Legile, regulile, înțelegerile, actele reprezintă termeni care nu au nimic de-a face cu tot ce se întâmplă la Rapid. Negocierile lui Copos cu un alt posibil investitor au eșuat. Așa, și? „What”s the catch?”, cum ar zice englezul. Un fel de „Care-i șpilul?”.

În toamna lui ”89, Dinamo avea una dintre cele mai frumoase echipe din existența clubului. Antrenați de Mircea Lucescu, jucătorii Rednic, Andone, Sabău, Lupu sau regretatul Mișa Klein încântau efectiv România și Europa. „Dubla” de vis cu Panathinaikos – victoria de la Atena cu 2-0, dublată de spectacolul de acasă 6-1- rămâne un reper. Dinamo are azi nevoie de același număr de

„Dacă s-ar putea și noi am vrea să avem conducători străini”, a fost replica spumoasă dată ieri de Avram majorității șefilor de la formațiile din Liga I. Mai marele arbitrilor a încercat fără succes să le țină piept contestatarilor care militau vehement pentru aducerea de brigăzi străine. Aflat încă în convalescență, Mircea Sandu se confruntă din nou cu rumoarea

Ciudat este să vezi pe viu un meci al Stelei în Ghencea și să auzi galeria oaspeților dominând atmosfera. Treizeci de cum să-i numim? curteni argeșeni cântau nederanjați de nimeni. „Templul” clamat odinioară trufaș de cei în roșu și albastru e pustiu cu scaune decolorate și spectatori răzleți și dezbinați. Teoria dezolării pure. Câteva zeci de geci negre cu glugă îl

După o săptămână tensionată în care a fost protagonist în cluburi, vedeta Stelei a avut o replică genială și pe teren, aducând cu un gol de excepție o victorie mare echipei sale

Stoica și Stoichiță au fost ieri personaje principale într-un meci încins și frumos, cum nu sunt multe în campionatul nostru.

Cei doi antrenori sunt, de altfel, cumva diferiți față de restul tehnicienilor. Genul hâtru, tocmai pentru că sunt hârșâiți în meserie și în viață. Replicile dintre ei de dinainte, din timpul și de după joc au adus și ele savoare. Tot obișnuiește tehnicianul Stelei să își ducă jucătorii la teatru. Dintr-o piesă pare desprinsă și scuza găsită de Stoichiță pentru numărul mic de fani din tribune: „Programarea asta ciudată. Patru e oră de ciorbă, nu de spectacole de gală. Lumea e obișnuită să meargă seara la reprezentații”. Chiar și așa, ieri a fost ziua ca seara. Și iarna ca vara! Un meci frumos și teribil de încins.

În lipsa banilor, patronii echipelor contribuie serios la bursa zvonurilor. Se vând brașoave și se cumpără iluzii. Pentru asta nu e nevoie de cash, drept pentru care cu complicitatea fie ea involuntară a jurnalelor de știri și a paginilor de ziar se investește serios. Scopul este destabilizarea. Tactici din acelea plicticoase la limita bunului simț, gen presiunea pe arbitrii.

Unirea nu trebuie în niciun caz judecată numai după înfrângerea de aseară. Parcursul acestei echipe în actualul sezon de Liga Campionilor putea fi catalogat drept unul foarte bun și dacă am fi pierdut aseară cu 10-0. Apăsați de miza unui obiectiv la care nu îndrăzneau să viseze, împinși spre poartă de forța unui adversar care aseară putea pierde totul și trădați de

90 de minute trebuie să mai reziste Unirea în această seară pentru a reuși ceea ce pare și la ora aceasta o nebunie, calificarea în primăvara Ligii Campionilor. Nu e vorba de nicio presiune a rezultatului, cu atât mai puțin a obiectivului. Urziceniul și-a depășit de mult condiția. Totul e doar ambiția greu de a fi descrisă în cuvinte a lui Dan Petrescu. Antrenorul care, alături

Lecușanu domină prin formă și detentă începutul uneia dintre ultimele săptămâni din an. Superîncărcată din punct de vedere politic, luna decembrie e teribil de intensă și în plan sportiv și bine ar fi ca tensiunile să se elibereze aici. O reprezentativă a României participă cu șanse la un turneu final de Campionat Mondial. Handbalistele mărșăluiesc deja spre semifinale,

