România s-a făcut luntre și punte la București, câștigând ieri atât ultimul meci (8-7, cu Germania), cât și trofeul, un aport consistent avându-l stângaciul Andrei Iosep (32 de ani – 1,95 m – 95 kg). Fost jucător la Dinamo, Roma, Mataro, Mladost și Honved, el s-a individualizat în poloul mondial printr-o aruncare nemaintâlnită, o boltă răsucită! Procedeul a revoluționat sportul cu mingea pe apă, iar modul în care cel poreclit „Căluțul” se ține tare în șa, indiferent de adversar sau de momentul jocului, i-a făcut pe specialiști să-l nominalizeze drept unul dintre cei mai tehnici jucători ai planetei. Iosep a acceptat să ieri să deconspire pentru cititorii ProSport secretele aruncărilor sale.

România a repurtat aseară, în bazinul Dinamo, o victorie istorică în fața Ungariei, tripla campioană olimpică, 6-5 (2-1, 1-2, 2-2, 1-0), în cel de-al doilea meci jucat la București. Ultimul succes în fața maghiarilor data de la începutul anilor 70, conform oficialilor FR de polo.

ProSport îți spune cum au reușit Cosmin Radu și colegii lui să scufunde o trupă venită în România doar fără trei vedete.

1. Disciplina de fier adusă de ungurul Kovacs Istvan, antrenorul României, și cunoașterea perfectă a adversarului. În plus, implementarea unor antrenamente extrem de dure

2. Apărarea agresivă și anularea principalelor arme ale maghiarilor, recunoscute în lume: contraatacurile și valorificarea superiorităților numerice. Cu România, ungurii au speculat doar o situație de om în plus!

Un stop cardiorespirator a curmat în noaptea de joi spre vineri viața legendarului Michael Jackson. Unii spun că s-ar fi stins din cauza unei supradoze, alții că i s-ar fi făcut o injecție cu demerol, un calmant puternic ce seamănă cu morfina. Știrea a devastat o întreagă lume, iar cu regele pop a murit și copilăria unora dintre noi.

Într-o Românie post-decembristă săracă și dezorientată, prin toamna lui 1992, „Omul de pe lună” ateriza pe un teren virgin, care nu consumase nicicând mijloace de divertisment superatractive centrate în jurul unor legende ale showbizului. Dar publicul autohton a început poate cu fructul cel mai gustos, un fruct interzis în multe țări europene pe atunci, un personaj irepetabil, supranumit „Regele Pop” sau „Megastarul”. „Nu vorbea cu nimeni, doar zâmbea! Nici măcar președintele Ion Iliescu nu s-a apropiat de el”, rememorează pentru ProSport Liana Stanciu. Așa s-a ajuns ca Bucureștiul să fie învăluit de momente impresionante: fane cu pălării negre și ochii înotând în lacrimi c

Prima reprezentativă a făcut jonglerii în Bazinul Dinamo în victoria repurtată în fața Rusiei 9-4 (3-2, 1-0, 2-1, 3-1) în debutul turneului amical la care mai iau parte Ungaria și Germania, competiție premergătoare CM de la Roma de luna viitoare.
Tricolorii au mers pe sârmă doar în primul sfert, când au fost conduși (0-2), dar i-au dresat rapid pe ex-sovietici (3-2), prin boltele învârtite de stânga lui Andrei Iosep și înșurubările cu doi oameni în cârcă ale lui Cosmin Radu. Alex Matei a dat reprezentație la sprinturile de posesie, repurtând patru din patru, iar pauza mare i-a prins pe elevii cuplului Kovacs – Balanov la două lungimi (4-2).

În general, competițiile internaționale de atletism se încheie cu un banchet în care ambițiile, orgoliile, viteza sau forța sportivilor devin irelevante. Coordonatele de bază se axează acum pe descătușare, prietenie, zâmbet, dans sau gustat din bucate alese. Dar în Bergen, orașul în care fiecare zi fără ploaie e urmată de două zile în care norii se descarcă abundent, partyul a fost mai… altfel. Înghesuiți ca sardelele într-o curte interioară a unei clădiri ridicată pe la 1700, atleții au stat la cozi interminabile pentru a-și potoli foamea, au sorbit cu grijă din singura sticlă de cola pe care o primeau la intrare sau au ascultat momentele artistice pregătite de comedianții lipsiți de umor. Și cum atmosfera n-a devenit „periculos” de atractivă, mulți au preferat părăsească spațiul și să descopere tentațiile fostei capitale a Norvegiei. Și au fost de-a dreptul vrăjiți, întrucât cardul camerelor foto s-a dovedit neincăpător, iar bateriile parcă au cedat mai rapid ca niciodată în razele soarelui arzător al orelor 21:00, sau chiar 22:00. Iar în fața ochilor li s-a deschis…

