Fanii steliști trebuie să depășească diseară unul dintre cele mai delicate momente din ultimul timp. Rolul, misiunea, credința lor este de a încuraja echipa, nu de a contesta patronul. Oameni ca Gigi Becali sunt atinși de indiferență mai mult decât de injurii. Tratându-l cu nepăsare, îl vor face să se simtă mai rău decât dacă ar intra pe teritoriul lui, jignindu-l. Înainte de

Rivalitatea cu Chivu, deși nerecunoscută fățiș, este de notorietate. Cei doi au fost colegi încă de la naționalele de juniori și, mai mereu, cei doi s-au plasat pe poziții diferite. Fotbalistic și nu numai, amândoi au fost încă de timpuriu lideri ai acestei generații. Mutu a încercat să tranșeze de mic problema supremației în vestiarul tricolor, mergând până într-acolo încât a sărit la bătaie într-un cantonament chiar în sala de mese. Chivu l-a înfruntat, a avut loc un schimb de îmbrânceli, dar colegii i-au despărțit. De atunci cei doi s-au evitat, și între ei s-a instaurat un soi de respect reciproc, dar destul de rece. Încă de la juniori, problema banderolei îl preocupă pe Adrian. Ulterior avea să fie foarte interesat de numărul selecțiilor și de numărul golurilor pe care le mai are de înscris la națională pentru a-l depăși pe Hagi.

La un meci FC Argeș – Rapid, Mutu i-a făcut pe coechipieri să îi pună eticheta: „Ă‚sta e nebun! Nu are frică de nimic”. Fost jucător la Rapid și ajuns la acel moment la FC Argeș, Iulian Chiriță i-a spus înaintea jocului: „Dacă vrei să batem, trebuie să îl scoți din joc pe Lupu. Numai tu poți. Nu trebuie să încerci deposedări. Ajunge să îl înjuri tot meciul, că o să se enerveze”. Mutu nu a stat pe gânduri și nu i-a păsat de faima fostului internațional. „Bețivule!”, „Afemeiatule!” și înjurăturile de mamă au însoțit fiecare acțiune a giuleșteanului.

Lupu l-a alergat până la vestiar

Lupu s-a enervat atât de tare, încât la finalul meciului a fost cât pe ce să spargă ușa vestiarului pentru a-l prinde pe Mutu, pe care l-a alergat până în cabină. Lupu avea să se răzbune câteva săptămâni mai târziu, când, la o acțiune a lotului divizionar în Mexic, l-a revăzut pe Mutu. „Tot zborul am stat lângă Lupu și Lăcătuș, care jucau cărți în spatele avionului, și le-am turnat în pahare. Cum moțăiam, cum mai luam câte o scatoalcă”, avea să povestească Mutu amuzat peste ani!

VEZI AICI SI CELELALTE NOUĂ‚ ÎNTÂMPLARI INCREDIBILE

Ajuns la o vârstă foarte fragedă în vestiarul celor de la FC Argeș, Adrian Mutu nu a avut niciun fel de complex în fața „veteranilor”. Vasile Popa, Năstase sau Iulian Chiriță. Atmosfera cazonă și respectarea unor reguli nescrise de tipul milităriei în care tinerii trebuie să treacă printr-un proces de inițiere nu au fost pentru Mutu. El refuza să le care gențile și să le spele ghetele titularilor, nu se lăsa impresionat de intrările acestora din timpul antrenamentelor. Mai mult, când era înjurat fie și de cel mai respectat fotbalist, nu se

Marele Dobrin nu l-a putut îmblânzi nici el pe Mutu. Urmașul „Gâscanului” a plecat rapid din Pitești, nu înainte de a juca sub comanda idolului din Trivale. „De atunci spunea că el o să îl depășească pe inegalabilul Dobrin. ‘Cine e ăsta?’, zicea. ‘Să mă vedeți pe mine când o să cresc’, așa obișnuia să spună mereu”, povestesc foștii coechipieri de la FC Argeș. Totul a culminat cu faptul că a refuzat schimbarea la un meci cu Steaua din 16 august 1998, scor 3-2, neezitând să înfrunte idolul unui oraș și al unei țări întregi: „Cine ești tu, mă, să mă schimbi pe mine?”, a fost replica auzită de întreaga bancă tehnică a piteștenilor și recunoscută ulterior de regretatul Dobrin.