Galeria Timișoarei continuă să uimească. Mai la propriu ca oricând. Înșiruirea aceea de bannere cu nume de eroi scrise cu litere mari și negre constituie gestul zilei. La ultima apariție pe teren propriu, publicul a ținut să îi omagieze pe cei morți în Revoluția de acum aproape 20 de ani. Imaginea cu clădirea Operei desenată pe o pânză neagră, liniștea tristă de la peluză

De câteva zile încoace, tactica, strategia, staff-ul, echipa, meciul, confruntarea, poziția și opoziția sunt cuvinte care ne domină teritorial vocabularul. În fotbal, ca și în politică. Sau invers. Pe mine unul m-a amuzat când am auzit că s-a ținut cont de pontul lui Ponta, unul dintre cei mai microbiști politicieni, și că Băsescu vs Geoană s-a amânat de miercuri pe joi ca să

Ar fi nedrept să reducem totul la greșeala copilărească a lui Zapata. Înainte să fie groparul Stelei, cum poate mulți se grăbesc să îl numească, a fost salvatorul ei în majoritatea meciurilor jucate în acest sezon.

Imaginile văzute ieri la Severin vin din alte vremuri și provoacă nostalgie. Nu este vorba de tenta electorală și de culoarea fularelor distribuite „accidental” la intrare. Impresionează imaginile cu un stadion umplut la refuz și cu oameni mergând la meci. Amicalul arhiplin al Craiovei cu Drobeta e ca o fotografie cu valoare sentimentală inestimabilă scanată și rătăcită în

În plan sportiv, Unirea Urziceni a reușit o performanță pe care niciuna dintre participantele României în Liga Campionilor nu a fost capabilă să o atingă. A strâns opt puncte în grupe și este cu o etapă înainte de finalul acestei prime faze pe un loc calificabil în optimile celei mai tari competiții intercluburi. Și ca business, drumul ialomițenilor în acest sezon în Europa reprezintă un record care nu a mai fost atins de nimeni în România: 13 milioane din fotbal în câteva luni.

Liverpool, o obișnuită a fazelor superioare în Champions League, se consolează deja cu faptul că din primăvară va juca în Europa League. Unirea merge în decembrie la Stuttgart având la dispoziție două rezultate din trei pentru o calificare istorică. Beneficiile din plan sportiv sunt indiscutabile și greu cuantificabile. Prestigiu, singura echipă românească din acest sezon care a făcut performanță și a strâns puncte pentru coeficientul de țară, cotă, o parte a jucătorilor vor putea fi vânduți foarte probabil pe sume considerabile, recunoaștere, lui Dan Petrescu i se vor recunoaște meritele chiar și de către cei mai înverșunați contestatari .

Întâmplare sau nu, meciurile de campionat dintre Dinamo și Poli sunt precedate de scandaluri teribile. Temele sunt variate, dar repetitive: arbitrii, federalii, jucătorii, suporterii. Finalul e invariabil același: Dinamo bate și se așterne liniștea. Până la următorul meci direct al Ligii I. În ediția trecută de Cupă, șirul înfrângerilor a fost întrerupt de un fost stelist, Gabi

Dinu Gheorghe a fost astă-vară cel mai ofertat personaj din fotbalul românesc. Atunci, Rapid, Dinamo și Steaua și-au manifestat dorința de a-l avea conducător, gând la care măcar două dintre cele trei formații nu au renunțat nici acum. Cu toate acestea a rămas la Brașov și a reușit împreună cu Viorel Moldovan să califice echipa în semifinalele Cupei.

Sunt mari probleme cu banii. Puneți alături de alți manageri bazele unui nou concept, „Fotbal fără bani”?
Fotbal fără bani nu se poate. Asta este clar. Există întârzieri la toate cluburile, nu numai la Brașov. Sunt, din fericire, jucători care înțeleg că întreaga societate traversează momente dificile și fac performanță, fiind conștienți că, la un moment dat, eforturile le vor fi răsplătite.

Laudele lui Panduru, Lucescu junior ori Stoichiță, adică trei oameni care nu fac abuz de complimente, îl obligă pe Cristi Tănase. „E fotbalist. Se vede după cum atinge mingea la antrenamente… Îl așteptăm să ne ajute și în meciuri”, este una din ultimele declarații făcute de managerul stelist. ProSport vă prezintă un reportaj despre el și lămurește într-o oarecare

Răzvan Lucescu mai are un front de luptă. În cele șase luni de când e la națională, selecționerul a fost contestat de patroni, președinți, antrenori. Acum el are de înfruntat și impresarii.

