Încărcate de istorie, Internaționalele României au luat startul în 1956, în București, pe stadionul Republicii. Acum, printre rămășițele fostului leagăn al atletismului, dărâmat de comuniști, își garează parlamentarii mașinile.

Pentru că fosta arenă s-a transformat într-una dintre parcările Casei Poporului. Martor al agitației de la prima ediție a competiției la care au asistat peste 20.000 de spectatori, actualul antrenor federal de aruncări, Dan Serafim, șterge praful de pe amintiri pentru ProSport. „La acea reuniune, au venit și trei sportivi americani. Pentru că gala s-a prelungit foarte mult, afară s-a întunecat, dar săritorul cu prăjina american Bob Butovsky continua să concureze fără greșeală.

Finalul campaniei de calificare a naționalei feminine la Euro coincide cu data limită pe care oficialii vâlceni i-au stabilit-o lui Radu Voina pentru a spune dacă rămâne sau nu la Oltchim. Omul care a dus-o pe Oltchim până în finala Champions League ar trebui să se întâlnească zilele acestea cu mai-marii campioanei României pentru a da răspunsul final.

„Ori e laie, ori e bălaie”, suna, în urmă cu câteva zile, mesajul președintelui Ioan Gavrilescu către reputatul tehnician din Sighișoara. Voina a recepționat ultimatumul, iar zilele acestea oficialii din Râmnicu Vâlcea vor avea în față feedback-ul. Unul negativ se pare, conform unor apropiați ai antrenorului, care și-a îndeplinit obiectivele în acest sezon. De ce?

Balurile europene nu sunt interzise pentru fetele din România, în contextul în care și baschetbalistele au șanse de a ajunge la Euro 2011 (preliminarii în august).

În weekend, naționala de handbal a încheiat grupa I pe locul secund, la finele meciului câștigat la Tg. Mureș cu Elveția (37-26), în timp ce voleibalistele s-au clasat aseară pe primul loc în seria E (Hasselt – Belgia și Constanța), după 3-0 cu naționala Belgiei.

Cea mai strălucitoare lună mai a carierei Alexandrei Dulgheru (32 WTA) s-ar fi putut prelungi și în iunie, dar bucureșteanca a clacat aseară pe mâna ei, în meciul din turul al treilea de la Roland Garros cu daneza Caroline Wozniacki (3 WTA), scor 3-6, 4-6.

Aflată în pragul aniversării celor 21 de ani, „Piti” își croiește drum spre vârful ierarhiei mondiale, iar la finalul turneului parizian, cu cele 160 de puncte adunate, ar putea accede în premieră între primele 30 de jucătoare ale lumii.

Împărțit în două acte trase la indigo, filmul jocului s-a dovedit a fi o înfruntare între două caractere puternice, o bătălie în care răbdarea, precizia, concentrarea și psihicul de fier au constituit secretul accederii în optimi. Plusurile mai sus enunțate i-au aparținut însă nordicei de 19 ani, o jucătoare ce a marșat non-stop pe raliuri interminabile provocatoare de erori neforțate. Iar tactica a dat roade, atât timp cât „Piti”, aflată spre finalul picăturilor de energie după seria de șapte victorii pe zgură, a oscilat brusc de la backhanduri devastatoare și scurte imprevizibile la greșelile ce-și au poate cauza în oboseala acumulată în ultimele 14 zile. Backgrounde ce poate justifica și căderile psihice identice din primul set (a condus cu 3-1) și din manșa secudă (se distanțase la 4-1). Per total, în partida de ieri, Dulgheru a afișat două personalități diferite, dar viitorul pare că-i aparține.

„Piti” magistrală
Dulgheru și-a dominat în multe rânduri adversara prin backhand-urile v

Moscovitele nu cred în lacrimi! Într-un episod al „Înfruntării frumuseților” de la Roland Garros, ieri, pe terenul nr. 5, Raluca Olaru (90 WTA) a îngenuncheat surprinzător în fața rusoaicei Anastasia Pivovarova (187 WTA), scor 4-6, 3-6 într-o oră și 40 de minute. Fără Cîrstea și Olaru, deja eliminate, surâsul româncelor rămâne doar pe chipul fantasticei Alexandra Dulgheru.

Anul trecut, pe praful roșu parizian, Olaru se înclina în fața Anastasiei Pavlyucenkova, o rusoaică cotată pe atunci drept a 29-a favorită, iar eșecul, unul normal, avea să fie digerat ușor. Ieri însă, la un an distanță, datele problemei s-au schimbat parțial, pentru că rezonanțele prenumelui adversarei îi dădeau fiori „Domniței Ralu”. Dădea piept tot cu o rusoaică din Moscova, Anastasia… Pivovarova (1,80 m) de această dată – nu Pidpalova de la Oltchim! – o tipă cu doar două meciuri câștigate în circuitul WTA! Un background ce asigura parcă o țâșnire din block-start fericită.

