Dan Roman a fost unul dintre cei mai talentați juniori ai generației ’85 de la „U” Cluj, apropiații lui spun chiar că a fost cel mai talentat. Crescut într-o familie de sportivi, Dănuț a făcut mai întâi schi și apoi a trecut la fotbal. Vorbește despre el primul lui antrenor, Mircea Cojocaru, acum secundul lui Ioan Ovidiu Sabău la Târgu Mureș: „Avea de mic calități de sportiv, e un băiat extraordinar de pozitiv, avea o capacitate foarte bună de efort, o viteză bună. Era unul dintre cei mai taalentați, așa este. Din păcate, s-a maturizat un pic mai greu și asta i-a pus un pic frână”.

Evoluțiile slabe ale echipei din acest tur de campionat au dus și la măsuri în ceea ce privește banca tehnică a Stelei.

Stelei i-au prins bine corecțiile din Liga Campionilor. Jucătorii au înțeles că trebuie să fie mai modești, și-au dat seama de locul pe care îl ocupă în fotbalul european și au conștientizat că mai au enorm de muncit pentru a ajunge la nivelul marilor fotbaliști ai lumii. Fotbaliștii Stelei s-au concentrat numai pe fotbal și, ce-i mai important, au fost lăsați să se concentreze numai pe fotbal, pentru că marilor frustrați din club li s-a ordonat de la Poarta Albă să nu mai vorbească, să nu mai spună tot felul de tâmpenii la televizor și să-i lase pe jucători să se antreneze în liniște.

Steaua are de ce să se teamă pentru paartida de mâine cu Astra. Echipa antrenată de Daniel Isăilă este o adevărată sperietoare pentru echipele-gazdă, reușind să câștige nu mai puțin de șase meciuri din cele opt jucate pe teren străin în această ediție de campionat (a mai obținut un egal și a pierdut o singură dată, la Chiajna, 1-3).

Numirea lui Iordănescu în funcția de director tehnic al FRF înseamnă de fapt un șut în fund dat lui Victor Pițurcă, o nouă soluție marca Mircea Sandu de a scăpa de un selecționer fără să-l dea afară. Pițurcă nu va accepta niciodată să aibă un șef deasupra lui din punct de vedere tehnic. Postul ocupat până acum de Mihail Marian capătă greutate și altă valoare prin instalarea lui Iordănescu. În accepțiunea lui Pițurcă, și nu numai a lui, selecționerul naționalei este șeful suprem în problemele tehnice ale FRF la toate nivelurile. Chiar dacă rămâne cu puteri depline în privința selecției, Pițurcă va trebui să se consulte cu noul director tehnic în celelalte privințele și va trebui, automat, să își motiveze deciziile. Ori Pițurcă nu a recunoscut nici Comitetul executiv ca organ căruia să i se supună, darămite un director tehnic, fie e și Iordănescu.

La fiecare turneu final de CE sau CM am crezut, am sperat că naționala României poate mai mult, că va juca semifinale sau finala, de trei ori s-a și întâmplat în ultimii 10 ani. M-am enervat ca și voi la meciurile mai puțin reușite, am urlat de fericire ca și voi când am bătut Franța sau Germania sau Danemarca (ultima pentru bronzul european din 2010). Dar, vă spun sincer, de data asta nu mai credeam în nimic. Nici în Neagu, nici în Tadici, nicidecum în echipă. Victoria cu Ungaria m-a prins nepregătit. Nici nu am îndrăznit să mă bucur, nici nu am realizat o vreme că e adevărat. Credeam că meciul nu s-a încheiat, că unguroaicele vor întoarce rezultatul în ultimele minute, în ultima secundă, așa cum ni se mai întâmplase la alte turnee finale cu Franța sau cu Germania.

Steaua a stabilit un nou record negativ în grupele Ligii Campionilor: 23 de meciuri consecutive fără victorie! A fost o nouă ediție modestă, cu doar trei egaluri și trei înfrângeri, trei puncte câștigate, golaveraj 2-10! În ciuda celor zece goluri primate, impresia a fost că fundașii centrali Szukala și Gardoș au avut evoluții bune, problema venind însă de pe benzi, acolo unde Georgievski a fost prea ușor depășit atunci când a jucat. Marile probleme au venit de la mijloc, Tănase, Bourceanu sau Pintilii nefiind capabili să susțină atacul cu mingi utile și să creeze presiune în jumătatea adversă de teren.

