Rapid riscă să piardă iar la masa verde, a cincea oară în ultimii zece ani. „Dacă se întâmplă asta, mă retrag definitiv din fotbal”, spune Copos. Mai are timp cineva să îl creadă?

Imaginile cu efortul suporterilor giuleșteni veniți înarmați cu lopeți în Giulești au impresionat teribil. Din dragostea lor pentru echipă s-a născut un gest superb. Pentru a evita un 0-3 la masa verde, au mutat munții de zăpadă. Steaua cheamă militari, Dinamo pușcăriași…

Transpirați, rapidiștii s-au mutat în peluză de unde au cântat pentru o victorie la limită. Li se datorează în mare măsură lor și eurogolului înscris de Matic. Toate acestea au fost degeaba! Nu mai contează! Punctele obținute pe teren de fani și jucători sunt acum în aer și cel mai probabil vor ajunge din sălile de judecată la Timișoara. Asta dacă, îndemnate de Dragomir, conducerile celor două echipe nu se vor înțelege cumva în următoarele zile să rejoace meciul. Fără Varga și Tibi Bălan care, foarte probabil, nu vor mai putea juca vreodată în Giulești. Coincidență, Rapid este din nou echipa care plătește nota de plată pentru neregulile din fotbalul românesc. Ca și la cazul Bricheta, ca și la Petroșani, la fel ca la Brașov. Portițele din regulament sunt făcute să se strecoare oricine alt

În trei meciuri din retur, Steaua a luat aproape jumătate din golurile primite într-un întreg tur. E prea ambiguu? Cifrele sunt pe cât de clare, pe atât de seci: 14 goluri după 17 etape și alte 6 încasate în primele trei runde ale turului. Nepăsător la semnalele repetate din perioada de pregătire, când era mai mult evident că plecarea lui Rada și Ghionea vor lăsa goluri mari,

Frunza-seca mijlocașului Unirii, care a profitat de greșeala hulitului Tudose și de apatia lui Tătărușanu, a deschis abrupt un meci marcat de nămol și disponibilitate la efort. Dintr-un ciudat spirit de solidaritate, Tudor a ținut să greșească și el, oferind cadou Stelei cornerul de 1-1. Angajamentul a fost principalul ingredient în condițiile unui teren greu spre foarte greu.

A alternat în cariera sa perioadele în care a jucat la mari cluburi europene (Milan, Atletico Madrid) cu cele în care s-a refugiat la formații mici, gen Alaves sau Getafe. Peste tot pe unde a fost, Cosmin s-a făcut remarcat, iar porecla sa, „Guriță”, a fost pe buzele tuturor. Unul dintre cele mai mediatizate episoade din cariera sa a fost bătaia cu Davids, starul lui Juve, urmată de plecarea de la Milan, moment de cumpănă în cariera sa.

Ai mai povestit despre regretul carierei tale, acela că ai plecat de la Milan. Conflictul cu Davids a fost decisiv?
Să le luăm pe rând. Am plecat de la Milan și voi regreta mereu asta. Nu are legătură cu acel conflict. Am plecat după ce am luat o decizie pripită, într-o dimineață la ora 4:00.

Victoria Rapidului s-a născut din frenezia fanilor, care, înainte să încurajeze admirabil echipa, au venit să dea zăpada de pe gazon. Și din execuția incredibilă a lui Matic. Reacțiile lui Bornescu, portarul care a sprintat tot terenul pentru a se așeza în fața slovenului ca să se frece la ochi mirat de ce a văzut, și a lui Manea, antrenorul care a început să se închine, spun

Finalul amicalului pierdut miercuri de România, la Timișoara, 0-2 cu Israel, l-a găsit pe selecționerul Răzvan Lucescu aproape resemnat. Echipa experimentală a tricolorilor, lipsită de șapte titulari, a fost clar dominată, la toate capitolele, de o națională pe care n-a mai învins-o din 1995 (2-1 în preliminariile Europenelor din Anglia).

