Atunci când Ryan Giggs, cel mai titrat om al lui United, unul dintre adversarii Oțelului în grupa asta din Champions League, atunci când galezul spuneam debuta în această competiție, Silviu Ilie, Râpă și alții ca ei nu mergeau încă la școală. Între timp, Giggs a bifat ieri a șaptesprezecea ediție (atâtea sunt toate!), înscriind la Lisabona. De fapt, el a punctat în nu mai puțin de șaisprezece, aseară devenind cel mai în vârstă marcator.

De mâine, fotbalul românesc va lua startul într-un veritabil maraton. 15 septembrie – 18 decembrie. Trei luni nebune. 95 de zile în care patru echipe românești de club, Oțelul, Steaua, Rapid și Vaslui, vor juca împreună aproximativ 70 de partide în trei competiții. Mai adăugăm cel puțin două jocuri ale naționalei (șansele de calificare pentru barajul CE sunt minime, dar s-ar mai putea adăuga, dă Doamne!, „o dublă” oficială sau măcar un amical) și avem, poate, cea mai intensă perioadă de când cei mai mulți dintre noi suntem conectați la acest fenomen.

Într-o perioadă în care sporturile românești de echipă sunt în mare suferință, spiritul de grămadă al naționalei de rugby a funcționat perfect și România a ratat de puțin un rezultat istoric la Cupa Mondială din Noua Zeelandă (precedenta întâlnire cu Scoția la Cupa Mondială se încheiase acum patru ani 0-42). Acum câteva zile, cu zece minute înainte de final, tabela arăta un incredibil 24-21 în favoarea noastră, dar ne-am speriat de ceea ce puteam obține și am cedat în fața scoțienilor, care au fost mai lucizi și mai buni. „Ciulinii” s-au agățat cu toată forța și valoarea lor de finalul jocului și au întors soarta partidei. Filosofia acestui sport e alta și nu se aplică teorii de împrumut. Sunt destule ocazii în care un meci-test valorează cel puțin la fel de mult cât un joc oficial, așa că, fără a spune că rezultatul e mai puțin important, respectul și aprecierile ți le poți câștiga și pierzând. Este cazul tricolorilor, sâmbătă dimineața, unanim apreciați de specialiști și de presa de profil internațională.

Romeo Gontineac și echipa sa tehnică au reușit să facă lucruri extraordinare într-un timp relativ scurt și România arată neașteptat de bine. Atletici, hotărâți, luptând până la sacrificiu, „stejarii” au început excelent o competiție la care au fost prezenți fără întrerupere din 1987. Importul de specialiști din rugby-ul mondial a funcționat, iar grămada noastră, excelent antrenată de neozeelandezul Steve McDowell, a fost extraordinară. Urmează al doilea meci la sfârșitu

Problema gazonului a devenit una de însemnătate națională. Câteodată am impresia că ne agățăm de câte o temă ca asta și o întoarcem pe toate fețele. Facem o tragedie, o ironizăm, privim totul cu un aer superior și emitem judecăți de valoare pe un ton grav, aranjându-ne ramele ochelarilor. Chestiunea e atât de românească, încât am senzația că fiecare dintre noi are un rol într-o „pastilă” ca aceea pe care le făcea mai demult Florin Călinescu. E un déjà-vu totul. Ne regăsim în gazonul ăsta varză.

Săpunaru, un alt jucător de valoare al României, e în pragul retragerii, din cauza scandalurilor pe care conducătorii din țară le stârnesc cu declarații fără acoperire.

Trăirile de la România -Franța s-au decantat. Poate suna patetic, dar nu am cum să nu recunosc că m-am zbârlit tot la scandările unui întreg stadion: „România, România!” și mai ales „Hagi, Hagi!”. Leo Badea de la PRO TV a simțit mai mult: „Mi-au dat lacrimile. Am plâns, efectiv.”. Colegul Lucian Lipovan îmi mărturisea și el că a trăit momente aparte și cred că fiecare dintre cei 55.000 de oameni care au fost marți pe Național Arena a plecat cu câte o amintire cu iz de unicitate. Am avut un public civilizat și cald pe un stadion care arată bine.

Cu Raț în frunte, tricolorii ies la încălzire. Nu mai e o oră până la startul partidei, și stadionul e aproape plin. Primul „România”, pornit spontan din zeci de mii de piepturi, pune la grea încercare structura de rezistență a arenei. Cât despre rezonanță, parcă niciodată nu a sunat atât de frumos, atât de plin.

