Declarația lui Gardoș dată ieri în ProSport te face să speri pentru azi. Stelistul a avut curajul și maturitatea să spună în săptămâna premergătoare derby-ului că ar da victoria din Ștefan cel Mare pe o calificare cu tineretul la Europeanul de la anul din Danemarca. Cu jucători care gândesc așa chiar putem ajunge acolo. Într-o Românie dominată și în fotbal de mize mici

Două puncte în această ediție de preliminarii e puțin, o singură victorie în 2010, și aceea cu Honduras, e și mai puțin. E realitatea dintr-un fotbal fără identitate și repere. Cu toate acestea, trebuie să mergem mai departe. Și  Răzvan Lucescu este cel mai potrivit să facă asta. Argumentele sunt legate de ideea de continuitate, căreia ar trebui să îi fim și noi fideli la un

În afara unei diferențe evidente dintre cele două loturi, balanța într-un meci până la urmă trist ca acesta din seara asta se face când o brigadă portugheză validează un gol total împotriva firii și a regulilor. E greu să faci egal cu Franța, dar apoi să o bați atunci când nu te ajută norocul. Au avut și ei barele lor, dar noi ne lamentăm încă pentru cea a lui Săpunaru.

Ne-am bucurat prematur. Ar fi fost bine ca în săptămâna Franța – România să nu fie niciun scandal. Subiectul Marica a dinamitat liniștea aparentă. Se vorbește intens despre teorii ale conspirației, despre interese oculte, despre intoxicări. Greu de stabilit adevărul într-o lume în care ritmul derulării evenimentelor te face să confunzi voit sau nu ceea ce se întâmplă cu ceea ce

Ilie Năstase dă declarații exact așa cum lovea mingea de tenis. Instinctiv. Nu se gândește prea mult la consecințe, la procedee. După un lung de linie, un stop, un passing-shot de rever sau o frază pe cameră se întoarce, își aranjează pletele și se uită în altă parte, impasibil la adversarul rămas în norul de praf de zgură, insensibil la cei pe care i-a contrariat. Vorbește

Așteptăm un rezultat mare. Dacă va fi să vină, el se va naște din nimic. Materialul de statistică din ProSport de azi ne taie până și pofta de speranțe. România nu a mai făcut un meci mare de cel puțin cinci ani și nu a mai bătut în deplasare de aproximativ 12 un adversar cu nume într-un meci oficial.

Falsa problemă a tricoului cu numărul 10 domină discuțiile despre echipa națională. O victorie cu 1-0 ar rezolva dilema cifrei cu simbolistică puternică, dar cu relevanță scăzută în… 2010. România are nevoie la ora actuală de forță, de concentrare, de noroc. În afară de ultimul element, restul se pot „antrena”. Răzvan Lucescu este în fața celei mai importante

Bucurie, entuziasm, emoție, frustrare, furie, nebunie. Paleta trăirilor suportate joi de fani în Ghencea cuprinde majoritatea stărilor pe care le poate avea un om. Comprimate în 90, bine ar fi fost…, 98 de minute, dau o doză de adrenalină la limita suportabilului. În toată această isterie generală, la finalul partidei am văzut un Becali nefiresc. Îndemnând la calm, condescendent cu

Poate că schemele sale tactice nu au fost întotdeauna cele mai inspirate și poate că în multe partide execuțiile jucătorilor au lăsat de dorit ori schimbările dictate de pe margine n-au avut efect. Cu siguranță însă în niciunul dintre cele două mandate de până acum nu se poate spune că jucătorii Stelei nu au dat totul pe teren. Marius Lăcătuș a capacitat ca nimeni altul

Clujul este la fel de schimbată în Europa, cum este și Cîrțu când își lasă treningul pentru a se îmbrăca la sacou. Incapabili să învingă în țară, clujenii sunt la înălțime în cea mai importantă competiție intercluburi. „Sorinaccio” a oferit o adevărată demonstrație de fotbal avântat și doar lipsa de concentrare pe fază de atac ne-a împiedicat să obținem un

Ironia sorții pentru rapidiști. Și atunci când au câștigat cu 7-1, Steaua a ținut prima pagină odată cu reinstalarea lui Lăcătuș ca antrenor în Ghencea. Duelul acesta de la distanță continuă, dar în clasament giuleștenii stau mult mai bine. La impresia artistică… nu mai vorbim.

Lăcătuș a uitat și a iertat! Nu a rezistat mirajului Steaua și se întoarce a treia oară să antreneze în Ghencea. A lăsat în urmă cuvintele grele pe care i le-a adresat patronul, a ignorat planurile pe care și le făcuse cu familia în Spania. Se întoarce acolo unde îi e locul. La finalul meciului de la Galați, Becali îl regreta pe Pițurcă, dar l-a chemat pe Lăcătuș.

