Filele 346 și 347 din rechizitoriul DNA prezintă succint – ca o concluzie – situația lui Jean Pădureanu din dosarul „Transferurile”.
Președintele Gloriei Bistrița are la activ patru capete de acuzare, toate învârtindu-se în jurul unor infracțiuni de genul „înșelăciune”, „evaziune fiscală” ori „spălare de bani”. Pădureanu este acuzat de procurorii DNA de faptul că în cazul a două transferuri – Ionel Ganea (de la Gloria la Stuttgart – 1999) și Lucian Sânmărtean (de la Gloria la Panathinaikos – 2003) ar fi prejudiciat clubul din Bistrița cu suma totală de 1.695.000 de dolari.

Avocații învinuiților în cazul „Transferurile” au fost înștiințați pe căi neoficiale că Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite dosarul la tribunal.

Ceea ce ProSport a anunțat încă de acum două zile a fost verificat ieri de către avocații unora dintre personajele implicate în dosar. Dosarul „Transferurile” va fi mutat de la CSM la Tribunalul București, pe motiv că George Copos, unul dintre învinuiți, și-a pierdut calitatea de parlamentar. Cu alte cuvinte, după ce în noiembrie 2008 primul termen de judecată s-a amânat, și cu ce de-al doilea, din 15 ianuarie anul curent, se va întâmpla la fel. Conform unor surse avocățești, următorul termen va fi stabilit pentru data de 7 februarie.

Hățișul de firme din Insulele Virgine sau Olanda care apar în dosarul „Transferurile” aparține unei rețele internaționale, în care sectorul „România” este doar una dintre celule.

Cercetările DNA continuă pe tema transferurilor, pregătindu-se un nou dosar, astfel că am putea avea parte în acest an de un alt rechizitoriu, cu implicații internaționale mult mai complexe și, poate, cu dezvăluiri chiar mai șocante cu privire la transferurile unor alți fotbaliști români decât cei 12 care apar în dosarul „Transferurile”. Se așteaptă și alte rapoarte ale comisiilor rogatorii din alte țări, în timp ce DNA colaborează cu oamenii legii din acele state pentru corelarea informațiilor. Cercetările continuă pentru că s-a ajuns la concluzia că este nevoie de un dosar separat, dat fiind că e vorba despre un sistem organizat prin care se spală bani din transferuri, România fiind doar o ramură a acestei rețele. De pildă, după ce numele mai multor companii olandeze apar în ancheta din România, autoritățile batave au demarat, la rândul lor cercetări.

Rechizitoriul DNA în dosarul transferurilor dubioase include opt oameni de fotbal trimiși în judecată pentru acte de înșelăciune ori evaziune fiscală.

Conform concluziilor organelor de anchetă, George Copos, Ioan și Victor Becali, Cristi Borcea, Gigi Nețoiu, Mihai Stoica, Gheorghe Popescu și Jean Pădureanu sunt vinovați pentru prejudicierea propriilor cluburi ori a bugetului de stat cu milioane de dolari. În ciuda celor conținute în rechizitoriul ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție încă din septembrie anul trecut, procesul a ajuns abia la cel de-al doilea termen de judecată, care va avea loc pe 15 ianuarie.

Am încercat cu toții să ne imaginăm conturile marilor personaje din fotbal, cum s-au rotunjit ele în urma tunurilor date sau ce s-a întâmplat apoi cu banii. Parcurgând operațiunile bancare ale lui Ioan și Victor Becali, ai într-adevăr, sentimentul că nicio sumă nu-i îndeajuns de mare.

Șefii de la Cluj sunt în negocieri avansate cu Dusan Uhrin jr. Cum nu mai poate antrena în actuala stagiune în Liga I, e posibil să fie adus într-o funcție administrativă, probabil ca manager, pentru a-l lega de club până la vară.

