Problema licenței în ceea ce îi privește pe timișoreni a fost dezbătută și ieri. În urma articolului publicat joi de ProSport au apărut și reacții din partea tuturor celor implicați.

Întreg procesul de licențiere se desfășoară în mai multe faze. Viorel Duru este cel responsabil cu strângerea și verificarea documentației. El a înaintat actele unei comisii formate din specialiști în drept și economie care analizează fiecare cerere de licențiere. Practic, președintele sau un alt oficial al unui club își susține cauza în fața respectivei comisii. În această fază au avut loc audierile mai multor cluburi, printre care Steaua și Rapid. Această perioadă se va încheia pe 10 mai, Timișoara fiind programată marți.

Timișoara chiar e în pericol să nu primească licența! De fapt, până la sfârșitul lui mai, UEFA va oferi un răspuns clar FRF, care a înaintat dosarul bănățenilor forului european.

Procesul de licențiere pentru Liga I e în plină desfășurare. Președinții de club sunt audiați și, în funcție de problemele cu care se confruntă grupările lor, vor fi anunțați dacă vor primi sau nu licența. ProSport are informații clare că măcar trei echipe au dosarele în neregulă. Printre ele se regăsește și Timișoara, echipă cu mari șanse să devină campioană! Divizarea parțială efectuată în această primăvară de Marian Iancu atârnă foarte greu la dosar, motiv pentru care Viorel Duru și comisia pe care o conduce și-au declinat competența. Ei au trimis dosarul mai departe, la UEFA și, până pe 31 mai, așteaptă un răspuns.

Joc deplorabil, frustrare mare și un Rapid care a jucat exact ce trebuia. Astea au fost coordonatele meciului. Concluzia – ce ușor e să bați în Ghencea!

Ați putea considera că titlul e o exagerare. Numai că, atunci când ai 5.000 de spectatori la un derby, când nu joci aproape nimic și pierzi derby după derby de-o manieră deplorabilă ce poți să mai spui? Mai ales că Rapid a bătut în Ghencea după modelul lui Dinamo de Paște. Adică a profitat de greșelile Stelei.

UPDATE: Florin Costea a trimis un fax la LPF prin care a anunțat că își retrage memoriul și nu vrea să devină jucător liber. Conform surselor din interiorul Ligii Profesioniste de Fotbal, atacantul Craiovei își cerea drepturile financiare și dorea sa devină jucător liber, dar s-a răzgândit.

Mircea Sandu (foto) a acceptat o discuție pe marginea evenimentelor în derulare din competiția internă. A radiografiat acid situația actuală a fotbalului românesc și, spre deosebire de omologul său de la Ligă, a ales să ucidă aparențele.
Ce părere aveți despre finalul acesta de campionat?
Despre campionatul românesc în general eu am o părere pe care am expus-o în repetate rânduri. Ar trebui redus numărul participantelor în Liga I pentru că nu există posibilități de a fi susținute. Nu o luați ca pe un verdict, dar din ce văd și ce aud, inclusiv de la voi, mă gândesc că va exista un grup de echipe care nu își vor putea primi licența.

E un subiect fierbinte. S-au vehiculat nume grele care sunt în pericol de a nu primi licența. Craiova, Timișoara…
Repet că nu vreau să se interpreteze. Mă bazez pe faptul că văd jucători neplătiți cu lunile, milioane de datorii pe la ANAF sau alte organisme, litigii internaționale între cluburi și jucători. Nu e un climat care să ne lase să fim prea optimiști.

„Nu am lua mai mult de un punct, două în Liga Campionilor”
În acest context e o luptă nebună la titlu. Reapar acuzațiile de blaturi.
Eu zic că ar trebui să fim mai atenți și mai responsabili cu ce zicem și ce facem. Din punct de vedere strict fotbalistic, nivelul e scăzut, nu trebuie să o zic eu. Indiferent de echipa care va câștiga dacă se va prezenta în felul acesta la meciurile din Ligă, mi-e teamă

Antrenorul formației Real Madrid, Jose Mourinho, a declarat că nu deține „poțiunea magică” pentru a învinge FC Barcelona, echipă pe care o va întâlni în Liga Campionilor.