Naționala României debutează mâine, în Bazinul Dinamo din Capitală, la tradiționalul turneu internațional de pregătire care se desfășoară în fiecare vară și care de-a lungul timpului a purtat mai multe titulaturi. Antrenorii Kovacs Istvan și Ladislau Balanov se vor putea edifica la finele competiției asupra stadiului în care se află echipa înaintea CM de luna viitoare și asupra potențialului jucătorilor care vor fi selecționați în lotul de 13 pentru regalul de la Roma. Ungaria, Germania și Rusia vor sosi cu majoritatea jucătorilor importanți.

Azi la Bergen, ia sfârșit prima ediție a Campionatului European pe echipe, Liga Întâi (eșalonul valoric secund). România are încă șanse de a termina în primele trei locuri, poziții care duc în Superliga Europeană.
Clasament națiuni, la jumătatea concursului: 1 Belarus 173; 2. Finlanda 152 p, 3. Belgia 152 p; 4. Norvegia 148p; 5. Ungaria 147p; 6. Olanda 146p; 7. Slovenia 140,5; 8. România 137,5p; 9. Turcia 124,5; 10. Elveția 107p; 11. Estonia 101,5p; 12. Serbia 101p.

PROGRAM Ultima zi

14 00 Bianca PERIE ciocan
14 00 Valentin CUCIUREANU prajina
14 55 Alin ANGHEL triplu
15 00 Anca HELTNE greutate

În Bergen, pe Stadionul Fana, debutează în această după amiază Campionatul European pe echipe, Liga Întâi (eșalonul valoric secund), competiție la care fiecare punct adus de sportivi (masculin sau feminin) contează pentru „bagajul” final acumulat. România se va duela pentru promovarea în eșalonul superior sau pentru menținerea în aceeași divizie cu Norvegia, Belarus, Serbia, Finlanda, Estonia, Belgia, Slovenia, Elveția, Olanda, Ungaria și Turcia. „Sperăm să nu plouă”, au spus tricolorii într-un cor, după ce în primele zile de acomodare din Norvegia, norii s-au descărcat din belșug.

Pentru o parte a delegației României prezente la CE pe echipe din Bergen (Liga Întâi) ziua premergătoare debutului de sâmbătă a fost ca o compresă rece pe frunțile asudate la antrenamente. Norocoși au fost doar cei care au mers la pregătire puțin după prânz, pentru ca în timpul după-amiezii să se lase fermecați de plimbările prin Bergen, un oraș plutitor, cu atracții interminabile și variate și cu o populație de aproape 250.000 de locuitori.

Norvegia, mai precis Bergen, cel de-al doilea oraș al Regatului din vestul Peninsulei Sacandinave, e locul în care noaptea lipsește aproape total în această perioadă a anului, e zona în care soarele străpunge orice geam crepețit chiar și spre miez de noapte. Practic, semi-întunericul se așterne în intervalul orar 23.30 – 3.30 pentru că până pe 23 iunie, în orașul de la poalele Alpilor Scandinavici, lumina „tronează” în cea mai parte a zilei, iar noaptea apare fugitiv.

Cu draperiile trase

Cadrul reprezintă atât un tablou inedit, impresionat, surprinzător pentru mulți dintre componenții lotului României care sâmbătă și duminică vor lua startul la Campionatul European pe echipe (Liga întâi), dar în același timp și o „șicană” care poate da peste cap bioritmul sportivilor. „Abia am putut dormi noaptea, am tras draperiile, dar tot degeaba. Nu mai știm ce e… zi…noapte”, șoptea unul dintre atleții sosiți joi după amiaza în orașul în care temperatura variază de la 7-8 grade Celsius noaptea, la chiar 20 de grade Celsius în timpul zilei. Iar soarele cu dinți și-a făcut azi apariția spre prânz, după ce joi picăturile reci de ploaie au întâmpinat teamul condus de Sorin Matei și Ion Buliga. Clima este una temperat oceanică influențată de curenții de ape calde, iar munții sunt acoperiți la mari înălțimi de ghețari și zăpezi persistente, pădurile de conifere împânzind altitudinile mai joase.

