Să-și facă pomană cineva cu Adrian Mititelu. Să-l împuște ca să nu se mai chinuie într-atât, săracul! Agoniza deja după arbitrajul lui Tudor din prima etapă, dar Onicaș a pus sâmbătă bomboana pe colivă. Ca efect, eroarea asistentului nu se mărginește doar la destinul celor trei puncte ale unui meci care ar fi fost pus pe jar oricum de tradiție, nu mai era nevoie de inventat un

În loc de motto. Un antrenor se poate uita în oglindă după ce și-a dus echipa în preajma careului advers. Legea asta nescrisă e de două ori valabilă în cazul lui Andone. Cineva, Torje, cei doi Cristea, Ganea,oricine, născocesc ei acolo o fază, o ocazie, un gol, iar dacă nu se leagă nimic, vorba lui Halagian, focul e tot la ei. Nu în gheata lui Homei sau pe freza lui Scarlatache în

Care e diferența dintre înfruntarea cocoșească, dar cu minte de găină a lui Pădurețu din prima repriză a meciului cu Zenit și parangheliile din patria Mariei Tănase ale lui Brandan și Semedo după etapa de debut? Niciuna, oricât ai căuta-o cu lumânarea. Dacă țăcăneala celor trei ar fi fost un subiect de presă undeva pe la mijlocul lui octombrie, poate că s-ar fi găsit o

Tipic românesc. Întotdeauna ne oprim fatidic la jumătatea drumului și apoi ne tot minunăm că iarăși nu ajungem nicăieri. Mircea Sandu a lăsat să-i scape un porumbel. Criza ne împinge să ne gândim la o revenire la o formulă cu 16 echipe în prima ligă, așa suna provocarea Nașului la o dezbatere. 16 sau 18?, o jumătate de discuție, poate doar, așa, ca să mai avem ce trăncăni.

Se face azi, poate mai spre seară, se face mâine, a picat, se renegociază, se dezminte, intră și numele lui Chiacu în ecuație, ba și cele ale lui Costin Lazăr sau Bornescu… Nici că se putea mai mare încâlceală în schimbul Zicu – Grigorie, care n-ar propune decât două certitudini. Mie-n sută iese în câștig Timișoara, cu siguranță și Dinamo. Dar cu ce se alege Rapid din

Ca un făcut, nici Dănciulescu nu prea știe ce a semnat. Pretinde că habar n-avea de clauza de reziliere a contractului pe care a activat-o Hercules. E cătrănit, nu poate pricepe ce s-a întâmplat de fapt. Nu mai departe de două săptămâni în urmă, lăsa un oraș care-i ciugulea din palmă și acum se pomenește că i-a fost trântită ușa în nas. Un sezon întreg a îndopat cu

Ca un făcut, nici Dănciulescu nu prea știe ce a semnat. Pretinde că habar n-avea de clauza de reziliere a contractului pe care a activat-o Hercules. E cătrănit, nu poate pricepe ce s-a întâmplat de fapt. Nu mai departe de două săptămâni în urmă, lăsa un oraș care-i ciugulea din palmă și acum se pomenește că i-a fost trântită ușa în nas. Un sezon întreg a îndopat cu baloane porțile adverse, ca în clipurile publicitare, dar el n-a mai apucat promovarea în constelația Barcei și a Realului. Dănciulescu s-a amărât în carieră și cu multe alte dovezi de nerecunoștință, aceasta e însă cea mai dureroasă. Poate că Hercules are nevoie de sânge tânăr în atac pentru ca să supraviețuiască în Primera, a încercat el o explicație. Hercules s-a întinerit într-adevăr de joi cu un atacant francez anonim sărit de 30 de ani… Încă un pumn de sare peste o rană deschisă.