Mare noroc! La telefon răspunde chiar Vasile Ianul. E în București, pentru că a părăsit spitalul de lângă Bistrița, unde a trăit în ultimii ani, pentru un control medical în Capitală. Întâlnirea se aranjează cu emoții pentru că nu ar mai vrea să vorbească despre un fotbal în care nu se mai regăsește. Și totuși lucrurile se mișcă…

Domnule Ianul, ce spuneți de faptele dezvăluite în dosarul „Valiza”?
Înainte de orice, vreau să spun că mi-e scârbă de ceea ce a devenit societatea asta și fotbalul nostru, în mod special. Apoi, vorbind strict despre ce i se întâmplă lui Gigi Becali, dată fiind experiența mea, nu pot spune

ProSport a aflat că DNA mai deține câteva înregistrări care ar arunca fotbalul în aer. Procurorii încearcă să probeze presupusele intervenții ale cuplului Becali – Dragomir pe lângă CAF. Prin trimiterea în judecată a lui Gigi Becali, DNA nu a detonat ultima bombă legată de cazul „Valiza”. Procurorii au păstrat partea legată de presupusa influențare a Curții de Arbitraj pentru Fotbal, care a întors decizia de sancționare a lui Becali și a Stelei și pregătesc un dosar separat.

„Așteptăm un semn de la DNA pentru redeschiderea dosarului”, spunea Mircea Sandu, imediat după ce Curtea de Arbitraj pentru Fotbal dăduse decizia de a nu sancționa pe nimeni în cazul „Valiza”. Acel „semn” a fost dat ieri: Gigi Becali, Teia Sponte și Victor Pițurcă, plus alte trei persoane, au fost trimiși în judecată. Și încă în ce fel! DNA a dat publicității și rechizitoriul, iar stenogramele convorbirilor cuprinse în el sunt de-a dreptul explozive.

Dorinel Munteanu lasă să se înțeleagă că nu pleacă fără luptă din Ghencea și că se va prezenta la reunire. Dorinel Munteanu adoptă o poziție care nu mai lasă loc de interpretări: se consideră antrenorul Stelei pînă când va fi informat direct de decizia lui Gigi Becali. De asemenea, îl somează pe acesta să respecte contractul dintre părți.

Dorinel, Gigi Becali…
Nu vreau să comentez pe marginea unor declarații date la televizor. Nu mă interesează ce fac ei acolo, la Steaua! Eu știu doar că este un curs oficial al lucrurilor și asta înseamnă că trebuie să fiu contactat personal.

Antrenorul vrea toată suma din clauza de reziliere. Rămâne de văzut cum se va înțelege cu patronul. După cum a vorbit în aceste zile, Gigi Becali își dorește o despărțire amiabilă de Dorinel Munteanu. Clauza de reziliere îndreaptă însă lucrurile înspre un conflict cu privire la cât trebuie să încaseze Munteanu la despărțirea de Steaua. Patronul îi propune 130.000 de euro drept despăgubiri antrenorului. Vorbește deja la TV de despărțirea prietenească. Antrenorul, Dorinel Munteanu, tace, încă șocat de aflarea veștii că este îndepărtat de pe banca Stelei. Pus în fața faptului împlinit, reacționează însă și îi transmite lui Gigi Becali, prin intermediul impresarului său, că așteaptă să încaseze de la Steaua 200.000 de euro, atât cât este valoarea stipulată în clauza de reziliere din contractul său. În același mod, Gigi Becali i-a transmis tot ieri că, din punctul său de vedere, are de plată doar 130.000 de euro.

Patronul rapidist George Copos se declară amuzat de zvonul cum că Rapid ar putea fi preluată de magnatul ucrainean Rinat Ahmetov. Fotbalul rămâne în continuare un capitol închis pentru patronul Copos, care totuși spune că are insomnii din cauza perioadei nefaste prin care trece clubul de fotbal.

Într-o ședință la care a participat și ministrul Teodor Meleșcanu, Direcției Administrative și de Servicii a MApN, condusă de generalul Cătălin Zisu, i s-a pus în vedere să obțină cât mai mult din închirierea stadionului din Ghencea.

