Urziceniul a făcut cât de cât față unui adversar infernal din punct de vedere fotbalistic. Dezechilibrul a fost mult mai evident decât o arată scorul. Fotbaliștii Sevillei mângâiau balonul cu atingeri fine, în timp ce ai noștri, prin entuziasm și spirit de sacrificiu, se agățau adeseori, la propriu, de Kanoute și toți ceilalți. Au rezistat 45 de minute cu șansă și dăruire,

Acum o lună, pe vremea asta, Tibi Bălan și Dacian Varga erau încă ostaticii lui Șiman în cantonamentul Sportului. Pe cât de frustrantă trebuie să fi fost toată această perioadă pentru cei doi, pe atât de importantă este această zi. Urziceniul lui Galamaz, al lui Bilașco, mai nou Paraschiv și Maftei joacă în cea mai importantă competiție. Un fapt divers într-un fotbal în

De ieri, Basarab Panduru este în mod oficial manager al Stelei. După o întâlnire în patru cu Cristiano Bergodi, Valeriu Argăseală și Renzo Rossi, fostul mijlocaș a spus: „Da, m-am întors la Steaua”. Aflat la Strasbourg, patronul europarlamentar a salutat mutarea pe care o anticipase încă de vineri.

Domnule Panduru, vă provocăm la prima discuție din calitate de oficial stelist. Un sentiment deosebit?
Eu nu prea sunt o fire exuberantă. Sărbătoresc rar și acum ce să sărbătoresc? Munca? Bine, că îmi place sau așa zic eu acum, că o să îmi placă tot ce o să fac. Și zic eu că mă pricep. Dacă nu o să îmi placă sau nu o să mă pricep, o să plec, dar deocamdată abia am venit.

Promisiunea lui Panduru vine într-un moment în care toți, de la ultimul îngrijitor de la Steaua și până la cel mai influent om în club, se gândeau că finalitatea cooptări în staff va fi înlocuirea lui Bergodi. Imprevizibil, direct și nonșalant, Panduru a surprins o dată în plus cu o rupere de ritm.„Niciodată nu îi voi urma lui Bergodi ca antrenor”. Și va face asta

Pagaia de legendă a lui Ivan a rămas blocată în mlaștina din sportul românesc. Patzaichin a naufragiat, la fel cum Hagi fusese faultat, cum Năstase a fost pasat sau Nadia împinsă de pe bârnă. Învingători prin definiție în sporturile prin care au reprezentat România, s-au recunoscut pe rând învinși de sistem, după ce s-au retras și după ce i-am uitat.

Nu ați mai fost de mult timp pe un stadion…
Da, e adevărat. De un an și jumătate cred. Mă gândeam și ieri (n.r. – miercuri) că parcă nu mai e același fior. Mi-a mai trecut pasiunea asta. Am fost pentru a-l susține pe Răzvan.

Îl susțineți acum. Atunci când era la Rapid…
E altă poveste și oricum eu l-am susținut întotdeauna.

Nu întâmplător am adus vorba de Rapid. Nu Răzvan e subiectul… La meci ați fost însoțit de un investitor neamț, Lutz Stache.
Da, e o informație corectă. Este unul dintre investitorii de origine germană care sunt interesați să discutăm despre Rapid. Nu suntem în stadiul de a vorbi încă despre o tranzacție. Acum suntem în faza auditului financiar, a auditului fiscal.

Șocul nu a fost incursiunea printre Evra și Escude și nici evoluția curajoasă din meciul cu Austria. Pentru el, greul abia acum începe. Nu mai este blondul ăla de la Brașov, cu evoluții constant bune și cu sclipiri în meciuri tari. Un mijlocaș remarcat de oamenii de fotbal cu ochi la fotbaliști. Acum este deja titular la echipa națională, curtat intens de Steaua și Dinamo.

