Raț la Fiorentina, Marica la Juventus, Tamaș la Chelsea, Torje la Bayern. Sună cumva fantezist. Chiar atât de mult să ne schimbe un egal cu Italia? Să ne înfierbânte atât și să ne facă să vorbim la superlativ despre o națională pe care până mai ieri o vedeam prăbușită?! E câte un pic din amândouă. Sau cam acestea au fost extremele exprimării de pe teren a actualei

Naționala României a arătat la Klagenfurt o altă față, mai prietenoasă cu fotbalul. ProSport vă spune cum s-a ajuns la această metamorfoză

În preziua meciului de la Klagenfurt, ProSport a scris despre faptul că un rezultat bun cu Italia este foarte important, întrucât poate oferi actualei echipe naționale moral pentru a forța calificarea la EURO 2012. Spuneam noi că fie și în amicale jocurile memorabile pot schimba cursul unor generații. Răzvan Lucescu a preluat ideea și a amintit despre trei momente care au marcat istoria fotbalului românesc: amicalul cu Anglia de pe Wembley în 1969, un turneu al naționalei în America de Sud înainte de calificarea la EURO ’84 și victoria cu Cehia, care a deschis drumul spre turneul final european din 2008.

Pentru meciurile din primăvară, selecționerul trebuie să rezolve problema concentrării tricolorilor pe final de meci – în ultimele trei partidele, România a luat gol după minutul 80 -, dar și organizarea la fazele fixe. Totuși, sunt premise pe termen mediu și lung.

La pauză, Răzvan Lucescu a trimis pe teren un debutant, iar Prandelli, trei foști campioni mondiali (Pirlo, De Rossi și Gilardino). În aceste condiții a reușit echipa noastră un egal cu o forță a Europei.

La nivelul primelor reprezentative, evoluțiile și mai ales rezultatele din meciuri cu adversari puternici oferă certificate de naștere ori, după caz, de garanție generațiilor de fotbaliști și antrenorilor. Nu știu cum privește Italia jocul de azi, dar pentru România este vital din acest punct de vedere. Chiar e nevoie de ceva consistent, de o trambulină pentru restul preliminariilor

Am trăit și ziua în care un meci cu Italia, fie el și amical, să dea din coate pentru a-și face loc printre subiectele de discuție ale microbiștilor. Vorbim de meci de fotbal la nivel de primă reprezentativă. Cu toate că acest din urmă cuvânt și-a pierdut mult din forță. Această confruntare vine după poate cea mai neagră etapă din istoria fruntașelor din prima noastră

Putem vorbi despre orice în fotbalul nostru. Despre cât de inconsistenți și uneori grobieni sunt patronii, despre metodele la care recurg conducătorii, despre incompetența arbitrilor. Nivelul valoric nu consider că ar trebui să mai constituie o temă.

Al Nassr-ul lui Zenga a terminat turul campionatului saudit pe locul 2, la două puncte de Al-Ittihad. Departe de România, de scandalurile de aici, singurul străin care a antrenat Steaua și Dinamo își continuă aventura exotică, dar e la curent cu tot ce se întâmplă în țară.

A scos un egal în derby-ul cu liderul (2-2), după un meci nebun în care Ovidiu Petre a înscris un gol (al patrulea al sezonului) de generic. Totuși e încrezător că poate, alături de cei doi români, să câștige titlul după care Al Nassr aleargă de 15 ani. Despre toate acestea a acceptat să vorbească într-un interviu acordat în ProSport.

Imaginile cu acel cordon de lovituri prin care trecea un grup de trei-patru sute de inși – erau și femei- stârnesc polemici și comentarii. Pe unii i-a durut, au fost și din alții care au spus: „Bine le-a făcut”. Nu trebuie decupat însă numai acest colț al evacuării din întregul unui tablou trist. Astfel de manifestări de pe stadioane trebuie stopate cumva o dată pentru totdeauna.