Afirmația lui Gigi Becali referitoare la generalii care vor să facă rău Stelei își are substratul în demersurile de mărire a chiriei pe care MApN o percepe pentru stadionul Ghencea și pentru anexele din jurul arenei. Becali avansase și o sumă care-l nemulțumește, 65.000 de euro. Există însă surse care susțin că aceasta ar putea fi majorată chiar și până la 100.000 de euro lunar, situație care ar putea atrage chiar și plecarea Stelei din Ghencea.

Noi, românii, ajungem rar pe acoperișul lumii și ar trebui să ne trăim cu poftă fiecare secundă. Ghencea, ultima gară a unui sezon în care am avut de toate, a fost însă, aseară, un loc amorțit. Căutând incandescența trecutului, nu am primit decât frigul de decembrie. Timpul se dilată. Mutu își potrivește balonul dureros de mult. Se îndepărtează arcuind în fiecare călcâi pus spre-napoi toate visele noastre. Trage, dar nu-l poate minți pe Buffon. Risipitori, zâmbim pentru că știm că avem încă multe de văzut. Șase echipe în Europa, din care două în Ligă. Pare o armadă în stare să ne ducă departe. O singură salvă ne scufundă însă toate planurile din Cupa UEFA și rămânem cu Steaua și CFR agățate de fiecare minge, de fiecare minut sau de fiecare tricou, oricât de mare ar fi acesta. Nu realizăm însă nici în acel moment că trebuie să iubim fiecare meci ca și cum ar fi ultimul. Uităm că suntem români, nu italieni, și că nu avem prea des un calendar atât de încărcat.

Statistica de final de tur furnizată de firma italiană de monitorizare a meciurilor care este partener al ProSport pe acest aspect certifică și explică în bună măsură configurația clasamentului.

Dinamo este lider pentru că, în fotbal, pragmatismul are mai mereu câștig de cauză în fața poeziei. Unirea o urmează pentru că Dan Petrescu a aplicat acolo una dintre cele mai simple rețete ale fotbalului și cea mai potrivită echipelor fără vedete: apărare fără fisură și pasă lungă, la bătaie, pentru două vârfuri modelate și învățate să poarte războaie de gherilă în preajma careului advers.

De fapt, în spatele noului scandal care erupe în legătură cu Steaua nu stă MApN, așa cum reclamă patronul stelist, ci o altă anchetă a DNA.

În urmă cu un an, DNA a întreprins cercetări privind modul în care secția de fotbal s-a desprins de Clubul Sportiv Steaua în 1997 și cum a luat apoi ființă, în 2003, SC Steaua SA, societate comercială prin care Gigi Becali a preluat echipa din Ghencea în urmă cu cinci ani. La momentul respectiv, dosarul a fost închis fără vreo finalitate. La originea demersului stă o plângere penală făcută de membri ai Adunării Generale a AFC Steaua, asociație care a administrat clubul din Ghencea înainte de perioada „Gigi Becali”.

Chiar dacă trece prin zile nu tocmai fericite din punct de vedere financiar, Gigi Becali vorbește acum cu larghețe de datoria pe care Mutu încă o are față de el. Patronul stelist afirmă că nu mai vrea înapoi banii și că acum consideră că i-a dat de pomană.

Pe o ceață în care până și temele tactice se pierd, Steaua și Unirea au jucat ceva ce seamănă mult cu fotbalul. „Dacă ne apărăm bine, nu ne dau gol două săptămâni”, au părut să-și spună cei din Urziceni. Aplicând asta, au avut dreptate cât pentru 90 de minute. Până la primul șut deviat.

Gigi Becali își impusese să nu mai acorde declarații presei scrise. Cu toate acestea, a trecut ieri peste embargoul impus, acordând ProSport un interviu în care clarifică multe din actualele necunoscute ale Stelei.

