Duhovnicul la conferința de presă reprezintă apogeul reality-show-ului în care suntem protagoniști cu sau fără voie. Asta după ce cu o seară înainte ne-am crucit la declarația incalificabilă făcută de un acționar dinamovist despre Dolha. Sensibili la subiectul familie, potenții afaceriști din fotbalul românesc ar trebui să își măsoare cuvintele și să își cunoască și

În doar câteva ore, un material tradus de către colegii de la departamentul on-line de pe ediția electronică a cotidianului britanic The Guardian a adunat câteva mii de citiri. Ca termen de comparație, cel mai vizualizat material de pe site-ul prosport.ro din ultima săptămână, unul în care erau prezentate stenogramele convorbirilor Mititelu – Penescu, a adunat aproximativ 28.000 de

Dialogul Becali – Stoichiță ce a prefațat meciul de ieri vorbește de la sine despre situația de la Steaua. „Ce, mă, nu mai pot să întreb?”, o retorică iritată a patronului la somația lui Lippi: „Zi! Vrei să îmi zici ceva?”. „Joacă Bănel?”, „Da”, „Să fii sănătos!”, după care, cu mersul țanțoș și mâinile în buzunar, Becali s-a îndepărtat vizibil

Gestul echipei care înaintea meciului cu Steaua a ieșit cu un banner imens prin care își exprima susținerea față de Dragoș Grigore a impresionat. La fel cum ne-a surprins plăcut să aflăm că Yssouf Kone îl sună în fiecare zi să vadă ce mai face. Ieri, ProSport l-a vizitat pe tânărul fundaș dinamovist, care a acceptat să pozeze, mulțumindu-le totodată colegilor și fanilor

Povestea familiei Rotariu impresionează. Prin binele pe care i l-a făcut unei micuțe bătute de soartă și rude naturale ne învață pe noi toți ce înseamnă să fii om. Rândurile din pagina 8 sunt cutremurătoare, dar ceea ce a făcut Roti trebuie să fie cunoscut de cât mai mulți semeni. Mai ales de cei care l-ar putea ajuta să împlinească un vis. Visul Kassandrei.

Impresionant momentul din timpul meciului Dinamo Zagreb – Poli. Colegul și prietenul meu, Lucian Lipovan, născut și crescut în Banat, asculta ca în fiecare an în această perioadă piesa cutremurătoare a celor de la ProMusica: „Timișoara”.

Oricum am da-o, nu e bine. S-a ajuns foarte departe și ceea ce s-a întâmplat la finalul meciului cu Alba Iulia duce lucrurile într-o zonă extrem, dar extrem de periculoasă. Pietre, pistoale, parbrize sparte. Adică violență în stare pură. Conflictul a escaladat. Amenințările și injuriile sunt rămase mult în urmă și, dacă nu intervenim, riscăm să vedem sânge pe străzile din

Duelul celor mai dedicați și studioși antrenori din prima Ligă nu avea cum să aducă artificii și entuziasm pe gazonul iar atât de muncit din Ghencea. Cu atât mai mult cu cât s-a jucat fără spectatori. A fost genul acela de meci în care preocuparea pentru anticiparea mișcărilor pe care le-ar putea face adversarul îți ia atât de mult timp încât nu mai ai vreme să încerci să

Pițurcă rămâne sfătuitorul lui Becali. Discursul patronului stelist continuă să fie anormal. Bergodi ar trebui să fie barometru, sfătuitor și ce o mai simți nevoia să aibă Gigi. E ca și cum un soț i-ar cere unei alte femei decât soția sa să îi spună ce parfum, cravată sau cămașă i se potrivește. Tănase e un fotbalist valoros, dar tot acest tam-tam nu are cum să îl

Mircea Sandu a realizat cu instinctul său de supraviețuire că singura soluție este să vorbească despre situația dezastruoasă în care a ajuns sportul în fruntea căruia se află din 1990. Specialist în a ieși în față la realizările fotbaliștilor de pe teren, președintele FRF invocă acum fișa postului când este chestionat despre starea în care a ajuns fotbalul românesc. Își

Fotbalul nostru seamănă cu un castel de nisip, iar Copos, cu Nostradamus. Nu se scufundă planeta întreagă, dar sistemul care conduce „activitatea” – termenul nu e ales întâmplător – se clatină serios. Bilanțul celei mai dure primăveri e sinistru! Nu era de ajuns criza financiară….

Dinamo se încăpățânează să mențină suspansul într-un campionat pe care, în mod normal, ar fi trebuit să îl ucidă demult. Marcată de valize, scandaluri cu arbitri și arestări, această ediție e mai interesantă ca oricând, primele opt clasate având șanse reale ca la final să câștige titlul. Opt puncte diferență între locul întâi și locul opt. Favoriți cerți înainte

Bulversantă zi de vineri a Paștelui… Cu surprinzătoarea decizie a eliberării lui Gigi Becali. Reality-show-ul începuse acum două săptămâni cu mascați și s-a încheiat cu happy-end la biserică. Începuse cu urlete și sirene, s-a terminat liniștit, cu muzică bisericească.