Asta cu Rapid are cel mai cel lot nu mai e bună nici de glumă. A spus-o Copos, lăsând să se înțeleagă că dacă ar avea antrenor…A zis-o și Șumudică continuând cu „dacă am fi avut liniște și salarii la timp”.
Realitatea ne arată că abia cu Ciolacu și Ioniță de la tineret se poate completa foaia de joc. Dacă nu ar fi făcut-o Păunescu, imnul ar fi trebuit să fie făcut pe versuri de Kipling. De la patron până la cel mai fanatic suporter despre Rapid se vorbește la prezent, trecut și viitor cu dacă…

Rapid nu traversează cea mai bună perioadă din punctul de vedere al atacanților pe care îi are în lot. În ultima perioadă, Sburlea și Cassio s-au tot accidentat, astfel că Marius Șumudică a fost nevoit să improvizeze, atacând cu mijlocași de profil ofensiv. De la distanță, un fost vârf care a fost foarte simpatizat în Giulești, Pierre Boya, 27 de ani, a acceptat un dialog despre fosta sa echipă și despre fotbalul românesc.

Clasamentul s-a comprimat și începe să strângă. E singura veste bună venită ieri dinspre Galați pentru microbiști. Vom avea un final nebun de campionat. De fotbal jucat nu a putut fi vorba ieri în Oțelul – Vaslui. Fără titlu de când e fotbal la noi, Moldova și-a privit luându-se la trântă reprezentantele de frunte într-un joc devenit peste noapte derby de România. Locul 1 cu locul 3. Un meci mai mult decât banal acum patru-cinci ani a devenit detașat prima opțiune, că tot e la modă subiectul. Mai punem și faptul că la ora la care Hațegan dădea startul, Astra conducea la Timișoara cu 2-0 și avem imaginea unui joc la tensiune maximă. Asta, teoretic și la nivel de așteptări.

Știu că Marius Constantin are renumele de „bad boy”. În cele câteva rânduri în care am interacționat mi s-a părut un tip mai degrabă volubil, genul de fotbalist șmecheraș – tatuaje, freze fistichii-, dar cu bun-simț. Repet, asta pe baza experienței personale. Altfel, am auzit de povești cu escapade, durități verbale și comportamentale. La incidentul cu Șumudică mi s-a părut că a acționat impulsiv, dar măcar la fel de condamnabilă ca gestul fotbalistului a fost și replica antrenorului. Ieri, Marius Constantin a simțit nevoia unui dialog care s-a transformat în interviul de față.

Legat de materialul apărut azi la voi am de făcut, dacă se poate, o precizare.
Vorbim despre incidentul dintre tine și antrenor?
De fapt, despre ce a condus la acest eveniment. Ideea e că vreau să se știe că soția mea nu a provocat cu nimic. Dialogul a fost inițiat de el. Kinga era cu celelalte fete și nu a avut nicio replică de natură să îl provoace, cum greșit s-a indus ideea în ultimul timp.

Dar ai dat în el?
L-am apostrofat, după care m-am repezit spre el. Au intervenit colegii, oricum.

Dar ceea ce a scris presa că ar fi spus Șumudică e real?
Da, exact așa a spus. Te-ai ars pe… (urmează un sinonim foarte dur, a la Băsescu, pentru fund). Și, da, a urmat apoi o reacție nervoasă din partea mea.

„ce trebuia să fac? să-i iau soției cremă?”

Pe care o regreți?
Dacă s-ar mai întâmpla asta, a

Selecționata României dispută marți a patra partidă din istorie la Piatra Neamț. Practic, urbea al cărei primar este celebrul Gheorghe Ștefan „Pinalti” intră în topul exclusivist al orașelor care găzduiesc frecvent prima reprezentativă.