La tribuna zero a stadionului din Ghencea, un suporter tricolor cu tricou și tot arsenalul mânuie un BlackBerry ultimul răcnet: „Ia uite, mă, Suedia a dat gol în minutul 90″. Noua generație de suporteri e puțin numeroasă, apatică și indiferentă. Naționala aproape că nu mai interesează pe nimeni. Ghencea arată ca la un meci al Stelei cu Gloria Bistrița. Indicațiile antrenorilor

Egalul din Franța a împărțit România fotbalistică. Există voci, nu puține și suficient de puternice, care nu ezită chiar să critice vehement naționala lui Răzvan Lucescu.

Adrian Mititelu și Gigi Becali au lansat o serie de atacuri la adresa felului în care România a abordat meciul sâmbătă seara. Lor li s-a adăugat și patronul Timișoarei, care, chiar dacă l-a menajat pe selecționer, a contestat titularizarea unora dintre tricolori. Răzvan Lucescu s-a arătat dezamăgit de corul contestatarilor. A încercat să îi ignore, dar numeroasele telefoane primite prin care era informat de reacțiile oamenilor de fotbal l-au afectat.

Pe „Stade de France”, România a câștigat o echipă, un grup. Am arătat că vrem, că ne pasă. Într-un meci în care singura noastră șansă era să ne agățăm de adversar și să încercăm să ne depășim limitele, asta am făcut.

Uitându-te la meci era aproape imposibil să nu te întrebi: „Merităm să luăm locul francezilor la Mondialul 2012?”. Obiectiv, răspunsul nu poate fi decât unul singur. Nu acum. Dar cu această stare de spirit, cu un nucleu de jucători se poate construi. Important este că noua Românie are continuitate ca atitudine și chiar ca rezultate. Că exprimarea e uneori greoaie, că suntem în multe momente ale jocului rudimentari… De asta scrie Lipovan. Eu privesc jumătatea plină.

Realist vorbind, calificarea la Mondiale rămâne un vis îndepărtat indiferent de cum se va termina meciul de la Paris. Faptul că Lucescu și odată cu el jucătorii s-au încumetat să dezvăluie că vor să forțeze destinul e îmbucurător pentru cei care au rămas aproape de ideea de echipă națională. E clar însă că dezinvoltura cu care au vorbit despre o victorie pe Stade de France

Antrenorii de aur olimpic se chinuie la propriu pe niște salarii mizere, uitați în câte un colț de sală sau pe malul unui lac. Ne amintim – cu noi, jurnaliștii, în frunte – ciclic de ei din patru în patru, ca și cum ar fi niște ani bisecți. Secția sau secta tehnicienilor care pregătesc în condiții de doi bani sportivi de excepție și care își trăiesc modest gloria efemeră la

Anunțul împăcării lui Mutu cu frații Becali aproape că a eclipsat vestea că vedeta naționalei nu va juca împotriva Franței. Poate și pentru că forfaitul său se întrevedea încă de la începutul săptămânii. Când ai o datorie de 17 milioane pe cap și când vezi că nu e deloc de glumă cu asta, aproape că ai o scuză dacă nu îți stă mintea la fotbal. Cu toate acestea, Adrian

Placa aceea cu presa care face interesele unui club sau altul și care înaintea unui joc important creează atmosferă intenționat am auzit-o de nenumărate ori. Inclusiv din partea lui Borcea. Ceea ce se întâmplă acum și modul în care unii conducători de club, cu el în frunte, tensionează naționala înaintea meciului cu Franța arată micimea oamenilor din fotbalul românesc și lipsa

Unul dintre cele mai importante posturi ale naționalei în meciul de sâmbătă, cu Franța, se anunță a fi cel de portar. Experiența precedentelor bătălii pe tărâm francez ne avertizează că sâmbătă va fi mult de lucru în careul tricolorilor. De data aceasta, postul pare a fi acoperit: Daniel Coman este cel mai bun portar din țară la capitolul „centrări”.