Mai gravă decât această înfrângere fără semnificații în vreo campanie de calificare e însă lipsa de valoare arătată miercuri de mulți dintre jucătorii cărora antrenorul tricolorilor le-a oferit o șansă de a pătrunde în cercul naționalei.

„Să îi batem pe bieloruși, albanezi și bosniaci”

Domnule Lucescu, înaintea meciului invocați o victorie, pentru ca naționala să aibă liniște în campania premergătoare debutului preliminariilor. Un prim obiectiv ratat…
Nu e cel mai bun început de an pentru echipa națională și, orice aș spune acum, poate fi interpretat drept scuză. Nu caut asta. Regret mult această înfrângere. E frustrant și doare. Trebuie să găsim însă cauzele și mai ales trebuie să găsim resurse pentru a merge mai departe.

Cu cât la sută trebuie îmbunătățit jocul echipei pentru a avea șanse reale de calificare?
Nu știu dacă se pune problema așa. Eu am o altă perspectivă decât cea a voastră, a jurnaliștilor. Nu e vorba de procente aici. E vorba, dacă vreți, de efectiv. Ne-au lipsit împotriva Israelului cel puțin cinci jucători de bază. Asta se simte. Nu suntem, din păcate, o națională atât de puternică încât să nu se observe imediat câ

Franța a fost învinsă miercuri seară, pe teren propriu, cu scorul de 2-0, de către campioana europeană, Spania.

Nu atât rezultatul, cât jocul absolut fără nicio idee al elevilor lui Raymond Domenech îi îngrijorează teribil pe ziariști și suporteri cu ceva mai puțin de o sută de zile până la startul turneului final al CM. Spania a punctat după momente aproape identice, intercepții ale lui Xabi Alonso, prima la Henry, a doua la Escude, urmate de contraatacuri finalizate de Villa și Sergio Ramos. În afara fundașului central Ciani, Les Bleus au rămas corigenți pe linie.

Cel mai huiduit om de pe stadion a fost selecționerul Domenech. „Demisia! Du-te, Domenech!” au fost cuvintele care s-au transformat într-un uriaș cor. Mesajul tribunei, la care s-au unit recent și unii parlamentari, ei cerând joi în plen demiterea actualului selecționer, nu l-au deranjat pe ciudatul Raymond. Acesta a enervat și mai mult, declarând: „Suntem în grafic, nu calculasem nimic altceva decât un eșec în fața Spaniei”.

Echipa națională rămâne un reper important pentru Cosmin Contra. Imaginea deznădejdii de după meciul cu Slovenia (2001) va rămâne întipărită pe retina microbiștilor. Dar și pe cea a lui Contra, care aseamănă tristețea de atunci cu amărăciunea înfrângerii din Austria, în campania trecută, la ultimul său meci sub tricolor.

Nu, voiam să te întreb de echipa națională de fapt, dar amân un pic. Te-ai vedea implementând metodele astea la vreun club în România?
De ce nu? Eu cred că noi, jucătorii care am evoluat mult în străinătate, trebuie să dăm ceva înapoi fotbalului din România. Eu unul am acasă organigrama clubului Atletico Madrid la toate nivelurile. E un model de urmat pentru orice club de la noi. Spre exemplu, în fotbalul românesc nu există un departament de scouting. E inadmisibil.

Dar patronii de la noi sunt pregătiți să fie organizați?
Trebuie să se pregătească, dacă nu sunt deja pregătiți. E nevoie de mai multă consistență, seriozit

„Nu există o revenire mai frumoasă pentru un fotbalist! A intrat, a înscris și a schimbat efectiv soarta meciului. A fost de vis”. Președintele Gheorghe Chivorchian vorbește cu mândrie de come-back-ul en fanfare reușit de Cosmin Contra la Timișoara, referindu-se la realizările fotbalistului din meciul jucat în ultima etapă. Cu aproximativ un an în urmă mă întâlnisem cu Cosmin în barul micuțului stadion al celor de la Getafe. Era de-al casei și acolo. Acum ne-am întâlnit la Timișoara, într-un loc unde își petrece foarte mult timp, Vila de la Rosa, proprietatea celui mai bun prieten din copilărie al lui „Guriță”, cu care se relaxează la câte o partidă de table. Până acum doi ani, tatăl fotbalistului li se alătura. Cosmin nu evită niciun subiect în discuția cu ProSport. Vorbește despre tot și toate. Deschis, destins, volubil. Așa cum nu l-am văzut până acum. Ideea de acasă îl face altfel.

