În euforia calificării în semifinalele Ligii Campionilor, am uitat cu toții de cea mai bună handbalistă a lumii în 2010, Cristina Neagu.

Gabi Szabo, Andreea Răducan, Ana Maria Brânză, Daniel Prodan, Virgil Stănescu și Alin Petrache au fost vedetele din sport prezente la competiție.

Sunt convins că Pițurcă nu are o explicație logică pentru faptul că nu l-a titularizat pe Maxim cu Ungaria și Olanda. La o întrebare concretă privind acest subiect, va bălmăji un răspuns de genul „eu conduc naționala, e decizia mea, am considerat că Maxim nu e pregătit pentru un meci întreg și că e mai bine să apară din postura de rezervă, în partea a doua”. Bine-bine, dar Maxim n-a intrat deloc cu Olanda, nici în „partea a doua”, când se putea încerca măcar o schimbare de ritm. Și, în plus, bine că au fost pregătiți pentru un asemenea joc Grozav, Tănase și Bogdan Stancu, și nu a fost bun cel mai în formă român al momentului. Credeți că Pițurcă a catadicsit, înainte de Ungaria și Olanda, să îl sune pe Labbadia, antrenorul lui Maxim de la Stuttgart, să îl întrebe cum s-a adaptat românul, cum se antrenează, ce capacitate de efort are la ora actuală? Hai să fim serioși, el nu a fost în stare să discute cu Reghecampf, antrenorul echipei care dă cei mai mulți componenți la lotul național…

Ok, Pițurcă a greșit cu Ungaria și Olanda. L-am criticat cu toții, i-am cerut demisia, dar deja mi se pare că am intrat fără să vrem, și ziariști, și suporteri, și specialiști, în jocul lui Mitică Dragomir, care vrea să-l linșeze public pe selecționer pentru că acesta nu l-a

La prima vedere pare paradoxal. Cum să refuzi Steaua când de aici se dă ora exactă, chiar dacă acest club nu a mai luat un titlu de șapte ani? Dar Steaua joacă mai mereu în grupele Europa League, poate o va face și în grupele Champions League în sezonul viitor. Iar ăsta chiar e un argument ca să semnezi fără să te mai uiți pe contract.

Pițurcă ne-a bulversat din nou cu un prim unsprezece în care i-a trimis cu forța pe Grozav și pe Bogdan Stancu, parcă să ne facă în ciudă și parcă pentru a ne spune că el e șeful, iar noi, toți fanii naționalei, specialiști și nespecialiști, nici nu

Steaua ia campionatul având în lot patru atacanți de Divizia B, Tatu, Rocha, Mihai Costea și Nikolic. Pe primii trei i-am văzut făcându-se de râs și sâmbăta, în amicalul de la Brăila, unde au fost mai slabi decât atacanții divizionarei secunde. Cât despre accidentattul Nikolic, m-a convins în mai multe meciuri că în afară de forță nu are nicio calitate. Nici nu știe să se demarce, nici nu dă extraordinar cu capul, nu are nici șut, nimic, nimic, nimic.

Cei care se îndoiau de progresele făcute de unguri la fotbal în ultimii ani și cei care n-au fost impresionați de bronzul mondial la U20 din 2009 al vecinilor noștri sau de felul în care naționala maghiară a întors meciul cu Turcia din aceste preliminarii au avut aseară o surpriză imensă.

Știu, nu sunt selecționer, nu joc barbut și nici table pe bani, așa că nu am competențele lui Pițurcă, dar îmi pot da cu părerea despre echipa care va intra cu Ungaria, așa cum v-o dați și voi în parc, pe facebook sau la o bere cu prietenii.

Îi văd pe Dragomir și Sandu cum se mai minunează de progresele pe care le-a făcut Ungaria la fotbal, ca și cum progresele României în același domeniu nu ar fi depins de ei, cei doi barosani care au condus și conduc fotbalul românesc prin noroi, aranjamente și blaturi. Dragomir a fost parlamentar, a avut frâiele în mână zi de zi. A făcut ceva pentru sport? A vrut doar să se răfuiască și să-i pună la punct pe fanii care îl contestau și îl înjurau pe stadioane, contribuuind la o lege stupidă în multe dintre punctele ei.