Totul a început cu momentul emoționant când imnul oltenilor a fost aplaudat în „Ștefan cel Mare”. Un gest mai rar pe stadioanele noastre, în memoria unui om care știa să își împace fotbalistic semenii și cum să facă spectacole. S-a jucat cu ritm, iar sfertul acesta a fost mai degrabă ca un concert la care toată lumea voia să participe, decât ca o reprezentație tristă. În

Bara. Teoria barei. Lungimea ei. Circumferința. De la finala din ”66 nu s-a mai discutat atât despre o transversală. Când nu avem fotbal, subiectele vin din afara lui. Poate că la Cupă nu vom avea motive să facem analiza punctului cu var. Bine, până la urmă e de preferat de o mie de ori „analiza” pe care doi jurnaliști și un fost fotbalist o făceau despre declarațiile lui

Giuleștiul e un stadion prea mic, de fapt prea bătrân și prea depășit pentru astfel de meciuri. Constanți în dragostea lor pentru Rapid, fanii se înghesuie pe locurile pe care comisiile de licențiere închid ochii să le aprobe.
Bătrâna peluză dinspre teatru rămâne dezolant de goală, locurile de la masa presei sunt ocupate de fani, nu există prize, wireless sau alte condiții ținând doar de Star Treck.

Te simți ca în „Vizitatorii”, întors în epoca de piatră și gradene a fotbalului… Compensează numai fanaticii veniți să își prăvălească decibelii peste adversari. De altfel, numai prin ei mai există ideea de Rapid. Lamentându-se permanent de lipsa banilor și găsind mereu vinovați în altă parte, Copos asistă nepăsător cum se dărâmă stadionul, dar urlă că ar vrea să salveze Planeta de la înec. Imaginile alăturate stau mărturie pentru tot ce nu se face în Giulești. Fanii și echipa sunt la ani-lumină înaintea investițiilor care nu se fac.

Steaua a fost mai periculoasă în partea a doua, Rapid s-a temut excesiv. Joi, în Cupă, ambele echipe vor avea ocazia să se revanșeze față de fani.

Rapid-Steaua amenință de patru ani „unicul derby” Dinamo-Steaua. Odată cu sfertul de neuitat în Cupa UEFA, din primăvara lui 2006 această confruntare are un statut aparte. Constantin și Grigore, doi rapidiști sunt singurii supraviețuitori de atunci. Coman e pe bancă, stelistul Nicoliță e suspendat.

Hazardul face în așa fel ca bătăliile rapidisto-steliste să mai cunoască o premieră. Cele două trupe își vor măsura forțele de două ori la interval de numai patru zile. O dată în campionat și a doua oară în Cupă.
Un soi de baraj, menit să stabilească iar cine e mai bun. Acum pe puncte, joi pentru calificare. Steaua a pășit în Giulești având în ghete ultimele 45 de minute din meciul cu Utrecht, în timp ce rapidiștilor le reverberau încă ecourile vocilor lui Copos, Dinu Gheorghe, Nicu Gheară, și exemplele pot continua, care prin declarațiile lor au tensionat o atmosferă mai degrabă OK. Plus amintirea evoluției lamentabile din ultimul meci de acasă cu Pandurii.

Tehnicianul roș-albaștrilor, Marius Lăcătuș nu era hotărât aseară aspura primului „11″ al Stelei. Concret, „Fiara” nu era decis cine îl va ajuta în avanposturi pe Bogdan Stancu. Totuși, surse din anturajul antrenorului ne-au mărturisit că Lăcătuș este tentat să înceapă partida din Giulești cu un duo Bogdan Stancu-Romeo Surdu. „ Știți și voi că echipa câștigătoare nu se schmibă. Din acest motiv, Lăcă ar vrea să înceapă cu Surdu titular , mai ales că fundașii rapidiști sunt mai greoi, iar Romică are viteză mai mare decât Bilașco sau Kapetanos”, a afirmat un oficial stelist.

În afara partidei de peste două etape de la Timișoara, Oțelul are până la sfârșitul acestui an calendaristic numai meciuri în care, dacă își va păstra implicarea și concentrarea de până acum, este favorită la victorie. Și-au câștigat dreptul de a fi respectați și băgați în seamă. Determinanți sunt Dorinel Munteanu și Marius Stan. Ordinea aproape că nu contează.