Am trecut prin atâtea schimbări în cariera mea jurnalistică de 20 de ani (am împlinit vârsta asta chiar la începutul acestei luni!), încât nu mai iau nimc în tragic.

Fanii din România au trăit alături de ProSport emoții, bucurii, mari performanțe, au făcut parte din povestea sportului românesc, pe care v-am spus‑o zilnic cu drag și cu pasiune. Au fost însă și momente mai delicate, înfrângeri dureroase, pe care le-am împărtășit tot împreună. Am plâns împreună, am urlat de necaz, am înjurat cu obidă, mai ales atunci când am fost aproape de o mare performanță. Rememorăm în continuare șapte episoade dramatice din sportul românesc, întâmplate în istoria de 16 ani a ediției tipărite a ProSport, al căror final l-am fi vrut fericit. Și facem un exercițiu de imaginație: cum ar fi arătat coperta Prosport în fiecare caz dacă am fi avut parte de un succes, și nu de un eșec. Haideți să vedem!

Steaua a pornit fără adversar în acest campionat și cu credința fermă că va câștiga lejer titlul 25. Nici plecările lui Rusescu și Chiricheș nu păreau să se simtă prea mult în competiția internă, pe Steaua nu o bătea nimeni și nici nu a bătut-o nimeni până acum, dar egalurile din ultimul timp dau senzația unei mici crize. Din păcate pentru Steaua, Astra a început să câștige tot, iar cele patru puncte avans din clasament, chiar cu două meciuri mai mult disputate, ar trebui să-i pună măcar pe gânduri pe roș-albaștri, de la jucători la staff tehnic și administrativ.

Ionuț Chirilă era cunoscut până nu demult ca fiul marelui și regretatului jurnalist Ioan Chirilă și ca antrenorul juniorilor de la Dinamo care i-au avut ca vârfuri de generație pe Florentin Petre și pe regretații Hîldan și Cezar Dinu. Se mai remarcase prin vânzarea la suprapreț a pantofilor de firmă aduși din Italia către oameni din fotbal cu potență financiară. Ca principal al unei formații de seniori nu a rămas până acum cu nimic memorabil, nici la Electromagnetica, nici la Focșani, nici la Jiul, nici la UTA (unde a și retrogradat din Liga întâi).

Am citit programul lui Răzvan Burleanu, singurul contracandidat de până acum al lui Gică Popescu la șefia FRF, și am avut impresia că e vorba de o broșură științifico-fantastică. Dacă oamenii din fotbal ar avea garanția că măcar jumătate dintre obiectivele lui Burleanu vor fi îndeplinite, ar trebui să-l voteze în unanimitate pe acesta, să-l cheme de acum la Federație și să-l roage să se apuce de treabă. Asta bineînțeles dacă toți oamenii de fotbal ar fi mai interesați de progresul fenomenului, și nu exclusiv de propriul buzunar.

Aceasta a fost prima replică a antrenorului Stelei când a fost întrebat despre o chestiune tactică! ProSport vă prezintă câteva răspunsuri năucitoare ale lui Reghecampf la conferința de după meciul cu Schalke

-Cu 26 de goluri primite în 13 meciuri, Schalke are a doua cea mai slabă apărare din Bundesliga, după Hamburg
-Chipciu ar putea fi titular pentru prima dată în acest sezon al Ligii, urmând să joace în spatele lui Piovaccari

Acuzațiile miliardarului Ioan Niculae la adresa miliardarului Adrian Porumboiu, care i-ar fi propus 600.000 de euro pentru ca Astra să cedeze fără luptă meciul cu Vasluiul de acum trei ani, ar trebui să-l trezească din somnolență pe Marele Alb Iorgulescu. Noul președinte al fotbalului profesionist are datoria să sesizeze Comisia de Disciplină a Ligii și organele competente ale Statului, care trebuie să investigheze acest caz, dacă vrem o curățire a fotbalului și o abordare nouă, fără „miticisme” și „nașisme”, fără mafioți speculanți și blatiști. Poate fi un punct de pornire spre o dezvoltare sănătoasă a fenomenului și abia apoi ne putem gândi la calificări europene sau mondiale.