Îți crapă mintea la ce auzi și la ce vezi. Sezonul stă să înceapă și Primăria Craiovei începe negocieri pentru ca Știința să se întoarcă din exil. Târguieli ca la pepenii de Dăbuleni. Mai lăsăm noi, mai lasă și emisarii lui Mititelu, poate ne întâlnim pe undeva peste câteva zile. Abia acum, cu o săptămână înaintea primului fluier

Îți crapă mintea la ce auzi și la ce vezi. Sezonul stă să înceapă și Primăria Craiovei începe negocieri pentru ca Știința să se întoarcă din exil. Târguieli ca la pepenii de Dăbuleni. Mai lăsăm noi, mai lasă și emisarii lui Mititelu, poate ne întâlnim pe undeva peste câteva zile. Abia acum, cu o săptămână înaintea primului fluier. Probabil că o lună întreagă

Încă o finală euro-mondială boccie, după Italia – Franța de acum patru ani. Asta a fost oferta Europei pentru ultimele două World Cup. Dintre cele patru finaliste, chiar crema fotbalului continental, doar Spania a ales cupa cu nectar a Olimpului, pe care a înălțat-o în cinstea tribunei. Restul, generoși cu fotbalul tot atât pe cât pune pe tavă și Interul lui Mourinho. Poate că

Exercițiu de imaginație. Meci România – Ucraina decisiv pentru calificare la un turneu final. Să zicem următorul Mondial din Brazilia. Închipuiți-vă că ați citi în ProSport o declarație a lui Mircea Lucescu de genul „cu cine țin mâine? Cu Ucraina bineînțeles, doar trăiesc și antrenez aici de atâția ani”. Altă variantă. Loți Boloni pune la punct un reporter în săptămâna

Spania e echipa sfârșitului de deceniu. Indiferent de deznodământul finalei de duminică. E de ajuns să atașăm parcursului de la acest Mondial titlul european de acum doi ani pentru ca nimeni să nu clintească Furia Roja de pe soclul momentului.

Abia acum Olanda a dat de necaz. E condamnată să câștige Mondialul. Altminteri, Sneijder și Robben nu vor mai scăpa în vecii vecilor de paralela cu parfum de romanță cu generațiile lui Cruyff și Van Basten.

Calm, dragi prieteni de suspine. Nu vă luați la trântă cu matematica. O jumătate de Selecao nu avea cum să spere la mai mult de o calificare în sferturi de finală la acest Mondial. Au jucat de la Coreea de Nord încoace doar Julio Cesar, fundașii și, pe felii, Felipo Melo. și la construcție, și în atac, și la mai toate fazele fixe de la poarta olandezilor, ultimii pe listă. Mai

Trei momente de reținut ale zilei cu iz încă de vacanță în care s-a alcătuit calendarul următorului campionat.

Echipa lui Blatter are un milion de bube în cap, un milion de defecte, un milion de tinichele legate de coadă. Dar și un merit, deloc de rang periferic, de genul să mai schimbăm culorile fanioanelor asistenților că ne-am cam plictisit de galbenul auriu. E vorba, nici mai mult, nici mai puțin, decât de modificarea unui raport de forțe pe care Blatter l-a moștenit de la Havelange, acesta

Uruguay, Japonia, Ghana și celelalte reprezentative de rang doi mondial ne-au protejat pe moment de o intoxicare. În zilele în care ieșeau scântei din crampoane la un turneu final Euro, crema fotbalului de la noi bătea monedă pe o teorie șchioapă, născocită parcă pentru retușatul imaginii „tricolorilor”. Dacă ne calificam la C.E., vai ce bravi sunt flăcăii noștri. „Haiducii”.

