Rednic este ținta predilectă a acționarilor dinamoviști. Trag în el din toate pozițiile. Mai ales, Vasile Turcu…E absolut jenant ce se întâmplă. Turcu este barometrul situației de criză din „Ștefan cel Mare”. Trecerea lui de la efuziunea lui „dom pofesor” la „să ne mai lase în pace” definește perfect ce e acolo. La fel cum este și atitudinea împăciuitoare pe care o

Mihai Roman, ultimul dintre tricolori, a venit în cantonamentul de la Mogoșoaia imediat după ce a îngropat visul de titlu al dinamoviștilor.

„Ezit în privința unui singur jucător… Nu știu dacă să îl convoc și pe Mihai (n.r. – Roman)”, îi spunea lui Dinu Gheorghe, înaintea meciului cu Dinamo, Răzvan Lucescu, antrenorul Brașovului și selecționerul României.

Domnișoarele înainte… Chiar dacă ar fi luat Steaua campionatul… Și dacă Dinamo ar fi fost încă în cărți… Indiferent de Turcu, Borcea ori MM… Performanța Soranei Cîrstea la Roland Garros este extraordinară și merită subliniată. Serioasă, concentrată, grațioasă și expresivă. Tenisul Soranei a impresionat, iar victoria împotriva Jelenei Jancovici (cap de serie numărul

Derapajele de limbaj reapar într-un final tensionat. Jignirile aruncate cu foarte multă ușurință umbresc realizările unor oameni, care din abili devin isterici. Campionatul nu se decide în funcție de cine urlă mai tare, nici măcar în funcție de freză, siluetă ori aspect fizic. Fără excepție, cei care se leagă de asta și își bazează discursul pe statut, condiție socială ori

Ideea materialului vine din ineditul situației. Răzvan Lucescu ajunge azi în București ca antrenor al Brașovului. Mâine va fi pe bancă la Dinamo-FC Brașov, iar luni va conduce prima acțiune a naționalei, ca selecționer.
Duminică seara la începutul meciului în drumul său spre banca tehnică își va saluta probabil adversarii, dar la final îi va chema pe Marius Niculae și Dănciulescu la el și le va spune: „Ne vedem mâine la lot”. Potrivit apropiaților, Răzvan își împarte timpul între discuțiile cu colaboratorii săi de la Brașov înaintea meciului cu Dinamo și cele cu Dan Apolzan. „Mă gândesc la jocul cu Dinamo… Vreau să îi bat pentru mine și pentru nimeni altcineva. Și pe ei, și pe Timișoara. Nu mă interesează calcule sau altceva. Lituania? Sunt cu mintea și acolo, trebuie să definitivez lotul”. Asta e ceea ce spune Lucescu junior în aceste zile.

Alexa, Galamaz, Dănănae și Apostol, surprizele lui Răzvan

Toate stadioanele sunt dezolante fără suporteri… Dar Ghencea mai mult ca oricare. Am fost la meciul acela nejucat cu Villarreal când ningea ireal. Zăpada, ca și ceața, accentuează liniștea. O dă la maximum. Atunci am trăit ceva greu de povestit. O senzație unică pe un stadion, chiar dacă nu eram și nu sunt stelist. Era atât de cald totul! Am văzut și meciuri fără spectatori

E un final demn de Agatha Cristie. Crisi Borcea ar oferi unul cu happy-end pentru Dinamo. Două victorii cu Brașovul și cu Argeșul, Timișoara să nu își recupereze punctele și să bată Urziceniul. Este încă, să recunoaștem, cel mai plauzibil.

Și totuși…Unde este crima? Discursul și acuzele se înscriu în limite ale suportabilului și au o mare doză de subliminal. Se acuză printre rânduri. Traducem noi!

1. MM Stoica și Urziceniul arată cu degetul spre Brașov pe tema arbitrului român, iar Petrescu sugerează că Timișoara nu e atât de anti-Dinamo.

În tabăra liderului există convingerea că Dinamo nu va fi oprită nici de Brașov, nici de Argeș. Dinu Gheorghe e bănuit de MM că e gata să faciliteze succesul „câinilor”, prin intermediul unor jucători pe care îi controlează.

Petrescu spune practic că Timișoara a pierdut deliberat meciurile cu Dinamo și că își va da viața duminică. Brașov și Timișoara sunt complicii lui Dinamo. Asta spune Urziceniul!