Faptul că nu mai transferați nimic poate fi perceput ca un semn că nu mai aveți bani…
Ce legătură are una cu alta? Repet: finanțarea echipei e un fleac pentru mine! Salariile mă costă 430.000 de euro pe lună. Un fleac! Apoi, nu dau doar eu bani. Mai vin bani în club din publicitate, sponsori sau transferuri din trecut. Uite, în curând intră o rată de la Catania pentru Dică, de 340.000 de euro. Ă‚știa nu-s bani care intră în club? Steaua are bani! O să iau și banii de la DNA la proces. 1,7 milioane de euro nu sunt bani?

Nicolae Dică (foto) recunoaște interesul clubului din Cluj, dar preferă să rămână rezervat cu privire la viitoare sa destinație. Totul, conform lui, depinde de Catania.

Cei de la CFR spun că vei juca acolo din această iarnă…
Să vedem. CFR m-a dorit și când eram la Steaua, ceea ce arată că interesul lor este serios. Mai sunt însă câteva echipe care mă vor și prefer să spun ceva cert când văd actele semnate. Ce pot să afirm acum este că: CFR mă vrea.

E cert că Dorinel Munteanu (foto) va avea o iarnă grea în Ghencea. Lipsa lichidităților acuzată de Gigi Becali o obligă pe Steaua să nu mai fie atât de activă în perioada de transferuri. Antrenorul ține neapărat să fortifice echipa, astfel că se anunță zile interesante în Ghencea.

De obicei german de protocolar, în livingul său discuția se leagă altfel decât la conferințele de presă. ProSport a pătruns astfel dincolo de costumul directorului Lupescu, găsindu-l pe omul Lupescu cu gândurile, ambițiile și planurile sale cele mai ascunse.

Pițurcă va continua la națională dacă nu se califică echipa la Mondiale?
Eu nu sunt din tiparul conducătorilor din Liga I. Nu schimb antrenorii ca pe șosete. Pentru mine contează cum se lucrează. Se poate întâmpla ca Pițurcă să califice echipa, dar să apară probleme: de pregătire, în relațiile cu jucătorii… Atunci, chiar calificați, nu vom mai prelungi contractul. Apoi, chiar dacă nu ne calificăm, dacă suntem mulțumiți, prelungim contractul.

La conferința de presă de după meci, rapidistul Jose Peseiro vorbea de ghinion. Preferam să ne spună bărbătește că Vasluiul a reușit să se pună la punct în doar cele 15 minute de la pauză, că echipa sa a căzut fizic și că jocul rapidiștilor scârțâie în mod vădit.

Uneori este greu să vorbești despre factorii tactici care determină un rezultat, când acesta a stat la mâna fazelor fixe. La Rapid – Vaslui, trei din cele patru goluri au fost realizate din sau ca urmare a unor faze fixe. Dincolo de asta, egalarea reușită de vasluieni pe final a fost în mare parte logică, dat fiind că moldovenii au jucat cu mult mai multă determinare a doua repriză.

Până să se trezească Vasluiul, Rapid avea deja 1-0. La pauză a fost 2-0, dar vasluienii au avut puterea să revină și să egaleze.

În înaltul tribunei oficiale, două fesuri negre, fără identitate, se mișcă de la stânga la dreapta și invers, à la tenis. De sub ele, Copos și Porumboiu zâmbesc în modurile cele mai pline de sensuri. Maftei marchează însă un gol de poză când scaunele de sub patroni nu se încălziseră încă. În consecință, zâmbetul lui Porumboiu devine un rictus plin de tot atâtea sensuri ca și zâmbetul.

Dorinel Munteanu trece printr-o perioadă de căutări. Unele lucruri se pot schimba acum, iar oamenii, la iarnă.

Steaua se reconstruiește după tiparul lui Dorinel, și o face bine. Din păcate, timpul nu are răbdare și, de vreme ce, din diverse motive, această partidă cu Timișoara s-a încheiat la egalitate, jocul bun al gazdelor aproape că nu mai contează.

