Statutul lui Anghel Iordănescu nu s-a schimbat și nu avea cum să se schimbe. Implicarea sa la Steaua era aceeași, independent de Hagi. Senator fiind, nu avea dreptul de a deține o funcție de conducere în cadrul unei alte societăți, drept pentru care implicarea sa la Steaua ar fi fost la fel de simbolică. Atunci ca și acum. Ideea e că „Generalul” ezită să își împrumute numele

Tot ceea ce s-a întâmplat la Steaua a dominat o săptămână în care meciul României cu Turcia de miercuri a trecut în plan secund, iar despre derby-ul de duminică nu s-a vorbit aproape deloc. Naționala a jucat în nota obișnuită. Organizat, cuminte, decent. Nici timidă până la capăt, nici exuberantă vreun moment. Avem nevoie de identitate, avem nevoie de grupul acela pe care

Nebunia de la Steaua a făcut să treacă în umbră una dintre știrile verii. Despărțirea lui MM Stoica de Unirea Urziceni. Cel mai abil om din fotbalul românesc al ultimilor ani și-a strâns bagajele (DVD-uri, cărți, receptoare de satelit) și a ieșit discret din scenă. Fără a fi simpatic publicului larg – nici nu și-a propus asta -, MM e tipul conducătorului de succes și garantul

Un Pițurcă în costum deschis, schițând câte un zâmbet forțat, vorbind liber și emanând păreri de rău. Conferința lui de presă a fost spectaculoasă prin faptul că nu a mai vorbit de mult și pe alocuri prin felul în care îl imita pe Becali. Plus licențe literare gen „Gigi balivernează!”. Dezvăluirile făcute nu au venit să limpezească nimic. Aceeași senzație de luptă

Inevitabilul s-a produs în Ghencea. A fost un episod cu final așteptat. Pițurcă a plecat după o ceartă mai mult sau mai puțin violentă cu patronul Gigi Becali. Câteodată relațiile de prietenie din fotbalul românesc sunt imposibil de înțeles. Și unul, și celălalt susțin în fața apropiaților că au rămas amici. Doi tipi orgolioși, inflexibili s-au luat la trântă pentru a-și

Nici dacă era să alegem cei mai grei adversari posibili pentru preliminariile Europa League nu am fi putut găsi variante cu mult mai complicate. Cele patru adversare pe care le-am nimerit la tragerea la sorți de ieri sunt teribile. Ne întoarcem în iadul de la Split cu Unirea. Am căzut cum nu se putea mai greu cu Timișoara și chiar cu Vasluiul. Nici măcar Steaua nu a avut proverbialul

Poli și Dinamo au „reușit” două prime reprize năucitoare aseară. 0-3 și 0-3. Scoruri identice și incredibile!

Unirea a făcut o partidă cât se poate de bună la Sankt Petersburg, iar ratarea calificării poate fi pusă oricând pe seama ghinionului, a excesului de zel dovedit în tur de arbitru și a cu totul altor cauze decât cele fotbalistice. Unirea și colosul rus au fost sensibil egale, iar diferența a fost făcută de execuția unui jucător, Danny, care a costat cât nu s-a investit de cinci

Și eu cred că e o falsă impresie că transformarea Stelei într-un club după chipul și asemănarea lui Pițurcă ar fi o soluție pe termen lung. Asociația (Independentă???) a Suporterilor Steliști a avut de-a lungul timpului o atitudine echilibrată. Nota aceasta de eltism (elitism???) venită dinspre peluze a contrabalansat cu succes imaginea unui Tweety care dădea cu lanțurile. După

Expresia aceasta: „De acum încolo” e unul dintre subterfugiile limbii române prin care poți înlocui recunoașterea și adeseori asumarea unor greșeli pe care le-ai făcut. Șefii fotbalului, în frunte cu cei ai arbitrilor, vor un nou început și promit că „de-acum încolo” va fi altfel și se va tăia în carne vie. Am auzit asta de atâtea ori, încât nu ne mai impresionează.