Înlocuirea lui Daniel Coman în meciul pe care FC Brașov l-a disputat vineri cu Internațional Curtea de Argeș a neliniștit conducerea tehnică a naționalei. Titularul postului de portar după accidentarea lui Lobonț constituie o piesă cât se poate de importantă pentru Răzvan Lucescu.

Mutu a revenit în România prima oară după ce TAS a dat o decizie mai mult decât drastică în ceea ce îl privește, aceea că trebuie să plătească 17 milioane de euro englezilor de la Chelsea. Parcă mai trist decât de obicei, Adi a vorbit la aeroport, dar nu a apărut pe terenul de antrenament. E apt medical? Poate din punct de vedere psihic? Va juca sau nu cu Franța?

Afectat de această decizie a TAS, Mutu s-a schimbat mult în ultimul timp. Potrivit apropiaților, exuberantul fotbalist de altădată este mult mai gânditor și mai preocupat de situația sa. Înainte și după meciul cu Ungaria s-a discutat foarte mult pe marginea faptului că Adi nu ar mai vrea să joace pentru România. Chiar și acum, înaintea reunirii de ieri, au fost voci care au vorbit despre un eventual forfait pentru Franța și Austria, dar sosirea sa ieri la aeroport a diminuat rumoarea.

Răzvan Lucescu este unul dintre puținii, dacă nu singurul român care crede cu convingere că aceasta e cea mai importantă săptămână a fotbalului românesc. În momentul învestirii lui Răzvan la Casa Fotbalului, ProSport s-a inspirat din cotidianul catalan „Sport”, care la rândul lui făcuse o paralelă între președintele american Barak Obama și tehnicianul Barcei, Josep

Și de aceea e frumos fotbalul. Acum câteva luni, Tamaș sărbătorea „Ballantine”s Day”, iar acum câteva zile Bonetti era cel mai hulit antrenor care a pus vreodată piciorul în sectorul 1. Dinamo s-a transformat miraculos, ca în povești, din potaie în ogar afgan. Peste noapte, adică în numai o săptămână.

Dinamo s-a calificat ireal, redescoperindu-și spiritul și reînviind pur și simplu după ce a scris istorie în Europa. Nicio formație nu a reușit să răstoarne de această manieră soarta calificării. Patru echipe în grupele Europa League plus Unirea în Ligă. Dinamo este purtătoarea de drapel a unui fotbal care are capacitatea să renască incredibil. 

În cei 52 de ani care au trecut de la prima participare postbelică a românilor în cupele europene, o singură dată s-a întâmplat ca o echipă din țara noastră să-și înfrunte destinul potrivnic și să izbutească să se califice, deși pierduse la trei goluri în tur: Sportul Studențesc. Exemplul alb-negrilor trebuie să îi ghideze azi pe dinamoviști.

Pe 4 noiembrie 1987, în manșa secundă a turului II din Cupa UEFA, Sportul Studențesc făcea vâlvă în întreaga Europă reușind să-i elimine la lovituri de departajare pe danezii de la IF Bröndby, după ce, în prima manșă, pierduse cu 0-3. Nordicii, cu o formație înțesată de vedete (opt dintre fotbaliștii acelei echipe aveau să devină campioni continentali cu Danemarca la Euro 1992), i-au tratat cu infatuare pe „studenți”.

Chiar credeam sincer că, nebăgată în seamă, Dinamo cu Bonetti pe bancă va reuși un sezon mult peste așteptări și deci și peste cel precedent. Sincopele cu Internațional Curtea de Argeș, dar mai ales cu Slovan Liberec în tur au redus la minim semnele de revenire pe care Dinamo le dădea.