Meciul de azi e atât de important, încât până și scăparea impardonabilă a FRF, care nu a asigurat un translator la conferința de presă oficială a lui Laurent Blanc, trece mai puțin observată. Deși cu toții știm că e lipsă de respect față de adversari și opinia publică. Meciul de azi e atât de important, încât nu are rost să insistăm pe faptul că ieri ne-am trezit cu un comunicat stupefiant al primăriei, în care ni se explica faptul că nu avem un gazon sută la sută pregătit, din cauza… condițiilor atmosferice. Vorba lui Mironică la Sport.ro: „Wow, nu a plouat în august și a fost caniculă”. La asta chiar nu ne așteptam… Meciul de azi e atât de important, încât e de prisos să comentăm modalitatea primitivă de distribuire a biletelor cu o zi înainte de meci. Au fost plătite online, dar ridicate „on” trotuar, după cozi tipic românești în soare, cu buletinele în mână, ca la rație, din partea plătitorilor de abonamente la net. Putem să avem noi stadionul stadioanelor, dacă oamenii rămân la stadiul de amatorism, în epoca de piatră, nu vom avansa vreodată.

Cea mai flatantă declarație despre el a dat-o Răzvan Lucescu, fostul selecționer, în urmă cu un an: „Despre Raț, ce să mai zic?! Deja copiii la școală învață să numere așa: unu, doi, Raț, patru, cinci”. Banderola însă i-a dat-o Victor Pițurcă. Un interviu cu Răzvan Raț are deja o altă greutate, pentru că vorbim cu noul căpitan al primei reprezentative. Acceptă provocarea de a discuta deschis și fără ascunzișuri, cu siguranța celui care până acum pe teren a făcut față în dueluri unu la unu cu adversari puternici. „Cel mai tare dintre ei? Messi, nu are rost să mai spun… Ne-am întâlnit de atâtea ori, încât ne cunoaștem bine. Mai că ne întrebăm ce mai e pe acasă pe la fiecare”. Știe de ultima ispravă involuntară a starului argentinian, care a fost fotografiat de un arbitru indian chiar pe teren înainte de startul meciului, dar mărturisește că nu s-a gândit vreodată să-și ascundă un aparat foto în jambiere pentru a-și imortaliza adversarul.

Ne-a speriat începutul tare de meci al luxemburghezilor, dar Torje a pus relativ rapid lucrurile la punct, astfel că, din minutul 45, am început să ne gândim la cum ar putea arăta România în meciul cu Franța. E clar, după cum a ales să nu îl menajeze pe Goian, că Pițurcă nu a gândit două formule de echipă, funcție de dificultatea adversarilor. Adevărul că România nici nu e în postura în care să facă asta. Așadar, este de așteptat ca la primul meci pe Național Arena, Pițurcă să trimită pe teren cam aceeași echipă, cu mici modificări. Săpunaru va apărea sigur fie în locul lui Mățel, fie ca soluție de avarie în cazul în care Galamaz nu va putea fi recuperat. Bătăi de cap ne dă și absența suspendatului Torje.

Nu adversarul e problema, ci noi. Nivelul de concentrare, gradul de implicare, modul cum tratăm un meci sau altul. Suntem oscilanți, la cuvântul labili sunt prea mulți dintre noi sensibili.

Există un soi de preconcepție atunci când vine vorba de un spațiu alocat în media suporterilor. E un paradox, atât timp cât până la urmă ei reprezintă, oricum am da-o, publicul țintă pentru noi toți, cei care trăim în și din sport.

După antrenamentele efectuate luni, marți și miercuri în țară, Victor Pițurcă pare să se fi hotărât cel puțin asupra formulei de start în meciul cu Luxemburg. Pentru cel cu Franța se anunță schimbări, selecționerul încercând o formulă mai tehnică pentru meciul de mâine și una preponderent atletică, marți, la București.

Aceasta a fost gluma preferată a tricolorilor în timpul primului antrenament pe Național Arena, când la fiecare pasă mai puternică au sărit brazde din gazonul proaspăt montat. Marica a ținut să fie cel dintâi marcator pe noul stadion

Devenită stereotipie, până și perfecțiunea poate să irite. Fotbalul ăsta fără cusur al Barcelonei mă obosește.

Belodedici, trimisul nostru la Monte Carlo, a avut mână bună. Așa cum în momentul aflării adversarilor pe care îi va avea Oțelul în Ligă, primul impuls a fost să spunem: „Pot face puncte” și după tragerea la sorți a Europa League fraza „Steaua și, de ce nu, Rapid ar putea ieși în primăvara europeană” nu e deloc una hazardată. Acceptăm că Schalke și PSV pleacă la nivel teoretic drept favorite în grupa steliștilor, respectiv a giuleștenilor, dar celelalte două adversare sunt măcar la același nivel dacă nu inferioare.