Într-un fotbal în care titlul și participantele în Liga Campionilor se pot decide prin fuziune sau absorbție nu mai miră nimic. Craiova e o echipă frumoasă. Nu neapărat de acum. E o calitate moștenită din anii 80 de pe vremea „Maximei” și în numele căreia cei care s-au tot perindat prin Bănie, deci și Mititelu acum, au cerut clemență și circumstanțe atenuante. Ceea ce se

Era prea frumos ca acest sezon să se termine fără un scandal de proporții. Nu era de ajuns faptul că, obiectiv vorbind, fotbalul jucat de pretendentele la titlu e de o calitate îndoielnică. După brichetă și valiză, ne-am trezit acum față în față cu cazul fuziunea. Becali și, odată cu el, Steaua reprezintă numitorul comun pentru toate aceste lucruri care nu au nicio legătură cu

Un antrenor extraordinar care a pregătit fără cusur meciul de „a fi sau a nu fi”. O echipă nebună, încăpățânată să creadă cu tărie în ceea ce nimeni nu vrea să recunoască: șansa la titlu. Un conducător care face treabă cu stele de Ghencea, dar și cu ciulini de Bărăgan. După minunea Clujului, și povestea Unirii e una de spus nepoților.

Un post TV care nu poate fi receptat decât de o parte a utilizatorilor de cablu alimentează frustrarea microbiștilor. E fără precedent ca meciurile care decid campioana să nu poată fi văzute de cea mai mare parte a celor interesați. Dinamo – Poli, etapa trecută, Unirea – Dinamo azi și Poli – Urziceni din runda viitoare sunt programate pe GSP TV. Play-off-ul de conjunctură din această

Steagul tricolor a fost fluturat după finala Cupei UEFA de mai mulți români. Reflectoarele au stat mai mult pe Mircea Lucescu. Firesc. El este principalul responsabil pentru această performanță. Trofeul care certifică dacă mai era nevoie că este cel mai bun antrenor român din toate timpurile. O Cupă UEFA cucerită azi are mai mult impact decât Cupele Campionilor pe care le-au cucerit

Finala din această seară este o victorie pentru întreg fotbalul românesc, înainte ca acest meci să se fi jucat. De la „Brescia romena” încoace am tot tras cu ochiul la echipele pe care le pregătea Mircea Lucescu. Am ținut și cu Inter, și cu Beșiktaș, și cu Galatasaray. Acum  știm de Jadson, de Srna, mai ales de Raț. Prin Șahtior foarte mulți români sunt în finala Cupei

Gigi Becali a luat prima decizie. „Care e mă Rusu ăla?”, l-a întrebat pe Leo Strizu. L-a identificat pe tânărul atacant de 20 de ani și l-a trimis peste gard la prima echipă. Inevitabilul s-a produs. „Io fac echipa, io fac schimbările!”. Ghencea a intrat în zodia lui „io”. Până la urmă, la echipă își poate face dreptate singur fără să riște… Fără rețineri,

„De la Foișor până-n Piața Obor, din Floreasca până-n Calea Moșilor”. Acesta e un refren binecunoscut în „Ștefan cel Mare” și nu numai. Anul acesta însă titlul se joacă de la Matache pân la Pantilimon…

Toate numele amintite mai sus reprezintă zone, cartiere, locuri din București. Numai ultimii doi sunt și portari. „Miticii ăștia”…Serios acum, am fi scris de Girocului, Lipovei sau Circumavalațiunii, dar abia dacă a învățat fotbalul românesc de Gruia.

Revenind la portari, Traian Tomescu spunea odată că nu poți câștiga titlul dacă nu ai poarta asigurată. Dinamo i-a pierdut pe Lobonț, pe Dolha și a rămas în Matache. Timișoara începe cu Pantilimon, cel mai constant portar din prima Ligă. În fața lor coechipieri, în spate public, tribune, conducători, culise. La mijloc Tudor. Singurul central dorit în mijlocul unei intifade antiarbitri. „Meciul se joacă pe teren!”. Straniu discursul mobilizator ținut de Rednic în vestiar…

Prizonier o repriză și la acest derby, fotbalul a mai ieșit un pic la lumină. „Free Football” a fost mesajul nostru îndemn. Au pozat ținând acest banner brazilianul Spadacio și columbianul Toja. Rapidistul a înțeles mai bine engleză, dar tot cu delay de o repriză. Mai bine începea meciul în minutul 45. Debutase la limita dintre hilar și amuzant cu un titlu știre de-o

Ideea „Orei de ProSport” a venit după explicația ambiguă a Ministerului Educației și după lansarea expresiei haioase pe care majoritatea elevilor de liceu nu o înțeleg: extracurricular. Ieri, în curtea Liceului „Mihai Viteazul”, din zece elevi abordați niciunul nu a putut defini cu exactitate noțiunea.