Reghecampf e din ce în ce mai nervos, mai frustrat, mai nemulțumit, mai neîmpăcat cu soarta și cu tot ce se întâmplă în jurul lui. E drept că nici jocul Stelei nu mai merge ca anul trecut, de vreme ce Bourceanu și ceilalți nu au putut învinge Corona și Pandurii sau le-au bătut pe Vaslui și FC Brașov cu ajutorul arbitrilor, de vreme ce în grupele Ligii au încasat șapte goluri de la Schalke și Chelsea, fără să înscrie vreunul. La cum evoluează Steaua în ultimele meciuri, nu aș mai băga mâna-n foc că va câștiga acest campionat, așa cum se părea după primele 10 etape. Astra vine tare din urmă și, dacă o învinge pe Steaua în restanța pe care cele două echipe o au de disputat, gluma se îngroașă.

Fanii îl vor pe Dan Petrescu, dar FRF nu îi poate asigura nivelul salarial la care a ajuns acum „Bursucul” în Rusia. Reghecampf și Contra stau în expectativă

Selecționerul a făcut multe greșeli în actuala campanie de calificare, dar are și câteva merite

Ne-am amăgit, așa este, ne-am păcălit singuri, deși știam că valoarea naționalei României este una scăzută, dar am sperat într-o mobilizare supranaturală, într-o minune dumnezeiască sau într-un noroc satanic. Am crezut în orice, în oricine, și în statuia de Pițurcă, și în masca lui Chiricheș, și în pasele lui Maxim din Bundesliga. Am uitat pentru câteva zile că în ultimii 20 și ceva de ani nu am construit nimic, nu am pus nicio cărămidă la temelia adevăratei „Case a fotbalului” – copiii și juniorii, am uitat că ne-am împotmolit ani la rând în mocirla blaturilor din Liga lui Mitică, am omis voit că nu mai avem fotbaliști la echipe mari din Europa.

Româniaaaaa! Româniaaaa! Ole, ole, ole! De ce să nu credem în calificare? E un meci care se joacă la noi acasă, avem nevoie de un 2-0, nu e un rezultat imposibil! Știu, Pițurcă ne-a dezamăgit în tur, a făcut echipa aiurea, având ca unic atu încăpățânarea lui. Ne-a dezamăgit și pe parcursul meciului, a fost fricos, și-a îndesat capul între umeri, ferindu-se parcă de furia grecească și așteptând să treacă mai repede cele 90 și ceva de minute, să scăpăm cu 3-1, să nu fie 4-1 sau mai mult.

Naționala României a revenit la viață, după o perioadă în care se chircise ca un bolnav cu dureri groaznice de stomac și cu șanse mici de supraviețuire. Escapadele și derapajele jenante ale liderului Mutu, lașitatea celuilalt lider, Chivu, jocul modest, rezultatele

Psihologul sportiv Cristina Rădulescu a realizat portretele psihologice ale celor doi candidați la șefia Ligii

Dumitru Dragomir, veșnicul șef al LPF, a fost sărac-lipit, s-a ridicat cu tupeu în fotbal, a fost unul dintre cei mai mari bișnițari din timpul comunismului și s-a adaptat perfect la capitalism