VEZI AICI SI CELELALTE NOUĂ‚ ÎNTÂMPLARI INCREDIBILE

În mandatul său la națională, Răzvan Lucescu nu apucase să lucreze cu Mutu până la meciul cu Serbia. Cei doi luaseră contact cu ocazia vizitelor făcute de selecționer la Firenze cu scopul de a stabili o legătură cât mai bună cu capriciosul fotbalist. Marți, înaintea jocului de la Belgrad, a avut loc escapada lui Mutu la Doi Cocoși. Se simțeau deja efectele secundare ale venirii lui Mutu la lot. Aroganță față de colegi, înjurături. Cristea și Marica i s-au alăturat, restul acuzând starea de tensiune. Atmosfera nu a mai semănat cu ce fusese până atunci. La un antrenament a avut loc un incident care avea să influențeze alcătuirea echipei și poate soarta meciului.

A sărit la Mara

Unul dintre atuurile lui Pițurcă era acela că avea renumele unui „dur” în relațiile cu jucătorii. „Numai el îl poate îmblânzi pe Mutu”, spuneau susținătorii fostului selecționer. Realitatea a fost alta. „Mutu a rămas neschimbat. La fel se comporta. Diferența e că nu îi spunea în față tot felul de cuvinte grele cum proceda cu Iordănescu, dar în schimb spunea suficient de tare încât să fie auzit și fără să îi pese: Dă-l bă încolo pe ăla!”. Patru episoade vorbesc despre faptul că Mutu nu s-a schimbat în era Pițurcă.

Petrecere în camera de hotel
După unul din primele meciuri cu Pițurcă pe banca tehnică, amicalul cu Coasta de Fildeș disputat în Franța, în camera lui Mutu a avut loc un chef monstru spre nemulțumirea selecționerului. La turneul desfășurat în Statele Unite a avut loc un alt conflict în care Mutu i-a transmis lui Pițurcă prin intermediul lui Iovan: „Vă dau afară pe toți dacă mă enervați!”, vedeta naționalei părăsind de altfel cantonamentul tricolor. Operațiunea „Ospătarul de la Rex”, când în camera lui Mutu a fost „judecat” și „pedepsit” un chelner care îndrăznise să îl înfrunte pe fotbalist, constituie o altă „pată”. Pițurcă avea să declare ulterior că s-a

Mutu a „ars” repede etapele și s-a transferat de foarte tânăr în străinătate, chiar la Inter, după o scurtă trecere pe la Dinamo. Episodul când era plimbat într-o Dacie de Nețoiu între Ghencea, Giulești și „Ștefan cel Mare” e și el unul de legendă. A ajuns la Dinamo și s-a impus imediat și în vestiarul „câinilor”, acolo unde a fost adoptat de greii Marius Niculae, Florentin Petre, Kiriță și ceilalți. Trecerea la marele Inter nu l-a intimidat. În vestiar, s-a așezat din greșeală pe locul lui Vieri, iar când cunoscutul atacant i-a cerut pe un ton rece să se dea la o parte, a răspuns înțepat și mai că a sărit la bătaie. Cel supranumit „Bobo” avea apoi să îl ia sub aripa lui protectoare, spunând despre Mutu ca atâția alții: „Ca să fii fotbalist, ai nevoie de tupeu!”

Campania pentru Euro 2004 a fost poate apogeul generației actuale. Ratarea calificării în ultimele secunde la Copenhaga a cântărit enorm. Următoarele preliminarii cu același Iordănescu antrenor a fost poate cea mai ciudată campanie a unei naționale a României. Practic, atunci au fost cele mai mari chefuri cu Mutu în rol de „băiat rău” care dădea tonul la distracții.