Steaua are nouă fotbaliști la națională și ar fi putut trimite chiar 10 dacă Latovlevici nu concura cu Raț și Radu Ștefan, doi oameni de categorie grea în fotbal, ținând cond de faptul că primul […]

După ce a ieșit din zona buteliilor, a șaormelor și a primelor la sacoșă, Dinamo a terminat-o și cu eleganța, și cu investițiile fără bani, și a ajuns pe mâna afaceristului de tip nou, care vinde pe sume imense blocuri de carton, gata să ia foc de la o

Tânțarul Țălnar și-a luat geaca aia lungă de fâș, care seamănă cu o manta, și a pornit bâzâind-bombănind spre vestiar. Iar i-au dat ăștia echipa pe mână, iarăși Dinamo se află într-o situație grea, iarăși îl vor „strivi” dacă vine Andone sau Rednic sau Bonetti sau orice alt tip fără geacă lungă.

Fotbaliștii de la Dinamo și de la Rapid sunt umiliți zilnic de patronii lor. Au ajuns un fel de cerșetori ai propriilor bani. „Papa, când ne dați și nouă salariile pentru care am muncit în ultimele patru luni”, îl întreabă zilnic Nica, Bălgrădean și ceilalți dinamoviști pe antrenorul Țălnar. Iar acesta îi ia pe glume și pe caterincă. Glumă-glumă, dar până când? Aceeași situație și la Rapid, Gaz Metan, nu mai vorbim de „U” Cluj! S-a ajuns aici pentru că șefii fotbalului românesc și comisiile lor au tolerat la nesfârșit ilegalitățile cluburilor și ale patronilor. S-a a juns într-un moment în care aproape jumătate din echipele din Liga I sunt falimentare, dar mai trag încă de timp în așteptarea unui salvator miraculos, care nu mai vine. Vă dați seama ce e și la Divizia B, iar cel mai elocvent exemplu e al Sportului Studențesc, ai cărei jucători au ajuns la capătul răbdării, al puterii de înțelegere, din cauza unui patron care a depășit demult limita bunului simț. Exemplele sunt nenumărate și la alte sporturi, care mai supraviețuiesc doar din entuziasmul unor antrenori și a unor sportivi de excepție.

În oceanul acesta de sărăcie și de umilințe, două echipe reușesc să înfigă steagul României aproape de vârful sportului european: Steaua la fotbal și Oltchim la handbal. Două echipe care ne fac să mai uităm de necazuri, de foame (așa zic jucătorii lui Dinamo: „Ne e foame, Papa!”), două echipe care ne-au adus aminte că știm și să ne bucurăm. Putem spune despre Steaua și Oltchim că au

Reghecampf a reușit acolo unde Hagi, Lăcătuș și Pițurcă, foste mari glorii ale Stelei, au eșuat. El a creat într-un timp relativ scurt cea mai bună echipă a roș-albaștrilor din ultimii șase-șapte ani, cu care aproape că a câștigat campionatul, deși mai sunt 13 etape de disputat. A făcut o trupă care se bate în această seară cu campioana Europei pentru un loc în sferturile EL! Iar asta sună destul de bine, să recunoaștem, pentru o formație din România.

S-a spus că Ricardo Cadu ar trebui să stea suspendat până când Milanov va reintra pe teren. Cum bulgarul a jucat luni împotriva celor de la Pandurii, ar trebui ca fundașul CFR-ului să joace și el din etapa viitoare, nu? Cam asta e părerea ceferiștilor clujeni, pe care am întâlnit-o pe site-urile de socializare. Ba că Milanov nu a avut de fapt cinci dinți rupți, ci patru sau trei. Ba că oficialii Vasluiului au exagerat. Mie mi-a rămas în minte imaginea loviturii criminale a lui Cadu și reluările de după, în care se observă cum dinții lui Milanov zboară și apoi cad prin gazon. Horror, domnilor de la Cluj!
De fapt, ce judecăm acum? Faptul că Milanov s-a refăcut mai repede sau lovitura de „Badr Hari” a lui Cadu? Eu asta nu înțeleg. Bine că nu cerem suspendarea bulgarului pentru că a avut tupeul să-și piardă mai puțini dinți decât au declarat oficialii Vasluiului. Sau să-l expulzăm pentru că a băgat capul la acea minge, în loc să anticipeze că are în fața lui o fiară, și nu un om. Iar pe Cadu, ar trebui să-l iertăm, conform aceleiași logici ilogice.