Anghel Iordănescu este selecționerul cu care naționala a reușit să obțină rezultatele cele mai dragi românilor. Cu el pe bancă, nu se punea problema calificărilor la turnee finale, iar meciurile decisive se jucau cu adversari din altă grupă valorică. Bosnia era, mai degrabă, de bifat.

De atunci au trecut însă ani și s-au schimbat generații. Tricolorii își caută gloria și identitatea, iar „Generalul” privește de pe margine ce se întâmplă. Se lasă cu greu convins să vorbească despre ce e acum, dar, atunci când o face, nu evită să spună lucrurilor pe nume. „Să jucăm. Trebuie să jucăm!”. Repetă obsesiv asta. Nu face referire directă la stilul foarte organizat al lui Răzvan Lucescu, dar mesajul subliminal este că, pentru a redeveni ce am fost, avem nevoie să trecem la următorul nivel din punctul de vedere al exprimării.

În toată această perioadă s-a discutat foarte mult despre atmosfera din cadrul lotului – schimbată în bine, după cum spun la unison cei apropiați de tricolori -, despre revenirea lui Mutu, despre formula de echipă. Selecționerul a făcut tot posibilul să fie o prezență cât mai discretă.

Selecționata României a efectuat ieri după-amiază a doua ședință de pregătire în perspectiva meciului de sâmbătă cu Bosnia. De data aceasta, stadionul Dinamo i-a găzduit pe tricolori. Mâine, Chivu și compania sunt așteptați în Giulești. Joi, un antrenament și apoi plecarea spre Bosnia.

„Familia, nivelul de viață și abia apoi cariera”. Podiumul preocupărilor lui Walter Zenga, dezvăluit în ProSportul de marți într‑un interviu acordat în Dubai pe terasa vilei sale din Palm Jumeirah, poate fi înțeles dacă petreci câteva ore în preajma tehnicianului italian și a familiei sale.

„O explicație ar fi aceea că am avut o carieră foarte intensă ca jucător”, simte Walter nevoia unei justificări. Adevărul este că pe una din ramurile celebrului palmier din lume am găsit nu neapărat un antrenor, ci un soț și un tată fericit. Zenga e împăcat cu viața pe care o are. Își cunoaște prioritățile, le repetă obsesiv și se gândește mai ales la ce poate să facă pentru a nu-i lipsi nimic Samirei. Fetița de un an și trei luni este centrul Universului pentru fostul mare portar. A trăit și a văzut atâtea, dar acum este un Om Păianjen copilăros și retras pe malul mării să se bucure de ce are. Un „refugiat” pe cea mai luxoasă insulă cu putință de pe acest pământ.

Cadrul e special. De data aceasta chiar e. Ne aflăm pe una din ramurile celebrului palmier Palm Jumeirah, perla Dubaiului.

E insula aceea nebunească pe care arabii au avut ambiția să o „construiască” fix în mijlocul apei. Are forma unui palmier și pe ea se concentrează tot ceea ce înseamnă lux în această lume atât de altfel. Toate discuțiile cu Walter Zenga despre fotbal au avut loc în decoruri atipice. Îmi amintesc că, imediat după ce a plecat de la Steaua, am stat pe terasa casei închiriate de club în cartierul Primăverii. Apoi la Belgrad, iar la București într-un apartament din Băneasa sau undeva pe o terasă în Herăstrău… Sunt câteva puncte fixe în universul antrenorului italian. Raluca, acum mai bronzată și mai zâmbitoare ca oricând. Samira, micuța de un an și trei luni, în prezența căreia o fostă vedetă a fotbalului mondial ajunsă la 50 de ani se topește și se comportă ca un tată grijuliu. A, și bineînțeles celebrul motan Toffy, care știe să miorlăie în toate limbile pământului. Serios acum, pisica asta a călătorit prin toată lumea mai ceva ca majoritatea românilor: „Motanul globbe-trotter”. Până și acum mă privește plictisit și cumva deranjat: „Nici aici nu scap de presă?!”.