O echipă mare e capabilă să schimbe mai multe sisteme pe parcursul unui meci, în funcție de desfășurarea jocului și de așezarea tactică a adversarului. Iar aici sunt esențiale știința antrenorului și capacitatea de adaptare a jucătorilor. Steaua a încercat la ultimele trei meciuri un nou sistem, cel puțin ca așezare inițială, acest 3‑4‑3 despre care se tot vorbește și care a mai fost folosit la 1-5 cu Stuttgart, dar impresia este că ansamblul nu funcționează. I-am văzut pe viu cu FC Brașov, în etapa precedentă. Dacă pe faza de apărare totul a mers binișor, pentru că mijlocașii laterali Prepeliță și Pârvulescu au un profil defensiv și sunt preocupați mai mult de această fază a jocului, Steaua a fost banală și prea puțin periculoasă în atac. Ca să înțelegeți mai bine, Reghecampf avea în teren trei fundași centrali, Varela, Szukala și Gardoș, doi mijlocași laterali defensivi, Prepeliță și Pârvulescu, doi mijlocași centrali limitați din punct de vedere tehnic, Bourceanu și Filip, și undeva în față trei atacanți rupți de restul echipei, Tatu, Kapetanos și Tănase. Cum ați fi vrut să fie Steaua mai periculoasă în atac?

Cu Corona, s-a întâmplat cam la fel, cu deosebirea că Pârvulescu a fost înlocuit de Chipciu, un mijlocaș lateral mult mai preocu

Dragomir trebuie alungat cu câinii de la Ligă, ținând cont de haiduciile care s-au comis pe timpul domniei sale îndelungate, dar nu cred că soluția Iorgulescu este una viabilă și care îl poate speria pe Corleone. E o soluție de criză a opoziției fantomatice a actualului sistem, care nici măcar nu a știut pe ce dată sunt alegerile, pentru a-și organiza o ofensivă feroce. E o soluție mai degrabă neserioasă, pentru că Iorgulescu s-a ascuns până acum de fotbalul românesc, a ales să nu mai aibă nicio tangență cu acesta, iar acum vine candid și spune că vrea o schimbare. Preferam un om care a luptat cu sistemul, care a văzut cum e organizat fotbalul în străinătate și care vrea să îl pună și pe al nostru pe o cale cinstită. Pe de altă parte, nici nu știm cine s-ar încadra în acest profil.

Liderul neînvins a luat trei puncte și de la Brașov, deși Reghecampf a folosit o formulă fără câțiva titulari obișnuiți

Dacă l-am fi întrebat despre adversarul direct al lui Latovlevici, ciobanul Ghiță și-ar fi dat clopul pe spate, s-ar fi scărpinat în cap și ar fi scos probabil două cuvinte despre egipteanul Salah. Badea Latovlevici nu a purtat clop la conferința de presă dinaintea meciului cu Basel, dar s-a scărpinat în cap. Și atât!

Steaua trebuie să fie mai agresivă, spune Reghecampf. Eu cred că toți steliștii ar trebui să fie mai umili, să-și găsească toți picătura de bun simț care există în fiecare dintre noi. Aroganța îl prinde bine pe Mourinho, dar pică foarte prost pe figura lui Reghecampf sau a lui Latovlevici. E momentul ca toți jucătorii, antrenorii și conducătorii Stelei să se țină de mână, să-și unească energiile pozitive și să lase deoparte răutățile, frustrările, micile golănii, gen declarațiile monosilabice de după partida cu Avântul Bârsana sau postările jignitoare de pe facebook.

ProSport face analiza jucătorilor folosiți de selecționerul Victor Pițurcă în actualele preliminarii, cei care ne-au dus în barajul pentru Campionatul Mondial din Brazilia 2014

Îl prefer pe Bogdan Stancu lui Mutu din mai multe motive: e un jucător tânăr, cu bun simț, care își creează ocazii prin palsament și care apare foarte des în fața porții, respectă sarcinile tactice, înscrie și pasează decisiv. Sunt calități esențiale pentru un atacant. Vă reamintesc, poate ați uitat: Bogdan Stancu a dat un gol și o pasă de gol cu Andorra și a făcut penalty-ul pentru 1-0 cu Estonia! Un bilanț excelent pentru cel mai hulit om din naționala lui Pițurcă.

Suntem favoriți pentru calificarea în baraj! Știu că nu avem echipă, știu că nu vă place antrenorul, pentru că Pițurcă nu știe să se facă plăcut, știu că am rămas în urmă cu fotbalul și la copii, și la infrastructură, știu că suntem un popor de pesimiști, dar concentrați-vă puțin! România joacă pe teren propriu împotriva unei echipe slabe, foarte slabe, chiar dacă îmi aruncați în față 2-2-ul cu Olanda.