Mai avem mult până să căpătăm forța necesară calificării. Învățăm să vrem, dar ne cam trebuie pastila magică de putut, de întărit valoarea. Învinși primăvara acasă de Israel, visăm ca până la toamnă vom fi în stare să nu pierdem în Franța. Naiba știe cum…

În momentul intonării imnului statului Israel, Goian și-a dat jos bluza de trening și l-a îmbrăcat pe micuțul din fața lui care tremura de frig. Copilul a privit recunoscător și simpatic și s-a ascuns în veritabila rochiță roșie. În ultimele zile, tricolorii au cerut, mai mult ca orice, căldură din partea fanilor. Simbolic, gestul lui Goe denotă implicare și atenție din punct de vedere uman. Pentru a-și câștiga publicul, naționala are nevoie și de bun-simț fotbalistic.

Discuția cu Pompiliu Popescu e una care curge, efectiv. Are atâtea povești și un aer atât de firesc în a vorbi despre ce a trăit la națională…

Domnule doctor, vă mai amintiți primul diagnostic pus la națională?
Oho! E mult de atunci… Au fost atâtea…

Sunt accidentările de acum altele decât cele din anii ’80?
Fotbalul s-a industrializat. S-au schimbat multe. Pe de o parte, astăzi te refaci relativ OK după o operație de menisc sau de ligamente încrucișate. Atunci, o astfel de accidentare îți putea fi fatală din punct de vedere fotbalistic. Pe de altă parte însă, în acea perioadă nu vedeai toate grozăviile de azi, cu fotbaliști care aproape că rămân la propriu cu piciorul în mână. Și am prins inclusiv perioada când apărătorile nu erau obligatorii!

„Chivu va fi la fel ca înainte”

Nici de operații de reconstrucție a craniului nu se auzea. Va fi Chivu ca înainte?
Eu sunt convins că da. A avut noroc, dacă se poate spune

Naționala iese, ca de obicei, la unul dintre antrenamentele de dinaintea unui joc. De data aceasta este un amical. Cel împotriva Israelului. Medicul lotului ajunge ultimul lângă una din băncile tehnice.

Își lasă geanta, scrutează terenul și apoi așteaptă, dorindu‑și, ca de fiecare dată, să nu fie nevoie să intervină. Ne obișnuiserăm cu echipamentul galben. Un galben intens pe ploaie sau mai pal dacă este soare. Acum suntem în roșu aprins. E primul antrenament cu noua linie vestimentară. „Parcă suntem Spania”, glumesc tricolorii, bucurându-se precum niște copii de noile fâșuri. „Măcar de am avea jumătate din rezultatele lor (n.r. – Spania este campioana europeană en-titre și una dintre favoritele Mondialului din acest an)”, spune un hâtru. Nu poate fi decât Prodan. Pompiliu Popescu prinde gluma și schițează un surâs. Cam sobru, dacă nu trist. Ne-am obișnuit cu mersul calculat, cu gesturile studiate, cu șapca sa și cu una din mâini având mereu o mănușă uriașă. O geantă burdușită de medicamente, feșe și spray-urile acelea care îi „repară” pe fotbaliști.

Treningul albastru și geaca roșie
Pompiliu Popescu este mândru și el de noua geacă roșie. „Am schimbat la echipamente…”, începe firesc un dialog cu cel mai longeviv om al naționalei de fotbal a României. „Îmi amintesc că, la început, se mergea mult pe combinația de albastru”, derulează timpul omul care a apucat vremurile când stema de pe drapelul de dinainte de ’89 era imprimată și pe treningul naționalei. „Tovarășul Popescu”

Din păcate, la Timișoara nu se va juca împotriva Israelului cu casa închisă. Până ieri-seară abia dacă se vânduseră 5.000 de bilete. Cu toate acestea, naționala va continua să joace în provincie.