Frații Victor și Giovani Becali s-au dezlănțuit împotriva selecționerului după ce Lucescu junior a decis să îl pedepsească pe Cristi Săpunaru – fotbalist reprezentat, ca și Mutu sau Tamaș, de firma celor doi. Chiar dacă au evitat să îi pronunțe numele, devine clar faptul că Răzvan și-a făcut adversari de temut. Culmea, selecționerul este acuzat că el, împreună cu staff-ul său, a luat aceste măsuri drastice pentru a le face pe plac jurnaliștilor: „A fost o decizie luată de gura și de frica presei. E prea multă lingușeală față de presă. Semnalul e clar, cine se mai ia de vreun ziarist, e vai de mămicuța lui! Jurnaliștii, în schimb, se pot lua de oricine”, atacă Victor Becali. Se încearcă mutarea discuției, practic. Săpunaru nu a fost amendat și suspendat pentru discuția cu cameramanul Antenei 1, ci pentru comportamentul pe care l-a avut față de coechipieri și față de doi dintre antrenorii săi: Fane Iovan și Marin Ioniță.

Incidentul ce l-a avut pe Săpunaru protagonist la sosirea tricolorilor în țară a mutat cumva centrul de greutate al discuțiilor. Pe nedrept, în viziunea unui selecționer extrem de orgolios și foarte sensibil. Sunt două sau mai multe planuri ale discuției.

2012. E un film care s-a lansat ieri. Cu catastrofe, dezastre și „foarte multă” apocalipsă. Dar, zic colegii, totuși cu happy-end. Adică „nu mor decât câteva milioane de oameni”… Sigur nu voi merge să îl văd, nu e genul meu, dar la fel de sigur e că îmi doresc ca în anul acela să mă duc la Euro în țara unde e naționala azi pentru a juca un amical. Ieri s-a lansat filmul

Nu ai cum să operezi cu certitudini. E mai degrabă ce crezi, ce simți. Mie Zicu nu mi se pare nesimțit cum îl acuză tribuna dinamovistă în ultima vreme. Nu mi s-a părut niciodată. Nici genul de fotbalist figurant sau petrecăreț. Alintat, da. Copleșit de suficiență și incapabil de a-și găsi resurse de a se automotiva. Un introvertit prin definiție. Prea selectiv pentru un

Cine cui a furat titlurile. Unul din „Ever green”-ul fotbalului românesc. E o dezbatere fără sfârșit cu adevărul în „no men”s land”. E aproape imposibil să eviți clișee gen adevărul e la mijloc ori toți au folosit astfel de metode.

Jucătorii, cu Kapetanos în frunte, Stoichiță, Panduru și Argăseală-oricât de contestați ar fi, sunt cei mai steliști acum. Pentru că rămân acolo, pentru că suportă ironii, injurii și blesteme numai pentru a duce mai departe tradiția. Pentru că în condiții imposibile sunt pe primul loc la egalitate de puncte cu CFR-ul. Și ar mai fi de vorbit de fotbal, de merite, de ofsaiduri,

La 33 de ani, Ciprian Panait este cel mai tânăr antrenor din Liga I. Împreună cu Nicolae Manea, el conduce Rapidul de azi

Poveștile din spatele imaginilor sunt pe cât de neașteptate, pe atât de frumoase, iar satisfacția descoperirii unui personaj special echivalează în epoca fotografiei digitale cu developarea unui instantaneu nepereche din epoca filmului fotografic alb-negru.

Ciprian Panait este numele omului care a contribuit din umbră la ascensiunea din ultimul timp a Rapidului. Are 33 de ani, e absolvent de IEFS, a lucrat inclusiv ca translator – adică scenariul Mourinho la Barça – și acum este cel care, dublat de vocea și charisma lui Manea, conduce tehnico-tactic în Giulești.

„Uite cum suferim noi aici departe pentru Urziceni…”. Un prieten din fotbal a avut remarca miercuri seară. Eram împreună cu un alt amic într-un pub din Bruxelles. În aceeași formație fuseserăm undeva la începutul anului într-un alt bar din București, când ne spusese că Unirea o să ia campionatul. La vremea aceea părea de-a dreptul imposibil. Acum suntem într-o chestie extraordinară. Un bar plin de televizoare și de oameni în inima capitalei europene, la doi pași de locul unde lucrează… oh, nu, iar el?!