Președintele UEFA a vorbit ieri despre multe din problemele actuale ale fotbalului românesc.

Domnule Platini, cât de realistă este intenția FRF de a organiza la București finala UEFA 2012?
Comitetul Executiv al UEFA, cu câțiva ani în urmă, a dezbătut posibilitatea ca una dintre finalele Cupei UEFA să se joace la București, în cazul în care va exista un stadion la cele mai înalte standarde. Am așteptat ca stadionul să fie proiectat și am profitat de această vizită pentru a vedea stadiul lucrărilor.

Președintele Băsescu s-a întâlnit, ieri-dimineață, cu Michel Platini, de la care a primit o minge de fotbal cu autograf, alături de un fanion cu însemnele UEFA.

La vizita de la Palatul Cotroceni au fost prezenți ieri, alături de Michel Platini și de ceilalți oaspeți de la UEFA, și Mircea Sandu, Mariana Bitang, Florin Prunea și Daniel Prodan.
Președintele forului european i-a oferit șefului statului român un fanion cu textul „Traian Băsescu, president of Romania, Michel Platini, UEFA president, Bucharest, November 2008″ și o minge de fotbal cu autograf. Platini a mai avut, în această vizită, întâlniri cu primarul Capitalei, Sorin Oprescu, și cu șeful Cancelariei prim-ministrului, Dorin Marian. În continuarea turneului în regiune, șeful UEFA are programată o deplasare în Cehia.

Valentin Bădoi s-a lăsat cu greu convins să vorbească despre experiența sa la Steaua. Aceasta reprezintă detașat cea mai urâtă perioadă din cariera sa de fotbalist, una despre care nu mai vrea să-și aducă aminte.

Vali, nu ai plecat din Ghencea în cei mai buni termeni. Te-ai întoarce vreodată acolo?
Niciodată. Dar nu mai vreau să vorbesc despre Steaua. Hai să vorbim despre altceva, pentru că Steaua e un subiect închis pentru mine…

Fără să-și tureze motoarele, CFR a învins la limită echipa care a trimis acasă Steaua. Sportul Studențesc a fost departe de tupeul și de incisivitatea arătate împotriva celor din Ghencea, dar putea totuși să mai dea o lovitură.

Avizată de ce a pățit Steaua la Urziceni, CFR a încercat să rezolve partida cu Sportul repede și fără dureri de cap. I-a înfipt pe Culio și pe Dubarbier în flancurile celor din Regie și a căutat fără prea multe tatonări poarta lui Niculescu. Apărarea „studenților” a gemut sub driblingurile lui Culio sau pătrunderile în viteză ale lui Dubarbier, dar, atunci când nu a rezistat, și-a intrat în rol hazardul. Astfel se face că meciul a ajuns în pauză cu aceleași incertitudini de la primul fluier. O bară a lui Dubarbier și două șuturi ale lui Oberman și Peralta, plus o pătrundere vijelioasă în careu a lui Varga sunt singurele repere ale primei reprize dintr-un meci jucat în fața a prea puțini spectatori pentru a trăi frumos.

Dayro Moreno repetă aproape în fiecare frază că va munci și mai mult. Știe că lumea așteaptă mai mult de la el și că trebuie să înceapă să înscrie goluri. „Trabajo” devine astfel laitmotivul unui interviu realizat în zile nu tocmai bune pentru Dayro și pentru Steaua.

Steaua a mers în Giulești mai mult cu gândul de a nu pierde puncte decât cu cel de a da lovitura. A avut în față o echipă care și-a calibrat ambițiile în același mod, astfel că a ieșit un meci nul. Din toate punctele de vedere.

Ce calvar! Ce calvar este să ții de minge și să construiești atunci când nu vrei asta. Din păcate, această concluzie este valabilă pentru ambele părți. Minute în șir, mijlocașii steliști și rapidiști au format doar un fileu pentru mingile bubuite pe deasupra lor de către fundași, într-o luptă surdă de a proteja propria poartă și de a îndepărta balonul indiferent de modalitate și de rezultatul imediat următor. În aceste condiții, echilibrul este aproape perfect între statistica Stelei și cea a Rapidului. Din acest punct de vedere, cifrele fundașilor sunt convenabile pentru misiunea lor.