Nici prețul mic al biletelor și nici anunțul că mare parte din încasări vor fi donate victimelor cutremurului din Haiti nu au sensibilizat prea mult publicul timișorean. Iar tricolorii reacționează prompt la subiectul delicat al nevoii de a fi susținuți. „Îmi e dor de un stadion plin”, mărturisește Daniel Niculae. „A fost extraordinară atmosfera de la meciul cu Liverpool. Chiar te simți fotbalist!”, completează și Maftei. Lucescu junior a întărit, la rândul său, ideea că tribunele trebuie să fie din nou pline la meciurile naționalei: „Avem nevoie de un public cald. Chiar avem nevoie, iar eu îmi propun să recâștigăm acest public la fel de mult cât îmi propun calificarea”. Despre ideea că, până la inaugurarea noului stadion Național, tricolorii vor juca numai în provincie, ProSport a mai scris. Surse federale indică faptul că, pentru primul meci din preliminarii, cel cu Albania, din 3 septembrie, Craiova este favorită la organizarea partidei.

Tamaș, în formă maximă la mall
Altfel, fotbaliștii echipei naționale s-au relaxat ieri, la Timișoara, printr-o plimbare în mall, astfel că, pe culoarele complexului comercial, timp de o oră, au răsunat întrebări despre fotbal: „Cât mai ai contract?”, „Ce mai e prin Ucraina?”, „Da” prin Franța?”. Tamaș a fost în mare formă. L-a certat pe Ghioane

Teatralitatea, violența gesturilor, vocea lătrată, scuipăturile nu mai impresionează de mult pe nimeni. Sunt metode perimate. Oamenii s-au convins demult cine sunteți. O etichetă demodată lipită cu forța pe o societate neselectivă, cu oameni uneori prea nepăsători. Toți cei care am zâmbit fie și o singură dată la hăhăielile grotești ale clanurilor din fotbal o să rămânem

Debutul ratat cu Ceahlăul, dar și problemele create de suspendări ori accidentări, l-au determinat pe Stoichiță să schimbe radical formația Stelei.

Cinci dintre titularii din prima etapă au fost înlocuiți. Greșeala de la golul marcat de Vasilache i-a fost fatală lui Zapata, care a pierdut postul din primul „11″ în favoarea lui Tătărușanu. Alte două modificări au vizat linia defensivă, Petre Marin și Jelev fiind singurii supraviețuitori după „cutremurul” de săptămâna trecută din Ghencea, Golanski și Baciu dispărând dintre titulari. „Jair” a trecut pe dreapta, iar tânărul Tudose a primit o șansă de a demonstra că el e viitorul. „Roșul” primit de Nicoliță l-a ajutat pe Stoichiță să fie mai ofensiv. A intrat tehnicul Toja, căruia patronul îi simțise lipsa cu Ceahlăul. Stancu a fost soluția preferată pentru postul de „vârf doi”, în locul suferindului Tănase.

Înainte de meci, directorul executiv al Clujului, Răzvan Zamfir, se scuza că trebuie să dispară un pic din mijlocul unei discuții. „Mă duc până la poartă să ajut pe cineva să intre la meci”. Oficialul ardelean s-a întors după câteva minute, explicând: „Era un fan al nostru care vine la toate deplasările. Ieri m-am întâlnit în oraș cu el și spunea că nu mai sunt bilete.