Înainte de porni în cursa pentru aurul olimpic din 2000, găsise pe jos zece cenți. Pe șold purtase numărul 10, iar victoria de la Antipozi echivalase atunci cu cea de-a zecea medalie pentru delegația noastră. În același timp reprezentase și al zecilea metal strălucitor din istoria olimpică a atletismului românesc. Un arc peste timp, peste nouă ani mai precis. Amfiteatrul Facultății de Educație Fizică și Sport din București ia locul Stadionului Olimpic din Sydney. Aula e plină ochi, nu mai trepidează 100.000 de spectatori, dar 200 de apropiați îî țin pumnii strânși Gabrielei Szabo.

Sportul românesc dă în clocot la etajele superioare! Mai multe glorii tricolore, din totalul de aproape 500 de persoane cu drept de rentă viageră, susțin că indemnizația lunară și-o primesc decalat, după ce în trecut exista o dată fixă pentru primirea remunerației.

Dar pericolul pentru foștii medaliați olimpici, campioni mondiali și europeni derivă din faptul că pe holurile MTS circulă zvonul conform căruia acordarea rentei viagere n-ar fi pe placul ministrului Monica Iacob – Ridzi. Sensibilizată se pare de declarațiile prim ministrului Emil Boc, care a solicitat economii peste tot, oficialul MTS intenționează, conform unor surse, să strângă punga. „E o pensie a unor amărâți care din asta poate că trăiesc, după ce și-au sacrificat tinerețea în sport. Iar renta viageră e o răsplată a statului român, un drept câștigat prin lege, care nu poate fi anulat”, susține o personalitate din sportul românesc. Întârzierile din ultimul timp și informația care circulă neîncetat le provoacă deja frisoane marilor campioni români. „E dureros ce se întâmplă și dacă se va tăia, va fi o mare nenorocire pentru mulți dintre noi. Dacă nu vom mai primi această rentă viageră, vom fi în pom și vom muri de foame. Ar fi o bătaie de joc”, afirmă Iolanda Balaș, campioana olimpică la înălțime de la Roma (1960) și Tokyo (1964). Dacă o mică parte a foștilor sportivi ce au drept de rentă viageră trăiesc pe picior mare, cel mai consistent grup, în general persoanele de vârsta a treia cu o pensie modică trec

Camera lui purta o aureolă de campion, deși se afla departe de casă constant. Era mereu individualizată cu lucrurile ce-i aparțineau și înnoită permanent cu medalii, tricouri și acreditări transformate în repere însemnate ale cronologiei carierei. Până când… Dar după cumplita zi de februarie și succesiunea de momente tulburătoare ce s-a declanșat apăsător, irepetabilul părea că nu se va mai repeta niciodată.

N-a fost așa, și finele lui mai a găsit-o pe Veszprem cucerind un titlu cu conotații emoționante, un titlu ce a vaporitat în casa din cartierul Tei parfumul lui Marian. Pentru că medalia și tricoul de campion al ediției 2008-2009 au fost imediat aduse din Ungaria de Petre Cozma și poziționate într-un colțar încărcat de amintiri. Victoria lui „Păsărilă” este fără doar și poate cea mai sfâșietoare poveste din toate succesele sportivilor români în campionatele externe, și parcă încă se mai deslușește în aer vecehea scandare: „Marian Cozma / Marian Cozma”!

Starul brazilian Garrincha, campion mondial în 1958 și 1962, a rămas în istoria fotbalului prin driblingul său impecabil, dar și prin faptul că avea un picior mai scurt cu șase centimetri. Cazul său nu e însă unicat.

Antrenorul momentului în fotbalul românesc ascunde un secret cunoscut doar de o mână de apropiați. Dan Petrescu a avut o carieră de fotbalist la cel mai înalt nivel: o finală de Cupa Campionilor Europeni jucată cu Steaua în 1989, 95 de meciuri și 12 goluri pentru națională, prezențe la turnee finale și elogii culese din campionatele Italiei și Angliei. Toate aceste borne ascund însă o particularitate pe care „Bursucul” a dus-o cu el încă de la naștere. Culmea, nu i-a influențat absolut deloc cariera, deși intră sub incidența anormalului. Dan Petrescu are un picior cu trei centimetri mai scurt decât celălalt. „Așa m-am născut și poate nu aș fi aflat niciodată dacă nu s-ar fi descoperit acest lucru pe când jucam în Italia”, povestește „Bursucul”.