Eu cred că suspendarea lui Cadu trebuie să rămână la aceleași dimensiuni (nouă etape) și după judecarea apelului. Vorbim despre un recidivist și despre un jucător care și-a făcut un obicei din a-și intimida adversarii pe teren (sunt declarații ale victimelor lui) și din a incita publicul (de la el au pornit și incidentele la acel „U” – CFR din campionatul trecut). Dacă pedeapsa lui Cadu va fi micșorată, va fi un semnal că violența pe

Îl respect pe Dănciulescu pentru că el respectă fotbalul ca pe o religie.

Steaua a ajuns la nivelul la care poate învinge la scor, chiar și în zece oameni (mă gândesc că și în nouă!), orice echipă din campionat. E un fel de „Django dezlănțuit”, că tot e la modă filmul, care își execută victimele cu calm, cu precizie, cu detașare și cu sânge rece. Ți-e și greu să înțelegi cum poat

Steaua ar fi vândut probabil 70.000 de bilete în 15 ore, dacă ar fi existat un stadion cu asemenea capacitate, și nu 35.000, câte s-au dat sâmbătă noaptea pe net.

Toți jucătorii CFR-ului par niște liliputani, cu picioare mici, mici de tot, cu un corp de furnică pe lângă masivii Guarin, Cassano, Cambiasso sau Zanetti, care sunt niște adevărați monștri cu chip de om.

Te numești fan al unei echipe dacă iubești necondiționat această echipă și dacă ai încredere în ea și în jucători indiferent de situație sau de circumstanțe. Ești fan adevărat dacă vii pe stadion și-ți încurajezi echipa din primul până în ultimul minut, indiferent de rezultatul meciului-tur sau de evoluția din ultimul meci pierdut, să zicem. Un 0-4 nu te sperie, un 0-3 îți lasă un loc de speranță, iar după un 0-2 crezi cu tărie în calificare. Dați-mi voie să-i felicit și să-i aplaud pe cei care vor fi prezenți azi pe stadion la Cluj și la București. Ei sunt fanii adevărați, ei speră într-o minune în care noi, oamenii de rând, nu prea mai credem.

Am simțit în mod cert, la meciurile-tur, o diferență clară de valoare în favoarea Ajaxului și a lui Inter, am văzut că atât Steaua, cât și CFR sunt limitate în exprimarea de pe teren, că au în componență câțiva jucători sub nivelul la care a ajuns competiția în acest moment. Și, la acest nivel, fotbalul nu prea poate fi păcălit. Nici cu hei-rupisme, nici cu terenuri proaste, așa cum am înțeles că va fi cel de pe Național Arena, nici cu arbitri, așa cum sunt obișnuiți anumiți patroni în campionatul românesc. Și, totuși, fanii adevărați cred în calificare.

Faptul că Steaua va juca pe un gazon moale, cu porțiuni mari în care iarba a dispărut, deși stadionul e nou, iar iarba a fost schimbată deja de patru ori, arată cât de înapoiați am rămas din acest punct de vedere. Ne-am făcut super arenă de 240 de milioane de euro, dar jucăm tot în

Steaua a făcut în această iarnă o suită de erori inexplicabile pentru un club profesionist, iar vina le aparține în egală măsură antrenorului și managerului. Pe împrumut

Strategia campioanei din această iarnă anunța o lipsă totală de interes față de această competiție, Europa League. Vânzarea a patru jucători importanți, excluderea de pe lista UEFA a doi fotbaliști valoroși, Deac și Weldon, te duceau clar la concluzia că Paszkany și ai lui au renunțat la lupta cu Inter înainte ca aceasta să înceapă. CFR se gândește probabil la locul doi în campionat și pregătește sezonul următor, când va ataca, bineînțeles, titlul.