Tot ce contează în acest moment este că România are șanse de calificare în barajul pentru Campionatul Mondial din Brazilia. Contestat, închistat, enervant, încăpățânat, Pițurcă a reușit având la dispoziție un lot modest să ne țină aproape de calificare până la ultima etapă a preliminariilor. Nu-mi place stilul selecționerului, am contestat de multe ori deciziile lui, și tactice, și de selecție, dar nu am cum să-i ignor meritele.

Trăim într-o lume în care copiii noștri se mișcă mai mult virtual. Aleargă de la laptop la iPad, joacă ore întregi FIFA 2014 în loc să joace fotbal pe teren, fac maraton pe facebook și pasează pe twitter, înoată printre mailuri și patinează de la un site la altul. Statul român e prea puțin preocupat de sănătatea prin sport a populației, există prea puține locuri unde poți să alergi sau să joci tenis de masă, handbal sau volei. Pistele de bicicletă de prin orașe sunt impracticabile sau transformate în parcări pentru mașini.

Reghecampf și Contra, doi antrenori tineri, pe care îi apreciam pentru munca lor la Steaua și, respectiv, la Petrolul, au reușit să se facă de râs prin comportamentul, declarațiile, tăcerile și frustrările lor din ultimul timp. Câștigarea unui titlu nu îți conferă dreptul să fii nesimțit. Dacă ai fost jucător de națională, nu înseamnă că te poți manifesta ca un golan sau ca un descreierat. Nu te poți ascunde după performanțe sau băgându-ți capul în tricourile tricolore pentru a jigni sau pentru a incita la violență. Pentru că asta fac domnii Reghecampf și Contra prin gesturile lor exacerbate, prin discursul lor războinico-huliganic și prin insinuările prostești. Toate acestea îi descalifică și pe ei ca oameni, ca antrenori și ca foști fotbaliști.

0-14 în patru meciuri de Liga Campionilor (două la seniori și două la tineret) reprezintă un mare semnal de alarmă pentru Steaua.

A venit momentul ca Reghecampf să arate că se apropie de marii antrenori ai planetei, iar meciul cu Chelsea poate însemna adevărata lui recunoaștere internațională. Dacă va reuși un rezultat bun în această seară, va avea șanse reale, așa cum visează, să antreneze în Bundesliga sau, de ce nu, în Premier League, lângă posibilul său învins din grupele Ligii Campionilor. Două victorii cu Chelsea în șase luni ar însemna o adevărată performanță pentru orice antrenor din lume, cu atât mai mult pentru Reghecampf, un tehnician aflat abia la începutul carierei. Ofertele vor curge în valuri pe masa perfomerului, iar Steaua va trebui să se gândească deja la un posibil înlocuitor pentru Reghe.

Totuși, după 0-3 cu Schalke, te aștepți la ce e mai rău într-un meci cu Chelsea. Mai ales că echipa lui Mourinho vine la București să-și cosmetizeze imaginea după catastrofa cu Basel din Ligă și după rat

Negoiță a riscat mult prin numirea lui Flavius Stoican ca antrenor la Dinamo. Stoican e un „no name” în lumea tehnicienilor de la noi, nu a pregătit nicio echipă importantă, nu a ieșit cu nimic în evidență în acest domeniu, nu are experiență, nici nu a fost un mare fotbalist, care să fi învățat meserie într-un campionat important din Occident. A jucat la Șahtior, într-o perioadă în care această echipă era una modestă, pe care o bătea la scor chiar și Dinamo București. Mircea Lucescu îl caracteriza drept „prea relaxat, superficial” ca jucător, în traducere liberă: un pic cam neserios. Bănuiesc că Stoican s-a maturizat. La aproape 37 de ani, nu ar trebui să se mai pună problema superficialității dacă vrea într-adevăr să facă performanță în fotbal, ca antrenor. Spiritul său tânăr, oportunitatea de a-și forma la 37-38 de ani o imagine de tehnician serios, muncitor, dedicat sunt argumente că Stoican ar putea să reușească la Dinamo.