Pițurcă și Sandu au făcut o obsesie din a spune că presa e vinovată de tot ceea ce se întâmplă în fotbal.

Dubla amicală pe care naționala noastră a încropit-o în datele oferite de calendarul FIFA, cu Belgia (11 noiembrie, la Liege) și cu Grecia (15 noiembrie, la Altach, Austria) ridică o temă de discuție teribil de delicată. Practic, selecționerul a confirmat ceea ce știam: tricolorii refuză efectiv să mai joace pe teren propriu.

Centura rămâne acolo unde îi e locul, la Lucian Bute. Asta după un meci de 12 reprize, cu un ritm bun, impus de campionul român. Pentru noi, fiecare noapte albă de sport are ceva din poezia viselor americane din 1994. După meciul nebun de la București din vara acestui an, Lucian Bute s-a întors pe continetul american, de unde ne-a oferit o altă noapte de vis.

Ilie Stan nu încearcă să epateze cu nimic. Dialogul avut cu el ieri, în timpul emisiunii Ora de ProSport la Sport.ro, mi-a întărit această impresie. Nu s-a schimbat cu nimic de când a venit antrenor la cea mai mediatizată echipă și a ținut să precizeze din start când producătorul număra în cască: „10, 9…” Atunci mi s-a adresat repede și șoptit: „În emisiune îmi spui Ilie, îți spun Dan…”. Tradus însemna: „Am rămas același! Nu contează unde sunt antrenor!”.

Steaua și FC Vaslui au bătut și sunt în viață pentru calificarea în primăvara europeană. Rapid și-a luat adio de la orice șansă reală de a merge mai departe. Numai la noi se aplică teoria cu blestemul stadionului la debut, al pământului și alte mituri mai mult sau mai puțin literare. Polonezii nu sunt superstițioși. Ei știu să umple o arenă nouă, să facă atmosferă și să se bucure. Legia a predat aseară o lecție în primul rând în tribune. Mai departe, pe teren, Răzvan Lucescu a încercat să orchestreze o revoltă împotriva condiției.

Oțelul a avut momente bune, în care a jucat un rol important în „Teatrul Viselor”. Oamenii lui Dorinel s-au agățat de acest meci,

Unul dintre cei mai apreciați procurori DNA face afirmații care îi pun pe Dumitru Dragomir și Marian Iancu într-o lumină îndoielnică. Se vorbește despre zeci de mii de euro pretinși de șeful Ligii pentru a susține cauza Timișoarei pe lângă Mircea Sandu. Pentru a se apăra, Iancu face la rândul lui o afirmație de natură să zguduie înțelegerea dintre cei ce conduc fotbalul românesc de atâta vreme, acuzându-l pe Sandu că vrea să îl bage la apă pe Dragomir.

Suntem privilegiați. Primim în ultimul timp avertismente. Violența sălbatică izbucnește regulat pe câte un bulevard ori stadion bucureștean, la Cluj în lupte de stradă sau ca ieri-alaltăieri pe modernul stadion din Ploiești. Până acum, din fericire, nu a murit nimeni. E, mai mult ca oricând, nevoie de toleranță zero în fotbalul românesc.

Chelsea -Arsenal 3-5, Manchester United – Manchester City 1-6, Manchester United – Arsenal 8-2.

Sportul românesc doar ce a fost zguduit de o crimă petrecută într-un club, acolo unde un baschetbalist american a primit un pumn sau mai mulți care i-au produs moartea. Violența constituie din nou breaking news. De data aceasta pe un stadion. Întâmplător, unul proaspăt construit. În d

Desenele acelea de pe pieptul timișorenilor, tricourile lor albe cu dungi negre, oamenii din peluză… Toate acestea denotă spirit și înseamnă simboluri. Sufocată undeva pe axa conducătorilor, proprii și din Capitală, Timișoara continuă să respire prin istoria ei: 1921-2011.

Mircea Sandu și Dumitru Dragomir trebuie să plece! Ieri! Procurorii DNA au emis deja o rezoluție, au scris negru pe alb ce dispun și au început urmărirea penală. Vom vedea în ce măsură vor fi găsiți vinovați Sandu, Dragomir și ceilalți. Cert este că la ora actuală sunt bănuiți de fapte grave: abuz în serviciu în diferite forme și multe altele. Am citit rezoluția pe care fiecare dintre membrii Comitetului Executiv a primit-o. Am făcut-o cu ochii unui profan și am înțeles că de data aceasta au mers pre

Mâna lui Dani Coman arată teribil de urât. Imaginea din pagina întâi vorbește de la sine despre urmările unei ciocniri pe care Andrei Prepeliță ar fi putut să o evite, dacă ar fi avut mai mult discernământ. De aici începe discuția. Și de la faptul că totul s-ar fi putut

Meciul a tresărit a derby la două-trei stopuri făcute de Pancu și la devierile lui Teixeira, dar apoi și-a dat arama pe față în meleul creat de atacul urât pe care Prepeliță l-a făcut asupra lui Coman. A fost momentul în care s-a egalat raportul de forțe și asta a convenit Stelei, pentru că, până atunci, măcar în aparență Rapid lăsase impresia că stăpânește mai bine jocul.