32 de greșeli neforțate!
În teren însă românca n-a fost în apele ei. După un prim act în care ambele combatante și-au valorificat serviciul (4-5), Olaru etalând un joc agresiv, cu urcări dese la fileu, rusoaica stabilită în Miami a rupt prima simetria în al zecelea game. A profitat de serviciul ezitant ale româncei (Ralu salvase inițial cinci mingi de break – nouă duble greșeli până la final!), a închis fulgerător setul, pentru ca în actul secund să domine categoric. Nu însă printr-o evoluție fabuloasă, ci doar returnând mingile

„Creierul” celei mai tari gale K1 din Europa, Eduard Irimia, fiul unui antrenor de box din Ploiești, Raul Irimia, și-a început aventura în branșă în 2000 cu o gală de pugilism profesionist la Ploiești.
.2000 de persoane aveau pe atunci să fie martorele episodului-pilot (transmis pe ProTV) al serialului cu punct culminant poziționat în Romexpo, și urmărit în toată lumea de peste 200 de milioane de telespectatori.

Într-un interval de zece ani, galele Local Kombat de pe Pro TV și Sport.ro au fost savurate de milioane de oameni, născând peste noapte idoli carismatici sau înfiorători, dar și numeroase divergențe în rândul fanilor.

Sefo a luat 70.000 de euro
Totul culminând cu gala de săptămâna trecută, eveniment ce a adunat superluptători ademeniți cu bani grei, numai celebrul Ray Sefo încărcându-și contul cu o bursă de 70.000 de euro, conform unor surse ProSport.

Inițiatorul Edi Irimia explică rețeta financiară: „Totul a pornit dintr-o nebunie de-a mea acum opt ani. Eu am o imagine de bogătaș, dar e o imagine greșită. Mereu am rulat banii, i-am investit în gale și, chiar dacă am pierdut foarte mulți bani acum, reacțiile ulterioare galei mi-au dat aripi”, spune Don King de România. Raza de acțiune a lui Irimia urmează să se diversifice în toată țara, concomitent cu organizarea unor gale la care sunt așteptați luptători precum Remy Bonjaski. „În fiecare oraș din România încerc să găsesc oameni potenți financiar, personaje gen Iancu, Mititelu sau Pinalty, care să preia franciz

La 21 de luni de la ultimul său concurs, finala olimpică din Beijing (loc 5), triplusaltistul Marian Oprea a întins din nou ruleta. La Ohrid, în Macedonia, piteșteanul de 27 de ani s-a clasat, la finele săptămânii trecute, pe primul loc cu o încercare de 16,88 m.

Transmisă în peste 100 de țări și urmărită de peste 200 de milioane de telespectatori, gala K1 de aseară de la Romexpo s-a dovedit explozivă. Pumni devastatori, high-kick-uri năucitoare și figuri mutilate sunt câteva cadre pe care cei 5.000 de spectatori veniți la evenimentul lui Edi Irimia le-au savurat din plin.
Într-una din cele mai așteptate încleștări de aseară, Cătălin Zmărăndescu, fost campion de wu-shu și kempo, n-a izbutit să-și valorifice binecunoscutele proiectări la podea și lovituri la sol. Pentru că în fața lui s-a aflat olandezul Valentijn Overeem, unul dintre cei mai valoroși practicanți de MMA din lume, un tip despre care s-a zvonit că în trecut a apelat și la mijloace mai puțin curate de a-și mări masa musculară. Încurajat de cei doi copii ai săi, care înaintea confruntării au afișat un banner cu inscripția „Atenție, vine tati!”, fostul bodyguard al lui Gigi Becali n-a avut timp să se împacheteze și să riposteze iureșului declanșat de gladiatorul de 33 de ani.

Lucrată cu penseta de promotorul Edi Irimia până la cel mai mic amănunt, supergala de mâine-seară (București, Romexpo, ora 20:00, de la 22:30 pe Pro TV) va fi transmisă în peste 100 de țări și va transforma România în capitala mondială K1.

Distribuția de pe afiș e un amestec fin între coloși mondiali și titani ai ringului din România, iar doi dintre ei vor da cap în cap: Ray Sefo și Ionuț Iftimoaie. Biletele încă se mai găsesc, dar rămâne de văzut câte ambulanțe se vor mai găsi la sală la final.

BRD a dat o nouă lovitură pe piața de advertising din România, seducând ochiul potențialului client sau menținându-i treaz interesul cu același trident impresionant: Ilie Năstase – Nadia Comăneci – Gheorghe Hagi.

Realizat luna trecută, shootingul foto a dat naștere unor ipostaze ce ne teleportează în trecutul prin care am pășit sau de care doar am auzit.

Una dintre cele mai bune jucătoare ale Oltchimului în returul finalei cu Viborg (31-32), Anastasia Pidpalova (foto, 28 de ani), și-a camuflat perfect emoțiile în Sala Polivalentă, marcând de șapte ori în poarta norvegiencei Haraldsen.

Narcisa Lecușanu (foto) se pregătește de ultimul mare eveniment al carierei sale de handbalistă. Returul finalei cu Viborg poate fi pentru centrul Oltchimului cântecul de lebădă al unei povești frumoase, începută pe semicerc la începutul anilor 90.

Încleștarea retur Oltchim – Viborg (21-28 în prima manșă), din finala Ligii Campionilor, se poate tranșa la nivelul pivoților, echipa din Vâlcea beneficiind de un duo letal: Ionela Gâlcă – Oana Manea.