Lucrurile se schimbă de la o zi la alta în fotbalul românesc. MM Stoica a ajuns la Vaslui. După ce era aproape de Steaua, după ce se retrăgea, după ce era colaborator permanent la televiziuni… Discuțiile sunt mai vechi, și ProSport a scris despre ele, dar atunci cei doi au negat vehement evidența. Porumboiu-MM Stoica. Doi oameni cu personalitate extrem de puternică și pe alocuri cu

Avem fotbalul pe care îl avem și pentru că Victor Pițurcă spune, la una dintre puținele conferințe de presă la care participă, despre un conducător cu performanțe incontestabile că este o… curvă. Și nu atât ce spune, ci cum spune. Fără să clipească, fără să tresară. Ca și cum ar povesti despre ce așteaptă de la Găman ori Mihai Costea. Totul este tabloidizat și dus în

MM Stoica e cea mai bună variantă pentru Steaua în acest moment. Nu încape niciun fel de îndoială aici. E de discutat în ce măsură el și Becali vor putea să treacă peste diferențele de opinie avute. Și acesta e un termen elegant menit să definească relațiile tensionate existente la un moment dat între ei, ce s-au lăsat cu jigniri grave și amenințări greu de uitat. Lumea

Pentru Steaua situația nu e deloc una disperată acum. Un lot puternic și echilibrat numeric, distanță de un singur punct față de lider și meci direct etapa viitoare. Ilie Dumitrescu a plecat în primul moment dificil, deși avea garanția că nu va fi clintit atât timp cât echipa va mai avea șanse matematice la titlu.

Dumitrescu a plecat de la Steaua după un egal cu Astra. Nu pare deloc atât de șocant. Statistic vorbind, Ilie nu a stat la niciuna dintre echipele la care a fost măcar un tur de campionat. În afară de asta, era greu pentru orice tehnician să gestioneze toată acea situație existentă în Ghencea. Acel teribil du-te vino de jucători s-a întors împotriva celui care și-a pus o presiune

Cu Țampafoi alături, Dinamo avea mai mult spirit, mai multă viață. Regretatul Rațiu nu era doar un apărător al conducătorilor dinamoviști… De altfel, în ciuda fizicului impozant, nu părea capabil să facă rău voit cuiva. Mima o căutătură urâtă, dar, necunoscându-l îndeaproape, îl suspectam mai degrabă de om bun, decât de fioros.

Ilie Dumitrescu a jucat și a pierdut pe mâna lui. Sau a lui Hodgson… Ofensiv spre agresiv în fața unei echipe al cărei antrenor, enervat de obrăznicia românilor, a deschis la un moment dat palma cu toate cele cinci degete răsfirate. După asta a strâns pumnul, asmuțindu-și „rezervele” spre poarta lui Tătărușanu. Gestul acela și faptul că a lipsit atât de puțin ca el să se

Rămânem cu senzația aceea neplăcută că, orice am face, diferența dintre noi și ei e mare. E greu oricum, dar atunci când le faci cadou din start un gol și la 1-1 ei mai primesc și un penalty gratuit, devine imposibil.

A rămas doar unul. Și acela hulit, contestat, agățându-se de banca tehnică a Vasluiului. De fapt, Caro mai are puțin și se leagă cu lanțuri pentru a nu fi îndepărtat de la conducerea echipei. Liga I s-a întors la antrenorii de origine română, spre satisfacția nedisimulată a lui Mircea Rădulescu.

Autobaselul lui Cristi Cucolaș a fost una dintre cele mai simpatice găselnițe din zilele acestea de când Cîrțu a venit la CFR. Clujenii nu se dezmint și schimbă iar banca tehnică fix înainte de startul Ligii Campionilor. În curând, antrenorii nu or să mai vrea să câștige campionatul. Adevărul e că jocul vișiniilor lăsa mult de dorit. Ruptura dintre deja fostul antrenor și

Un egal ciudat cu Timișoara și o înfrângere de Cartea Recordurilor suferită la Urziceni. Acestea sunt ultimele două rezultate ale Stelei în campionat înaintea deplasării în templul „Anfield Road”. (Am mai putea adăuga la această serie și înfrângerea din meciul foarte slab al returului cu Grasshopper).

Autogratulat cu acest cuvânt dur, Gigi Becali merită felicitat pentru ceea ce s-a întâmplat sâmbătă la Urziceni. Și nu e vreo glumă. Patronul Stelei are păcatele lui. Nu puține. Vorbește mult și uneori prost, jignește inutil, se comportă ciudat, a devorat antrenori, a ignorat simboluri, a înjurat suporteri. Ideea e că împotriva Urziceniului, ca și atunci cu Buzăul, singura

Fotbalul nu poate fi cumpărat nici atunci când Gigi Becali achiziționează jumătate din lotul unei echipe.