În cei 65 de ani pe care îi împlinește astăzi a fost primul și singurul tehnician român care a antrenat în Serie A, primul și singurul antrenor român care a condus Interul, primul și singurul antrenor român care a făcut istorie în Turcia la Beșiktaș și Galata plus ultimul antrenor român care a cucerit un trofeu european. La 64 de ani! Și mai putem vorbi mult despre ce a făcut

Unirea Urziceni începe în această seară al treilea sezon consecutiv în Europa. În ciuda competiției sub egida căreia se joacă acest tur preliminar și a unui adversar foarte bine cotat, anonimatul este cuvântul ce însoțește dificila încercare a formației lui Levi de a lua o opțiune pentru a merge mai departe în Liga Campionilor. Cu atât mai mare este meritul lui MM Stoica, al

Bucureștenele, Rapid, Steaua și Dinamo, atacă de la cabine acest titlu de campioană, dirijate de trei antrenori, vector de imagine. Practic, dintre pretendentele la titlu, giuleștenii, într-un dificil derby cu Vasluiul, steliștii, în deplasarea de la Alba Iulia cu nou-promovata Universitatea Cluj și dinamoviștii în agonizantul final de la Ploiești și-au onorat statutul. Implantul de

Adrian Cristea a avut o revelație. Fotbalistic vorbind, s-a trezit că încă mai poate. Un jucător își poate demonstra clasa împotriva unor adversari puternici, de acord. La Prinț nu era vorba atât de valoare. Știam că o are, știam că e din galeria talentaților. Problema lui era constituită din atitudine, din implicare, din a vrea și poate din a mai putea. De fapt, se punea

Înainte de a face transferuri, de a se întări sau de a efectua mutări surprinzătoare, Steaua, Dinamo și Rapid au încercat să repatrieze stări de spirit, sentimente, simboluri. Pițurcă, Andone și Șumudică reprezintă cele mai firești soluții din ultimul timp pe băncile tehnice ale unor echipe cu apucături întrucâtva imitative. Nu pot să uit că într-o perioadă cele trei mari

Pretențiile tehnicianului cu care Vasluiul își dorește titlul sunt pe măsura obiectivului: carne de rechin la prânz și salată de andive la cină pentru echipă. Nea Marin de la aprovizionare alergând disperat prin târg după niscaiva pene din periculosul monstru marin. Mi se pare o scenă desprinsă din filmele băiatului regizor. La fel ca și modernizarea peste noapte a cabinetului

Marius Lăcătuș a obosit. El a ajuns să fie un simbol al Stelei pentru felul cum lupta pe teren, pentru cum sărea la gâtul adversarilor, pentru cum simula în careu, pentru cum scuipa, pentru înjurături, pentru tot, dar mai ales pentru că nu se dădea niciodată bătut. Acum a ales să plece din fotbalul românesc. O face firesc, cu glasul și cu atitudinea aceea molcomă de dinafara

Așa cum nu este comod pentru Becali, era clar că Victor Pițurcă nu va face excepție nici în relația cu presa. Într-o lume în care cea mai mare parte a personajelor din fotbal nu știu cum să vorbească, să apară, să se bage și să fie băgate în seamă, un om alege să tacă. Nu mă ascund în spatele cuvintelor să spun că gestul e condamnabil ca orice atitudine exagerată sau

Manșa întâi a unei „duble” inedite cu Olimpia moldovenească e linia de plecare într-un nou sezon oficial al fotbalului românesc. Dinamo este cea care dă azi startul. Ieri am primit și vestea că în clasamentul „reprezentativelor”, România a coborât pe locul 42. Parcă niciodată nu am pornit de atât de jos.

32 de zile, 18 meciuri, 6 stadioane. Cam acestea ar fi primele cifre care îmi vin în cap când vorbesc despre ce a fost la Campionatul Mondial.

Am văzut fotbal mult și adevărat. Am trăit acest turneu final și spiritul lui. M-au impresionat, dincolo de joc, slovacii și italienii, ghanezii și americanii, argentinienii și mexicanii, brazilienii și olandezii, spaniolii și nemții. Adică toți acei suporteri care la finalul unui meci de totul sau nimic, de la care unii urmau să plece triști, iar ceilalți continuau pe culmile extazului, aveau puterea să meargă unii lângă alții. Să respecte durerea, să aprecieze valoarea. Am fost trist pentru Maradona, pe care m-am bucurat să îl văd de aproape la un antrenament, m-a entuziasmat jocul lui Muller, Sneijder și Villa.

M-am chinuit să înțeleg cum (nu) se învârte Jabulani. M-au onorat pozele cu Chilavert, Kem

La fel ca în Germania 2006, Europa a pus monopol pe turneul final al Campionatului Mondial. Atunci, bătrânul continent a dat patru din patru semifinaliste, acum are „doar” trei.

Din nou pauză în Africa de Sud. E un pic altfel fără meciuri. Au trecut 23 de zile de la începerea Mondialului, 21 dintre ele pline de fotbal, dar nu m-am săturat. Mai vreau! Urmează ultima linie dreaptă a semifinalelor și e prilej de bilanțuri.