„DNA! DNA!”. Scandarea reverberează puternic pe stadioanele Ligii I. Practic, microbistul român se agață de o instituție care a deschis o grămadă de dosare fără a finaliza vreunul – asta e altă discuție -, pentru ca fenomenul fotbal să devină într-un final unul salubru. Operăm cu evidențe și cu lucruri cât se poate de clare.

Hențul pe care Sergiu Costin l-a comis în careu nu m-a enervat mai mult decât protestele de după penalty-ul comis. A dat cu mâna în minge de o manieră grosolană, după care a ridicat celălalt braț și a încercat să convingă arbitrii că el nu a făcut nimic. Tot ceea ce Oțelul construise în ceva mai mult de o oră a fost dărâmat de gestul căpitanului. Unul de neasumare, de tentativă de a înșela, de a ascunde, de a minți. A fost de ajuns un astfel de moment și am pierdut. Nu numai punct sau puncte, ci și respect.

Pe Ana Maria o doare mâna. Cere intervenția echipei medicale, dar în scrimă urgențele se supun regulamentelor. Trebuie să o vadă întâi o doamnă în taior și abia apoi echipa medicală a României are voie să o îngrijească. Meciul balansase deja

Cred orice despre Cornel Dinu, dar numai că este vreun naiv nu. Trebuia să se aștepte la o reacție de genul pe care un personaj al cărui nume nu merită nici măcar pomenit să îl jignească în halul în care l-a jignit. Pentru că individul, alături de care de-a lungul timpului s-au afișat și Mircea Lucescu, și toți oamenii importanți din fotbal, numai asta a făcut. A parazitat și a înjurat! Nu mai departe de săptămâna aceasta, a fost în avionul rușinii de la Tirana și a fost surprins hăhăind dizgrațios cu președintele Federației.

Suntem unde suntem și ne merităm soarta pentru că personaje de acest gen gravitează și influențează mersul lucrurilor. Clanuri și alte discuții?! În fotbalul românesc o singură familie a făcut dezastrul la care suntem cu toții martori. Și problema e că spectrul ei s-a întins ca o epidemie fără leac. Toți cei care ar putea constitui alternative la actuala conducere din fotbalul nostru au o legătură cât de mică… Gică Popescu, Hagi, Dan Petrescu, oricine. Iar cine li se opune este mai devreme sau mai târziu eliminat din prim-planul fotbalului românesc. Le-au rezistat doar suporterii. Galeria Rapidului, cea a dinamoviștilor și steliștii au conștientizat pericolul și i-au contestat mereu de ani buni încoace.

„Legătura la Cluj pentru finalul partidei”, s-a auzit din studioul România Actualități. Debutul unui meci oficial al naționalei putea să mai aștepte. Mai important era finalul amicalului „U” Cluj -Kuban, încheiat până la urmă cu victoria rușilor lui Petrescu cu 4-0. TVR-ul refuzase să dea câteva zeci de mii de euro pentru echipa lui Pițurcă, în timp ce Digi a ales o transmisie-alternativă cu jocuri cu adevărat interesante. Aceasta este trista realitate din fotbalul românesc. Atât de jos am aju

Acum un an-doi, în fotbalul românesc expresia „a umbla la butoane” era folosită în sens cumva apreciativ. Nu oricine, vezi Doamne, avea acces la pupitrul de comandă, așa că unul sau altul dintre conducători amenința cu acest tip de arme neconvenționale, în ultimă instanță, pentru a deturna titluri.

Marea conferință de presă prin care oficialii fotbalului românesc trebuia să răspundă acuzelor lui Adrian Mititelu a fost de fapt o pledoarie de neînțeles, într-un limbaj greoi și gol de conținut, pe care avocații Ligii și ai Federații au susținut-o în fața unei asistențe siderate. Faptul că întâlnirea cu presa a fost mutată din sala obișnuită de conferințe în locul unde de obicei au loc cele mai importante ședințe a fost o tentativă eșuată de a potența evenimentul.

