei sau progresia rezultatelor îi ridică poate peste piedestalele pe care sunt cocoțați alții…

Din multitudinea de sporturi cu o istorie de succes în România, voleiul, cel feminin, respiră încă aerul rarefiat al competițiilor de anvergură, mai ales după ce, în urmă cu 10 zile, naționala și-a croit drumul spre CE 2011. Printre protagoniste, Iuliana Nucu, centrul echipei Urbino, orașul cunoscut în lume pentru palatul ducal impresionant, o capodoperă a Renașterii. Iar cu Iuli, o veterană a naționalei la doar 29 de ani, unul dintre cei mai buni centri din Italia, a renăscut și echipa orașului, o formație care țintea evitarea retrogradării, dar care s-a clasat pe cinci. Mult mai sus se află însă Iulia în sextetul de bază al frumuseților lumii. Cu un zâmbet luminos, buze cărnoase și ochi migdalați, Nucu e ca un foc dezlănțuit la fileu. Un foc aprins lângă apa Mării Negre, căci jucătoarea s-a născut în pepiniera de supervoleibaliști ai Constanței.

Mirajul voleiului pe plajă
Legăm repede pasele cu jucătoarea de 1,85 metri prin intermediul mobilului. „Îmi place mult plaja, m-aș duce și acum, dar nu prea e vremea bună”, ne întâmpină Iuli, ridicându-ne mingea la fileul voleiului pe plajă, căci toți rămânem blocați câteva secunde pe Eurosport, impresionați de frumus

Africa de Sud, teritoriul pe care oamenii trăiesc de peste 100.000 de ani, e cunoscută ca-n palmă de cuplul de vis al atletismului românesc Gabi Szabo – Zsolt Gyongyossy.

Pentru că antrenamentele fostei campioane olimpice de la Sydney au fost efectuate timp de opt ani (1997 – 2004) în zonele montane, pe câmpiile cu dune sau pe peticele de deșert ale țării în care spiritul lui Nelson Mandela, principalul activist contra aparheidului, menține încă echilibrul printre diferitele comunități etnice.

Șase luni pe an. Cam atât efectua câștigătoarea Golden League pregătirea în țara care va centra de vineri tot universul fotbalistic. Iar pentru a nu mai pierde timpul în căutarea cazării, cei doi și-au achiziționat în deceniul trecut o locuință departe de tumultul cotidian.

Naționala feminină condusă de Radu Voina a avut ghinion cu carul la tragerea la sorți pentru Campionatul European din decembrie, organizat de Danemarca și Norvegia. Neagu&Co vor juca în Grupa A cu Danemarca, Spania și Serbia.

Meciurile din grupă se vor juca la Aalborg, în Danemarca, un orășel port-industrial din regiunea Jutland (Ținutul tinerilor), fetele lui Voina fiind obligate să se claseze pe unul dintre primele trei locuri pentru a accede în grupa principală, unde se vor duela cu națiunile calificate din Grupa B (Muntenegru, Croația, Rusia sau Islanda)

Modul în care vor lupta fetele cu fiecare adversar va fi decisiv
Radu Voina, selecționer

Danemarca – Iubita Anjei

Echipa nordică (pe 5 la ultimul CM), întinerită masiv, se bazează pe un nucleu format din foste adversare ale Cristinei Neagu în campionatele de tineret. Vedetele sunt pivotul Mete Melgaard, iubita Anjei Andersen, Mikkelsen, colega Cristinei Vărzaru la Viborg, și Augustensen. Skov s-a retras.

Măcinat de accidentări, triplusaltistul Marian Oprea a jucat șotron, la Internaționalele de la Constanța, pentru prima dată în România după 24 de luni. A întins ruleta la 16,88 m, obținând baremul de CE și s-a calificat la Campionatul European pe echipe de la Budapesta pe care nu-l mai bifase de cinci ani.

O nouă vară fierbinte a luat ieri după-amiază startul pe malul mării. Nu, să nu credeți că s-au apucat sportivii de natație. N-au pășit pe nisipul fin de la Yaki din față, dar unora le-au intrat în ochi granulele din gropa de sărituri. Și nici n-au plonjat în mare, ci doar, unii dintre ei, au înotat pe pistă în căutarea finișului izbăvitor. Iar unii, cei mai iuți, au prins chiar primii grătarul! Bineînțeles, de lângă clopoțel. Dar de ce au ajuns atleții la mare? Pentru că s-au dus în premieră la Constanța pentru a participa la Internaționalele României, competiție care în istoria de 56 de ani se ținuse doar în București.

Chiar în prima zi în care a pășit oficial pe portativ, după ispășirea perioadei de doi ani de suspendare, Liliana Bărbulescu (28 de ani) a câștigat în weekend proba de 1.500 m de la Brazaville (Congo), cu timpul de 4:08,23. Un rezultat plasat în Top 10 pe 2010, barem pentru CE.

Suspendările de dopaj iau forma unei corvoade ce influențează decisiv cariera unui sportiv, iar cei mai mulți renunță după expirarea perioadei de „detenție”. Pentru alții însă, tinicheaua legată de coadă dispare de la nivelul psihic odată cu finalul suspendării, iar noul început regăsește încărcați de furia revărsată în concurs.
două procese

După doi ani în care nu a acordat declarații presei, Lili a vorbit în premieră