Stancu este fotbalistul de geniu pe care Steaua și fotbalul românesc îl au. Adormit o repriză, a izbucnit entuziasmant într-un debut nebun de repriză secundă. Două goluri care au adus prima victorie după mai bine de patru ani în competițiile care contează. Balansând între voința lui Bănel și apatia lui Tănase, între sclipirile lui Ricardo și gafele lui Martinovici, Steaua dă

Discursul lui Avram sau al oricui se gândea ori se gândește să le mai ia apărarea arbitrilor români a fost dinamitat de prestația lui Balaj la FC Copenhaga cu Barcelona. Modul în care centralul român a judecat o fază pe care de la Schumacher-Batiston 84 încoace o știm ca fiind de roșu clar i-a scandalizat până și pe spanioli.

Nu e prima oară când asistăm la alianța aceasta contra naturii dintre Dinamo și Steaua. Văzându-i acum pe Borcea și Becali hăhăindu-se zgomotos și inestetic, mă încearcă același sentiment de lehamite ca și atunci când Copos și Becali se pupau în telecabine. Practic, atunci s-a născut procesul pentru care se bălăcăresc azi cei doi. Irelevant. Oameni mici cu pretenții de mari

Când Victor Pițurcă a venit la Craiova, diferența dintre Steaua și olteni era de nu mai puțin de zece puncte. În numai opt runde, tehnicianul pe care Gigi Becali l-a lăsat să plece din Ghencea a recuperat opt dintre ele. Cu o echipă preluată din mers! Mai clar decât atât nu i se putea dovedi patronului stelist că mai are mult până să poată emite judecăți de valoare în acest

Ana Porgras a readus România pe prima treaptă a podiumului mondial. Fata cu ochi superbi a făcut o „bârnă” perfectă, reușind să își stăpânească nervii și în finala pe aparate, după ce dovedise constanță în calificări și în finala pe echipe. Revenim în elită, coincidență, odată cu întoarcerea cuplului de aur Bellu-Bitang. Nu trebuie uitat însă Forminte, omul care

Instalarea lui Hagi pe banca Galatei și meciul Stelei au mutat centrul de interes de pe echipa națională, astfel că raportul dat de Lucescu junior în fața Comitetului Executiv a trecut în plan secund. Normal felul în care s-a pus problema și logic ultimatumul: „Pleci dacă nu mai sunt șanse de calificare”. O dovadă în plus că reacțiile de după meciul cu Franța au fost unele

Are un fel al lui de a pune problema. Un discurs direct, nu abrupt, dar undeva la limită. Spune lucrurilor pe nume și nu se ascunde în spatele cuvintelor. Acum, după ce a bătut-o pe Steaua, mai mult ca oricând. Acceptă să vorbească deschis despre ce a fost, despre ce tocmai a evitat, despre cum crede el că va fi.

Vedeți viața altfel în săptămâna de după victoria cu Steaua?
E importantă o victorie cu Steaua. Oricând. Acum cu atât mai mult. Ce mai! Era vitală. Vi-ta-lă. Din toate punctele de vedere. Relația cu suporterii, distanța care s-ar fi pus între noi și echipele care se bat la titlu. S-ar fi întrerupt o serie a invincibilității în derby-uri. Ca să nu mai zic că am întors rezultatul și cu Rapid, și cu Steaua. Numai plusuri găsesc. Nu îmi cereți și vreun minus…

Jocul v-a mulțumit?
Să fiu sincer până la capăt, după cum s-a jucat, poate că un egal ar fi fost mai echitabil. Adică, dacă mă întrebi după ce am revăzut meciul, zic că și remiza era bună după cum s-a jucat. Noi am suferit mult, mai ales în a doua repriză, dar e și asta tot un plus până la urmă. (râde) Am terminat o repriză 0-0. Nu e puțin lucru la noi. Am știut să fim pragmatici, să respingem atacurile. Păi l-ați văzut pe Adi Cristea cum se apăra spre final? Ce alunecări… Asta vreau de la ei.