Bucureșteanca de 25 de ani are ceva din eroismul Ioanei D”Arc și s-ar putea război chiar și cu defensiva lui Ciudad Real! Deține parcă și ceva din șiretenia lui Bonnie și, deși nu e flancată de un Clyde, poate sparge lacătul oricărei defensive. De la mama sa – fostă baschetbalistă, modelul său în viață, „o adevărată luptătoare”, o descrie Oana – posedă determinarea. Spre poarta de handbal, nu spre panou și nici spre poarta de fotbal, îndrăgită de tatăl său, Dumitru Manea, fost jucător al Sportului Studențesc (trei selecții în naționala României), actual șlefuitor de talente la echipa din Regie.

Luminița de la capătul tunelului – miracolul cu Viborg – abia se zărește, dar printr-o evoluție fantastică a fetelor, minunea poate deveni cu adevărat orbitoare! O mână de ajutor va fi dată cu siguranță de stângacea Patricia Vizitiu (21 de ani, 1,76 m, 68 kg), mezina cu aruncări devastatoare, interul căruia viața i-a pus anul trecut o talpă violentă, handbalista născută și crescută într-o zonă minieră, la Petroșani.
În Valea Jiului, universul copilăriei se afundă sub bitumul terenului din spatele blocului și sub iarba verde a stadionului. Ba chiar și în holul casei, pentru că mingea de fotbal poate fi îmblânzită chiar și pe covor atât timp cât micuța Pati face rost de năstrușnica jucărie din vestiarul tatălui. Iar finalul celor 90 de minute din vis nu poate fi dictat nici chiar de glasul poruncitor al mamei, Camelia, pentru că fetița cu cârlionți are în minte numai jocul practicat de băieți, de elevii și de foștii colegi ai tatălui, Dumitru „Mache” Vizitiu, jucător emblematic al Jiului și antrenor la toate nivelurile.

„Eu am ieșit cu ochii verzi, tata îi avea albaștri, iar mama căprui. Am fost băiețoasă, îmi ascundeam părul sub șapcă, întrucât eu voiam să mă tund, dar ai mei nu mă lăsau”, ne povestește cu o voce melodioasă Patricia, cea care trăia parcă o viață dublă, întrucât pe la 10 ani practica schiul și tenisul, dar inima-i pulsa pentru… „Tatăl meu a fost fotbalist, fratele meu, Dacian, la fel, și am făcut, și eu la Petroșani. Mă duceam cu tata, sperând că într-o zi

Patricia nu simulează, nu teatralizează, nu se enervează și nici nu se eschivează. De la ciocnirile brutale cu lanțul de „stânci” până la prăvălirea peste mușuroiul de apărătoare gigantice e un traseu de câteva fracțiuni de secundă. Ca spectator nu sesizezi avalanșa de lovituri, dar dacă ai face-o, ai percepe poate un sfert din șocul simțit de Pati pe pielea ei. Sâmbătă, Patricia se pregătește de o nouă bătălie: vine Oltchim – Viborg, returul finalei de Liga Campionilor care pornește de la 28-21 pentru daneze.

Pati, se poate remonta diferența de șapte goluri?
Vom studia tot ce este posibil, toate greșelile pe care le-am făcut, astfel ca să putem întoarce rezultatul. Avem cea mai frumoasă galerie din România și sper că ne va ajuta mult!

Tu oricum îți faci mereu autocritica…
Mie îmi este foarte greu să adorm după un meci, mă gândesc la ratări și la ce puteam să fac mai bine. Mă uit la înregistrări, ca să văd unde am greșit, pentru că niciodată nu sunt mulțumită de mine.

Nici acum, că ești în finală la doar 21 de ani?
Mereu am crezut că pot să ajung până la 21 de ani aici…

„Azi plâng, mâine râd”

Și ești fericită…
Când văd că Oltchimul câștigă… da, sunt. Dar eu sunt o Balanță și știi cum e… azi plâng, mâine râd, și tot așa. Sunt ambițioasă și supărăcioasă și dacă, de exemplu, cineva țipă la mine, cedez și îmi revin greu.

Dar nu plângi nici atunci când ești obstrucționată. Care au fost cele mai dureroase lovituri?
De-a lungul carierei am recepționat lovituri în bu

Oana Manea este o jucătoare cheie atât în comparti­men­tul defensiv, cât și în atac. Înainte de a pleca spre Danemarca, bucureșteanca a vorbit cu ProSport.

Oana, pare că ai o viață grea pe semicerc…
Atât timp cât mi-am ales să fac acest sport și să joc pe postul de pivot, înseamnă că îmi place și că duc o viață frumoasă pe semicerc. Postul de pivot este întotdeauna unul dur, primim lovituri, riscul meseriei.

Cam câte lovituri primești și câte aplici într-un meci?
Nu sunt genul să mă răzbun sau să dau. Poate dacă sunt lovită intenționat sau dacă sunt prea nervoasă, atunci mai dau și eu.