Convocarea și scandalul
Aproape fiecare convocare însemna un nou scandal. Episodul Laura Andreșan, escapada de la Flora, când Mutu a fugit noaptea din hotelul craiovean în care se afla delegația tricoloră, charterele pe care Mutu și ceilalți le închiriau pentru a petrece în Timișoara sau alte orașe din țară, bețiile din cantonamentul de la Izvorani constituie episoade despre care presa vremii a relatat. Mutu era într-o formă de invidiat și marca aproape la fiecare meci, dar asta nu însemna că măcar atunci când era

„Tupeul este marea lui calitate”. Așa obișnuiesc să spună cei care pretind că îl cunosc bine. De fapt, era calitate, pentru că acum această caracteristică i-ar putea aduce decăderea, după ce tot ceea ce realizat până acum a fost făcut pe fundamentul acestei îndrăzneli nebune.

I-a înfruntat pe aproape toți antrenorii pe care i-a avut de la Dobrin până la Mourinho, și-a sfidat deopotrivă coechipierii și adversarii. S-a plasat undeva în centrul universului fotbalistic și a pretins ca absolut toată lumea să se raporteze la el, să graviteze în jurul lui. „Diamant”, „Briliant”, „Il Fenomeno”, „Adiță” sau „Adișor”. Un copil mare, șmecher și răsfățat, care nu a cunoscut și nu și-a recunoscut limitele. S-a bazat foarte mult pe talentul său incontestabil, pe calitățile fizice native și a fost parcă prea ignorant. Putea, e cert, să realizeze infinit mai mult. A ajuns foarte repede sus, nu l-a interesat dacă se menține, s-a aruncat în viața de noapte a Londrei, a avut puterea să revină, s-a căsătorit și s-a recăsătorit și, în ciuda banilor câștigați în toată cariera, este falit dacă decizia TAS va fi aplicată. Are copii, a fost, poate mai este idol și, când toți îl așteptau pe adevăratul Mutu, mai matur, mai responsabil, Adrian s-a întors la cluburi de noapte, total pe lângă ce ar putea el să fa

Plecarea lui Ranieri și venirea lui Mourinho la Chelsea a însemnat începutul sfârșitului pentru român. Scandalul drogurilor a fost dat publicității cu acordul și se pare la cererea portughezului. „The Special One” știa de controalele făcute și mai ales de faptul că Mutu fusese depistat pozitiv. În ciuda faptului că se știa vinovat, Mutu s-a lansat într-o serie de acuze fără precedent la adresa lui Mourinho în presa din România, acuzându-l pe portughez că are ce are cu românii în general și cu el în special, că nu îl lasă la lot. De ca și cum absențele repetate de la antrenamentele lui Chelsea nu îi erau de ajuns, lui Mourinho i-au ajuns la urechi și toate aceste declarații. L-a așteptat să se întoarcă la Chelsea, i-a spus că i-a iertat multe, dar că minciuna și faptul că i-a stricat imaginea e prea mult. De aici i se trage practic lui Mutu întreg scandalul cu Chelsea pentru care ar putea fi obligat să plătească mai mult decât a reușit să adune în întreaga carieră. Ca și în multe alte cazuri, Mutu le-a spus coechipierilor și

La Chelsea nu a avut nicio problemă în a se împrieteni cu „greii” vestiarului pe care de altfel i-a și adus în repetate rânduri în România. Sugestiv despre ce făcea românul în vestiarul englez este episodul povestit de Jimmy Floyd Hasselbaink în cartea sa autobiografică. Este vorba despre momentul în care Abramovici a intrat în vestiarul englezilor după victoria cu Monaco și a fost întâmpinat de Mutu, care, culmea, nu avusese drept de joc, cu întrebarea atât de obișnuită la noi: „Când ne dai banii?”. Miliardarul rus, despre care se spunea că ar fi avut o slăbiciune pentru român și datorită fiului său care era fan Mutu, a reacționat neașteptat pentru ceea ce se întâmplă de obicei la Chelsea și a plătit câte 20.000 de punds. Culmea că, din cauza acestei povestiri relatate în carte, federația engleză a deschis o anchetă, sistemul și modalitatea de premiere fiind foarte stricte și atent monitorizate.