Atmosfera e senzațională. Suntem câteva zeci, poate două sute de „consumatori” de fotbal. La „Fat Boy” e seara de Champions League, se văd absolut toate meciurile și arena e arhiplină. Vedem, simțim ce ne unește. Vin europarlamentari și funcționari europeni la patru ace, cu genți care costă cât multe din butoaiele de bere pe care un guraliv, cred că e italian, le schimbă pe bandă rulantă. Sunt puști de liceu cu cercei în nas și în limbă, doamne respectabile, oameni bogați și săraci, într-o adunare pestriță și fremătândă. Se bea bere, se vorbește tare, se înjură zgomotos și se urlă de bucurie la goluri. Un Turn Babel – ce gol a dat olandezul pentru Liverpool! – menit să ne traducă sloganurile acelea inspirate, desprinse din viață: „În numele jocului” și „Fotbalul ne unește pe toți!”. De naționalități nu are rost să vorbim. De la indieni până la orice.

Este de două luni manager la Steaua. A refuzat în acest timp funcția de antrenor în numele onoarei, chiar dacă a visat mereu să antreneze în Ghencea. Recunoscut drept un personaj care spune lucrurilor pe nume, Basarab Panduru a acceptat un interviu pe larg în ProSport, prin care le explică steliștilor ce a făcut, dar mai ales ce vrea să facă.

Managerul Panduru a împlinit două luni. Ce să vă urăm?
Nu știu… Să batem la Istanbul. Dacă mă întrebați acum ce îmi doresc cel mai mult, vă spun că vreau să ieșim campioni.

Vă e dor să antrenați? Ce e mai greu, să fii tehnician sau conducător?
Acum nu se pune problema să antrenez și nici nu mă gândesc la asta. Vreau să fac tot ce pot să îl ajut pe Mihai (n.r. – Stoichiță) ca manager și să fim campioni. Mai departe, nu știu. Poate o să îmi placă meseria asta și nu o să mai vreau să mă întorc pe bancă. Dar e mai greu să fii antrenor, indiscutabil. Dar după două luni pot spune, fără falsă modestie, că eu, ca antrenor, mi-aș fi dorit un manager ca Panduru. Tot ceea ce fac fac cum aș fi vrut să mi se întâmple mie ca antrenor.

Ați surprins după plecarea lui Bergodi, când ați refuzat să preluați echipa.
I-am surprins pe cei care nu îl cunosc pe Panduru. Panduru are demnitate și onoare și face ceea ce spune.

Însuși patronul s-a mirat…
Nu știu asta. Cred, de fapt sunt sigur, că a înțeles că se poate baza pe mine și pe ceea ce spun. Și pe faptul că nu trăd

E cel mai fierbinte mijloc de săptămână din această toamnă. Azi și mâine vom ști exact cum stăm și în ce măsură mai putem spera la primăvară, dar și la sezoanele viitoare în Europa. Suntem foarte preocupați de cum putem face să avem două echipe în Liga Campionilor, dar uităm că există riscul ca în scurt timp să nu mai avem niciuna. Avem nevoie de puncte și trebuie să

E de discutat în ce măsură echilibrul din această ediție de campionat asigură nu numai suspansul, ci și spectacolul. Raportându-ne la ultimul derby, cel dintre Poli și Steaua, putem spune că fotbalul are de suferit. O repriză anostă, un sfert de oră sălciu și abia în ultima jumătate de oră un pic de meci. E relativ să discutăm despre nivel și periculos de făcut aprecieri

Rapid a reacționat bine la șocul despărțirii de Hizo. Total ca rezultat și parțial din punct de vedere al jocului.
O ediție atipică și strânsă de campionat continuă frumos la cinci meciuri de jumătatea ei cu trei echipe înghesuite pe primul loc, la egalitate de puncte. Și asta în condițiile în care derby-ul de etapă s-a jucat mult mai târziu decât partida vișiniilor.
Giuleștiul și-a reprimit idolii inconstanți ca întotdeauna. Cald! Chiar dacă puțin populate, tribunele bătrânei arene de lângă Pod emană ceva aparte. Șocul eliminării din Cupă a trecut, ascuns în spatele promisiunii că de acum se vor concentra exclusiv pe campionat. Fără Hizo și Rada, cuplul care a făcut posibile traseul și evoluția de până acum, Lazăr și ceilalți au intrat greoi în meci, dar l-au terminat în uralele galeriei.

