Eugen Trică a dezvăluit de ce a anunțat Deac că nu vrea să joace în Ghencea
Trică dorește ca după încheierea carierei de fotbalist să înființeze o firmă de impresariat sportiv.

Ambițiile sale sunt mari în ceea ce privește această a doua etapă a vieții sale: „Voi face această firmă împreună cu finul meu. Vreau să devin cel mai tare impresar de fotbaliști din România! Voi fi peste ce sunt Giovani și Victor Becali. Mă ocup deja de contacte și de tot ce presupune această activitate. Am legături cu impresari cu renume și cu antrenori din campionate cum sunt cele din Italia sau Franța și sunt convins că voi da lovitura”.

Deși în „Ștefan cel Mare” a mai fost contrat de Borcea și compania, Turcu pare a fi un personaj apreciat în lumea fotbalului românesc.

Vicepreședintele roș-albilor explică motivul pentru care formații precum Gloria Buzău îl doresc în stafful lor administrativ. „Nu am oferte doar de la o echipă pentru a fi investitor, ci de la șapte!”, a declarat patronul de la RomConstruct. Apoi, tot el a dezvăluit motivul pentru care este curtat: „Un prost ca mine care plătește întotdeauna la timp și care atunci când promite un lucru se ține de cuvânt, e normal să fie dorit de multe cluburi”.

Eugen Trică trăiește și bine, și rău. Proaspăt câștigător al eventului, cu CFR, decarul din Gruia e încercat de sentimente contradictorii atunci când vine vorba de ratarea lotului pentru Euro 2008.

Tu în Pipera, tricolorii în Antalya…
Mda. Dar nu-i nicio problemă, îmi ajunge eventul cu CFR. Faptul că nu am fost convocat m-a afectat și nu m-a afectat.

Adică?

Direcția Națională Anticorupție a pregătit un buton roșu, pe care este aproape să apese pentru a arunca în aer întreg fotbalul românesc. Surse ale ProSport informează că ancheta DNA nu-l vizează doar pe Gigi Becali, ci și pe mulți alți conducători de club din Liga I, care urmează să fie chemați la audieri în următoarele zile.

Bogdan Olteanu este stelist din 1975 și, din ce spune, înțelegem că este de părere că Gigi Becali este tot ce se putea întâmpla mai rău clubului său favorit.

Cu cine simpatizați?
Cu Steaua, nu însă și cu conducătorii de acum de la Steaua. Țin cu Steaua din 1975. Nu cred că Gigi Becali nutrea vreun sentiment față de această echipă pe atunci… E păcat că Steaua este pe mâna unui om ca Becali. Steaua are nevoie de un patron de altă factură.

Imaginile nebuniilor lui Duckadam derulate pe tabela de marcaj au constituit un preambul prea sofisticat pentru un Steaua – Gloria jucat de formă.

Conținutul se decidea în provincie, la Cluj și la Craiova, astfel că în Ghencea totul depindea de știri lămuritoare despre ce fac CFR și Ceahlăul. Prin urmare, cei 22 de prieteni de la București s-au prins într-o joacă a cărei notă de bizar a fost sporită de atitudinea tribunelor. Șuturile steliste au găsit rar poarta până la golul lui Pepe Moreno, despre care am fi spus că ar fi fost culmea să nu fie gol.

Prin emisiuni TV încă se caută mormântul Ceaușeștilor. Găsim timp pentru anchete sordide cu morți despre care, în zece ani, se vor face, poate, și comedii, nu numai drame. În același timp, pe o stradă din București, stă un alt om cu televizor, la care se uită însă altfel decât noi. Unde zâmbim, el se strâmbă, iar atunci când ceva din celălalt trecut ne întristează, el zâmbește. Confruntat cu ce înjurăm din aceleași timpuri, același om tace.

Dacă Pițurcă ar fi fost și acum antrenor în Ghencea, atunci această pagină poate că l-ar fi vizat pe actualul selecționer. Lăcătuș reprezintă însă acum verigheta care leagă trecutul Stelei de prezentul ei.

A fost cel mai rău jucător pe care l-am văzut pe terenurile din România. Fotbalul a însemnat totul pentru el, iar Steaua chiar mai mult decât atât, împletindu-și zilele și ambițiile în jurul clubului care l-a răsplătit cu o celebritate greu de atins.

La 19 ani, un puști pletos lăsa Brașovul în urmă și privea printre șuvițe către un viitor plin. Avea ceva special pentru că, vreme de 90 de minute, la sfârșit de săptămână, reușea să se abandoneze instinctelor. Și, în multe rânduri, la fotbal totul înseamnă să nu gândești prea mult. Ia pur și simplu mingea, calcă apăsat, ignoră fluierăturile, pune-o jos și trage sub bară, în fața unui Urruti pe care abia dacă l-ai privit. Adesea e tot ce-ți trebuie…

Despre căpitanul de pe Titanic știm că a ales să rămână. Poate că, în realitate, nu a mai găsit bărci, dar nu mai contează pentru că noi așa îl știm. Un film despre căpitani ar trebui să înceapă cu Steven Gerrard și să treacă rapid la Totti, undeva după subiectul Raul. Despre Mirel se poate spune că, atunci când aleargă, are ceva din Gerrard, iar când se accidentează aduce cu Totti. O asemănare cu Raul este mai greu de găsit. Poate verigheta. În rest, devine greu să enunți ceva cu adevărat epic despre el.

Steaua și CFR mai au câte două meciuri de jucat și doar două puncte de recuperat sau de menținut, în condițiile în care weekendul decisiv ne așteaptă cu incandescența eternului derby. Deci, matematic, o infinitate de ipoteze.

Poli Timișoara a folosit împotriva Stelei numai jucători care nu pot face subiectul vreunei suspiciuni

„Experimentele” de care vorbea Dusan Uhrin înainte de meci par să fi vizat și reducerea la minimum a suspiciunilor.

Cu șapte străini, majoritatea veniți de curând în Liga I, cu Bădoi dornic de revanșă, cu doi puști, Pantilimon și Luchin, dominați înainte de orice de ideea afirmării, și cu un fotbalist, Gigel Bucur, care face totul în acest retur în primul rând pentru ochii selecționerului, Poli a avut în Ghencea o garnitură vaccinată din punct de vedere moral. De câteva săptămâni, patronul Marian Iancu a pornit o curățenie de primăvară care pare să fi avut efect, revitalizând Timișoara.