Totul a ieșit la iveală în urma unui consult medical cauzat de dureri la spate. În condițiile inegalității picioarelor, s-a creat o presiune pe coloana vertebrală, astfel că Dan Petrescu a ajuns la doctor. Verdictul nu l-a îngrijorat. „A trebuit să fac gimnastică recuperatorie și să port în timpul meciurilor și la antrenamente o talonetă specială în gheată pentru a-mi ridica piciorul”, își amintește antrenorul Unirii Urziceni. Interesant este că mama lui Dan Petrescu nu a știut acest amănunt. „Eu abia acum aflu. Dacă doc

Banii învrăjbesc lumea din sportul românesc, iar nemulțumirile se țin lanț în nou înființatul MTS. Cea mai recentă obiecție este legată de amânarea premierii sportivilor medaliați la campioantele europene din 2009. Motivul, necunoscut oficial, este indicat de surse din interiorul instituției: ministrul Monica Iacob-Ridzi nu este de acord cu semnarea actelor care ar debloca sumele de bani, mai mult ea dorind și schimbarea legii.
Deși se numără printre cei mai buni din Europa, sportivii români stau la coadă pentru a-și primi răsplata cuvenită performanței lor, sume stabilite de HG. Nr. 823 din 3 decembrie 2007. „Este o batjocură la adresa noastră. Cum e posibil să nu primești niște bani pentru care ai muncit. Nu sunt sume de zeci de mii de euro, sunt sume decente. Doamna ministru vorbește de sport și nici măcar nu ne-a văzut cum arătăm la față, nu a venit să ne întrebe dacă avem condiții de pregătire, dacă avem vreun obiectiv. Suntem ai nimănui!”, a declarat unul dintre sportivii medaliați în urmă cu câteva luni.

Toamna trecută, la unul dintre antrenamentele Soranei la care a fost prezent și ProSport, eleva Alinei Tecșor i-a arătat fotoreporterului nostru câteva dintre problemele inevitabile cu care se confruntă orice jucător de tenis: bășicile din talpă (foto sus) sau de la mâini.

„Slavă Domnului că nu e decât atât. Cu timpul m-am obișnuit vă dați seama și nu reprezintă nimic insuportabil. Dar sper să rămână doar atât și să fiu ferită șiu în 2009 de greutăți”, suna dorința româncei la primul antrenament efectuat la Centrul Național de Tenis din București, imediat după triumful de la Tașkent. Pe final de an însă, actuala sfert finalistă de la Roland Garros a suferit o inflamație a încheieturii mâinii stângi, dar staful Soranei a găsit rapid rețeta benefică pentru a anula diagnosticul. „Pot să afirm că sunt o norocoasă din acest punct de vedere. Eu n-am suferit niciodată ceva grav în cei 15 ani de când joc tenis, și cred cu tărie că și acest aspect m-a ajutat enorm până acum. Am avut doar probleme minore, care au trecut rapid însă”, ne-a mărturisit ieri dimineață, din Franța, românca ce va promova de luni în Top 25 WTA. Și asta datorită parcursului magnific din Paris, unde și-a etalat din nou condiția fizică de invidiat. „Pe tot parcursul turneului n-am avut decât dureri normale, inevitabile, dar nu mi-au influențat deloc jocul. Și nici măcar glezna dreaptă care mi-a fost bandajată”, încheie Sorana. La 19 ani, Cîrstea deține toate atuurile pentru a se lista sus, pe culmi amețitoare. A

Potopul care s-a abătut aseară asupra urbei de sub Turnul Chindiei, orașul natal al Soranei, pare să prevestească o posibilă dezlănșuire a vedetei din România, azi, în confruntarea cu Samantha Stosur pentru un loc în semifinalele Grand Slamului parizian.

Euforia invadează România la Târgoviște, în casa unde Liliana Cîrstea e bombardată de telefoane de felicitare pentrui fiica ei, iar la Paris, tătăl Mihai și fratele Mihnea își reprimă cu greu impulsul de a năvăli pe teren în momentul în care Sori ridică pumnul victoriei. Gest care precedă mingea victorioasă ce aruncă în aer chiar și întreaga redacție ProSport!

E o victorie a întreg tenisului feminin românesc despre care Ilie Năstase spunea în urmă cu ceva timp, că-i va amenința rezulatele sale. E triumful fanatismului unor părinți care în urmă cu 13 ani îi construiau Soranei teren de tenis chiar în curtea casei din Târgoviște. Dar mai presus de toate, e succesul unei adolescente care și-a pierdut în mare parte copilăria pentru a-și urma visul: acela de a ajunge regina tenisului mondial. „Și chiar poate urca pe această treaptă”, confirmă și Ruxandra Dragomir.