VEZI AICI SI CELELALTE NOUĂ‚ ÎNTÂMPLARI INCREDIBILE

Cele mai simple soluții sunt ascunse în spatele celor mai complicate scenarii, al polemicilor îndelungi și al discursurilor formale. De ani întregi, dacă vrei să „te scoți” într-o dezbatere televizată sau nu, ridici afectat problema tinerilor, a juniorilor, a condițiilor precare și a posturii delicate în care sunt puși din ce în ce mai puținii antrenori de la copii. Oriunde ai fi, se face liniște, se dă aprobator din cap, se ridică din umeri, după care toți ne revenim din momentul de reculegere și începem: Gigi, Cristi, ofsaid, blat, convocare, dezastru, isterie. De la ultimul jurnalist până la primul conducător. E o temă ambiguă și generală la fel ca „încălzirea globală” și soarta „balenelor orca”. Pe toată lumea interesează, dar nimeni nu face nimic.

La o zi după dezastrul de la Belgrad, Răzvan Lucescu avea glasul unui om trist. Un astfel de rezultat nu e unul pentru care să poți folosi sintagme gen „analize la cald” sau „la rece”. E genul de înfrângere care te va urmări ca antrenor și ca echipă mereu.

E un rezultat la care, ca antrenor, nu te gândești nici în cele mai negre vise…
Da. E un scor pe care nu mă gândeam vreodată că o echipă a mea îl poate înregistra. E dureros, e trist, dar din păcate e real.
Cum de a fost posibilă o asemenea evoluție?
Greu, foarte greu de spus. Adică, mai corect spus, e greu să găsești o explicație, mai ales după o perioadă bună în care eram convins că suntem pe drumul cel bun. Mă refer la precedentele patru întâlniri, la felul cum au fost jucătorii, la concentrare, la atitudine, aspecte pe care eu am insistat atât. Imediat după meci eram tentat să zic că s-a distrus tot ce se construise în perioada aceea, dar sunt conștient că nu am voie să gândesc așa.

Înaintea umilinței de la Belgrad, Steaua și Dinamo versus antrenorii italieni și chiar împotriva propriilor fani era cel mai actual subiect din fotbalul românesc. În privința războiului cu fanii nu sunt prea multe de comentat, totul fiind pe cât de inutil pe atât de imposibil de stabilit un învingător, pentru că e clar că toată lumea pierde. Tema tehnicienilor veniți din Italia poate și trebuie să fie dezbătută.

Sâmbătă, în noaptea aia tâmpită, cum a numit-o el, Răzvan a stat la casă și a așteptat nota de plată. Pentru consumația de marți a lui Mutu și Cristea din cluburi, pentru toți anii în care generația asta își închiria chartere să meargă la femei în săptămânile de convocare, pentru șprițurile federale care însoțeau fiecare acțiune a lotului, pentru ignoranța,

Conferința asta a lui Becali cu care ne-am trezit peste noapte seamănă izbitor cu scena balconului de la CC din 21 decembrie 89, când Ceaușescu a apărut în fața mulțimii pentru a  promite portocale și pensii. Patronul Stelei e speriat. Se vede, se simte… A scăpat lucrurile de sub control și încearcă stângaci să reacționeze.  Abonamentele de 1 leu… Prea târziu. Nu mai e

Fanatikul lui Ivanovici a aruncat bomba. Scandal la Timișoara. Cu Alexa, cu pariuri, cu mafie, cu meci suspect, evoluție dubioasă… Același scenariu de zi cu zi cu alți actori. Scandal.

