Rapidiștii sunt nemulțumiți după delegarea făcută de Ion Crăciunescu, care l-a desemnat pe Marius Bocăneală să conducă partida de mâine seara, din etapa a 16-a, cu Sportul Studențesc.

Faza grupelor din Champions League a intrat pe ultima sută de metri. O singură etapă mai e de disputat, înainte de a aflat toate echipele calificate în optimile de finală.

Constantin Zotta și-a reziliat contractul cu Vaslui și este liber să vină la Rapid. Fostul oficial al Rapidului este așteptat înapoi în Giulești, acolo unde ar putea prelua atribuțiile lui Dinu Gheroghe, plecat de la echipă în această toamnă.

Rapid a început exact cum își dorea, într-o regie marca Lucescu junior. O evoluție solidă în fața unui adversar care, măcar la nivel teoretic, se anunță a fi printre protagonistele acestui sezon. Posesie, presing, agresivitate și atitudine. Trupa fostului selecționer a controlat jocul de la început până la sfârșit. A știut când să forțeze, a acceptat sigură pe ea perioada de

Oricum am judeca lucrurile și din orice unghi am analiza pe axa Dragomir-Sandu-Mititelu-Iancu, Liga I a pierdut două dintre cele mai importante echipe. Un  veritabil pătrat al Bermudelor care a înghițit Timișoara și Craiova.

98.943. Acesta este numărul spectatorilor care au fost în tribune la finala Campionatului Mondial Under 17 jucată pe 10 iulie pe „Azteca”. Mexic a învins Uruguay, dar pentru noi rezultatul pălește în fața acestei cifre mai mult decât impresionante. În România trebuie uneori să treacă două-trei etape de Liga I pentru a ne apropia de o astfel de asistență. La competițiile

E amuzantă povestea asta cu deschiderea Valizei. Valiza Pandorei. Cei care anunță punerea pe rol a tot felul de spețe de felul acesta ar trebui să se teamă de ce grozăvii ar putea ieși la lumină. Ar trebui reaprins cazul Bricheta, ar trebui chemați la control fotbaliștii scoși basma curată pentru a fi transferați la Steaua într-un caz de dopaj și tot așa.

Piatra Neamțul este stadionul-cetate în care federalii își refugiază competițiile, siguri fiind că amfitrionii îi primesc cu pâine și sare. E locul în care nici măcar brațul lung al răutăcioșilor de la TAS nu pare să ajungă. Mai ales că vorbim de un joc cu trofeul pe masă. Un supermeci, una peste alta. Cu momente de emoții. Tristețea despărțirii de Sameș.

„Concerte”. Acesta a fost răspunsul reprezentanților clubului sportiv Rapid, adică al Ministerului Transporturilor, la întrebarea ce se va întâmpla cu stadionul dacă echipa de fotbal pleacă din Giulești. Din toate aceste dispute nu câștigă nimeni, dar, în cazul dezrădăcinării, Rapid are cel mai mult de pierdut.

De la antrenamentele Cesenei ne vin primele imagini cu Adrian Mutu în alb și negru. De echipament vorbim. Din Franța aflăm că Daniel Niculae a acceptat totuși înjumătățirea contractului și implicit cel puțin un sezon în liga a doua franceză cu Monaco. Marica ne concurează pe bloguri și este extrem de acid la adresa politicii pe care o au conducătorii Ligii I și a faptului că nu

Nu e vorba că din sală s-a văzut altfel. E vorba de cum s-a simțit. Am asistat la suficient de multe momente la meciuri, dar pot spune că o comunicare public – sportiv mai caldă, mai naturală, mai sinceră nu am văzut. Intrarea în ring, cu Lucian lăsându-se copleșit de primirea compatrioților, încărcându-se cu entuziasmul acela nebun.

Trebuia să scriu despre Bute și îmi cer scuze că nu mai pot să o fac. Îi voi ține pumnii, îl voi vedea la Romexpo, îl voi aplauda și îi voi mulțumi. Evenimentele de ieri și tot haosul de la Ligă și Federație m-au bulversat total. La modul cel mai sincer.