Discuția cu Panduru are un alt ritm acum, când el nu mai are o calitate oficială la Steaua. A rămas același personaj savuros și imprevizibil.

Spontan în răspunsuri, dar și ca disponibilitate. Nu e un secret faptul că, din punct de vedere jurnalistic, o discuție după plecarea sa din Ghencea era un demers cât se poate de firesc. A tot evitat asta până ieri, când,

Belarus a reușit aseară ce n-a putut România, să învingă Albania pe teren propriu, cu 2-0, și s-a distanțat la șase puncte în fața echipei lui Răzvan Lucescu, în Grupa D a preliminariilor CE 2012. Golurile au fost marcat de Rodionov (foto, la minge), în minutul 10, și de Kriveț, în minutul 77. Formația lui Bernd Stange a rămas singura neînvinsă în această grupă, chiar dacă a jucat și cu Franța, și cu România. Albania, aflată la prima înfrângere, a rămas cu cinci puncte.

Un meci ca acela pe care România îl joacă azi la Paris declanșează trăiri complexe în sufletul oricărui microbist. Fotbaliștii îl văd și îl simt și ei într-un fel aparte. Jucătorii de la lot au acea dublă perspectivă. Emoții de fani pe durata săptămânii de dinainte de joc și o stare specială în ziua meciului, dar mai ales la stadion. Antrenorul are viziunea de ansamblu. ProSport și-a propus o incursiune în interiorul cantonamentului. Un reportaj de atmosferă, bazat pe mărturisiri și pe relatări. Unele de la sursă, altele de la apropiați.

„Am sentimentul că plecăm în Franța exact așa cum trebuie să o facem. Liniștiți, conștienți de importanța acestei partide, pregătiți să facem un joc mare”, spunea Răzvan Lucescu înaintea plecării spre Paris. „Eu sunt foarte bine. Un meci mai frumos ca ăsta nu poți să ai. Mie întotdeauna mi-au plăcut partidele de acest gen. Nu m-am temut de ele. Le-am așteptat înfrigurat. Am sentimentul că mi-am făcut treaba, știu cum am muncit. Abia aștept seara meciului acum. Am mare încredere în grup”.

Mutu rămâne unul dintre jucătorii simbol ai naționalei. Benzema se teme de meciul de mâine seară și crede că Mutu și Chivu vor fi principalii oameni de contracarat din angrenajul echipei lui Lucescu. Prins că nu și-a făcut temele, „Briliantul” fiind încă suspendat după „scandalul sibutramina”, vârful lui Real Madrid a recunoscut că nu are nicio idee despre ceilalți tricolori, dar a ținut să menționeze că aceștia funcționează cu siguranță bine împreună, dovadă fiind ultimele preliminarii, când „cocoșii” nu au reușit să ne învingă.

„Știm că va fi un meci important, cel cu România. Va trebui să facem totul pentru a-l câștiga. Întreaga echipă este pregătită. Cunosc doar doi jucători din această echipă a României, pe Cristian Chivu și Adrian Mutu”, a spus Benzema, după care a aflat că Mutu nu face parte din lot. „Atunci, nu îi cunosc pe ceilalți jucători. Cred că este o echipă bună. Anul trecut, am jucat cu România pe Stade de France și îmi amintesc că a fost un meci dificil”, a spus jucătorul lui Real, conform football365.fr.

Neconvocarea lui Cristi Tănase pentru partida din Franța a fost, alături de problema purtătorului numărului `10`, una dintre cele mai discutate teme din ultima săptămână.

Mijlocașul Stelei este în cea mai bună formă sportivă a carierei, lucru certificat de evoluțiile senzaționale din partidele cu Napoli și Sportul, însă selecționerul nu a apelat la serviciile sale. Dinu Gheorghe, unul dintre cei mai acerbi susținători ai lui Răzvan, explică de ce s-a ajuns la această situație.