După ce l-a luat pe Tănase, Gigi Becali mai vrea să dea o lovitură: Florin Costea. Sătul de achizițiile de no-name-uri din străinătate și în plină politică de diminuare a salariilor, patronul stelist încearcă să construiască o nouă Steaua. Cei doi fotbaliști amintiți mai sus reprezintă tot ce a dat provincia mai bun în ultimul timp. Tătărușanu ori Szekely reprezintă

Singurul italian care a antrenat și Steaua, și Dinamo a plecat din România după un meci direct disputat în Ghencea. Revenise ca adversar la echipa unde a trăit cele mai mari satisfacții. Acum Walter Zenga are deja vechime în Serie A, dar urmărește atent tot ceea ce se întâmplă în campionatul românesc. La o zi după ce a câștigat primul meci ca antrenor al lui Palermo, a acceptat să prefațeze pentru cititorii ProSport cel mai italian duel din derby.

Ați bătut Napoli la primul meci cu Palermo, dar Goian a fost rezervă.

Vineri am publicat portretul robot al huliganului român: provine din familii bune, are studii superioare și spirit gregar. Dar modelul de fan? Poate fi chiar ea.

Imaginile de la meciul cu Slovan sunt proaspete. Și rănile la fel. Terapie prin fotbal. De asta avea nevoie Dinamo acum pentru a nu rata definitiv un sezon ce abia a început, dar cu greu se putea găsi un adversar mai incomod.

„Fotbalul nu e război, dar avem nevoie de strategie”. E o variantă de discurs cu care pe vremuri antrenorul Dinu e posibil să își fi mobilizat echipa. Mai ales într-o zi de 23 august. Mai ales înaintea unui meci cu un adversar împotriva căruia la un moment dat a întors armele, servind interesele rivalilor de-o viață.

Dinamo – CFR nu e Dinamo- Steaua – răbdare o etapă! – dar e o confruntare intrată în legendă prin multiplele discuții stârnite atât înaintea, cât mai ales după meciurile directe din „Ștefan cel Mare”. Mulți spun că
începutul sfârșitului, cu apogeul atins joia tre

Discuția despre arbitraj a absorbit reacțiile de după Poli și conversațiile despre meciurile de azi ale Stelei, CFR-ului, Vasluiului sau cele ale dinamoviștilor. Ca la noi, la nimeni. Compromisul e lege și e veșnic în fotbalul românesc. Huzu e efemer. Dar demn. A plecat în numele unei idei.

Chiar și polul vestului, arogat din România, tot în est rămâne. Poli a fost depășită net de o formație normală din campionatul Germaniei. Chiar și așa, alte mișcări, alte preluări, alte execuții. HD. High Dribling sau Hleb Definition.

Dinamo, Steaua și Rapid formează o curioasă triplă alianță. Chiar dacă nu le prinde, mai ales în cazul primelor două, interpretează un rol inedit al victimelor de arbitraj. Călăii, CFR Cluj și Unirea Urziceni, nu erau nici la stadiul de proiect atunci când mini-granzii de azi făceau legea în fotbalul românesc.

Răzvan Lucescu era ieri mai degrabă preocupat, la nici două zile după victoria din meciul amcial cu Ungaria și la trei săptămâni și o zi înaintea partidei cu Franța, decisive pentru soarta calificării la Mondiale. Asta, în ciuda rezultatului pozitiv din Ungaria și a faptului că obținuse al doilea succes în deplasare cu 1-0 ca antrenor al naționalei. Ieri, când s-a întâlnit cu ProSport, Răzvan avusese o ședință cu stafful naționalei și se pregătea pentru un final de săptămână în familie.