Un punct mic și rușinos pentru România, un pas uriaș pentru Mutu în tentativa de a deveni cel mai prolific marcator al tricolorilor. Cu visele nebunești de calificare terminaserăm cu mult înainte să înceapă meciul. Bosnia avea deja 3-0 la momentul imnurilor în meciul nostru cu Belarus (Belarus II se poate spune, atât timp cât le-au lipsit cel puțin nouă titulari în frunte cu Hleb). Devenea important să nu ne facem de râs în fața miilor de doamne venite la stadion – niciodată nu a părut mai nepotrivită scandarea aceea, oricum greu explicabilă, „Pe ei, pe mama lor”- și să arătăm că putem spera măcar în campania viitoare.

Pe aceasta am pierdut-o cu Albania acasă și i-am pus cruce cu Franța atunci când am ales să stăm cu fundul în poartă, pentru a lua un punct care nu folosește nimănui. Decât orgoliului unui selecționer care să se poată lăuda că nu a pierdut cu Franța la debutul pe Național Arena. Tamaș – Mutu, pedepsiții de serviciu, au fost oamenii care au creat majoritatea fazelor periculoase. Dacă tot știa că o să îi ierte, de ce nu i-a iertat atunci?! În fine. Eu unul aș fi preferat să nu mai mergem cu jumătăți de măsură, ci să încercăm o reconstrucție adevărată. Cu un mix între fotbaliști cu capul pe umeri, dedicați, serioși și responsabili – cam după chipul și asemănarea lui Raț – și tineri entuziaști, talentați și dornici să readucă România în elită, așa cum este Torje.

Dacă este Pițurcă antrenorul cel mai în măsură să facă asta, vom vedea. Concluzia meciului de ieri e

L-am ascultat pe Victor Pițurcă spunând că noi (mass-media) ar trebui să știm mai bine de ce nu mai vin oamenii la stadion. Păi știm. Pentru că naționala nu joacă nimic. Pentru că la meciul cu Franța a bubuit toate mingile, apărând eroic brazdele de gazon care săreau precum lăcustele pe Național Arena. Pentru că oamenii teoretic responsabili de soarta echipei naționale au alte treburi: președintele de federație e ocupat cu DNA-ul, selecționerul primește dezlegări în alb și semnează cecuri, tot în alb, echipelor unde s-au transferat jucătorii la care a avut un interes financiar și pentru că fotbalistul emblematic afirmă nonșalant în conferința de presă de ieri că a simțit nevoia să se relaxeze la o acțiune a naționalei, după ce a dat totul în cantonamentul echipei de club. Iar el, selecționerul, îl iartă.

Meme Stoica declară, cât de franc poate el, că are mai multe personalități, noi am tradus, mai mult sau mai puțin răutăcios, fețe… Aș zice că e un om (de fotbal) cu mai mult de trei fețe. E clar că e un personaj special într-un sport intens poluat. Acum, serios, faptul că știe ce e facebook-ul de când a apărut, că e prieten cu laptopul, că vorbește articulat, eventual și în două-trei limbi străine îl fac oricând șef de promoție în fața unor sfertodocți agramați și grobieni.

Steaua învață să râdă. Cel puțin acestea sunt imaginile pe care le vedem. Steaua redevine telurică. Nu mai este nici infatuată, nici arogantă. Are un antrenor a cărui simpatică mamă nu se sfiește să spună că Iliuță al ei mergea cu vaca – aici ar putea apărea un prim

Lucrurile se precipită și Vasile Avram cu cătușele și stenogramele sale pierde prim-planul. Ieri la prânz tresăriserăm cu toții la vestea că Mircea Sandu este așteptat la sediul DNA. Președintele FRF ar fi anunțat însă că din motive de sănătate nu se putea prezenta. Doamne ferește, nu dorim răul nimănui, dar cred că omul care spunea încontinuu că nu se amestecă trebuie să explice în ce constau

Rapid trebuie să joace cu inima împotriva unui adversar ce vine dintr-un fotbal care ne este net superior, Steaua are datoria să repare în grupa de Europa tot ce a stricat în campionatul de acasă, în timp ce Vasluiul începe să tragă cu ochiul la primăvară.

Joia începe să devină gura de aerisire a unui fotbal murdar și corupt, dominat de suspiciune, scandaluri și inconsistență. Practic, trei echipe luptă într-o competiție adevărată să dea un sens unui întreg fenomen, din ce în ce mai compromis din punctul de vedere al credibilității și imaginii, în care DNA-ul constituie cel mai de temut adversar în meciul cu CCA, iar TAS decide totul, pe fondul lipsei de responsabilitate a LPF și FRF. O alăturare voită de acronime care vin să sublinieze cât de impersonal, rece și neatractiv este fotbalul decis în birouri, la comisii, și nu pe teren.