„Răzvan vorbește mult cu jucătorii și cred că i-a spus lui Tănase tot ce așteaptă de la el. Și sportiv, și în viața extra-sportivă. Probabil că el nu a respectat ceva și de-asta nu a fost convocat”, a spus Dinu Vamă, la Dolce Sport.

Niciodată nu îi vor ierta fanii steliști lui Oprescu faptul că au întârziat un sfert de oră la meciul Steaua – Napoli. Traficul bucureștean a sufocat cele mai tari prime 15 minute din istoria roș-albaștrilor. Ajutați de un start nebun al favoriților, fanii din tribune au făcut din nou din Ghencea un vulcan! Din păcate, finalul a fost trist.

La 1-0 se vedeau fani alergând fericiți spre stadion, la 2-0 erau transfigurați, iar la 3-0 se frecau la ochi privind tabela. „Ziceți-ne și nouă cum a fost”, implorau ei. Și alții se ciupeau: „Visăm!”. Bucuria de fotbal este unul dintre cele mai frumoase sentimente, iar steliștii l-au retrăit după mult timp în stare pură.

Orice, dar orice ar fi fost de spus, doar dacă se gândea cineva să zică „dă Steaua trei goluri lui Napoli”, ar fi fost luat de nebun. Dar arbitrul polonez a ucis Steaua. Centralul Borski a prelungit aiurea meciul cu opt minute și Napoli a egalat la 3.

Pe stadion în minutul 15 și 48 de secunde vrei să oprești timpul. E 3-0 după un început ireal. Într-un sfert de oră, Steaua a reușit ce nu făcuse în decenii de istorie: le-a umplut italienilor poarta de goluri. Lăcătuș și-a dopat echipa! A venit cu tava de jăratec în vestiar și a făcut din mârțoage armăsari. Sprinturi, trasee teleghidate și combinații de vis. Asta este Steaua? Suntem în Ghencea? Napoletanii sunt statui neputincioase și privesc împietriți cum le vâjâie Bănel, Stancu și Kapetanos pe la urechi. Steaua nu joacă. Încântă. Vraja e ruptă inconștient de Kapetanos. El iese eliminat, dar de la cotul lui ne trezim pe cap cu italienii.

A murit Unirea Urziceni, uimirea ce a ținut trei sezoane. O poveste frumoasă terminată urât. E mult, foarte mult de discutat pe marginea a tot ce a fost acolo. Cât e moarte naturală și cât a fost premeditat acest sfârșit al unui club ce a luat un campionat și a bătut recordul de puncte obținute în grupele Ligii Campionilor. Așa cum a fost formația pentru ale cărei succese nu se

Topiți după și pentru fotbal. Bucureștiul s-a sufocat la propriu în așteptarea primului derby al acestui campionat. Căldura a înfierbântat și mințile suporterilor, care au transformat Șoseaua Ștefan cel Mare în teatru de luptă. Gaze lacrimogene, jandarmi, răniți. Fiecare Dinamo – Rapid are povestea sa, iar meciul de aseară nu a făcut excepție. În colțul lor din peluza mică, opuși Peluzei „Hîldan”, rapidiștii, îmbrăcați toți în vișiniu, continuă răfuiala cu forțele de ordine și în stadion. Arena nu e plină, dar fierbe și la propriu, și la figurat.

A fost trecut pe foaia de joc Fumigenele vișiniilor bagă meciul în ceață, iar încurajările creează un fond sonor demn de meciuri mari. Pauzele de hidratare sunt și ele o necesitate. Undeva la oficială, revenit în tribună în calitatea de observator, Mircea Sandu supervizează atent totul. S-a văzut că i-a fost dor să vadă un derby de Liga I de la fața locului. L-a avut în dreapta sa pe fostul subordonat de la federație, Florin Prunea, pe care l-a chestionat des pe diverse teme și cu care a împărțit opinii pe marginea a ceea ce se întâmpla pe teren.