La naiba, pentru asta am așteptat patru ani Brazilia? Ca să ne frământăm cu dilema: care au fost cele mai penibile momente ale Mondialului? Ultimele 20 de minute de la Germania – Ghana sau cele de la Brazilia – Portugalia? Luați cu o felie de lămâie ca să vă mai treacă greața! Ne-au cam pierit acum și graiul, și cheful de a mai da cu tifla zgârcitei și pragmaticei squadra

S-a dus și Serbia. La braț cu Franța. Acum am scăpat și noi de cea mai tălâmbă întrebare pe care n-o putem ocoli în ruptul capului de vreo 12 ani încoace. De când n-am mai pupat un Mondial. Oare cum s-ar fi descurcat „tricolorii” în locul Franței și al Serbiei? Curiozitate cu repetiție obsedantă. Ne-am mai pus și în locul Sloveniei în 2002 și al Olandei în 2006.

Franța moare urât. Prea multe vorbe mari pentru o națională atât de mică. A doua revoluție franceză, după presa londoneză. Criză fără precedent în istoria echipei noastre naționale, după Papin. Noul Waterloo, cad capete încoronate, Titanicul bla, bla, bla. De fapt, nu există nimic grandios în această catastrofă. Doar polemici mărunte, meschine, tentative ridicole și eșuate

Adevărat devorator de ierarhii de arhivă, canalul de sport ESPN a meșterit și un top 20 al evenimentelor care au uluit mondialele de-a lungul vremii. Printre ele și parcursul Coreei de Nord în ’66, garnisit cu faze de la victoria împotriva Italiei lui Facchetti și Mazzola și de la sfertul pierdut cu Portugalia, cel în care asiaticii au condus cu 3-0. Comentariul care acompaniază

Asta e, ne omorâm timpul cu ce apucăm, înghițim în sec și trăim din amintiri. Azi se împlinesc 16 ani bătuți pe muchie de la meciul cu Columbia. 19 iunie 1994, Rose Bowl. Prima filă a celui mai frumos capitol din întreaga istorie a echipei naționale. Cea cu golul de top ten al Mondialelor din toate timpurile, acolada peste Cordoba, golul care nu a fost generic doar pentru emisiunile

Pe undeva, Parreira nu bate câmpii când sare la gâtul brigăzii lui Busacca. Toată discuția se centrează bineînțeles pe faza limită de la golul doi al uruguayanilor. Penalty, portar eliminat, trambulină pentru un 3-0 care, în mare parte, se traduce chiar cu eliminarea sud-africanilor încă din faza grupelor. Se potrivește ca nuca în perete cu obiectivul lui Parreira.

Luați separat, fiecare e evaluat în parte la cel puțin 30 de milioane de euro. Nu e club căruia să nu-i plouă în gură după cei doi. Zvonurile de pe piață îi pun și acum pe listele priorităților Realului și Interului. Luați însă la pachet, cota lor se șubrezește vârtos și de neînțeles. Îmbracă același echipament din când în când, dar, ca și sâmbătă, cu SUA, lasă

Mondialul va începe cu adevărat doar atunci când va avea chef Blatter să-l lase să înceapă. Deocamdată, Planeta Fotbal asistă neputincioasă la o țicneală care a golit farmaciile de nurofen. Chiar de la partida de deschidere am avut cu toții senzația că ne-a apărut în sufragerie un viespar zumzăitor sau ne-am mutat peste drum de sediul guvernului unde un cârd de tiruri

Cine are habar de ce se întâmplă la Steaua să ne scoată și pe noi din ceață. De fapt, în aceste zile de secretomanie se chinuie să se nască noua Steaua sau acum cea pe care am știut-o doar trage să mai moară un pic? Proiectul cu Pițurcă, Ienei, poate Bumbescu și cine s-o mai nimeri dintre fostele glorii dă bine pe hârtie, promite să stingă conflicte mai vechi, să strângă

O poveste cu dedicație pentru iubăreții de la juniorii Stelei care au făcut coadă la felinarul roșu. Una de pe vremea când Cristi Mustacă, actualul antrenor al puștilor de pe terenul patru din Ghencea, doar n-o să-i spunem academie, se pregătea să facă saltul de la juniori republicani în prima echipă a Farului.