Poli a încercat să se apere și să mizeze pe contraatac, dar Rednic a găsit antidotul perfect: posesia prelungită

L-am lăudat pe Dusan Uhrin jr. Pentru modul în care a pregătit jocul câștigat de Poli Timișoara cu Rapid. Poli a încercat să aplice aceeași manieră și cu Dinamo, numai că totul s-a întors împotriva sa. Cu Rapid, Timișoara a căutat să se închidă și să dea lovitura pe contraatac. Rapid a căzut în capcana întinsă la acea partidă, încercând să atace. Cu Dinamo lucrurile au stat altfel. Golul încasat devreme de gazde le-a obligat la o atitudine mai ofensivă. Nu a avut însă mingea pentru că mijlocașii din „Ștefan cel Mare” au pasat apoi foarte mult și foarte exact, dat fiind că au prins și o zi cu poftă de joc. Pasa filtrantă a apărut numai atunci când apărea în mod evident o breșă în sistemul defensiv al timișorenilor, astfel încât să nu se piardă în mod gratuit posesia. Gândind așa, Dinamo și-a ucis încet adversarul, năucindu-l în țesătura de la mijlocul terenului și lovind atunci când trebuie.

Între Napoli și Marinică există totuși o diferență. Cea dintre Serie A și fotbalul feminin. În timp ce alții își consumă momentele europene, Craiova adună puncte pentru o nouă viață. Una în care își închipuie că e din nou în luminile rampei. A dat lovitura și la Buzău, oraș pentru care aceleași lumini sunt pe care să se stingă. Buzăul trăiește ca efemeridele. O dată pe an se răscoală pentru a înjunghia Steaua, după care continuă suferința unei echipe construite din cioburile de orgoliu ale unor fotbaliști fără nume. Vădit superioară aseară, Craiova a refuzat tatonarea de început, i-a înfipt semeț pe Costea și Wobay în flancurile buzoienilor și a dat drumul atacurilor în serie. Rezultatele au apărut imediat, Wobay șutând pentru gol după primul corner al meciului.

„Nu vorbesc decât la conferințele de presă!”, a spus, un pic de sus, Laurent Blanc în momentul în care l-am abordat pentru un dialog. „Nimic legat de acest meci. Numai despre trecut. De pildă, ce prieteni aveți în România?”, am replicat, iar discuția s-a legat.

Ce fotbaliști români v-au plăcut în trecut?
Indiscutabil, Gheorghe Popescu. Am jucat cu el la Barcelona. A fost un mare fotbalist, este un om deosebit. Suntem prieteni și acum, deși viața ne-a despărțit.

CFR a bătut Roma și a fost egala lui Chelsea, dar n-a reușit nimic cu un nume mai șters: Bordeaux. CFR are o problemă. Ea se numește Bordeaux. Francezii ne-au devenit de aseară și mai nesuferiți decât ne erau măcar la fotbal, iar Gourcuff este numele unui demon care, când și când mai face câte un raid otrăvitor pe deasupra Carpaților. Vișiniii lui Trombetta încep meciul desenând cu poftă pase în siajul unui Bordeaux care pare un arici alb strâns în jurul propriei porți, dar, ca de obicei, francezii inventează goluri din nimic atunci când joacă împotriva românilor. Ultima atingere din nefastul minut 7 îi aparține lui Gourcuff, un nume pe care îl auzim deja prea des. Un 0-1 însoțit de un icnet auzit până pe Dealul Feleacului. În doar trei minute, soarta ne face însă rost de o reparație: o minge aruncată de Kone peste careul francezilor este reluată cu capul în poartă de un Dani venit din urmă ca un tren fără frâne. Respirăm.