Rapid a pierdut după ce conducea la pauză cu 2-0. Andone a mutat genial prin introducerea tânărului atacant lansat în fotbal de Șumudică

Andone și Șumudică au fost în zilele premergătoare meciului ca doi savanți închiși în laboratoare. Căutau formule magice. Unul pentru a ermetiza apărarea, celălalt pentru a revitaliza atacul, steril de două etape. „Șumi-gol” a trudit o săptămână, dar Andone a avut inspirația de a răsturna totul în câteva minute.

Și unul, și celălalt avea nevoie disperată de victorie. Spadacio pe dreapta în linia mediană și Herea atacant fals în spatele lui Sburlea. Mutare decisivă pentru giuleșteni, care în prima repriză se instalează în terenul dinamovist și 45 de minute nu mai pleacă de acolo. Terenul se înclină pe dreapta, acolo unde Rui Duarte și Spadacio dictează. Bazzi e pierdut. Nici în partea cealaltă nu e mai bine pentru gazde, Homei e pradă ușoară pentru cuplul Ezequias-Bozovic. Practic, Dinamo nu contează în atac, iar în apărare e ca de obicei haos. Rapid ratează senin posibilitatea de a închide meciul de la pauză. „Doar” 2-0 după o primă repriză în totalitate vișinie.

Ladislau Bölöni este tipul de tehnician care comunică rar și care este, câteodată, excesiv de atent în ceea ce privește acuratețea mesajului său. Mai ales când vine vorba despre delicatul subiect Steaua și despre patronul formației cu care Bölöni câștiga cândva Cupa Campionilor.

Precedenta opinie pe această temă a fost prezentată publicului larg printr-o scrisoare deschisă: „Iubesc Steaua, dar nu Steaua de azi”, în octombrie 2009, atunci când le-a luat apărarea fostelor glorii jignite de Gigi Becali. Contactat zilele trecute de colegul Andrei Nourescu, Bölöni s-a arătat reticent: „Nu comentez!”. A revenit ulterior cu un telefon și i-a solicitat prin mail întrebările. La câteva zile m-a sunat pentru a se asigura că răspunsurile sale nu vor fi modificate, denaturate, scoase din context. Surprinzător însă, antrenorul Al Wahda a trimis pe mail răspunsurile sale la întrebări ușor modificate. Respectându-i rugă­mintea, dar respectându-ne în același timp meseria și cititorii, prezentăm citatele lui Bölöni. Nu am umblat pe text nici măcar pentrua a scoate ghilimelele de la Steaua.

Giuleștiul, fie el și umplut la întreaga sa capacitate, ar încăpea într-un sector din Soccer City. Ultimul meci la care am mers înainte de startul Ligii I fusese Spania – Olanda. Vuvuzele, portocaliu, roșu, artificii… Am mai vorbit. Aaa, și frig, foarte frig.

Aici, atmosfera e fierbinte. La propriu și la figurat. Stropit de o ploaie de vară, Bucureștiul s-a topit și ieri în așteptarea startului estival al campionatului. Liga I a programat aseară primul derby, iar stadionul unde se spune că galeria se aude cântând mai bine ca oriunde și-a respectat renumele.

Momentul „Panco italiano”
Atrași de mirajul noului Rapid, aproape 10.000 de fani au venit la reîntâlnirea cu fotbalul. Încărcătura emoțională a revederii publicului cu favoriții a fost amplificată de faptul că Daniel Pancu a revenit în Giulești, pentru prima oară ca adversar după 15 ani. De altfel, momentul ieșirii sale pe gazon din postura de rezervă a Vasluiului a fost și cel mai intens înaintea acestui joc. Aclamat de un întreg stadion, fostul internațional a făcut o plecăciune cu lacrimi în ochi în fața galeriei. A confiscat și momentul ieșirii echipelor pe teren, după care a luat loc pe banca oaspeților.

Imn, nu „Waka Waka”, și copii găsiți la locomotivă
Prezentarea lui Marius Șumudică în noul rol de antrenor a adus o nouă izbucnire din partea celor prezenți. În mijlocul tribunei oficiale, ținându-și sacoul pe braț și scrutând gazonul ars, Dinu Gheorghe, președintele reîntors la prima dragoste. Ieșirea echipelor,

Nici că și-ar fi imaginat Șumudică un debut mai bun ca antrenor în Giulești. Aseară, fostul ocupant al Peluzei din Grant a intrat definitiv în inimile suporterilor, după ce l-a surclasat pe Lopez Caro, un antrenor care a stat și pe banca Realului într-un trecut care, s-a văzut aseară, nu ține de foame.