În afara acestor observații nebazate pe o analiză foarte amănunțită, avem motive să sperăm. Rapid și Steaua au arătat consistență și maturitate în tururile preliminare. Beneficiază de loturi echilibrate numeric și valoric, deținând suficient de multe argumente de ordin fotbalistic pe care Răzvan Lucescu și Roni Levi le fu

Felul în care a ieșit Gaz Metan din competiție ne face să vorbim în termeni mai mult decât laudativi despre această echipă. Medieșenii și-au înghesuit adversarul în jumătatea lor și ne-au oferit dramatism și speranță într-un final nebun de meci. La polul opus, impotența dinamoviștilor.

Astăzi este ziua în care putem reveni la ceea ce în urmă cu cinci-șase ani spuneam că este normalitatea din fotbalul românesc.

Becali minte. Tagma din care face parte și-a construit notorietatea pe discursul gutural, pe intimidare verbală, pe tupeu și pe atacuri la limita decenței. „Pentru a-mi apăra cauza sunt în stare să deformez realitatea atât cât e nevoie pentru a ieși eu bine”, e motto-ul unei întregi bresle a conducătorilor, iar citatul, redat aproximativ, este dintr-unul din cei mai de frunte reprezentanți. Becali încearcă salvarea aparențelor. Demascarea tensiunilor interne înaintea unui meci atât de important îl încurcă și, chiar dacă ne deranjează demersul său de a da asigurări că situația este OK, e pe undeva de înțeles. Jucătorii nu trebuie să perceapă vidul de putere și nu au voie să se lase influențați de conflictele conducătorilor.

Steaua dovedește iar că nu are maturitatea de a gestiona momentele delicate. De la patronul care părăsește ostentativ tribuna cu treizeci de minute înainte de final până la antrenorul care face iritat o schimbare după o jumătate de oră, de ca și cum un jucător, indiferent de numele lui, poate arăta ceva în contextul în care echipa nu joacă.

„Centrare Ezequias și Pancu înscrie din nou. 2-0 pentru Rapid, al doilea gol pentru atacant în acest joc, după ce în etapa trecută tot el înscrisese în meciul cu Petrolul!”. Tonul vorbelor lui Bogdan Cosmescu din comentariul meciului Rapid – Concordia – Vorba Dolce, mult aduce – era mult mai alert, chiar spre entuziast. În ședința de sumar de ieri, colegul Teo Udrea și-a pus și a pus o întrebare care a dus și la apariția acestui material: „Are România un fotbalist cu calitatea și experiența lui Pancu în perspectiva meciului cu Franța? Nu ar fi el o soluție?”.

Suntem de-o inconsecvență vecină cu ipocrizia. Influențabili, instabili (ceva din labilitatea poporului român despre care vorbea la a doua plural și Lucescu junior mai acum ceva timp, când era încă selecționer). Problema Mutu. Firește că plec și eu după fentă și o dezbat acum. Cu toate că mi se pare mai grav patetismul din joc, fluctuațiile comportamentale din punct de vedere fotbalistic care ne duc pe un grafic greu de reprezentat de la jocul entuziasmant cu Bosnia la prestația jalnică împotriva unei echipe care aproape că nu există.În fond au legătură. Asta pentru că Mutu și alții ca el au fost „trend-setteri”
pentru un stil care ne-a adus unde suntem. Și la care au, de fapt am fost, complici cu toții. Și alți căpitani au avut perioadele lor…

Din Italia, impresarul lui Mutu are o perspectivă destul de interesantă asupra întregului conflict. Pietro Chiodi (foto) îi dă dreptate selecționerului în privința poziției adoptate, dar în același timp consideră că Adrian merită o nouă șansă pentru a dovedi cât de mult își dorește să joace iar pentru România.

Desfășurate marți și miercuri pe Stadionul Dinamo, Campionatele Naționale de atletism, ultimul de criteriu de calificare la CM, au programat o serie de dueluri extrem de spectaculoase în întrecerile masculine. Iată mai jos rezultatele băieților.