Sediile DNA sunt vizitate de oamenii din fotbal mai asiduu decât stadioanele. Jurnaliștii regretă că nu au făcut Dreptul. Ne-ar fi folosit mai mult. Conferințele de presă se succed cu repeziciune, toată lumea încă fără cătușe se dezvinovățește și aruncă pisica în curtea altuia. E o vânzoleală comparabilă cu disperarea ce îi cuprinde pe oameni după un cataclism. Fotbalul

După ce ai văzut Chelsea – Liverpool, pare greu să te mai uiți la un meci din țară, fie el și Dinamo – Rapid. Mai ales când bănuielile pentru un presupus aranjament vin chiar din tribuna care ar trebui să încurajeze. Psihoza blaturilor cuprinde stupid o lume a fotbalului bolnavă și roasă de suspiciuni. Sunt printre așa-zișii naivi care au spus că azi și acum între Rapid și

Toate drumurile duc la Pitești. Un sfert cât o finală picat în mijlocul unui întreg scandal. Cine mai are timp să vorbească de meciul Dinamo – Rapid de pe stadionul din Trivale în condițiile în care, la câțiva kilometri mai departe, în arestul Poliției Pitești e concentrat epicentrul fotbalului românesc? Atunci când va vorbi Gheorghe Constantin, e posibil să asistăm la multe

Sigilind biroul șefului Comisiei Centrale a Arbitrilor, DNA-ul a deschis o cutie a Pandorei. Odată pus în mișcare acest mecanism, nu se mai poate opri. Suntem contemporanii unui nesperat  moment al curățeniei în fotbalul românesc. Problema arbitrajelor este doar un punct de pornire și o felie din ce înseamnă mizeria din fotbalul românesc.

Dialogul Mihai Stoica-Valeriu Argăseală e elocvent pentru ce se întâmplă acum în Ghencea. De pe poziția celui care a reușit cât a fost acolo să facă din Steaua o echipă temută și respectată și cu argumentele conducătorului care își dovedește abilitățile fie și la o formație din mijlocul Bărăganului, inventată de el și Dan Petrescu pe banii unui investitor discret, MM

Ca și lovitura liberă acordată Rapidului, și cea dictată în favoarea Urziceniului e discutabilă. La fel cum a greșit eliminându-l pe Spadacio și iertându-l pe Fernandes. Augustus Constantin a dovedit că nu poate face față unui joc cu o miză cât de cât. A fost depășit de evenimente, fiind arbitru-jucător, nicidecum un judecător discret. E interesant de văzut în ce măsură

Steaua traversează cea mai neagră perioadă a istoriei. Nici măcar umbră a formației care defila prin competiția internă. O echipă oarecare. Și oarecare e puțin spus. Afundată în propria neputință, în mediocritate, în lipsă de idei și imposibilitate de a se exprima fotbalistic. Scena cu Lăcătuș aproape să urce în tribună pentru a se răfui cu suporterii care îl contestau

Una din trăsăturile portretului-robot al noului selecționer, schițat de Ionuț Lupescu, se referă la deschidere, comunicare, relația cu sponsorii, cu presa, cu microbiștii. Prin asta, practic federalii și-au asumat patru ani de opacitate, de rigiditate, de lipsă de comunicare. Așa se explică inclusiv pierderea identității de către echipa națională. Îndepărtarea tricolorilor de

Mijloc de săptămână negru pentru bucureștene. După marțea neagră a Stelei, Rapid și Dinamo au pierdut ieri fără să conteze cu Poli Timișoara și Craiova. Bucureștiul e în genunchi și privește neputincios demonstrația de forță a echipelor din provincie.

Steaua a ajuns o echipă oarecare. Fără patron, fără echipă, fără galerie, fără nimic. A fost ridiculizată la Târgu-Jiu de călcâiele lui Alex Pițurcă și de finalizările de clasă reușite de până ieri anonimul Tremonti. Chiar nu are rost scuza unei căderi de moral suferite din cauza a ceea ce i se întâmplă lui Gigi Becali. Asta ar fi trebuit să îi motiveze, să arate

Inevitabilul s-a produs. Copos nu a rezistat tentației de a reveni alături de echipă. A făcut-o, și, coincidență sau nu, Rapid s-a prăbușit. Tot inevitabil. Vineri, cu o seară înaintea derby-ului cu Dinamo, patronul a decis că e momentul să vină, după atât timp, în fața jucătorilor. „Pământul se scufundă”… „Învingem sau murim!”. Acestea au fost mesajele