Johannesburgul nu are doar tenebre. Subteranele acestui oraș sunt la fel de recunoscute în întreaga lume.

Atmosferă de Campionat Mondial adevărat la Port Elizabeth, unde galbenul brazilian aflat la putere înainte de meci a fost cucerit de portocaliu după partidă

Ce înseamnă un antrenament al Argentinei la un turneu final? Cum se poate ajunge acolo? Ce se întâmplă și cât de urmărit este?

Într-una din serile trecute am simțit atmosfera dintr-o casă de ghanezi și am gustat din felurile tradiționale pregătite pentru cină.

Adevărul e că nu poți spune că ai fost în Africa dacă nu mergi și într-un safari. Să vezi, să simți, să trăiești o experiență cu totul și cu totul aparte în acest colț de […]

M-am dat mare fan Italia pentru a testa piața ilegală a tichetelor. Pentru partida de aseară, un bilet, care oficial se vindea cu 120 de dolari, era cotat miercuri la 300 de dolari. Odată cu […]

Fie că a fost vorba de o deplasare cu ziarul, fie că era vorba de un concediu, nu mi s-a întâmplat să ajung undeva în străinătate fără să întâlnesc români. Să-i întâlnesc prin voia hazardului, nu ca urmare a unei întâlniri programate.

Închipuiți-vă un tânăr de 22 de ani din România care să creadă într-un bătrân de 92 de ani mai  mult decât în sine însuși. Gândiți-vă că un student la Drept la Universitatea din București invită […]

Sunt de suficient timp în Africa încât să îmi permit să ies de pe traseele devenite stereotip: stadion – hotel. Încă de la început, una dintre ținte era clară: întâlnirea cu Ted Dumitru. Românul care a făcut istorie în Africa de Sud.

Explicațiile lui Pompiliu Popescu m-au ajutat să trec mai ușor peste frustrarea că la acest Mondial nu voi putea să îi văd pe Beckham, Essien, Ballack, Drogba. Mai ales pe Drogba. Didier e atacantul meu favorit. Din toate timpurile. E un atlet care joacă fotbal, o forță a naturii, un tip de fotbalist altfel. Aș scrie despre el o grămadă, dar ideea e alta. Cât de mult contează ce e

63 de ani de Steaua… O viață de om! Cu o copilărie marcată de acuzele că s-a născut cu forcepsul din interesul comuniștilor, nu din dragostea oamenilor. Chiar și așa, a crescut într-un an cât alții în zece și a ajuns de tânără un reper. Susținută de părinții sus-puși, la vârsta deplinei maturități a început să conteze mult în afară. Și-a creat un stil al ei și

S-a făcut atâta tam‑tam pe tema unei presupuse afirmații făcute de Răzvan Lucescu, dar realitatea vine să o confirme. „Suntem în lumea a treia”, a fost auzit spunând cu năduf selecționerul. Era o afirmație din aceeași categorie cu „Presă de doi bani”. Nu se referea exclusiv la națională și nu încerca să transmită un mesaj sinucigaș către echipă, cum grăbit s-au

CFR-ul nu câștigă doar în timpul sezonului. Ceea ce s-a întâmplat ieri echivalează cu un scor de forfait aplicat pe rând celor de la Steaua, Dinamo și Rapid. E vorba de Hora. Bucureștenii l-au curtat, i-au făcut avansuri, l-au ademenit, iar CFR-ul l-a luat. E deja marcă înregistrată. Așa procedează ardelenii de ani de zile. Asta constituie fără doar și poate unul dintre motivele

O jurnalistă de la Izvestia, un cotidian ucrainean, a smuls de la Răzvan Lucescu declarația pe care selecționerul a evitat să o dea presei din România: „Cât mai sunt eu, Mutu nu va mai fi chemat la națională!”. După nebunia cu Chivu și ceilalți tricolori care au deschis focul asupra presei, după atacurile venite din țară, asta era tot ce mai avea nevoie. Cu atât mai mult cu

Liniștea este, la ora actuală, vitală pentru Răzvan Lucescu și echipa națională. Din păcate, starea de tensiune se prelungește la nesfârșit, pe fondul nenumăratelor discuții și polemici stârnite în jurul tricolorilor (și, în ultimul timp, chiar de către ei, prin declarații care nu își aveau rostul). Pentru declarațiile făcute la cald după meciul cu Ucraina, Răzvan este