Combinația cifrelor de la mobilul lui Susic te duce cu gândul la vedetele mioritice. Atitudinea, disponibilitatea și spusele indică altceva. Preț de câteva minute, cât a durat convorbirea, selecționerul Bosniei ni se înfățișează prin intermediul unei voci răgușite, dar prietenoasă, ca un tip relaxat, stăpân pe sine și pe situație. Evită elegant să dea verdicte și nu acceptă ideea că meciul de la Zenica e capital. Are un cult pentru Franța și francezi. Explicabil, a jucat, a trăit și s-a format acolo. Plus că le vorbește limba cu un pronunțat accent de parizian. A împrumutat și ceva din superioritatea lor nativă. În acest context nu are cum să ne mire prietenia declarată cu francofilul nostru, Loți Bölöni.

Începutul lui martie e cu babe sau cu cojoace. Primăvară cu dinți și în „Ștefan cel Mare”, iar frigul mușcă deopotrivă din „câinii” de pe teren ori din tribune.

New Dinamo, Baby Dinamo… Apelativele pentru proiectul lui Andone și Badea nu mai contenesc. Aproape o mie de fani au venit să încălzească atmosfera la primul meci din 2011. La intrarea pe teren, din boxe răsună versurile imnului: 15.000 sunt în tribună… mândri de a fi câine… și Dinamo e campioană. Nostalgii și speranțe de viitor.

E infinit mai frig ca la masa verde, dar orice efort merită pentru fotbalul disputat exclusiv pe teren. Dar se joacă. Chiar se joacă! O săptămână am fost spectatori la un teatru ieftin cu Condescu în rol negativ, autovictimizându-se. Chiricheș s-a transformat în cash-ul cu care a plătit Condescu, iar Brata în rata aceluiași sindicalist la bancă.

Au mai participat: Gigi, din nou Gigi, Walter, fost Bușcă. Roluri episodice de războinici: Iancu, Porumboiu. Regia: Dumitru Dragomir. Scenarist: Cristi Borcea. Lumini (și umbre): Marius Stan. Efecte: Mircea Sandu: Producător: Nicolae Badea.

Pentru Daniel Niculae, meciul cu Franța de astă-toamnă e unul de tristă amintire din mai multe puncte de vedere. În afara înfrângerii suferite de națională pe „Stade de France”, „Nico” s-a ales cu o accidentare urâtă la glezna dreaptă. Practic, nici azi nu este complet refăcut, dar speră ca până la sfârșitul lui martie, atunci când e programat meciul cu Bosnia, să poată fi apt.

Sâmbătă dimineața, Florin Marian, jurnalistul desemnat să îi înmâneze premiul ProSport lui Xavi și, firește, să facă un interviu cu el, era entuziasmat. Avea și de ce. Fusese în cantonamentul Barcelonei, cea mai în vogă echipă a lumii din acest moment, după unii din toate timpurile, vorbise cu Xavi, se salutase cu David Villa, Guardiola însuși îl întrebase ce mai face Gică

În spatele privirii tulburi de fotbalist care lovește cu premeditare și al lacrimilor nestăpânite ale tatălui care își conștientizează gestul se ascunde omul. Jucătorul va plăti în etape de suspendare, părintele are o viață înainte să își convingă fiicele cât de bun poate fi, dar Cristi continuă să se frământe.
Nu e vorba de a-i lua apărarea. E o încercare de a înțelege, de a face un exercițiu de imaginație și de a te pune în locul celui pe care, dacă îl judeci aspru, nu are nimeni de ce să te condamne, pentru că obiectivul rece și crud al camerei de luat vederi a înregistrat impasibil mișcare după mișcare, a focusat tresărirea, a surprins gestul, dar nu a fost capabil să pătrundă trăirea. Ceva s-a întâmplat în interiorul lui Cristi. Și nu de acum. Odată cu deschiderea cutiei craniene pentru o operație înfricoșătoare, au fost afectate circuite, sentimente, gesturi. A izbucnit pe „Olimpico”, făcând semne repetate și obscene ca un copil care, după ce s-a chinuit să păstreze aparențele, s-a dezlănțuit ca un apucat la primul impuls. I-a răspuns contrariant spre stupefiant antrenorului, ca un școlar care își pârăște colegii că nu învață: „Să vină și ei în apărare!”, striga Cristi dându-se metaforic cu fundul de pământ în fața băncii-catedră a lui Benitez. În fine, la Bari a lovit ca un golănaș din spatele blocului. Urât, premeditat și incalificabil. Asta este perspectiva din afară.