Omul care luptă pe două fronturi, Cătălin Moroșanu, va încheia în această seară (PRO TV, ora 20:30) una dintre bătălii. Indiferent de deznodământul finalei de la „Dansez pentru tine” (alături de partenera sa, Magda), ieșeanul cu autoironii fine („sunt grațios ca un dulap”) poate fi declarat adevăratul învingător al celui mai tare show TV din România.
De mâine însă, Cătălin își va canaliza toată energia spre duelul său preferat, cel din ring, unde pe 21 mai, la Romexpo din București, se va ciocni cu o adevărată sperietoare a circuitului K1. Deși ar fi trebuit să dea piept cu rusul Ruslan Karaev, Moroșanu îl va înfrunta pe al patrulea luptător al lumii, olandezul născut în Surinam, Errol Zimmerman, omul care se poate lăuda cu un Knock-down cu Badr Hari și chiar cu înfrângerea (prin decizie), anul acesta, în fața colosului Semmy Schilt. „E cel mai greu oponent pentru Moroșanu și va risca mult în acest meci. Are șanse mai puține de reușită”, a prefațat promotorul Edi Irimia main-eventul celei mai tari gale K1 din Europa. Zimmermam este binecunoscut și pentru felul în care intră în ring cu o mască ce-i acoperă jumătate din chip ce aduce aminte parcă de „Thrillerul” lui Michael Jackson. Totul despre gala de pe Pro TV puteți găsi pe site-ul www.k1bucharest.com.

Echipele românești au cucerit 30 de Cupe ale Campionilor Europeni. ProSport vă prezintă, de azi, cele mai fascinante povești.

’77-le terifiant pentru istoria României coincide cu anul în care Steaua București zgâlțâie din toate încheieturile handbalul eu­­­­­­ropean, o replică a „mișcărilor tectonice” din 1968, sezonul primului triumf în Cupa Campionilor Europeni, un thriller provocat de echipa lui Cornel Oțelea.

Sub aripa maestrului sunt Gațu, Birtalan, Munteanu, Drăgăniță, Voina și alți titani, însă, puțin după cutremurul din 4 martie, România e într-o derută teribilă în toate domeniile de activitate. Doar sportul își mai vede agale de pașii lui mărunți, cu Steaua pe post de piston spre vârfurile performanței.

Pe praful roșu de la Fes (Maroc), Simona Halep a devenit cea mai tânără finalistă a unui turneu WTA în 2010. Deși s-a înclinat în fața jucătoarei cehe Iveta Benesova (67 WTA), 4-6, 2-6, fosta campioană de juniori de la Roland Garros, aflată la prima sa finală la senioare, a trecut de botezul focului.
Înainte de a-și face check-inul spre Madrid, unde va servi la puternicul turneu cu premii de peste 4 milioane de dolari, constănțeanca (144 WTA) a developat aseară pentru ProSport filmul trăirilor interioare din timpul încleștării cu Benesova. „Simțeam că pot obține victoria în finală, dar mi-am dorit-o prea mult și din această cauză am scăpat un succes frumos! La următoarea finală, voi încerca să evoluez fără emoții”, se automotivează Simona, mai bogată cu 19.000 de dolari după acest turneu, dar și cu un plus valoros de 216 puncte WTA, unul care o propulsează de azi aproape de granița locului 100. Și asta la doar 18 ani și șapte luni!
„Îmi doresc mult să ajung în primele 10 jucătoare ale lumii”, își face Simona cunoscut visul, unul pe care o pleiadă de românce și-l exprimau în trecutul apropiat, până acum o himeră pentru tricolore. Halep beneficiază însă de avantajul unui start devastator, cu finală bifată la doar a treia prezență pe tabloul principal al unui turneu WTA! Roland Garros se apropie..

Tricolorii sunt dependenți de gustul dulce al victoriilor obținute în apă.

În ultimele 12 luni au scufundat galonata Italia la CM și gigantica Spanie în Liga Mondială, iar în weekend, la Oradea, Cosmin Radu și colegii săi s-au calificat la CE de la Zagreb (31 august – 11 septembrie): 17-5 cu Marea Britanie, 13-6 cu Olanda și 12-10 ieri cu Rusia. În Croația merg 14 națiuni, România având șanse să fie cap de serie.

Unul dintre pilonii Stelei, uriașul din plastelină, Obrad Ivezici (29 de ani, 2,01 m, 101 kg), și-a pus amprenta pe urcușul „militarilor” până în semifinalele Cupei Cupelor. În returul de mâine, cu spaniolii de la Granollers (32-28 la București), paradele sârbului pot contribui decisiv la conservarea avantajului.

Mai erau zece minute până la startul meciului de pe „Camp Nou”, returul Barcelona – Inter din semifinalele Ligii (1-3 în tur). „Cristi, pregătește-te, intri din primul minut!”. Vorbele lui Mourinho i-au dus inima în gât lui Chivu. Nu l-au prins nepregătit, dar iminența luptei i-a pompat surplus de adrenalină în sânge. Ținuse toată dimineața legătura cu Pandev și știa că acesta are dureri la picior. După încălzire, pe tunelul spre vestiare, macedoneanul a clătinat din cap, nesigur pe el, iar Cristi a știut că poate fi ziua lui… A avut nevoie de numai cinci minute de încălzire în vestiar și a intrat pe teren, ca fundaș stânga, producând rumoare printre comentatori… Planul lui Mourinho, unul schimbat din mers, indica un clește Zanetti – Chivu care să-l strângă pe „puricele” Messi.