Nicoleta Grasu (38 de ani) e una dintre tricolorele care au clacat în Beijing, în contextul în care discobola era anunțată de specialiști drept favorită certă la aur.

Trăsăturile părinților se regăsesc de multe ori bine conturate și în atitudinea copiilor. Alexandra Dulgheru a moștenit de la tatăl său, Dumitru, calmul, echilibrul și psihicul de fier caracteristic aviatorilor, în timp ce mama sa, Doina, i-a transmis spiritul creativ și iubirea pentru artele frumoase.

Pe la 1700, pictorul elvețian Jean Etienne Liotard finaliza cel mai cunoscut pastel al său „Fata cu ciocolată”.

Trei secole mai târziu, titlul capodoperei expuse la Luvru s-ar potrivi perfect pentru Alexandra Dulgheru, minunea din România care de ieri se plasează pe locul 83 în lume!
Bucureșteanca n-a văzut acum Parisul, capitala tenisului mondial din aceste zile, dar a câștigat o multitudine de avantaje în urma triumfului din Varșovia. Nu a avut prea mult timp de relaxare în ultimul timp, desenând mingi cu traiectorii halucinante pentru adversare, dar de ieri și-a reluat din nou locul în fața șevaletului său preferat. Iar victoria din Polonia a fost dobândită și printr-un regim alimentar special, dar fără ciocolata despre care Alexandra povestea că „uneori o savurează în porții mai consistente”. Cu cinci zile înainte de trecerea în cel de-al treilea deceniu de viață, ProSport i-a făcut aseară o surpriză, departe de agitația cotidiană a Bucureștiului.

Jumătățile de măsură nu sunt pe placul Alexandrei Dulgheru, puștoaică ce întregește avalanșa feminină tricoloră care năvălește peste vârfurile tenisului.

Aflată în premieră pe tabloul principal al unui turneu WTA, nr.201 mondial a pătruns ieri până în semifinalele de la Varșovia (600.000 de dolari), după triumful repurtat în fața kazacei Galina Voskoboeva (95 WTA), 6-1, 7-5. Eleva lui Daniel Dobre dă azi peste o adversară infinit mai dificilă, slovaca Daniela Hantuchova, dar indiferent de soarta disputei, bucureșteanca de 20 de ani va face un salt până în top 150 WTA, la finele celei mai mari performanțe din carieră. Siteul www.opentenis.ro a stat de vorbă cu Alexandra, creionându-i un portret complet.

ÎNCEPUTURI

„Practic tenisul de la vâsta de patru ani și am început datorită surorii mele, Bianca, mai mare cu patru ani. Am stat foarte apropae de clubul Herăstrău, unde ne-am petrecut copilăria și astfel a fost foarte ușor să facem sport”

SACRIFICII

„Într-o zi mă antrenez în jur de cinci ore. Am avut în trecut accidentări care m-au ținut pe loc, nelăsându-mă să-mi perfecționez jocul. La un moment dat, au devenit apăsătoare și simțeam că totul merge împotriva mea. Chiar am avut senzația că vreau să mă las de tenis, dar îmi autosugeram că voi trece de momentele dificile”

TENIS

„Mi se pare un joc de șah, creativ, emoționant și imprevizibil. Ca sport, te face mai disciplinat în viață și te ajută să fi mai echilibrat ca persoană. În timpul meciurilor beau multă apă și e

O româncă batjocorită de România. O valoare națională umilită în timpul unei procesiuni care a stat la baza unui succes ce a sporit imaginea României în lume. O tipă de bun simț care nu se supără niciodată pe România. Constantina Diță, campioana olimpică la maraton, la 38 de ani.