Ar fi fost culmea ca la inițiativa Jandarmeriei să ne trezim cu un derby fără suporteri. Nu că s-ar fi mirat cineva. Totuși, s-ar fi creat precedentul, iar pompierii, SMURD-ul și descarcerarea ar fi stat la pândă pentru a stabili un rezultat la masa verde. DNA-ul e deja de-al casei. Casei fotbalului…

Poli și Dinamo s-au înțeles. În săptămâna primei finale de campionat, cele două echipe aleg arbitrul. Sunt atât de multe anomalii aici încât nu știm la care să ne referim mai întâi. Despre ce vorbim când pomenim despre rivalitatea așa-zisă istorică dintre Dinamo și Timișoara? Despre o serie interminabilă de meciuri, cel puțin în campionat, în care Dinamo s-a impus nu de

Este cel mai încins final de campionat. Cauzele sunt multiple și nu țin neapărat de calitatea fotbalului, de spectacolul din teren, nici măcar de implicarea suporterilor. E și mult hazard, întrucât tragerea la sorți a făcut să avem în ultimele patru etape atâtea partide cu implicații directe. E un play-off din întâmplare!
Implicarea DNA-ului, care a dus la scandalul din arbitraj și teama de orice practici la limita regulamentului. Dispariția valizelor, a indirectelor. Frica aduce fotbalul. Poticnit pe alocuri, cu anti-derby-uri, dar mai curat ca niciodată. 13 dintre cele 18 echipe luptă pentru titlul care duce direct în Liga Campionilor, pentru poziția a doua, pentru biletele de Europa League ori pentru evitarea retrogradării. Program, pârghii colaterale, mutări gândite dinainte, chiar programarea meciurilor. Acestea sunt coordonatele unui final nebun. Prosport propune o analiză de final.

În 1989 rivalitatea dintre Steaua și Dinamo era aceeași, dacă nu mai mare. De fapt, mai mare, întrucât fotbalul românesc se cam împărțea la doi. Nu exista nimeni altcineva care să le conteste forța. O făceau pe toate fronturile între ei. Suporterii erau la fel de pătimași, dar altfel. Scandările erau altele: „Saniplast italian, bate Fordu american” era maximum de inventivitate

Țăcănitul blițurilor la fiecare gest pe care îl face vorbitorul e un zgomot pe care nu mulți oameni îl pot declanșa. „Când eram mic, eram înnebunit după momentul în care se intona imnul. Visam să ajung la echipa națională sau președinte de stat”, avea să își reamintească Răzvan la microfonul sport.ro puțin după momentul conferinței de presă. O declarație care susține perfect ideea colegului Sergiu Petre de a ilustra materialul instalării lui Răzvan. La numirea lui Guardiola la Barcelona, jurnaliștii de la Sport au făcut o paralelă cu Obama și reușita sa în cursa pentru statutul de cel mai puternic bărbat al planetei, președintele SUA. Campania „Yes, we can”…Merge și în română „Da, se poate” sau „Da, putem”. Unde nu mai pui că Răzvan vorbește mereu cu pasiune despre actualul joc al Barcei. E un adept al stilului Pep Guardiola și nu de puține ori le prezintă elevilor săi sinteze cu jocul extratereștrilor. Nu e

„În jurul vârstei de doi ani eram cu el, îmbrăcat într-un  tricou de-al lui, pe care îl schimbase la un meci internațional -parcă împotriva Elveției – pe un hol mai lung, dar îngust, acasă la noi, undeva în Balta Albă. Și el era îmbrăcat tot într-un echipament de joc adevărat și mama ne arbitra. Ascultam întâi imnul, salutam apoi suporterii imaginari care erau la meciul

În toată perioada în care Gigi Becali a fost închis, vărul său mai mare și mai cunoscut și-a asumat rolul capului de familie. Vorbea sfătos – o fi păcălit câteva gospodine care nu au auzit de fotbal și impresari – și în pilde. Omul despre care vorbim și cu care patronul Stelei a fost certat o bună bucată din timp e aproape să revină în fotbal. A condus Rapidul. Din perioada

Simpatic Massimo Pedrazzini. Serios, i-a certat pe ziariștii prezenți la conferința de presă de după Otopeni – Steaua rău de tot, asta după ce se războise cu spectatorii de pe modestul stadion Astra. Faza cu „Lăsați vrăjeala!” a fost totală. Era vorba de relația patron-antrenor și de eventualul telefon primit din partea lui Gigi Becali. Influențat de legătura fin-naș,

Argeșul continuă să joace, chiar dacă patronul este închis și împotriva lui există dovezi clare că a dat mită arbitrilor pentru a-i favoriza. O federație dintr-o țară normală probabil că ar fi decis deja retrogradarea unei echipe care a beneficiat de astfel de avantaje. Văzând felul în care joacă această formație chiar și acum în mijlocul acestui scandal, modul cum tânărul