România plonjează azi, la Oradea, în vâltoarea turneului de calificare la CE de la Zagreb (29 august – 10 septembrie), meciul cu Marea Britanie (ora 16:30, TVR 1) reprezentând un prilej pentru tricolori de a vedea în ce ape se scaldă cu 120 de zile înaintea regalului din Croația. Competiție în ale cărei bazine, România, cu căpitanul Cosmin Radu la bord, va naviga 100%, întrucât două națiuni urmează a primi cale liberă la finele turneului de pe malul Crișului.

Ca de fiecare dată în ultimul deceniu, prima reprezentativă se bazează și în acest weekend pe Cosmin Radu (Firenze, 29 de ani), unul dintre primii patru centri ai lumii, alături de muntenegreanul Zlotkovic, sârbul Nikic și croatul Hinic. Rodat de șase sezoane în cel mai tare campionat de pe mapamond, cel italian, fostul rapidist a atins statutul de star al sportului cu mingea pe apă (a fost inclus pe afișul a trei turnee finale de CM sau CE) și printr-o muncă dusă la extrem, una desfășurată în special în mediul acvatic. „De la vârsta de 11 ani, în fiecare an ce a urmat, pot să zic că am stat în apă cam 11 luni din cele 12 ale unui an. În experiență am crescut în primul rând datorită faptului că în Italia nu există meciuri ușoare”, ne mărturisește Cosmin, luat prin surprindere de calculul nostru, unul care relevă faptul că Radu a poposit pe mal în ultimii 18 ani doar un an și jumătate! „Dacă așa reiese, înseamnă că așa o fi. Asta e viața de poloist”.

Regina Șimkute (24 de ani), centrul ucrainean al Oltchimului, evoluează cu un șurub în talpa dreaptă, după ce anul trecut a suferit o fractură de metatars (parte a scheletului labei piciorului).
Născută la Herson (Ucraina) din tată lituanian și mamă rusoaică, blondina de 1,80 m cu ochii verzi-căprui ne mărturisește că „nu fură inima oricui” și nu crede nici în zicala „ochii verzi niciodată să nu-i crezi”. Iar negațiile-afirmații pică la foc continuu: „Nu sunt măritată, nu am iubit, nu-mi place fotbalul și nici nu am vreun actor favorit”. Dar, totuși, curiozitatea ne face să ne întrebăm ce-i place Reginei? „Mă întâlnesc cu prietenii în timpul liber, mă uit la filme rusești, mănânc ciorbă de văcuță și merg

Angajați ai Poliției și ai clubului Dinamo se pot prăvăli ca niște piese de domino după ce Bogdan Butnariu, un polițist, fost poloist la roș-albi, a fost arestat pentru trafic de heroină.
Fost multiplu campion cu Dinamo în a doua jumătate a anilor 90, Bogdan Butnariu (33 de ani), în prezent polițist la Secția 3 din Capitală, a fost arestat preventiv ieri pentru trafic de heroină. Cel poreclit Bourvil, din cauza asemănării cu celebrul actor francez, făcea parte din clanul „Gunoierilor”, grup ce acționa în cartierele Bucureștii Noi și Gara de Nord.

F1 pe Podul Grant
Socotit drept unul dintre cei mai buni tineri de la Dinamo în anii 90, Bogdan făcea rapid saltul la echipa mare. „Era considerat la fel de valoros precum colegul de generație Andrei Iosep (n.r. – unul dintre cei mai buni stângaci ai lumii în prezent), am și jucat cu el în echipă doi ani, în 1996 și 1997, când am revenit din Italia, și‑mi amintesc că era un tip cu bun simț. Evenimentul teribil din 2000 l-a scos însă din circuit”, ne povestește Vlad Hagiu, referindu-se la accidentul de pe Podul Grant.
În urmă cu un deceniu, în timp ce conducea un BMW 316, însoțit fiind de colegii Iulian Rădoi (Rapid) și Dragoș Ungureanu (Steaua), mașina jucătorului din „Ștefan cel Mare” se izbea violent de un parapet al podului, din cauza vitezei excesive, susțineau autoritățile. Interul ce făcea parte din lotul lărgit al naționalei suferea un traumatism cranian și o luxație a șoldului, care i-au afectat cariera.

Performanța Oltchimului – calificarea în finala Ligii Campionilor – survine la 24 de ani de la ultima prezență românească într-o finală de un asemenea nivel. Știința Bacău, echipa celebrei Mariana Târcă, se înclina în sezonul 1985-1986 în fața gigantului Spartak Kiev.

Prima manșă, 22-23 la Kiev (23-29 în retur), s-a disputat chiar în ziua celui mai grav accident din istoria energiei nucleare: explozia de la Cernobîl, una în care cantitatea de substanțe radioactive răspândite a fost de 400 de ori mai mare decât cea înregistrată în urma bombardamentului de la Hiroshima.

Conduse de Alexandru Mengoni și Costel Petrea, 14 fete trecute puțin de vârsta adolescenței înfruntau în urmă cu 24 de ani un colos al lumii, cea mai bună echipă a anilor 70-80, Spartak Kiev, trupa lui Igor Turcin. Iar manșa secundă avea să se dispute la puțin timp după explozia centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare, una în care Kievul, aflat la doar 110 km, era considerat zonă de risc maxim, în contextul în care norul de precipitații radioactive se răspândea rapid, iar un spațiu de 4.000 de km pătrați devenea „arie de interdicție”!