De regulă, străbate în ritm alert diferitele zone de relief din Boulder (Colorado), dar luna mai, petrecută la Snagov, a constituit excepția de la regulă. Poate prima și ultima post Beijing pe teritoriul natal, pentru că un gest nechibziut i-a lăsat Pușei un gust amar, poate primul și ultimul. Pe scurt: în timp ce se antrena în pădurea de la Snagov, un tip decupat din dicționarul de mitocănie urbană a încălecat geamul fumuriu al Mercedesului din care vibrau manele de top și a stropit-o pe Pușa cu rămășițele unei sticle de bere. „Am rămas șocată, pentru că tot timpul am crezut că se va schimba ceva în România. Sunt puțin supărată, dar așa e lumea”, a declarat campioana pentru ProSport. Vali Tomescu, care și-a serbat zilele trecute ziua de naștere, a detaliat: „Erau beți sau drogați, dar nu ai ce face. Nici n-aveam cum să facem plângere la poliție că nu aveam ce să raportăm. Dar oricum e penibil ce se întâmplă în România, așa ceva nu se poate! Poate că ar fi bine, atunci când este week-end și sportivii se pregătesc să ia parte și câțiva agenți ai Poliției prin zonă”, e de părere antrenorul Constantinei. Tranziția către civilizație e incipinetă încă pe la noi, iar mulți români sunt goniți de acest ca

Andrei Pavel a jucat ieri la Kitzbuel(450.000 euro), roluri multiple în turul întâi al probei de dublu. Cu Horia Tecău, „Cneazul” l-a răpus pe prietenul-elev-coleg Victor Hănescu( cu cehul J.Levisnky), scor 7-6/5, 3-6, 11-9! „Toți trei am jucat foarte bine, am avut meciul în mână ba noi , ba ei și am făcut spectacol în unele momente! Cu Horia am vorbit mult, dar am schimbat și câte un ‘Bravo’ și cu Victor. Ne-am mai tachinat când a mai greșit unul dintre noi sau când mingea n-a prins terenul, dar seara tot împreună am petrecut-o”, ne-a declarat cel mai bun tenismen român de după Ilie Năstase.

Disputa a avut efecte cu rezonanțe diferite. Hăne și-a pregătit asaltul pentru Marcel Granollers, adversarul din turul secund la simplu, Horia va mai urca în clasamentul ATP de dublu, iar Andrei a demonstrat a mia oară că dublul e foarte simplu pentru el și la 35 de ani. „Probabil că acum vrei să mă întrebi dacă voi evolua în barajul de Cupa Davis, contra Suediei?! Cu siguranță, nu!” vine imediat reacția constănțeanului. Dar Andrei a fost mereu capabil de orice, cine știe..până la toamnă…

Raluca Olaru (20 de ani, 106 WTA), puștoaica cu un talent imens, nu s-a irosit, iar victoria senzațională de ieri, în fața Jelenei Dokic (72 WTA, fost nr 4 WTA), 6-4, 6-3, în runda inaugurală de la Varșovia (600.000 de dolari), pare punctul de plecare spre o nouă cățărare.

După un 2007 de vis, încununat cu poziția a 55-a în lume, la doar 18 ani, bucureșteanca s-a prăbușit treptat, ieșind în afara graniței Top 100. O accidentare la încheietura mâinii, probleme de ordin psihologic în disputele

Metamorfozată înaintea returului cu Gyor într-un „gambler”, Cristina Vărzaru prognoza un succes la șase goluri al echipei sale, Viborg, în deplasarea de la Veszprem. Scorul corect nu i-a ieșit, diferența înregistrată fiind doar înjumătățită (26-23), dar cea mai bună extremă a campionatului danez tot și-a trecut în palmares al doilea trofeu de Liga Campionilor.

„Unele colege consideră că izbânda din 2006, e mai importantă, fiind prima, dar pentru mine nu e valabilă explicația. După suferințele de pe plan profesional și de pe cel familial, pot afirma cu tărie că acest trofeu e mai valoros”, mărturisește Cristina, care la aproape 30 de ani a devenit o jucătoare împlinită total, după cele două decenii petrecute pe semicerc, și un debut în națională consemnat exact în urmă cu 10 sezoane. Dar succesele obținute cu naționala (loc 2 la CM 2005, loc 4 CM 1999) și cele cu Viborg n-au putut fi savurate cu zâmbet larg de aripa cu numărul 13 din cauza ghinioanelor. A suferit trei intervenții chirurgicale, toate la același genunchi, iar pierderea părintelui la începutul acestui an i-a trecut parcă un fier ars prin inimă. „Lui îi dedic victoria și sunt sigură că ar fi fost mândru de mine. Acest succes vine ca un pansament după ce am pătimit în ultima vreme”, continuă extrema dreapta de la Viborg.

Ora ProSport s-a născut ieri, puțin după prînz, într-un liceu de renume bucureștean, Mihai Viteazul. Pe o vreme toridă, elevii care au luat parte la prima acțiune a campaniei demarată de ProSport au transformat câteva meciuri de volei în relaxare deplină.