Rapidiștii l-au privit dintotdeauna pe Arman ca fiind fratele mai mic. De unde or fi știut ei că gemeni erau și atunci? Ideea e că era Karamyan alălalt… Cel care nu era fundaș stânga și care trebuia să fie acceptat la pachet cu Artiom. Sau Artavazd. Sau cum l-o fi chemând. Ideea e că acest Karamyan a fost mai mult rezervă în Giulești. Căra mingi și nu era băgat în seamă

Reîntoarcerea fanilor pe stadion reprezintă cea mai bună veste dintr-o vară ciudată și săracă. Fotbalul este și el în criză. Una cumulată. Din punct de vedere financiar, de imagine și al resurselor. Primul meci oficial al sezonului intern a adus un scandal imens și justificat din punct de vedere al Unirii și dezamăgirea unui Giulești dezolant. Fără public și cu un gazon ars,

Într-un interviu acordat cotidianului ProSport, Dumitru Dragomir a declarat că o singură dată s-a temut că o să piardă postul de conducere al Ligii Profesioniste de Fotbal. Totul s-a întâmplat în 1998, când Mircea Sandu l-a reclamat pe președintele LPF pentru antisemitism. Află mai multe despre relația dintre cei doi și cum poate face față Dragomir controverselor din fotbal din interviul de mai jos.

Scena e una de film. Cu un comportament studiat, Dragomir și Vali Alexandru discută despre activitatea Ligii.

Primul a fost în concediu „la balene”, al doilea îl updatează. „Ne scuzați că vorbim de față cu voi, dar începe campionatul…”. Dragomir gesticulează teatral și accentuează la un moment dat când i se prezintă un dosar… „Am vorbit cu Argăseală…”, îl informase Alexandru: „Și ce dacă e Steaua, bă? Regulamentul e același pentru toți!”, spune Dragomir, bătând peste o carte mirosind a tipar: „E nou… abia a ieșit! După asta vom judeca! Vezi că e un paragraf aici… Trebuie tu să te sesizezi în calitate de secretar al Ligii”, mai spune imperativ șeful Ligii. Discuția curge apoi liber… Personajul din fața noastră oferă timp de două ore un spectacol de actorie. Îl și ajută ținuta. Abia întors de la mare, e îmbrăcat tot în alb… Ca tot românul care vrea să își evidențieze bronzul.

Ujpest – Steaua trebuie să rămână un meci de fotbal. Bannerul inconștient afișat de o ceată de teribiliști din Ghencea nu poate să aprindă vâlvâtaia unui conflict artificial, stins atât de impresionant cu lacrimile vărsate astă-iarnă de unguri și români pentru handbalistul Marian Cozma. „Tema uscăturilor” despre care vorbea cutremurător Petre Cozma revine în actualitate.

Într-un clasament al jocurilor de pregătire, Dinamo e la retrogradare. Bonetti nu a reușit să impresioneze deloc, și perspectiva amicalului de lux cu Porto nu îl lasă deloc să spere pe italian. Precedentul Vigo și experiențele trecutului în „Ștefan cel Mare” alimentează tentația unui scenariu în care alt antrenor ar veni să conducă trupa dinamovistă în campionat. Chiar pe

Cele mai iubite echipe din România, cea națională și cea a Stelei, sunt în plin proces de rebranduire. Termenul e în vogă și se aplică perfect. Lucescu junior și Bergodi sunt antrenorii veniți să aducă o nouă imagine.

La Casa Fotbalului și în Ghencea se simte schimbarea. Atât unul, cât și celălalt au adus alte metode, și asta se simte. La inițiativa lui Răzvan, cei doi au stat prima oară față în față, discutând liniștiți. Până acum doar se salutaseră la finalul meciurilor în care au fost adversari. Întâlnirea, la care a mai fost prezent și secundul tricolorilor, Bogdan Stelea, a avut loc la o cunoscută terasă bucureșteană. La sfârșitul discuției, cei doi au constatat ceea ce auziseră unul despre celălalt doar prin intermediari: au aceeași viziune despre fotbal.

Întâlnirea dintre Răzvan Lucescu și Cristiano Bergodi face parte din firescul acela al nostru. Normalul pe care trebuie să îl salutăm. Steaua și naționala au fost mai mereu entități separate. O ciudată și inexplicabilă rivalitate între două echipe care nu se bat niciodată una cu cealaltă pentru nimic. Din contră, ar trebui să se susțină. Cu atât mai dubioasă această