„Străzile erau pustii”

Dar cum strategia autorităților sovietice de a secretiza calamitatea a funcționat, româncele nici nu anticipau că viața le-ar putea fi pusă în pericol!. „În acea zi, am văzut că nu era nimeni pe străzi în Kiev, și am realizat că ceva e în neregulă, dar nimeni nu ne-a anunțat despre explozie. Abia când am văzut că meciul e con

Fostul fotbalist al Stelei, Nana Falemi (35 de ani), a produs în „dubla” manșă din sferturi cu Kolubara (31-26 / 20 – 24) imagini memorabile. Dar de unde și până unde simbioza dintre el și handbaliști? Vă spune chiar mijlocașul cu 16 prezențe în naționala Camerunului.
Derulăm pe repede înapoi. „Cu băieții de la Steaua am fost în primul rând colegi de club, pentru ca apoi să ne cunoaștem la mare. Suntem și vecini. Mă mai și antrenez cu ei, dar nu le dau sfaturi tehnice, doar îi tonific pe plan psihologic”, ne spune Fale, verticalizând spre poartă. Cea de handbal.

Meciul tur, sala de sport din Chiajna colorată în galben-verde, culorile din steagul țării africane, chiar în buza stadionului pe care Fale se pregătește în prezent cu Concordia „micului Beckham” Florentin Dumitru. E la pupitrul Sport.ro, alături de colegul Severin Călinescu, și urlă ca din gură de șarpe la acțiunile devastatoare. E un leu neîmblânzit din cabina-cușcă de transmisie și dă senzația că vrea să evadeze din tentaculele caracatiței cască-microfon. Scapă însă doar printre dinți un „băga-mi-aș picioarele…” la ratările monumentale: „Starea mea de spirit e similară cu starea băieților. O să încerc să nu-mi mai scape, dar sunt o fire naturală, nu pot rămâne încorsetat în șabloane. Mă entuziasmez ca de sărbătoare”, explică mijlocașul.

Sacrificiul dus la extrem o caracterizează perfect pe Patricia Vizitiu, iar imaginea ei surprinsă la finalul manșei tur cu Györ (25‑25) vorbește de la sine despre cum își dă viața pe teren.

Patricia, presiunea e enormă în ultimul timp…
Așa e, în ultimul timp a fost numai handbal, nici n-am avut timp de altceva. Acasă, antrennament și masă, cam acesta a fost drumul meu.

Dar ați obținut un rezultat mare la Györ…
Da, a fost ceva de vis, e ceva minunat să joci în Ligă. De asta și dau totul pe teren meci de meci. Sper din tot sufletul să ne calificăm. Să terminăm noi cu bine returul și… ce-o fi, o fi!

Spune-ne care e secretul aruncării tale năprasnice.
Acest procedeu mă caracterizează, pur și simplu e natural și nu fac nimic special pentru a-l dezvolta. Aruncarea mă ajută pe mine foarte mult, pentru că eu sunt mai scundă. Uneori sunt obligată să dau peste jucătoare de doi metri, iar mie mi-e mai ușor să bag brațul în față. Așa mi-e stilul de joc și obișnuiesc să arunc de multe ori pe la freza goalkeeperilor, pentru că mulți dintre ei se feresc…

Cum va fi în retur?
Fanii sunt extraordinari la Vâlcea. Aș vrea să facem ceva pentru România. Suntem valoroase, și dacă prindem o zi bună, nu ne mai poate bate nimeni.

Șoselele din România au fost invadate în ultimul timp de mastodonții de lux Audi Q7, toți indivizii potenți financiar înghesuindu-se să-și ia certificat de înmatriculare cu elegantul suv. Cu un pas în fața lor a fost nimeni alta decât fata care ia mințile oricui, centrul de la Györ, Anita Görbicz (27 de ani, foto stânga). Cum celebrul concern german, sponsor al echipei lui Csaba Conkoly, posedă una dintre fabrici chiar în orașul trupei maghiare, Audi i-a făcut un „mic” cadou, de serviciu, Anitei: monstrul Q7, al cărui preț se cifrează pe la 70.000 de euro!.

Nu că ar fi trăit din împrumuturi Anita, tipa cu un contract anual de 250.000 de euro, exact cât al lui Zicu și mai mare decât al lui Kapetanos, dar dă bine ca tipa care aduce cei mai mulți sponsori să descindă dintr-o fiță de mașină. La fel cum o face și goalkeeperul Katalin Palinger, singura posesoare a unui S5 de culoare albă.

Compania germană și-a manifestat generozitatea și cu alte cinci jucătoare, cărora le-a înmânat cheile autoturismelor de serviciu. Mica Brădeanu șofează de la bordul unui A4, în timp ce Simona Spiridon, brazilianca Amorim, maghiara Verten și slovaca Mravikova apasă pe accelerația unor modele A3.