Lipovan a scris la începutul săptămânii trecute că avem cel mai echilibrat campionat din Europa. Și din lume, am zis eu! El a găsit că și în Argentina e la fel de echilibrat și că primele șapte formații sunt separate tot de trei puncte. Dar e alt sistem acolo. Cu apertura și clausura, nu cu tur și retur și cu altă implicare la meciuri în perioada asta. În fine. Cert e că a

Dintr-un anumit punct de vedere, se poate spune că mandatul lui Răzvan Lucescu debutează odată cu meciul cu Polonia. Selecționerul începe campania de calificare pentru Euro 2012 cu o nouă strategie, pe care a acceptat să o dezvăluie în premieră într-un interviu acordat ProSport.

Domnule Lucescu, hotărârea de a nu-i mai anunța pe jucătorii convocați la echipa națională face parte dintr-o serie de măsuri menite să schimbe lucrurile. Surprinde oarecum, întrucât îi obișnuiserăți pe suporteri cu o mai mare deschidere.
Asta face parte din felul cum interpretăm noi totul. Este ceva cât se poate de normal. O practică pe care o folosesc cele mai multe dintre federații. M-am interesat și eu, m-am mai gândit și am ajuns la concluzia că a anunța stranierii la o dată și restul selecționaților la o altă dată constituie un dezavantaj din toate punctele de vedere.

Dar nu este o obligativitate asta din partea forurilor internaționale?
De acum încolo vor fi trimise două telegrame. Una înaintea datei limită impuse de UEFA, prin care anunțăm clubul că este posibil să îi solicităm un jucător sau altul pentru o acțiune a primei reprezentative, și încă una cu câteva zile înainte de acțiunea propriu-zisă.

„Toți jucătorii vor afla în același timp de convocare”

Așadar, veți face o preconvocare pentru stranieri…
Ceva de genul acesta. Teoretic, eu pot să trimit faxuri tuturor românilor care evoluează în străinătate. T

Ovidiu Petre e genul de jucător care place sau nu place. Un fotbalist care nu poate să treacă neobservat și care ca spectator nu îți poate fi indiferent. Cunosc foarte mulți fani steliști care nu agreează jocul longilinului mijlocaș și care se grăbesc să îl catalogheze ca a fi slab. Fotbalistic, nu fizic.

Rapid nu are nicio scuză pentru evoluția pe alocuri lamentabilă de la Mioveni și mai ales pentru eliminarea prematură din Cupă. Urziceniul, Poli, chiar Steaua, au fost trimise acasă în urma unor partide jucate cu mulți fotbaliști care în campionat ori în cupele europene nu își găsesc locul printre titulari și oricum infinit mai onorabil. Plus că există scuza că o luptă pe trei

Steaua nu avea în niciun caz nevoie de 120 de minute de chin și de o eliminare umilitoare într-o perioadă în care se lupta pentru a obține maximum pe toate cele trei fronturi: Cupă, de unde a fost eliminată constant până să ajungă în finală de zece ani încoace, campionat, acolo unde duminică va da piept cu cealaltă mare perdantă din competiția-surpriză a zilei de ieri, FC

„În perioada mea ajungeai la arest pentru escapadele nocturne”. E o declarație tipică pentru Cornel Dinu. Lăsând la o parte faptul că nu o cred nici cei care nu au apucat să deschidă cartea autobiografică a directorului tehnic dinamovist, trebuie remarcat că o face cu o detașare la fel de caracteristică, ca și cum nu ar fi parte din Dinamo, acum, ca și atunci. Chiar dacă a tot

Atunci când stadionul este gol, chiar și ca telespectator te concentrezi mai bine la joc decât atunci când tribunele sunt populate. Steaua -  Rapid de aseară a arătat a meci. S-a jucat bine, cu ritm. Un fotbal foarte bun, plin de suspans, cu ocazii multe la ambele porți și cu reprize împărțite. Dialogul antrenorilor, amplificat de pustietatea arenei, a fost la fel de interesant.

Rezultatul de marți al Unirii e venit parcă de nicăieri, anticipând dezastrul, nicidecum sărbătoarea. Am zis că e foc de artificii, dar s-a dovedit a fi rachetă de semnalizare. Începând cu Steaua și CFR și continuând cu Dinamo, echipele românești s-au întrecut ieri în a-și arăta limitele și în a-și dovedi neputința. Timișoara a părut mai articulată ca rezultat în