Imaginile cu jucătorii Stelei ori ai Unirii sau cine știe ai cui or mai fi, care veneau la palatul patronului echipei care mâine va fi adversara formației pentru care ei erau chemați să semneze, au șocat dintr-un anumit punct de vedere. Mai înțelege cineva ceva? Părea incredibil, dar fotbalul românesc ne oferă în ultima vreme situații ce țin de Cartea Recordurilor și care nu au

46 este locul pe care România îl ocupă în clasamentul FIFA, poziție după care se stabilesc coeficienții și capii de serie. Mai jos decât acum nu am fost niciodată.

Cele cinci schimbări în primul unsprezece după un prim meci ratat din această campanie de calificare nu fac decât să confirme criza teribilă din fotbalul românesc.

Nu știm să câștigăm dintr-o situație de totul sau nimic și nu suntem capabili să materializăm acum ori niciodată. Cedăm mereu atunci când presiunea ar trebui gestionată. Avem o națională copleșită și plângăcioasă. În mică parte e justificată lehamitea lor. Atacurile la care e supusă prima reprezentativă sunt nefirești, asta e clar. Dar la asta se adaugă și inducerea

Răzvan nu are timp. Nu are timp să fie antrenor de echipă de club. Nu are timp să inoculeze grupului ideile pe care le are. Principii altfel sănătoase despre fotbal și viață. La națională trebuie să îți dezvolți instinctul, să mizezi pe el. Să fii genul de tehnician oportunist. Să iei de la fiecare ce poate da la un anumit moment dat. Să culegi, nu să cultivi. Să știi să

După 17 Nentori, blestemul albanez lovește iarăși familia Lucescu și fotbalul românesc. Undeva într-un apartament din București, aseară, în timpul meciului: „Ce, mă, e meci?”, „Și e oficial?!”, „Cine?! România? Păi mai există România?”. Dialogul s-a repetat în multe alte case. Când Marica dădea bară pe zeci de terenuri sintetice se încingeau miuțe, iar la colț de

După ce am crescut cu meciurile României miercurea și sâmbăta, de azi, vinerea e zi de națională. Vineri și marți. E un pic straniu, dar ne vom obișnui cu noul calendar. Aceasta este o schimbare hotărâtă de forul european. Pentru a retrăi bucuriile din zilele preliminariilor și pentru a sărbători iar calificări, avem nevoie de o reinventare internă. Autoexilat de nepăsarea

Pauza aceasta competițională naște monștri. Ceea ce se întâmplă la Vaslui și Urziceni depășește orice fel de imaginație, sintagma de „țară a tuturor posibilităților” aplicându-se perfect în fotbalul lui Mitică. Patronul le cere jucătorilor să nu se prezinte la antrenamentele lui Caro, tehnician căruia i se pregătește un corp de antrenori care să îi supervizeze

S-a auzit tăcerea, apoi un zumzet, rumoare și iar liniște. Scenele de ieri din Ghencea fac parte din categoria celor care te pot marca pe viață. Priviți fotografia făcută de fotoreporterul nostru Vlad Constantinescu, apărută și ieri, dar care e și astăzi în ProSport, cu doi copii nedumeriți alături de mama lor, îngrozită și neputincioasă. Acesta este un colț din realitatea de

Nu o dată în disputele dintre fani și conducerile cluburilor s-a făcut auzită scandarea: „Echipa X suntem noi!”. Chiar și în Ghencea s-a scandat nu o dată: „Steaua suntem noi!”. Lucrurile au luat-o însă razna de tot acolo și o parte a așa-zișilor suporteri ar putea să iasă pe străzi să țipe „Becali suntem noi!”. După ce au fost vinovații morali ai disputei ce a dus

Steaua lui Ilie arată decent în condițiile date. Chiar dacă a avut destule emoții, noul tehnician stelist a părăsit fericit Ghencea la debut. Victoria aceasta este extrem de importantă în perspectiva dublei cu Grasshopper pentru calificarea în grupele Europa League. Articulată, mobilă și suficient de rezistentă psihic și fizic, formația gândită de Ilie Dumitrescu s-a impus în

Pe lângă primul derby al acestui sezon, Dinamo – Rapid, etapa aceasta a mai consemnat un eveniment îndelung așteptat: revenirea Craiovei acasă. Revederea oltenilor cu echipa de suflet a fost emoționantă. Centralul sau mai târziu „Ion Oblemenco” a fost stadionul ce a marcat copilăria unei generații însemnate numeric de microbiști. Imaginile acelea alb-negru cu miile de suporteri