Pe terasa clădirii, un fel de tribună principală, o sută de elevi formează un goblen multicolor. Ochiurile sunt reprezentate de stegulețele ProSport, agitate de fiecare dată când jucătorul favorit izbește mingea de terenul advers, faze ce declanșează un cor asurzitor de goarne și o ploaie de confetti. În acest cadru fierbinte sosesc și invitații. Ionela Tîrlea și Ionuț Lupescu se fac părtași la bucuria copiilor care au dat poate pentru cateva minute sedentarismul provocat de laptop pe mișcarea în aer liber. Ionela are acum 33 de ani. Ionut e cu opt ani mai mare, dar trecerea timpului parcă i-a ocolit pe cei doi. Kaiserul intra ușor stingher pe poarta școlii, în care, în copilărie juca fotbal visând la echipa națională. Lupescu a locuit în copilărie pe o stradă adiacentă și cunoaște foarte bine locul.

Cea mai lungă sesiune de alegeri din istoria FRA (10 ore!) s-a încheiat aseară cu un final așteptat: Sorin Matei a câștigat clar lupta cu Doina Melinte și va suna clopoțelul, de la etajul superior al FRA, pentru a doua oară în carieră. De această dată pentru următorii patru ani, după ce în 2007 preluase ștafeta de la Ilie Floroiu.

Amfiteatrul de la Turist a fost ieri dimineață plin ochi, dar până seara, membrii cu drept de vot au spart rândurile, plictisiți de unele discursuri plate, enervați de procesiunea interminabilă de numărare a voturilor sau pur și simplu pentru că ultimul tren spre casă stătea să plece. Asta nu i-a împiedicat însă să asiste la câteva dintre momentele pregătite în scenariu. Discursul lui Octavian Bellu, sosit într-o ținută ce ne amintea de vremurile în care o asista de pe bancă pe Andreea Răducan sau Cătălina Ponor, atacul acid al profesorului Virgil Preda la adresa secretarului de stat din MTS și vorbele conciliante ale lui Sorin Matei. Dar și premierea vedetelor 2008, Pușa Diță, Bianca Perie, Cristina Casandra sau Marian Oprea, care deși au părăsit aula treptat, au „vegheat” alegerile de pe afișul tridimensional ce-i înfățișa.

Utimul cristal intrat în vitrina atletismului e Ionela. O piesă unică, născută în urmă cu 33 de ani, într-o zi geroasă de februarie…

Fără doar și poate, Constantina Diță e o răsfățată a sorții. Are lumea atletismului mondial la picioare, imaginea sa stârnește valuri de simpatie pe toate meridianele și e împlinită familial, având un băiat, Rafael, la care ține ca ochii din cap.

Cele mai multe vor să-i aibă mari, dar există și fete, jenate și incomodate de propriile dimensiuni. Formele Simonei Halep, învingătoare ieri, la GDF Suez Open (1-6, 6-0, 6-3) în fața Elenei Bogdan, provoacă un mixaj de senzații… atât ei, cât și privitorilor.

Sâcăită de dureri la un picior, eleva lui Firicel Tomai a cedat primul set, al reeditării finalei de anul trecut de la Rolland Garros (junioare), adjudecată tot de constănțeancă. „Îmi pare bine că am trecut în turul secund și îmi doresc să joc finala”, a mărturisit Simona. La final, discuțiaa curge inevitabil spre un subiect ce pare tabu la prima vedere: sânii săi proeminenți. Dar puștoaica de 17 ani (262 WTA) e o tipă nonșalantă și răspunde cu senitătate că o frapează comparația cu Ana Kournikova. „Nu cred că aspectul fizic are vreun efect asupra performanțelor, deci nu mă ajută cu nimic în plan sportiv. Mă deranjează bustul când mă deplasez pe teren și chiar dacă nu aș fi fost sportivă, nu m-aș fi simțit foarte bine. Mă incomodează, e foarte greu cu ei. E o greutate în plus, mă încurcă la viteza de reacție. Nu pot pleca de pe loc foarte bine. Mă trag în jos. Nici în viața de zi cu zi nu-mi plac, chiar dacă nu eram sportivă, tot îm

Naționala miza pe o remiză pentru promovarea la turneul final, dar a cedat ieri, la Oradea, în ultimul meci din grupa preliminară, 9-11 (2-2, 1-2, 3-5, 3-2) în fața campioanei europene, Muntenegru.