Ceea ce s-a întâmplat joi la antrenamentul Stelei redimensionează cumva imaginea unei echipe cu mari restanțe la acest capitol. În săptămâna premergătoare derby-ului crucial cu CFR, Stoichiță a făcut un gest pe care nu îl credeam vreodată posibil în Ghencea. A oprit antrenamentul pentru că pe marginea terenului se afla împreună cu o echipă  ProSport copilul bătut sâmbătă

Liverpool a adus în Ghencea ceva din farmecul și candoarea Beatleșilor. „All you need is love” e, în România, cel mai cunoscut hit al lor, în mare parte pentru că a constituit tema muzicală a emisiunii „Din dragoste”.
Acesta a fost marele câștig al dublei confruntări cu trupa lui Benitez și mai ales al returului de la București. Am simțit din nou dragostea de fotbal. Am mai văzut un stadion luat cu asalt de fani. În ciuda unui București morocănos, umed, friguros și teribil de ostil din punctul de vedere al trafi

Când pierd, englezii spun simplu: ghinion. Am fi nebuni ca la 1-3 să invocăm lipsa norocului în dubla cu Liverpool. Singura șansă fructificată a fost aceea că am văzut pe viu o echipă uriașă.

Ca printr-o minune, în Ghencea nu mai sunt pâlcuri de oameni rătăciți într-o mare dezolantă de scaune goale roșii și albastre. Primele rânduri stau plouate, delimitând mulțimea configurantă de verdele murdar al gazonului. Tot ca într-un vis, nimeni nu mai fluieră pe nimeni și nici nu se aud înjurături. Visul se prelungește ireal, la fel ca plutirea lui Bruno Fernandes din careul pe care englezii se cred stăpâni numai pentru că au pe piept sigla lui Liverpool. E 1-0 pentru Unirea. Conducem Liverpool, am egalat situația. Suntem în minutul 19 și vrem să oprim timpul sau să-l derulăm până în minutul 90. Prelungiri, penalty-uri. Cineva să ne ciupească. Pe noi, nu pe Galamaz. Căpitanul pe care se sprijină echipa Unirii cade secerat într-un clinci la marginea terenului cu Babel și nu se ridică decât pentru a se îndrepta spre marginea terenului. Schimbare.

La cât de firavi suntem, rotița asta e totul. Ne dereglăm…rămânem în urmă, suntem vulnerabili aerian. Ne sufocăm, vrem pauză, dar mai e mult și, cinici, englezii înclină terenul spre poarta lui Arlauskis.
Ne-a trezit Mascherano cu bomba lui Mascherano se enervează, supraaglomerăm careul mic și aruncă visele în aer de o bombă de foarte departe. Asta a fost. Ba nu. Tresărim pentru ultima dată în acest sezon în Europa. Asalt la poarta campion

Coada de la casele de bilete din Cluj și vestea că Ghencea va fi iar plină astă-seară după trei ani, patru luni și opt zile sunt cele mai bune lucruri care se puteau întâmpla în fotbalul românesc în această perioadă. Din acest punct de vedere, până și judecata preferențială a Comisiilor Ligii față de suporterii Stelei poate avea un firav alibi. Stadioane pline este sau ar

Săptămâna Cluj – Steaua. Acum doi ani era meci de Liga Campionilor, acum e de Liga I și atât, dar încărcătura lui e cel puțin la fel de mare. Dacă bat și duminică, ardelenii mai scapă de o contracandidată după victoria de pe terenul campioanei, iar Steaua ar pierde încă o șansă importantă de a rămâne în cursă. E genul de meci nebun. Cu gânduri de revanșă, cu delegarea cu

Duminică seara. la Dinamo – Craiova, Augustus Constantin a parodiat fără să își dea seama cel mai nou și cel mai premiat film românesc. „Eu când nu vreau să fluier, nu fluier”, a fost varianta centralului vâlcean la faza la care trebuia să acorde un penalty clar pentru Craiova. La mii de kilometri distanță, regizorul reșițean Florin Șerban câștigase, în urmă cu o seară, cu „Eu când vreau să fluier, fluier”, Marele Premiu al Juriului și premiul „Alfred Bauer” la „Berlinală”.