Nu e nimeni atât de naiv încât să își închipuie că marele și singurul corupător din fotbalul românesc este Cornel Penescu și că arestarea lui a rezolvat problemele unui fotbal suferind. Să fim serioși, principalii vinovați de starea în care a ajuns fotbalul românesc sunt încă în libertate și dau declarații la emisiunile de știri. Totuși, amintindu-ne cât de vehement era

Incapabili să gestioneze situația, oamenii din fotbalul românesc continuă să contemple perplecși ce se întâmplă. Sunt depășiți de situație și privesc îngrijorați cum unul câte unul dintre cei cu care până mai deunăzi stăteau liniștiți de vorbă și puneau la cale „viitorul” sunt ridicați cu duba poliției și primesc mandate de arestare pe câte 29 de zile. Mulțumesc

Steaua și CFR se întâlnesc iar. Ca doi boxeri, campionul și challengerul, altădată în glorie, acum înglodați în datorii. Nici unii, nici ceilalți nu mai au strălucirea din vremurile de Ligă. S-au ridicat și au căzut împreună. Acum se bat iar și egalul nu ajută pe nimeni.

Federația Română a decis și a decis prost locul unde se va disputa cel mai interesant meci din sferturile de finală ale Cupei României, programt miercurea viitoare de la 20:45. Dinamo-Rapid la Pitești! Pretextul că în Cotroceni nu sunt condiții…Probabil nici pe Sportul. În caz de forță majoră trebuia să fie aleasă arena din Ghencea, oricât de aiurea pare. Până la urmă, acum

Galeria de la tribunal a lui Gigi Becali ar fi fost mult mai numeroasă dacă patronul stelist ar fi avut diplomația de a menține o relație decentă cu cei mai numeroși suporteri din România. S-ar fi simțit el mai bine, mai puternic, iar glasul său ar fi tremurat mai puțin, la fel ca și mâna de pe Biblie. În nota obișnuită, gestul său de a vorbi astfel instanței, ca și cum ar fi

Mircea Lucescu, antrenorul care stă pe buzele majorității fanilor români este în Turcia. Se află acolo cu echipa sa de club, Șahtior, pentru a pregăti finalul de campionat și sferturile Cupei UEFA.

Domnule Lucescu…
Îmi pare rău, sunt în Antalya acum și nu am văzut meciul cu Serbia. Nu ar fi corect din partea mea să comentez. Bănuiesc că despre asta doreați să mă întrebați…

Dar faptul că spectatorii v-au scandat numele la Constanța și că în sondajele site-urilor de specialitate sunteți favorit să reveniți la echipa națională îl puteți comenta?
Mă puneți într-o situație… Nu vreau să vorbesc acum despre aceste lucruri, nu e momentul.

Aceste două pagini nu ar fi existat în forma asta dacă relația Mircea Sandu – Mircea Lucescu ar fi fost măcar una decentă.

Ruptura între două dintre cele mai marcante personaje din fotbalul românesc s-a acutizat în timp. Orgoliul, încăpățânarea și alte lucruri colaterale ce țin mai degrabă de subteranele fotbalului românesc i-au făcut pe cei doi să se comporte ca în proverbul cu săbiile ce nu încap în aceeași teacă. Sandu a refuzat în mai multe rânduri să meargă pe mâna celui mai experimentat tehnician, care, deranjat, nu a ezitat să reacționeze în

Tocmai ce spusese că nu va mai avea discuții publice despre echipă… Gigi Becali nu e în stare să își țină cuvântul și să lase în seama celor pe care îi plătește să facă echipa, să critice, să comenteze. Nu e posibil să desființezi cu atâta nonșalanță un jucător sau altul. Nu în public și nu tu, un patron care trăiești public pe spinarea lui Ogăraru și ieși de

Sfertul academic poate să fie și ultimul la întâlnirea cu fotbalul. Ultimele 15 minute ale Argeșului cu Steaua au fost nebune. Dereglarea surprinzătoare a propriului sistem defensiv de către Badea prin înlocuirea lui Lăcustă, penalty-ul ratat de Ogăraru, golul lui Kapetanos, suspiciunile că scandalul Becali – Penescu a fost de fațadă și egalarea adusă de Bazzi. Steaua impusese

Din considerente ce țin de politica televiziunii care are dreptul de transmitere a meciurilor din Liga I, din acest retur, cel mai tare meci al etapei este programat vineri seara. După ce atâta timp așteptam duminica, se încearcă formarea unui alt reflex: „șocul de vineri”. Asta după ce se încercase în tur și varianta de sâmbătă.

Reacția lui Ghionea vorbește de la sine și ne face să ne resemnăm. Trebuie să se nască o nouă generație de fotbaliști pentru ca naționala să își poată redobândi locul pe care îl merită și statutul firesc. O generație de jucători și una de suporteri. Sigur că orice profesionist trebuie să prioritizeze și este obligat să își facă datoria față de clubul care îl