Muntenegru e o națiune greu de băgat la apă. Dar în această seară, la Oradea (ora 18:15), în ultimul meci din preliminariile Ligii Mondiale, România prinde aripi pentru a scufunda actuala campioană europeană.

Și chiar și un eventual egal, coroborat cu victoria Muntenegrului în fața Italiei, ne poate duce la turneul final. Iar un rol esențial îl va juca omul surpriză, Mihai Drăgușin (25 de ani), cel care i-a exasperat pe italieni cu intervențiile sale etapa trecută, jucătorul declarat cel mai bun portar al campionatului intern (2008-2009)! Și asta în contextual în care a fost titularizat la Steaua în locul unuia dintre cei mai buni portari ai Europei, senatorul de drept al naționalei, Bertini Nenciu. „E adevărat, am explodat în acest sezon, dar am avut și puțin noroc. Nu știu cât aș mai fi avut răbdare să stau pe bancă, a trebuit să aștept. Vlad Hagiu, dar mai ales Gelu Lisac, m-au motivat enorm. Și așa am ajuns să fiu titular și în partida naționalei cu Italia, unde recunosc, am avut mari emoții”, povestește Drăgușin.

Unii vin la tenis pentru frumusețea jocului în sine. Alții pentru un potențial duel spectaculos al combatantelor. Dar mai există un public. Restrâns, ce-i drept. Cel al admiratorilor de forme apetisante.

Iar printre țintele grupului de fani mai sus menționați a intrat de curând și Simona Halep (17 ani). O puștoaică de real talent, care mâine poate fi văzută la Arenele BNR din Capitală, în primul tur al GDF Suez Open România, făcând cuplu cu Irina Begu contra tandemului Biljana Pavlova (Bul) – Lenka Wienerova (Slo).

Naționala României dă piept marți seara (ora 18:15, în direct pe TVR 2) cu reprezentativa Muntenegrului, în Bazinul Olimpic din Oradea. Meciul contează pentru ultima etapă din grupa a doua a preliminariilor Ligii Mondiale, tricolorii urmând a rămâne în cărțile calificării pentru turneul final dacă răpun sau termină la egalitate cu actuala campioană europeană, națiune ce a învins în finala CE de la Malaga (iulie, 2008) puternica echipă a Serbiei. Dacă elevii lui Istvan Kovacs îndeplinesc sarcina mai sus menționată, pentru a merge mai departe trebuie ca și Muntenegru, să învingă în ultima dispută reprezentativa Italiei.

Căpitanul campionei CSM Oradea, Cosmin Baidoc (30 de ani), a reprezentat una dintre principalele arme ale bihorenilor în acest sezon. „Liantul” echipei de malul Crișului a vorbit pentru ProSport despre modul în care echipa sa a luat laurii pentru al treilea sezon consecutiv.

– Cosmin, felicitări pentru al treilea titlu! O performanță izbutită pe fondul unor greutăți financiare… Cum ați reușit?

Pentru mulți, Victor Crivoi (26 de ani) e perceput drept tipul subțirel, cu ochelari de vedere, care evoluează în turnee de un nivel mediu. Jocul său a trecut însă printr-un proces de cosmetizare, iar rezultatul s-a văzut ieri, la Roma.

Are o forță nebănuită în lovituri, o putere de concentrare imensă și a pătruns în turul secund al unui turneu de 2,75 milioane de euro! Prezent în premieră pe tabloul principal al unui Masters Series, bucureșteanul a obținut cel mai răsunător succes, în runda inaugurală de la Roma. 7-5, 6-3 cu americanul James Blake (16 ATP, fost 4 ATP), după ce trecuse prin două partide de fioc în calificări. Desfășurarea scorului a fost halucinantă.

Deși Crivoi avea primul act în buzunar (5-0), yankeul a întors spectaculos (5-5), dar n-a mai avut abilitatea de a confisca setul de debut. Blake a început bine manșa secundă, conducând cu 2-0, dar tot românul a încheiat en-fanfare, după cinci gameuri adjudecate consecutiv.
La a doua minge de meci, Victor a atacat punând un vole stop în cross la încercarea de passing a lui Blake. „A fost un meci foarte greu, deși scorul poate că nu arată acest lucru. A fost foarte dificil, jucam împotriva unui jucător din primii 20 din lume, iar emoțiile erau foarte mari.. Nici nu mai vreau să vorbesc despre condițiile foarte grele de pe teren, pentru că a bătut vântul foarte tare.”

Era să renunțe la tenis