Două evenimente ce au dominat lumea culturală și pe cea sportivă la sfârșit de februarie. Aparent fără legătură între ele, deși în tinerețe Florin Șerban, ajuns acum la 35 de ani, a fost fan al Universității Craiova. „Acum nu îmi mai place fotbalul”, a spus regizorul, afișând o răceală nedisimulată pentru un domeniu de activitate care, în viziunea lui, captează prea multe energii, prea multe investiții și pe seama căruia se face prea mult tam-tam. Mesajul lui Șerban e clar și aruncă mănușa spre lumea hipermediatizată a sportului: „Adevărații ambasadori ai României acum suntem noi, cineaștii”.

Domnule Șerban, mai suportați o convorbire de două minute pe teme de sport? Dumneavoastră fluierați când vreți și câștigați premii internaționale, dar în România arbitrii nu fluieră când trebuie și fotbalul pierde.
Nu m-ați nimerit cu arbitrii și cu fotbalul. Sunt rupt de realitatea fotbalistică din România. Dacă mă întrebați dacă s-a retras Hagi, trebuie să stau câteva momente să mă gândesc înainte de a vă da răspu

Concluzii la final de primă etapă. Clujul chiar are echipă și lot, degeaba au sărit contracandidatele să îi atace că sunt puternici în culise. Și la regii. Or fi și acolo, dar aseară, la Urziceni, au arătat stil și forță de joc. Marius Avram a demonstrat că are clasă și că arbitrajul românesc respiră. Gâfâit, dar respiră.

A intrat încrezător pe gazon. Nu se aștepta la urale, dar spera într-un rezultat care să îi facă pe fani să aplaude echipa la finalul jocului. Erau orele pe care le aștepta cel mai mult în ultimele luni. Și totul a început cum nu se poate mai bine, cu gol în primul sfert. După, s-au petrecut mai multe evenimente care au schimbat soarta partidei. Steaua a făcut pasul înapoi, jucătorii și-au pierdut concentrarea, ratând o serie de ocazii, iar Ceahlăul a revenit în joc, moldovenii fiind ajutați de o serie de gafe individuale. Mai mult, eliminarea lui Nicoliță, exact în momentul în care Stoichiță voia să schimbe distribuția, a contribuit decisiv la stabilirea deznodământului. Momentul culminant l-a reprezentat de întreruperea jocului după ce Mulțescu, nimeni altul decât nașul său, a simulat o lovitură puternică din tribune.

Bulgării cu care au fost țintiți Szekely și Stoichiță ar trebui să îi doară pe steliști mai tare decât orice evoluție de pe teren sau de scor. Ceea ce s-a întâmplat sâmbătă în Ghencea cu așa-zișii spectatori de la tribuna I și tribuna a II-a punând mână de la mână pentru momentele confuze și penibile știrbește tot ceea ce denumim generic spiritul Stelei. Tot ce s-a

Început nebun de retur. Semieșecul Timișoarei la Bistrița și înfrângerea oarecum surprinzătoare a Rapidului la Iași nu au constituit însă decât lapoviță și ninsoare, pe lângă bulgărele rostogolit de Mulțescu și afro-latino-moldovenii lui peste Ghencea.

Steaua a fost aseară la „stand-up comedy” într‑un club bucureștean. Stoichiță și-a trimis jucătorii în oraș să se relaxeze, neștiind că, dacă i-ar fi lăsat în fața televizoarelor, pe

Unirea a făcut ce trebuia. Și-a asumat condiția și nu a încercat să pozeze în ceea ce nu e. Nu a ținut coada pe sus, închiriindu-și vreun frac peticit, și nici nu a încercat să mănânce puiul cu furculița. A venit la o seară de gală pe copleșitorul „Anfield” în salopetă și cu cizmele de cauciuc.