O tipă de 1,90 m, blondă, cu ochi albaștri, privire pătrunzătoare și picioare lungi poate fi un manechin de pe Fashion TV. Sau poate fi o voleibalistă ucraineancă superincitantă! Sau, de ce nu, o mămică… o mămică-handbalistă de la Oltchim. Ei bine, Anastasia Pidpalova (28 de ani), interul echipei care duminică, în returul cu Györ (ora 17:15), de pe teren propriu, forțează accederea în finala Ligii Campionilor, însumează toate aceste trăsături.
În holul hotelului Famulus, din Györ, pe o canapea din piele vernil, o tipă îmbrăcată în treningul bleumarin al Oltchimului, cu pantofi Lacoste și părul prins în coadă, tastează pe un laptop greu, susținut de genunchi. E încărcat cu amintiri și cu fotografii cu fetița ei, Alisa (3 ani), rămasă acasă, în Ucraina. O întâmpinăm cu o formulă de salut în engleză, dar replica survine într-o română aproape perfectă, ce ne prinde pe contre-pied. Ca și acțiunile ei de fapt. Uneori eficiente, ca atunci când a înscris României, cu Ucraina la Buzău, 10 goluri, alteori mai puțin. „Putem comunica și în română, să știi. Uite, ea e fetița mea, Alisa. Are trei anișori, e în Ucraina și mi-e tare dor de ea. Și pe ea am învațat-o să vorbească cu colegele mele. «Bună fetelor, ce faceți?»”, i se luminează chipul medaliatei cu bronz la JO 2004.

Oltchim și-a luat avânt spre finala Champions League după ce a remizat la Györ, scor 25-25 sâmbătă, în manșa tur a semifinalelor. ProSport vă prezintă punctele esențiale prin care campioana României a reușit să obțină un excelent rezultat în perspectiva returului.

1. Zidul chinezesc
Arma numărul unu a campioanei României a fost defensiva. Valeria Beșe a ras practic totul în stânga și în dreapta, iar Steluța Luca a sufocat-o pe principala „gură de tun”, Eduarda Amorim. De cele mai multe ori, Györ a dat impresia că se izbește de zidul chinezesc. Apoi, Ada Nechita a făcut-o inexistentă pe teren pe Orsolya Verten. Structura de rezistență a fost Paula Ungureanu.

2. Aripi forte
Katalin Palinger, portarul de la Györ, și-a ținut în viață echipa, dar a „păcătuit” totuși la un capitol, la nivelul extremelor. Ada Nechita a avut un joc complet la Györ, având randament maxim și în atac. La cea mai bună evoluție din acest sezon, extrema dreaptă a înlocuit-o cu brio pe Ramona Maier, absentă din cauza unei accidentări, și a înscris de fiecare dată când a avut ocazia. Partea stângă a dat, la rându-i, recital. Iulia Pușcașu, atât cât a rezistat fizic, iar spre final Roxana Gatzel au înscris goluri importante pentru Vâlcea.

3. Semicerc de vis
Forța de atac a Oltchimului a constat, la Györ, în linia de șase metri. Pe l

Cu voci înfiorătoare și trepidații zguduitoare, infernul format din 3.000 de inimi își arată colții concomitent cu intrarea unguroaicelor la încălzire, în timp ce fetele în roșu sunt primite cu ochii roșii de furie și otravă verde împrăștiată de multitudinea de steaguri. Nu e de Paris, e din Györ, dar provoacă de regulă senzații usturătoare, pentru că Oltchimul a simțit gustul înfrângerii în trecut. Și l-a simțit prin toți porii, căzând pradă de trei ori în ultimii trei ani agresivității gazdelor.

Nu e loc de nostalgie, maghiarele au prima minge, dar Pușcașu țintește direct în suflet (0-1, min. 1) după un contraatac fulgerător. Nu e timp de tatonare, pentru că primele cinci minute sunt dedicate unei lupte unu la unu între două feline carpatine, Iulia și Mica Brădeanu ținându-se scai una de alta (2-2. min. 5). De pe cealaltă extremă sare în ajutor și pisica blândă care zgârie rău, Ada Nechita (min. 6), dar urmează un interval inconsistent, cu construcții greoaie la 9 m și angajări deficitare pe pivot.

Manea face „tripla” și intrăm cu avantaj

Iese la rampă slovaca Mravikova de pe extremă, ascuțindu-și ghearele în acțiuni succesive, 5-3 (min. 8), Paula parează acrobatic și se reia o confruntare crâncenă și apăsătoare. Sângele clocotește pe margine, unguroaicele se desprind la trei lungimi (10-7, min. 18), grație unei defensive în care mușcă superromânca cu pedigree austriac Simona Spiridon, dar începem să lovim! Rău chiar! Și consecutiv pe deasupra (10-10, min. 21), iar repr

Dopații, înapoi! Aceasta este știrea zilei în sportul olimpic românesc. COSR a renunțat la mazilirea definitivă a trișorilor, justificându-și decizia prin armonizarea legislației interne cu cea internațională.

Atleții Ioan Vieru, Mihaela Melinte, Liliana Popescu, Claudia Ștef, halterofilii Valeriu Calancea și Ninel Miculescu (foto mare) sunt doar câțiva dintre sportivii care-și luaseră adio de la visul olimpic. Suspendați și blamați în urma unor cazuri de dopaj, ei au intrat și sub incidența unei decizii luate de forul olimpic în 2000, la presiunea fostului său președinte, Ion Țiriac. Conform acesteia, cei depistați pozitiv nu mai aveau dreptul să facă parte din delegația olimpică.