Până să fie purtat pe brațe în Giulești și să-i facă uitați pe Valentin Stănescu și pe Mircea Lucescu, Șumudică a intrat deja în istoria fotbalului nostru. E primul antrenor care a lăsat cu tărăboi Bistrița. Probabil ca să nu uite și Jean Pădureanu câte zile o mai avea clipa amăruie în care se pregătea să iasă la pensie. De aproape trei decenii, nimeni nu-și aduce

În tripla de la Lvov cota parte a lui Lobonț saltă undeva pe la un gol și jumătate. La primul al Ucrainei n-ar fi prea multe de comentat. Poate doar de adăugat o nedumerire: chiar nu l-a mirosit nimeni pe Aliev pe studiul video că are un șut vârtos căruia nu-i opui un zid atât de firav, din doi jucători? Doar înscrisese cu Lituania asemănător. La cel de al doilea gol încasat,

La vremea lor, toți au avut sau și-au închipuit că au o explicație plauzibilă pentru plonjonul în silenzio stampa. De la Dobrin până la Adi Ilie, Filipescu sau Pițurcă, mai către zilele noastre. La fiecare a fost doar o toană de moment, de calibrul „m-am sculat cu fața la cearșaf”, pe care mai devreme sau mai târziu au regretat-o, i-a amuzat. De vineri, la lista cât un pomelnic

Am avut dovada și miercuri, în finala de la Iași. A fost nevoie de un investitor care rostogolește la vale butoaie cu bere pentru ca debila Cupă să-și recapete roșața din obraji.

Ar fi fost nedrept ca Universitatea Craiova s-o mai ia o dată de la capăt de la matineu. Ar fi fost nedrept nu pentru Mititelu, care e mereu sămânță de scandal și are ceva de împărțit cu oricine. Cu selecționerul Răzvan Lucescu, cu mărimile de la Primărie, cu suporterii, cu Iancu, cu Becali, cu Wotte, cu Trică, dar cu cine n-a avut în ultimul an…

Încă vreo două-trei ciondăneli casnice din categoria vezi că ai uitat ieri apa curgând sau nu te-ai șters pe picioare pe preșul de la intrare și mai că te-ar putea duce gândul că, de fapt, Gigi Becali și Gabriel Oprea sunt amici la cataramă în spatele cortinei.

Dacă tot e la modă, mai suportați câteva rânduri pe tema dezgropatului trecutului. Dar din alt registru, ca să nu le facem cumva concurență lui Lucescu, Porumboiu, Ienei ori Crăciunescu, mai toți cu memorie selectivă. E vorba de un cu totul alt tip de călătorie prin tunelul timpului.

Un simplu detaliu face inconfundabile fiesta clujeană de acum doi ani cu cea de sâmbătă. Altminteri, sunt cam aceleași chipuri inundate de bucurie pe gazon. Nu mai e Trică, e Bud, a dispărut Semedo, a apărut Traore. Și atunci, ca și acum, Tony își afișază bustul sculptat și tatuajul imens către fani, Iuliu Mureșan nu scapă iarăși prilejul și mai pișcă puțin adversarii,

Petrecăreții au plonjat din lac în puț. Clienți de nădajde ai paparazzilor a mia oară în crucea nopții la o terasă, cheflii lui Dinamo au încercat să pareze cu naivitate. De fapt, nu pentru un șpriț li se sudaseră fundurile de scaune târziu în noapte. Păi, ce, noi nu mai avem voie să mâncăm seara?, răspundea înțepător Dragoș Grigore, cu superioritatea celui care-și

Discutabilă intervenția lui Mircea Lucescu vizavi de actualul proiect CFR. Maestrul se arăta decepționat, poate chiar iritat de actuala politică a clubului din Gruia. Sunt prea mulți străini și poate că a venit vremea să-și întoarcă fața  și către fotbaliștii români. Cel puțin 5-6 în formula de start. Pledoaria dă bine pe hârtie, sună românește, înflăcărează și