Gloriile englezilor somează Liverpool-ul de azi să câștige Europa League pentru că tradiția legendarului club de pe Anfield s-a construit pe trofee, și la ora actuală nevoia câștigării unei competiții e mai mare decât orice luptă internă. Cam acesta este contextul în care minunea sau Uimirea, cum inspirat a fost denumită micuța formație din Bărăgan, pășește azi în arena de

Ca în fiecare iarnă ne confruntăm cu dilema inițiatică: începe sau nu începe campionatul? Opt cluburi, cu Dinamo în frunte, cer amânarea începutului de campionat. A doua zi consecutiv, marile rivale gândesc și se exprimă la fel. După ce au atacat Federația și pe Lupescu că protejează Clujul, granzii deghizați în haiduci atacă și Liga, amenințându-l pe Mitică Dragomir că

Atacul concertat declanșat de Steaua, Dinamo, Craiova, Timișoara și Vaslui împotriva CFR-ului și a Federației marchează practic startul returului. Fără legătură cu prognozele meteo ori cu terenurile impracticabile, patronii din fotbalul românesc s-au dezlănțuit împotriva Clujului, a lui Lupescu, a arbitrilor din România. Dincolo de obișnuitele tactici de a pune presiune pe

Copos rămâne în picioare și când planeta se scufundă. Și cu jucători, și cu banii luați. Arca lui Copos sau arta lui Copos. Și foarte multe alte variante ori combinații de cuvinte nu au forța să redea faptele incredibilului patron rapidist. După ce l-a recuperat pe Săpunaru, pe care îl vânduse în 2008 la Porto, și l-a păstrat pe Ioniță până la vară, deși FC Koln a

Cu exact o săptămână înaintea meciului din Europa League cu Liverpool, MM Stoica are foarte multe lucruri pe cap. Interviul lui Brandan din ediția ProSport de ieri, în care vedeta Unirii și-a exprimat dezamăgirea față de modul în care a fost tratat, este ultima problemă ivită. Cu o seară înainte, MM fusese invitat la o emisiune TV, unde a lansat primele săgeți îndreptate în direcția fostului său colaborator, Dan Petrescu. O grămadă de subiecte de discuție, așadar.

Mai e puțin până la meciul de pe „Anfield”. Cu asta ar trebui să începem, dar cazul sau necazul Brandan mă face să vă întreb cum ați primit declarațiile sale.
Tot ce pot să spun despre Pablo este că el va conta pentru noi și, automat, noi vom conta pe el numai în momentul în care își va recăpăta motivația. Mai multe nu aș vrea să discut pe această temă. Avem multe de făcut în această perioadă.

De ce credeți că a izbucnit el acum?
Cum am spus și mai devreme, problema este mai complexă. Eu cred că Brandan a fost ajutat cumva să aibă această atitudine. Și Brandan, dar și alți jucători cu care anumiți antrenori mai vorbesc. Sunt o serie de coincidențe și nu trebuie să fii Sherlock Holmes în variantă 3D ca să îți da

Prieteniile din fotbal sunt cele mai relative și mai puțin durabile. Bine, după ce le-am auzit pe Târcă și Gogârlă cum s-au precupețit în direct acum două zile, nu ne mai miră nimic și am putea extinde aria.

Gigi Becali a fost impresionat de faptul că Parpas s-a închinat atunci când s-a ridicat de la masă. E un criteriu. Dacă e să vorbim despre om. Ca fotbalist, ca fundaș nu e deloc relevant și amestecul perceptelor ortodoxe cu tacklingul întârziat, talpa pe gamba adversarului sau ținerea de tricou dăunează grav activității unei echipe. Steaua are nevoie de un fundaș de nivelul lui

Dovada că românii nu mai cred în naționala lor este dată de ultimul sondaj efectuat de www.prosport.ro. 38 la sută dintr-un total de aproape 20.000 de oameni spun că nu ne vom califica la Euro 2012. La mare distanță, 31 la sută dintre cei care au dorit să își spună părerea despre ce vor face tricolorii cred într-un loc doi în grupa cu Franța, Bosnia, Belarus, Albania și

Altădată răsfățați cu emoțiile tragerii la sorți pentru grupele turneelor finale, ne-am luat azi la prânz porția de palpitații fotbalistice urmârind țintarul preliminariilor pentru EURO 2012. România a început ieri puțin după ora două, atunci când și-a aflat adversarele, un nou drum. Dintr-un punct delicat. Cea mai slabă poziție de când se calculează clasamentul