Aproape 15.000 de sibieni și-au permis să ignore scandalul izbucnit în întreg fotbalul românesc și să meargă la stadion pentru a-și încuraja echipa în tentativa de a promova în Liga I. Pe teren au reușit. Mai rămâne să vină și OK-ul de la TAS, pentru că la concurență cu barajul de promovare, Iancu își susținea cauza și încerca să dovedească, fluturând un întreg dosar

Suntem martorii unuia dintre momentele de cumpănă în fotbalul românesc. Declarația făcută de Mircea Sandu în ProSport a scurtcircuitat fotbalul românesc și a declanșat o serie de reacții. Lucrurile sunt în mișcare. Unitatea aceea proverbială se dovedește a fi casabilă, legea tăcerii a fost încălcată. Plouă cu acuze și, în mod normal, nimeni dintre cei responsabili nu are

Fenomenul este deja global. Grecia și mai nou Turcia sunt doar ultimele țări în care scandalurile de corupție au izbucnit. Deosebirea față de ceea ce se întâmplă la noi este că peste tot în lume se iau măsuri, se merge până la operarea de arestări, există cineva interesat să rezolve, să asaneze. Se mișcă lucrurile sau măcar se încearcă asta.

Sunt unul dintre cei care, de fix 14 ani, îmi încep diminețile cu ProSport. La început ca un cititor interesat, privind deopotrivă cu admirație și invidie profesională la un produs altfel în peisajul presei din România. Ulterior, am văzut în ProSport un reper din postura jurnalistului aflat la alte publicații, iar în ultimii opt ani am avut privilegiul să lucrez aici. Să mă bucur

Subiectul disputelor interminabile dintre oamenii din fotbalul românesc începe să obosească. Ne lipsea fotbalul și în ultimele zile am urmărit cât am putut din partidele jucate de echipele românești în Austria.

Mai jos de atât chiar nu se poate. A fost momentul de maxim al suburbanului în fotbal. Limbajul și tonul au demonstrat, dacă mai era nevoie, profilul unor indivizi ce nu au nimic în comun cu ideea de sport, de civilizație, de conviețuire într-o societate supusă măcar regulilor minimului bun-simț.

Până acum, 2011 a fost unul dintre cei mai agitați ani din istoria modernă a fotbalului românesc. Decizii controversate, regulamente modificate, drepturi TV încă nevândute, scandalul licențelor și concluzia generală a celor implicați direct sau a celor care privesc de pe margine că întreg fenomenul e guvernat de haos.

Lucian Bute este un tip special. Dintotdeauna mi s-a părut așa. Are o ușurință, o logică și o claritate a discursului cum rar se poate vedea la cineva din lumea sportului. Totul este dat, probabil, de naturalețea deja caracteristică, dar și de ceea ce a acumulat în anii petrecuți în Canada. Are performanțe, e celebru, câștigă suficient de mult, dar asta nu îl face să uite de

Mutu își datora o altă carieră. Momentele sale de maxim au adus însă și derapaje care l-au împiedicat să fie și altceva decât o apariție episodică în fotbalul mare. Din păcate, multe din ceea ce a făcut el constituie exemple de ce nu ar trebui făcut de către tinerii fotbaliști care sunt tentați să spună că l-ar avea ca idol.

Adunarea Ligii a fost una „normală, extraordinară” ca să îl cităm pe revenitul patron-primar al Ceahlăului Piatra-Neamț, Gheorghe Ștefan. Atât de ordinară încât a venit toată crema patronilor din fotbalul românesc, semn clar că problemele erau serioase.

Deciziile luate de către pseudoconducătorii fotbalului românesc sunt scandaloase. Modul în care se interpretează regulamente și felul cum se schimbă totul de la o oră la alta sunt de domeniul derizoriului și nu au nimic în comun cu logica, ordinea ori bunul-simț.

Proiectul „New Dinamo” este suspendat. De fapt, tot ce se întâmplă la Dinamo stă în aer. Autointitulați cei mai elitiști suporteri, dinamoviștii au declanșat o veritabilă vânătoare de fantome și vor cu orice preț pe diverse canale online și offtopic să identifice un așa-zis vinovat. Să găsească un țap ispășitor în curtea „câinilor”, cum ar veni. Nimic constructiv

Vacanța asta a trecut ca și cum nu ar fi fost. Am mai schimbat un selecționer, am mai asistat la plata unor polițe, vom vedea un final (ne)așteptat pentru telenovela drepturilor ori pentru examenele de licențiere. Vocabularul fotbalului vorbit crește invers proporțional cu metodele de exprimare pe teren.