Caro a gândit un romb ofensiv, cu Wesley – Sănmărtean – Gerlem și Burdujan. Șumudică a mers pe linii drepte, pe benzi. Duarte – Roman în dreapta, Bozovici – Cesinha pe stânga. Schimbat în bine, Rapidul a zburdat într-o primă repriză în care doar driblingurile lui Sănmărtean și infiltrările lui Wesley au dat ceva emoții. Dar și acelea, cât pentru a le permite suporterilor să vadă că Marcos Elias Santos, „perechea” lui Marius Constantin, are valoare. În afara brazilianului din linia defensivă, tehnicianul giuleștean a schimbat față de sezonul trecut unul din fundașii laterali, mijlocașul dreapta și atacantul central. Cele patru plombe s-au integrat perfect într-un sistem elastic și articulat. Devenite obiceiuri ale locului, centrarea marca Spadacio și devierea lui Herea au făcut diferența în prima repriză.

„CFR-ul și Urziceniul s-au obișnuit cu victoriile! Au căpătat alură și mentalitate de învingătoare. Cred că Bucureștiul mai are nevoie de timp pentru a putea lua iar un titlu”. Așa sună într‑o frază noul sezon în viziunea antrenorului italian Walter Zenga.

Victor Pițurcă a avut un rol decisiv în a-l schimba cu 180 de grade pe patronul stelist, iar apropiații latifundiarului spun că acest lucru nu e deloc temporar, ci de durată.

În Ghencea e mai liniște ca niciodată înaintea startului de sezon. Toate lucrurile sunt puse la punct, nu există neînțelegeri, restanțe, a dispărut „hei-rupul” transferurilor pe ultima sută de metri. Până și asperitățile pe axa suporteri-conducere par mult îndulcite.

„Toate astea se datorează unui singur om. Victor Pițurcă a salvat Steaua de la haos!”. Vocea este autorizată și posesorul ei știe foarte bine cum merg lucrurile în Ghencea.
Cu o săptămână înainte de începerea competiției, ProSport a intrat în culise. Concluzia? Pițurcă a reușit miracolul: Gigi Becali este un alt om. Și-a schimbat apucăturile, preocupările, comportamentul.

Află ultimul despre transferuri!
Nu numai că nu a făcut niciun fel de presiune pentru aducerea vreunui jucător, dar s-a mulțumit de cele mai multe ori să afle abia după perfectarea tranzacției ce fotbalist a ajuns în Ghencea. A redus la limită orice contact cu jucătorii. „Nici nu i-a trecut prin cap să mai meargă în cantonament cu echipa. Știa că nu are nicio șansă. Pițurcă l-a avertizat: «Să nu vii în Austria, că nu vreau circ!»”, dezvăluie același apropiat al lui. Nu doar existența unei clauze prin care, dacă Pițurcă ar pleca, Becali ar plăti o sumă imensă (n.r. – în valoare de două milioane de euro), stă la baza schimbării cu 180 de grade a patronului stelist.

Finala a avut parte de multe dueluri dure, arbitrul Howard Webb fiind nevoit să arate 14 cartonașe galbene și unul roșu. În minutul 26, De Jong (dreapta) a avut o intrare „criminală” asupra lui Xabi Alonso. Mijlocașul olandez nu a primit însă decât un „galben”, în ciuda protestelor jucătorilor spanioli.

În Africa, Spania a fost o caracatiță. Pentru că traseele pe care le-au desenat ibericii erau tentaculare. Xavi, inima.

Tiki-taka… Villa era cu veninul, iar Puyol cu sufletul. Olanda ura creatura cu puteri supranaturale și a vrut să o asfixieze mecanic. S-a mulțumit așadar cu renumele d