Diseară vom simți din nou. Emoție și pasiune. În ritmul tobelor care vor răsuna pentru prima dată pe Național Arena, într-o atmosferă cum numai fanii rapidiști știu să facă. Din Cipru, acolo unde Steaua își propune să rămână în viață în grupa ei, renăscând totodată și în Liga I. Sau, de ce nu, prin eleganța șerpuirilor lui Wesley, Adailton și Sănmărtean. De câte ori văd alăturate aceste nume, mă gândesc că Vasluiul poate bate pe oricine în grupa ei. Așteptăm așadar puncte – mai mult de cinci, câte am luat acum două joi – și o nouă demonstrație că avem ADN de Europa. Ups. Iar acronim! Dar unul care transmite ceva bun.

Întâlnirea „aranjată” dintre Dănciulescu și Cămătaru poate aduce genul de materiale care promovează fotbalul adevărat. Inițiativa colegilor care se ocupă de Dinamo a deschis „fortăreața” de la Săftica din care nu au mai venit imagini cu oameni în civil și mingi de pe vremea când Emil Constantinescu, atunci președinte al României, cădea încercând jonglerii. Preferăm întotdeauna discuții de acest gen, conștienți că, indiferent de cât de mare e apetența neasumată de noi toți, mass-media și opinia publică, pentru scandal și cancan, rezultatele, performanțele și victoriile vând cel mai bine.

Liga I, Liga Campionilor și Europa League retrogradate de ultimul scandal. SMS-uri, mesaje la vedere și subliminale circulă între patroni, conducători și jurnaliști. Plus, deopotrivă, teama și speranța că de data aceasta se va curăța totul.

Nu trebuie interpretată ca laudă de sine, cât ca fixarea evenimentelor într-un context. Plus firescul sentiment de autoconservare. Într-o perioadă în care fenomenul mass-media, și mai ales ramificația

Nu are parte și Tibi Bălan de un transfer normal. Să plece în perioada în care se pleacă, să semneze ca omul și să nu aibă parte de toată tevatura. Șiman este unul dintre vinovați, și într-o discuție își asuma asta. Totuși, de-a lungul carierei lui Tibi i-a lipsit mereu puținul acela care să îi dea greutate de certitudine. Povestea spusă de Mircea Lucescu în ProSport am trăit-o ca jurnalist acum 12 ani și un pic. Am vorbit cu puștiul timid care urca în autocarul Rapidului și l-am văzut la primul meci din cadrul turneului prin Ardeal făcut de giuleșteni.

Gică Popescu la UEFA. Membru al Comisiei de Disciplină. Sună bine, și fostul căpitan al României și al Barcelonei avea suficient de multe argumente să îndeplinească acest rol. Imaginea pe care el și-a dobândit-o în ultimul timp, aceea de afacerist respectat, discursul coerent și ținuta impecabilă îl recomandă în această postură. Plus întreaga sa carieră de fotbalist.

Verdictul Comisiei de Disciplină în privința suspendării lui Gardoș (10 meciuri e o pedeapsă corectă), tensiunile de la Dinamo și propunerea conducerii de a pleca din Ștefan cel Mare, întoarcerea Rapidului acasă, falimentul în care se află fotbalul românesc (subiect dezbătut în ProSport ieri), acuzele lui Adrian Porumboiu la adresa CFR-ului și a lui Paszkany plus trimiterea telegramelor de convocare pentru Mutu și Tamaș (dacă tot intenționa să-i ierte inexplicabil, de ce nu i-a chemat cu Franța, atunci când o victorie ne-ar fi menținut cu șanse în lupta pentru calificare?!), acestea sunt tot atâtea teme ale unei zile bogate în evenimente.

„Hai să facem o poză cu un lacăt!”, sună propunerea jumătate în glumă, jumătate în serios făcută lui Dani Coman. Sunt imaginile acelea speciale din „ziarul de a doua zi”

Pentru cât de mult l-au înjurat pe Dani Coman, pseudofanii Rapidului ar trebui să se autosuspende din Giulești (în cazul în care se vor reîntoarce vreodată) pe termen nelimitat. Așa cum cei care la un moment dat îi refuzau prelungirea contractului, în frunte cu George Copos, sunt datori cu scuze publice.

Dinamo – Rapid, primul derby al sezonului, îi poate aduce față în față pe Marius Niculae și Daniel Pancu, doi dintre jucătorii simbol ai celor două cluburi în epoca modernă.

Cea mai frumoasă amintire a lui Pancu de la un meci cu Dinamo? „Sunt împărțit și mi-e greu să aleg. Aveam o perioadă când înscriam foarte des împotriva lor. Cu Steaua am început să marchez mai spre bătrânețe”, glumește vârful Rapidului.

Pentru rapidiști, Marius Niculae a fost un veritabil lichidator, atunci când a venit vorba de meciuri eliminatorii. Din 2000 încoace, cele două echipe au jucat de două ori în sferturile Cupei. De fiecare dată, golurile lui „Săgeată” au făcut diferența.