În paralel, pe Realitatea era conferința de presă a Hertei Müller, laureată cu Premiul Nobel pentru Literatură. La fumoarul comun cu Gândul e un televizor pe care colegii de la cel mai quality cotidian din presă – părere personală – îl lasă mereu pe știri. Am rezistat tentației de a-l auzi pe Iancu și o altă poveste ciudățică în care UEFA e pe post de Hector Poirot și TAS-ul e Colombo.

Policier, cum ar veni. Am urmărit conferința de presă a unei doamne care vorbea despre viață, succes și bucurie necosmetizată. „Nu îmi vine să cred că am câștigat…”. O româncă alungată de comunism înainte de ’89, dar fără mari legături cu sportul. Cu greu i-am găsit în „Dilema Veche” o declarație în care spunea că tensiunea din fotbal o sperie. O poveste de succes care ne-a plăcut: „Cum a fost Obama pe 16 când a câștigat alegerile, de ce nu ar citi iubitorii de sport despre o compatrioată campioană? Mai ales în anul când nu am avut nicio medalie de aur…”.

Nu ne-am materializat raționamentul că liniștea redacției a fost spartă de „Avem aur la sabie!”. În timpul ședinței, Andru avertizase că șansele sunt mici, dar Rareș, Florin, Tiberiu și Cosmin i-au întors dramatic pe italieni și i-au bătut: 45-44. Ne-am mutat atenția pentru handbal, unde HCM-ul lui Popescu și Toma au făcut minuni și au învins Montpellie

44 la sută acela al Stelei din sondaje nu mai are nicio valoare. Nici 16-le lui Dinamo… În România, fotbalul se joacă în spatele porților închise. E cel mai simplu să iei decizii facile. Să tratezi cu paliative și de ochii lumii situații care ar necesita mai multă atenție și mai multă responsabilitate. Suspendarea stadioanelor nu rezolvă nimic. De etape bune, Copos, Borcea,

Stoichiță nu are încă timp să semneze și pleacă pe cărări de munte în căutarea pregătirii pierdute. Andone, în schimb, vrea să vină la București, să preia Dinamo, dar e prizonierul propriului contract în Emirate, betonat de clauze solide. Aici se termină știrea și fotbalul. Ce urmează?

Își trage nasul parcă mereu răcit, are un fel special de a spune „dragă” și o privire aparte care disecă și e absentă în egală măsură. Cornel Dinu este unul dintre personajele fără de care fotbalul românesc, cel vorbit, nu jucat, ar fi altfel. Și mai urât decât e acum! „Procurorul” îi dă savoare. Cu expresiile lui alambicate, cu trimiterile lui Tapae atunci când vine

Răzvan Lucescu nu începe deloc așa cum și-ar fi dorit săptămâna ultimei acțiuni oficiale a naționalei României din 2009. Planurile sale sunt date peste cap din cauză că trei dintre fotbaliștii pe care se baza pentru „dubla” cu Serbia și Insulele Feroe au mari probleme. Săpunaru, Codrea și Nicoliță nu vor putea veni la lot.
Bănel ar fi trebuit să constituie noutatea lui Lucescu jr pentru meciul cu Serbia. Selecționerul îi făcuse loc în planurile sale stelistului nu numai în lot, ci și în primul unsprezece. Sâmbătă, Lucescu a mers la antrenamentul Stelei și a discutat cu Stoichiță, Panduru, dar și cu jucătorul. Întrucât mijlocașul stelist acuza dureri, s-a hotărât de comun acord ca el să nu fie forțat pentru meciul Stelei care a avut loc ieri împotriva Gloriei Bistrița. Ieri, Bănel a fost consultat de medicul naționalei, Pompiliu Popescu, și rezultatul nu a fost deloc îmbucurător, stelistului fiindu-i recomandat repaus total. „Nu am vrea să forțeze. Știm că el își dorește enorm la echipa națională, dar nu trebuie ignorat faptul că avem mare nevoie de el în campionat, dar mai ales în Europa League”, a fost mesajul oficialilor steliști. Răzvan Lucescu a decis aseară târziu că nu are rost să-l forțeze pe stelist.