Exercițiu: M-am pus în locul lui Cristi
Nu m-am apucat de fotbal în sp

Fondul sonor este asigurat de televizoarele din redacție rămase de veghe pe diversele canale de sport, dar monotonia unei zile normale pentru această perioadă este spartă de vizita în redacție pe care Emanuel Mani Gyenes ne-a făcut-o. Asta în ciuda faptului că el ar vrea să treacă neobservat.

Ceea ce se întâmplă în această iarnă la Dinamo poate însemna o trezire la viață a spiritului dinamovist. Totul a avut un fir logic. S-a fixat o idee și s-a construit în jurul ei. Un restart al echipei, al clubului. O asumare a politicii greșite dusă până acum și mai presus de toate o serie de măsuri care să schimbe din temelii atitudinea și obiceiurile. Ca percepție, lucrurile

Prin definiție orice transfer e o chestiune suficient de complicată. Ține de ofertă, de cerere, de arta de a negocia, de cât de stăpân pe situație și pe propriii nervi poate fi unul sau altul dintre cei implicați. În România anului 2011 orice mutare capătă valențe planetare. În orice Moraes, Torje, Eric și Găman e un început și un sfârșit de lume și fiecare Pădurean și

Noul impresar al lui Adrian Mutu, Pietro Chiodi, a apărut brusc, și în câteva zile a contribuit la schimbarea cu 180 de grade a situației. Fotbalistul român este aproape de a fi reprimit de un club care, la un moment dat, afirma prin vocea președintelui Della Valle că nici nu mai vrea să audă de Mutu.

În umbra scandalului declanșat la Craiova a izbucnit un veritabil război pentru putere în Ghencea. Practic, Steaua e scindată la ora actuală, iar Gigi Becali joacă un rol mai puțin obișnuit, acela de mediator.

Tensiunea latentă a ieșit la suprafață, subiectul fiind constituit de drepturile pentru transmiterea meciurilor amicale și de relațiile pe care clubul roș-albastru le are cu exteriorul. MM Stoica a încercat să facă același lucru ca în perioada în care el era manager și Olăroiu antrenor: să conducă clubul de unul singur. Asta în ciuda declarațiilor făcute la revenirea în Ghencea.

Mihai Stoica a pus piciorul în prag la Steaua, dar acest lucru îi poate fi fatal, în cazul în care Gigi Becali va decide să aleagă una dintre tabere. Cum sângele apă nu se face, patronul de origine aromână e atașat sentimental de machedonul Teia Sponte și de angajații care îi sunt fideli acestuia, cei mai importanți dintre ei fiind Valeriu Argăseală și contabilul Iulian Ghiorghișor

Prezentat ieri în ProSport, războiul pentru putere de la Steaua și-a consumat un nou episod.

De fapt, trebuie spus că Gigi Becali a avut abilitatea diplomatică de a stinge, măcar temporar, un conflict teribil ce amenința să dinamiteze clubul. Totul a pornit de la o problemă aparent banală despre ce televiziune să transmită amicalele Stelei din această iarnă. Mihai Stoica apucase să acorde acest drept celor de la Digi, postul cu care colaborează. Decizia sa a fost întoarsă de patron, la sesizarea celorlalți conducători. Acest fapt a dus la o criză de autoritate a managerului general, care a fost auzit strigând în birourile din Ghencea: „Vă dau pe toți afară! Eu conduc clubul ăsta! Nu ați făcut nimic până acum!”. Această scânteie a declanșat practic o întreagă vâlvătaie.