Timp de zece ani, regula a funcționat, barându-le drumul spre olimpiadă celor reabilitați între timp, după ispășirea pedepsei de doi ani. Pentru 2012, lucrurile se schimbă. Explică Octavian Morariu, președintele COSR: „Nu a existat o «Lege Țiriac», ci o decizie a Comitetului Executiv, care se lua înaintea fiecărei olimpiade. În urmă cu câteva luni am semnat convenția WADA (n.r. – Agenția Mondială Antidoping) și a trebuit să ne armonizăm legislația internă cu cea internațională. Conform acesteia, după suspendare sportivii au dreptul la a doua șansă”.

În avanpremiera duelului Vâlcea – Györ, din semifinalele Ligii Campionilor, ProSport vă creionează portretul Gabriellei Szucs (25 de ani). Mai precis și-l schițează românca-unguroaică sau… unguroaica-româncă din teamul Oltchimului, pentru că o discuție cu ea se desfășoară mai natural ca o acțiune purtată în mare viteză pe semicerc.

Jucătoarea cu zâmbet luminos, buze cărnoase și ochi captivanți e o apariție cu adevărat fascinantă. Nu te surpinde doar prin evoluții, ci și prin look-ul cameleonic, conferit și de nuanța părului. „Toate culorile îmi plac, dar cel mai mult ador blondul. Iubesc să zâmbesc și sunt fericită când cei ce mă înconjoară sunt bucuroși. De regulă sunt o tipă veselă”, își zugrăvește Gabi portretul, atentă la fiecare cuvânt rostit în limba română. „De două ori pe săptămână am luat ore la Vâlcea… ce zici, mă descurc?”, continuă orădeanca ce a deslușit limba română în jurul celei de-a 24-a primăveri.

Tatăl – fotbalist, mama – handbalistă

Povestea internaționalei maghiare începe în România regimului comunist, într-o zi toridă de august a anului 1984, când doamna Ibolya, handbalistă pe acea vreme, o aducea pe lume pe micuța Gabriella. Era sezonul în care tatăl lui Gabi, fotbalistul Arpad Szucs, încheia pe locul 7 în clasamentul Diviziei A cu FC Bihor, grupare ce-l include și în prezent în galeria legendelor alături de Iosif Vigu, Mircea Neșu sau Lajos Sătmăreanu. Revoluția nu mai găsea însă familia Szucs în țară, iar Gabi trecea direct la «Szia»”.

Cum să

Sigur și tu ai mânuit schimbătorul de viteze cu mâna stângă, pentru a o ține pe cea dreaptă pe… Asta doar dacă iubita, prietena sau amanta te soarbe din priviri chiar de pe fotoliul de lângă tine. Dar cum din ce în ce mai multe femei preferă direct volanul, ignorând misoginismul și astupându-și urechile cu decibelii sistemului audio, rămâne doar să-i transmiți: „Ai grijă prin trafic!”. Sau pur și simplu să deschizi geamul pentru a admira frumusețile care opresc lângă tine la stop.

Reprezentativa României își croiește drumul spre Campionatul European din Danemarca și Norvegia întâlnind azi (ora 18:00), la Zaporoje, formația Ucrainei, în derby-ul Grupei I preliminare.

După o călătorie solicitantă, tricolorele au aterizat în Zaporoje aseară, cu doar 22 de ore înaintea partidei care nu va fi transmisă de niciun canal TV din România. Fără două piese de bază lăsate acasă, Ramona Maier (ușor accidentată) și Valeria Beșe (probleme personale), naționala pregătită de Radu Voina pornește favorită în disputa cu o echipă al cărui nucleu e dat atât de Motor Zaporoje, dar și de tridentul de la Oltchim: centrul Regina Symkute (25 de ani) și interii Anastasia Pidpalova (28 de ani) și Olga Vasciuk (23 de ani). „Sunt colegele noastre, jucătoare valoroase, dar vom lupta pentru a ne adjudeca victoria ca în orice alt meci. Noi suntem singurele noastre adversare”, a spus la Digisport Narcisa Lecușanu, jucătoarea ce le-a perforat poarta ucrainencelor (10 goluri) în ultimul meci oficial, la CE 2008, scor 40-32.

Centrul lui Veszprem, Zarko Sesum (foto), a înscris două goluri în victoria de la Buzău (27-23) cu HCM și a fost la originea majorității fazelor ofensive ale maghiarilor. E din nou om de bază în națională, dar nu-l mai are lângă el pe prietenul pe care a sărit să-l apere în clubul Patriota.î

Sesum simbolizează perfect renașterea unui sportiv. Tipul bătut cu bestialitate cu picioarele în față de ungurii care l-au ucis pe Cozma pare nou nouț, deși a suferit intervenții complicate la nivelul capului și chiar a fost supus unei operații estetice. Sesum vorbește pentru ProSport…

Felicitări, Zarko, o victorie importantă…
Foarte importantă, pentru că ne-am temut de Constanța. Am luat, totuși, un avantaj consistent.

Știu că e cam crud, dar fă un exercițiu de imaginație: cum ar fi fost