După Zenga și Bergodi, Bonetti este al treilea fost mare jucător din Italia care părăsește fotbalul românesc după certuri cu oficialii

Îndepărtarea lui Bonetti de la Dinamo după un scandal la fel de mare ca și acela prilejuit de concedierea lui Bergodi de la Steaua spune multe despre situația actuală din fotbalul românesc. Conducători care nu acceptă antrenori cu personalitate, care nu au răbdare, viziune și strategie. Întâlnirea a două civilizații a dus inevitabil la un conflict deschis, după ce exponentul tehnicienilor italieni în România, Walter Zenga, a plecat atât din Ghencea, cât și din „Ștefan cel Mare” după diferende clare cu conducerile celor două echipe, cosmetizate însă în declarații diplomatice.
Ceea ce au făcut Bergodi și Bonetti în decurs de câteva săptămâni nu a îndrăznit să facă niciun tehnician român. Italienii i-au înfruntat pe doi dintre cei mai vocali și mai imprevizibili oameni din fotbalul românesc: Gigi Becali și Cristi Borcea. Asta i-a costat postul, dar mai mult se poate vorbi și despre apusul unei ere: cea a italienilor în fotbalul românesc. La ora asta, Napoli la Astra reprezintă „ultimul mohican” de origine italiană

Amici de glume, de ignoranțe, de aroganțe, dar și de agramatisme, Gigi Becali și Vasile Turcu sunt, vor sau nu vor, solidari și în fața corului de contestări. Și unul și celălalt se credeau intangibili și infailibili, dar acum se consolează reciproc, surprinși și, orice ar spune ei, speriați în fața furiei fanilor. În Ghencea și în „Ștefan cel Mare”, puținii suporteri

Bonetti are răbdarea limitată. Italianul a ieșit la atac și i-a răspuns lui Borcea în public. Direct și fără menajamente. Conflictul italiano-dinamovist e mult mai la vedere și mult mai complicat decât cel becalo-italian. E treaba lor cum își rezolvă problemele, deși tonul lătrat și declarațiile isterice poluează sonor și nu numai atmosfera din fotbalul românesc.

Chiar prefer să îl văd pe Borcea răgușind ca suporter decât să îi aud declarațiile războinice. Imaginile prezentate aseară de Pro TV rămân și ele memorabile, la fel cum nu vom uita prea curând instantaneul cu MM sărutându-i mâna lui Varga.

Un gest ca acela făcut marți seara de managerul Urziceniului după ce Varga a egalat rămâne întipărit. E despre fotbal, despre joc, despre pasiune, despre nebunia frumoasă a acestui sport. Odată cu sprintul făcut pentru a-i pupa mâna celui care a înscris, MM și-a câștigat dreptul de a nu-i mai fi aruncat în față ca argument în discuție pumnul dat câteva trepte mai sus unui suporter, acum mulți ani, când era oficial la Steaua. Un telefon e firesc și subiectul e de așa natură încât se trece peste bariera impusă de obicei de managerul Unirii:”Trimite întrebările pe mail”.

De unde acest gest?
Ce? Că i-am pupat mâna lui Varga? E vreo poză?

Pe prima pagină la noi.
Mamă, să vezi acum…Nu știu…Nu am realizat ce fac. Dacă te uiți la mine, eu nu mă prea bucur la goluri. Decât la 3 sau 4-0. Mereu mi-e teamă că mă bucur prea devreme și mi-e frică să nu se întâmple ceva.