Face parte din nebunia fotbalului. Acum o etapă, Steaua nu avea echipă, nu avea suporteri, nu avea liniște, în timp ce pentru Rapidul lui Lucescu mai mult ca perfectul era o stare de fapt. Situația a balansat decisiv. Litoralul, teritoriu stelist prin tradiție, a adoptat hibridul lui Becali, iar implanturile Bourceanu și Costea au funcționat excelent. A fost cum nu se poate mai bine pentru roș-albaștri, care par capabili, în condițiile ultimelor întăriri, să șteargă imaginea startului fals

Invocarea ghinionului în meciul pe care Dinamo l-a terminat lamentabil cu croații de la Varazdin mi se pare cel mai mare deserviciu pe care și-l pot face „câinii”. Cel mai mult a frapat imobilitatea, jocul static, lipsa de vlagă și de soluții de a ieși dintr-o amorțeală păguboasă. Alexe și Torje au acționat haotic în cele mai multe momente ale meciului, Niculae și Dănciulescu păreau că nu au jucat niciodată împreună!

Messi este mare și pentru genul acesta de apariții publice. Deși în vacanță, a simțit nevoia să își spună punctul de vedere pe tema meciului pe care federația țării sale încearcă să îl fenteze. „Din respect pentru cei 50.000 de oameni care și-au luat bilet, ar trebui să mergem”, sună mai mult sau mai puțin exact declarați

Discursul lui Mircea Sandu pe tema refuzului pe care federația argentiniană îl anunță într-un colț de site, a fost unul neglijent, poticnit, ilar. În fond, ceea ce se întâmplă cu acest amical împotriva Argentinei, care până la urmă nu se va mai juca, este în ton cu seria de momente care mai de care mai penibile din fotbalul nostru: participantele în actuala ediție de campionat și cupe europene decise la TAS, dezafilierea Craiovei, joaca de-a cuplajele. Această enumerare ar putea continua.

Așadar, președintele Federației a fluturat niște hârtii A4 în care vorbea despre plata u

Nu știu dacă ați avut posibilitatea să vedeți în transmisiune directă pe Sport.ro „ceremonia” stabilirii etapelor din Liga I din sezonul viitor. Spectacolul a fost de un grotesc fabulos. Și personajele pe măsură, Dumitru Dragomir introducând prezidiul pe fondul unei atmosfere și al unor replici de birt comunal.

Și-a asortat un tricou bleu la privirea albastră și e gata de o discuție față în față despre Steaua de azi, despre cea de ieri și cea de mâine, despre carieră, despre familie, despre viață. Și că veni vorba de privire, Narcis Răducan face parte din categoria exclusivistă a oamenilor din fotbalul românesc care nu se feresc să se uite în ochii tăi și care îți dau voie să te uiți în ai lor. Genul de conducător altfel. Cu maniere, bun-simț și eleganță. O posibilă alternativă pentru colericii zilelor noastre.

Răzvan Lucescu vorbește cu cărțile pe față pentru prima dată de la plecarea forțată de la naționala României. El atinge subiecte grele, discută despre mentalitatea fotbaliștilor români, face lumină în „cazul Mutu” și în „cazul Chivu” și clarifică așa-zisul conflict cu Hagi.

După o perioadă în care fostul selecționer a preferat să nu răspundă la acuzele venite inclusiv din partea lui Mircea Sandu, Răzvan Lucescu a ținut să lămurească o serie de lucruri legate de felul în care s-a despărțit de echipa națională.

Cristi Săpunaru (27 de ani) a cucerit trei trofee în acest sezon cu FC Porto, dar nu e pe deplin împlinit. Cel puțin așa susține el! Fundașul care a mângâiat cupa Ligii Europa după finala cu Braga (scor 1-0) așteaptă să-și completeze colecția cu o victorie importantă la națională. Vineri e ocazia ideală!

Deja schimbarea liniilor în federație a devenit o chestiune despre care se vorbește deschis. Asta în ciuda faptului că naționala este în plină campanie de calificare iar mesajele de acest gen denotă orice, numai stabilitate nu. În tot acest haos, Sandu ar fi liniștit, pentru că ar avea deja o soluție-surpriză: Iorgulescu și Olăroiu.

Practic, cu greu se poate spune că mai avem prima reprezentativă. Discursul președintelui Mircea Sandu care a urmat deciziei de validare de către Comitetul Executiv a lui Răzvan Lucescu în funcție până la meciul cu Bosnia a lăsat urme adânci. În primăvară, „Nașul” l-a desființat efectiv pe antrenorul României.

Cristi Săpunaru e cel mai fericit român. M-am convins de asta ieri auzindu-l preț de câteva minute. Era în autocarul care ducea echipa de la aeroport la stadion și se pregătea sufletește de baia de mulțime din centrul orașului Porto.

Eu unul îmi amintesc momentul stabilirii „țintarului” pentru sezonul ce stă să se încheie. „CFR-Steaua și Timișoara-Dinamo în ultima etapă!!!! Cum ar fi să se joace titlul între cele patru sau într-un meci direct?”, era întrebarea dorit profetică.