Steaua a mai făcut un pas în pierderea identității. Pentru prima dată în istoria modernă, roș-albaștrii s-au reunit departe de arena pe care au obținut marile victorii. Practic, terenurile pe care de obicei se antrenau steliștii au rămas la dispoziția puștilor din cartierul Ghencea.

Până în august, atunci când vom putea urmări naționala redevenită a lui Pițurcă în meciul de gală contra Argentinei, se vor întâmpla multe în fotbalul românesc.

Victor Pițurcă. Trecem peste lipsa de soluții, peste inconsecvență, peste incapabilitatea de a gestiona situația de care dau dovadă conducătorii fotbalului românesc. Suntem obligați să acceptăm ideea că, până în momentul în care aceștia din urmă se vor retrage, totul se va petrece după bunul lor plac, fără perspective și planuri coerente pe termen măcar mediu.

„Dacă vine familia Lucescu la națională acum și ne califică la Euro 2012, eu mă retrag definitiv din fotbal”. Ofensivă și iritată, declarația asta definește cel mai bine criza de timp și de idei a lui Mircea Sandu. Dar mai spune ceva. Știm cât de mult ține la scaunul său președintele FRF și, plecând de la această premisă, realizăm cât de puțin crede el în această

Astăzi Hagi va da un răspuns care, teoretic, va hotărî soarta lui și a naționalei în următorii ani. Misterul ezitărilor sale rămâne prizonier în biroul de la Casa Fotbalului. E cel puțin ciudat motivul pentru care cel care anunța că e gata să spună „da” necondiționat naționalei a evitat, a amânat, a lăsat și lasă senzația că „nu”-ul este la fel de probabil.

Cu adevărat impresionant materialul publicat ieri de Sandu Enciu. Și comentariile cititorilor de pe

Paradoxal, dar victoria din meciul cu Bosnia și plecarea lui Răzvan Lucescu au complicat mult lucrurile în fotbalul românesc. Asistăm la un nesfârșit șir de polițe plătite. Ideea de România ca echipă, de scop comun pălește în fața orgoliilor și a intereselor personale. Se aplică și la națională modelul de faliment care a adus Dinamo și Steaua în punctul de minim din

Ce diferență! Cum se retrag ai noștri, cum se retrag ai lor. Pe Tătărușanu nu-l interesează nebunia creată în jurul retragerii lui Ronaldo și respinge insensibil șuturile starului brazilian, refuzându-i retragerea cu gol. În 15 minute, coechipierii săi i-au creat trei șanse clare de gol. Două parate de portarul stelist și una irosită cu o execuție necaracteristică.

Cu Hagi pe bancă am fi avut identitate în Brazilia. Așa, mergem la meciul pe care îl visăm de la Dumitrache încoace cu o națională ce pare mai degrabă încropită pe genunchi. Nu e vina niciunuia dintre fotbaliștii care se află azi la Sao Paulo. Din contră, dacă mai discutăm mult, vom ajunge să le ridicăm statui numai pentru că au acceptat să meargă să joace.

E mai mult decât evident că fotbalul românesc se confruntă cu o criză la nivel de management. Că felul în care federația și liga au gestionat și administrat totul până acum a fost falimentar. Conducătorii au rămas descoperiți. Nu mai au după ce să se ascundă și cum să mascheze incompetența și neputința. Drepturile TV nevândute, scandalurile de tot felul din Liga I, procesul

România cu R de la Raț, M de la Mutu și Marica și I de la Giulești. Și cu S de la Sânmărtean sau Săpunaru. Am văzut după mult timp ceea ce speram, ceea ce doream, ceea ce aproape că nu mai credeam că e posibil. O echipă-tăvălug gata să moară la propriu pe teren, împinsă din spate de un public extraordinar. Organizați, dorindu-și, dăruindu-se, sacrificându-se.

La 38 de ani, Giggs are toate șansele să fie titular diseară în Barça – Manchester, cel mai așteptat meci din 2011. Putea să îi fie lejer tată lui Messi, dar asta nu îl împiedică pe Ferguson să îl considere și azi om de bază pe galez. Povestea și cifrele carierei lui sunt impresionante, iar longevitatea de care mijlocașul celor de la Manchester dă dovadă în competiții de o