Și acum?
Se acumulase o tensiune uriașă. Îmi ziceam că această competiție e atât de puternică încât nu o să luăm niciun punct și nu o

Ca orice început, relația Copos – Stache pare soluția ideală pentru Rapid: conducători cu spirit giuleștean, stadion nou și echipă care să se bată la titlu.La finalul discuției cu Lutz Stache, George Copos se arăta satisfăcut de rezultatul acestei întâlniri și preconiza că, din noiembrie, investitorul german ar putea prelua Rapidul.

Domnule Copos, iar vă retrageți?
Rapid înseamnă enorm prntru mine și va însemna mereu, dar la momentul actual nu mai am energia și entuziasmul să continui. Mi-am făcut datoria față de acest club. Am investit bani, peste 30 de milioane de euro, și mult suflet, dar am avut satisfacții extraordinare. Am luat două titluri, Cupe, Supercupe, am jucat un sfert de finală în Cupa UEFA. A venit momentul să las pe altcineva.

Giuleștiul are exuberanța caracteristică și farmecul vieții, în timp ce Stache vine cu rigurozitate și organizare. Cea mai interesantă încrucișare din fotbalul românesc este pe cale să se înfăptuiască. Un Rapid altoit. Latino-saxon.

Dincolo de meciul Urziceniului de diseară, de recidiva accidentării lui Tănase, de supărarea cumva justificată a lui Borcea ori de Rapidul renăscut, din ziarul de azi putem afla ce înseamnă ideea de sport în stare pură.

Timișorenii au intrat pe teren la meciul de sâmbătă seara având peste echipamentul de joc tricouri inscripționate cu  mesajul „Nu citiți ProSport!” pe față și „ProSport, ziar mincinos” pe spate. În primul rând, politicos este să mulțumim pentru expunerea oferită. Cu toate că noi spunem că mai potrivit ar fi fost un semn de întrebare după „Nu citiți ProSport”. Un

Europa încearcă să controleze xenofobia și rasismul. ProSport de ieri a prezentat o întreagă listă de simboluri interzise. Să fim onești, mai avem mult până acolo!

Strict fotbalistic despre Steaua nu s-a mai vorbit de foarte mult timp. Cum joacă, ce joacă, dacă joacă. Nu că meciul cu Bacăul ar fi relevant în acest sens. Nu am fost și nici nu sunt fan Stoichiță, dar mi se pare că misiunea celui supranumit cândva „Lippi” e una ingrată și că primește nedrept valul de contestări. Dintre atâția tehnicieni câți a avut Steaua în perioada

Fotbalul e frumos și pentru că, acum două săptămâni pe vremea asta, Bergodi părea antrenorul cel mai sigur de postul său, iar lui Bonetti i se numărau orele. Între timp, italianul Stelei a fost îndepărtat din Ghencea într-un mod care i-a scandalizat mai ales pe fanii Stelei, în timp ce tehnicianul dinamovist își întărește pe zi ce trece poziția. Bine, și asta e relativ, având

Cei mai mulți dintre iubitorii de fotbal și deci și dintre cititori, inclusiv ai ProSportului, sunt steliști. De obicei e ideal atunci când reușim să scriem ceea ce cumpărătorii vor să citească. Sunt momente când evenimentele o iau înaintea psihologiei maselor. Și când o privire onestă în oglindă poate releva proiecții surprinzătoare. Situația Stelei este disperată, dar

Nu el este vinovat! Toți cei care îl înjurați acum ați spus măcar o dată ceva pozitiv despre el. „Nu e de Steaua, dar măcar dă bani”, „O fi incult, însă spune lucrurilor pe nume”, „Lasă că e mai bun decât utecistu de Copos”, „Cioban, dar spontan”, și enumerarea replicilor auzite poate continua. Mai mult, „bine vă face” ăsta constituia un argument laitmotiv

Noul format al Europa League solicită atenția distributivă și are darul să te sature de fotbal. Două posturi și patru ore de meciuri pentru tot atâtea echipe românești și rezultate excelente după o primă etapă europeană nu este deloc un bilanț rău. Coeficientul de țară în fotbal continuă să reprezinte o miză, iar experiența acumulată în astfel de confruntări se