Dialogul cu Vasile Turcu a început furtunos. Cu fostul actual viitor investitor dinamovist indignat că există oameni care îi pun sub semnul îndoielii lichiditățile și forța financiară. Treptat, discuția a devenit una cât se poate de interesantă. La capătul celălalt al firului nu era personajul avid de publicitate care, în disperarea de a-și căuta cuvinte elevate, a inventat în direct expresii memorabile gen „bolnav de emenangită”, ci un pasionat de fotbal sincer cu el însuși și cu fanii dinamoviști.

UPDATE: Adrian Mutu a lipsit de la antrenamentul de azi al Fiorentinei, anunță firenzeviola.it. În afara românului, un alt absent a fost portarul Artur Boruc. Sursa citată menționează că portarul polonez încă nu s-a refăcut complet după o accidentare la umăr.

Italienii anunță că „Briliantul” este așteptat la vestiare, unde va avea o întâlnire decisivă cu Sinisa Mihajlovic.

Coman a decis să vorbească. La aproape o săptămână de la incidentul din autocarul Rapidului, fostul internațional a acceptat să spună ce simte când este huiduit de propriii fani, să povestească despre motivele care l-au determinat să arunce cu telefonul mobil în autocar la finalul meciului cu FC Brașov, dar și să anunțe că e hotărât să atace titlul alături de restul coechipierilor săi.

Ultima etapă a turului nu este încă încheiată, dar putem trage deja o concluzie mai mult decât interesantă: Bucureștiul nu are reprezentantă pe podium! Este pentru a cincea oară în istoria celor 93 de ediții de campionat de când la jumătatea competiției Capitala e pe dinafară.

Gestul lui Sorin Cîrțu nu e imaginea neputinței. Am fi prea indulgenți. E transpunerea în fapte a lipsei de cultură fotbalistică, a anilor lumină ce ne separă de Europa. „Respect” e sloganul UEFA, siglă ce stătea pe geamul spart incalificabil de antrenorul ce după eliminarea Clujului din Cupă alerga arbitrii pe tunel, ținut fiind de stafful său tehnic. Cadre nemaivăzute în

MM Stoica și-a luat rolul în serios. E paratrăsnetul de care avea nevoie Steaua. A început deja micile lui războaie, iar în spate echipa ar trebui să aibă liniștea de a pregăti ultimele meciuri din acest an calendaristic. Episodul de la Târgu Mureș, conferința de presă de instalare. Revenirea lui nu putea trece neobservată. Trăim cu toții într-un fotbal mult prea puțin

Revenirea lui MM Stoica la Steaua surprinde în egală măsură în care e una așteptată. Cel mai de succes manager din fotbalul românesc revine la echipa unde anunțase că nu se va mai întoarce pentru nimic în lume. O face la chemarea unui patron care spusese că, pentru a-l readuce, trebuie să își pună toată familia în cap. O confirmare în plus că în fotbalul românesc nici cele

Cesinha de la Rapid, Bănel de la Steaua, N” Doye de la Dinamo. Rednic nu are gusturi rele, dar lumea fotbalului din România nu a privit cu ochi buni raidul fostului tehnician, campion și cu Rapid, și cu Dinamo. „Bagă strâmbe, destabilizează! Nu ia pe nimeni”, a fost taxat imediat tehnicianul autoexilat în Azerbaidjan… la Lankaran. Sună cam lălăit, dar despre tot ce e acolo, despre aceste oferte și despre cum vede Rednic lucrurile, într-un interviu cu cărțile pe față, în care nu a evitat niciun subiect: „Eu, Strâmbul? Strâmbii sunt cei care se simt vizați de ce zic eu. Ce am în gușă și în căpușă. Eu spun numai drepte”. Serios?