Din 2003 de când a preluat Steaua, rar a fost un meci în Ghencea la care Gigi Becali să nu își ocupe locul în loja cu geam deschis, de la care obișnuia să facă mulțimii cu mâna. Și mult timp a fost adulat. De câteva luni bune, Becali era nevoit să se confrunte cu furia galeriei. Azi și cel puțin câteva meciuri de acum încolo, scaunul patronului va rămâne gol. Așa cum la

Miercuri noapte, vorbeam cu Gigi Becali la sport.ro despre viitorul echipei naționale, despre Victor Pițurcă, despre ce ar trebui făcut în fotbalul nostru. Sincer, nu mi-a făcut vreodată mare plăcere să dialoghez cu acest personaj controversat catre a dominat teritorial micile ecrane din România în ultimii ani, dar în ultimul timp se transformase. Un Becali schimbat, mai cumpătat,

Mutu nu va juca. Accidentat la meciul cu Serbia, cu probleme mai vechi la genunchi, dar și cu unele și mai mari, dar și mai vechi de comportament, vedeta naționalei ar fi părăsit deja cantonamentul. Asta dacă nu asistăm la cea mai tare și mai stupidă în același timp păcăleală posibilă.

În 1983 m-am bucurat prima oară tare pentru fotbal. Golul lui Bölöni cu Italia și făcliile de pe „23″. Primăvara aceea a fost hotărâtoare pentru mine, mai ales că plânsesem la necalificarea Craiovei în finala UEFA. Au urmat cuplajele, îmi amintesc și pista de pe Republicii. Am chiulit prima oară de la școală la 3-1 cu Danemarca în ”89, am ascultat etapa la Ric – radioul

E nevoie mai mult ca oricând să se schimbe ceva la echipa națională. Imagine, atitudine, conducători, antrenori, jucători. România trebuie să se reinventeze. Să redevină a publicului, să se împace cu ea însăși și cu ceilalți. Să fie dorită, așteptată, respectată. Toate acestea trebuie câștigate, pentru că s-a dovedit că încrederea fanilor nu este nelimitată.

Meciul unei generații… L-am ratat! S-a încheiat la pauză. Triști și fără speranțe, terminăm lupta pentru calificare înainte ca ea să înceapă cu adevărat.

Noul sponsor al naționalei întâmpină elitist și profund primul meci al tricolorilor. O campanie gândită îndelung și realizată cu un buget considerat record oricând, nu numai în vremuri de criză. Marica, Goian, Tamaș ori Mutu se luptă cu ei înșiși. Mutu bun versus Mutu rău. Alb contra negru. Binele care trebuie să învingă răul mai întâi în cantonamentul tricolor. După

Știe să inventeze mereu câte ceva la jocuri decisive și are în sânge talentul de a miza pe cărți câștigătoare, surprinzându-și adversarul direct. Nu există în fotbalul românesc un om cu nervii mai tari la meciuri de „totul sau nimic”. Are capacitatea de a mobiliza echipa, de a-i determina pe jucători să dea tot ce au mai bun. Pregătește meciurile ireproșabil din punct de

Matură observația lui Răzvan Raț. „Trebuie să fim inteligenți, nu disperați”. Omul responsabil cu centrările pune punctul pe i. Când spune asta, pesemne că fundașul Șahtiorului știe pe dinafară mișcările lui Krasici, sârbul din cauza căruia pierduse locul de titular în trupa lui Lucescu, riscând să intre sub incidența principiului expus de Pițurcă: cine nu joacă

O dilemă supărător de actuală. De ce s-au îndepărtat fanii de echipa națională? Dialog ieri cu cititorii pe chatul ProSport. După câteva replici schimbate în termeni de optimism nejustificat, „Batem clar!”, sau pesimism cronic, „Ne calcă în picioare!”, și considerații pe seama echipei care trebuie să fie pe teren – cu Nicu sau fără Nicu -, discuția a alunecat în

Mutu e jucătorul de la care așteptăm enorm pentru „dubla” aceasta cu Serbia și Austria. Cu atât mai mult cu cât nu e nici Chivu. Foarte probabil, starul Fiorentinei va prelua și banderola de căpitan. De câte ori a intrat pe gazon din această postură, a reușit să își depășească statutul de vedetă și să ajute naționala. A fost căpitan în 12 meciuri, marcând de șapte ori

Stenogramele convorbirilor dintre Lăcătuș și Gigi Becali confirmă ceea ce știam deja. Lăcătuș l-a ascultat pe finanțator cu Neșu, cu Petre Marin, cu Lovin sau Pleșan. Nu-i mai puțin adevărat că o altă stenogramă ne […]

Rădoi a plâns. Lacrimile celui care ne-a obișnuit să îl vedem numai cum strânge din dinți sau cum scrâșnește din ei ne-au impresionat. Mirel e genul de jucător care nu le poate fi simpatic decât celor care țin cu echipa la care joacă. Devotat și arogant. Croit cumva pe imaginea Stelei, așa cum a fost la un moment dat MM Stoica. Chiar și Olăroiu. Odată cu plecarea lui Rădoi din