Era absolut normal ca la un moment dat să i se înfunde lui Gigi Becali. Prea avea impresia că legea nu e făcută ca să fie respectată de el, prea credea că poate face orice fără să fie atins. Am avut impresia la un moment dat că a luat-o razna de tot, a avut zile, săptămâni, luni, poate ani, în care nimeni nu se putea înțelege cu el, se credea un fel de Messia, avea convingerea că e trimis pe pământ ca să facă o nouă orânduire, că lumea trebuie să se învârtă după cum spunea el, că Soarele trebuie să lumineze și noaptea, că toată lumea trebuie să i se închine. Când nu respecți pe nimeni, când înjuri ca un apucat, ca un posedat, pe oricine te deranjează cu o idee, cu un comentariu, cu o părere alta decât a ta, când ameninți, ai o mare problemă. Și dacă nu reușești să te stăpânești, și dacă nici familia ta nu reușește să te liniștească, atunci poți devia și derapa ușor.
Un derapaj de la un comportament de om normal în societate a avut Becali și cu acești hoți de mașini. Dacă ne-am face toți dreptate pentru orice ilegalitate care ni se întâmplă, unde am ajunge? Să ne împușcăm unii cu alții pe stradă, să nu mai ținem cont de Poliție, de Justiție. E adevărat că aceste instituții nu funcționează așa cum ar trebui într-o țară membră a Uniunii Europene. Dar, ca cetățean de rând și mai ales ca parlamentar, politician, vedetă de televiziune, VIP, putem contribui fiecare ca aceste instituții să înceapă să funcționeze normal. Dacă luăm toți atiudinea lui Becali, dacă am fi 22 de milioane d

Ultimul amical jucat de Steaua în cantonamentul din Turcia a confirmat problemele semnalate până acum. Fundașul dreapta rămâne marele minus, Râpă fiind încă departe de evoluțiile bune din sezonul în care Oțelul câștiga campionatul. Are nevoie de un meci mare (poate cu Ajax!) pentru a scăpa de teama aceasta inexplicabilă, care îl face să fie reținut în joc, de parcă ar fi aterizat acum pe un teren de fotbal și ar fi fost pus acolo, pe dreapta, să facă o meserie pe care nu o cunoaște. Dacă Râpă nu își crește nivelul foarte repede, îl vom încadra curând la capitolul „transferuri ratate”, dar șansa lui e cu Ajax!

Îngrijorătoare rămâne imobilitatea atacanților Stelei, care, cu excepția lui Rusescu, par dintr-o lume paralelă cu a fotbaliștilor adevărați. Mihai Costea, Nikolic, Rocha au regresat în ultima vreme, în loc să progreseze, în timp ce Tatu… Vă dați seama, dacă ne-am întors la Tatu…

Din păcate, nici centrul apărării nu dă motive de liniște. Accidentarea gravă a lui Szukala, suita de gafe a lui Chiricheș, nesiguranța lui Gardoș sunt semnale importante că Steaua va avea mari dificultăți în fața unei echipe căreia îi place joaca, își creează ocazii și înscrie destul de mult.

Și tot n-am terminat cu problemele! Faptul că oficialii Stelei au acceptat ca meciurile amicale să se joace din două în două zile numai pentru a acoperi cheltuielile de cantonament a fost o decizie extrem de nefericită pentru echipă. Jucătorii sunt obosiți și mai au la dispoziție doar patru zile pen

„FC Steaua București anunță că, în urma atacurilor venite din partea presei de specialitate la adresa clubului și a oficialilor acestuia, s-a decis să interzică accesul ziariștilor la propriile locuri de muncă, pe o perioadă nedeterminată.

Pe zi ce trece, îmi dau seama că Reghecampf e antrenorul perfect pentru Steaua.

Florin caramavrov
[email protected]
Maxim e cel mai deștept tânăr fotbalist pe care l-am văzut în ultmii ani în România. Nu e ușor pentru nimeni să refuze o echipă precum Steaua, la o vârstă, 22 de ani, la care ești foarte ușor influențabil, iar tentațiile vin ele la tine, nici nu trebuie să le cauți. Orice fotbalist de provincie abia așteaptă să pună mâna pe un contract la București. Bani mai mulți, imagine mai bună, fetițe la discreție.
Să refuzi Steaua la 22 de ani este într-adevăr un act de curaj, o dovadă de personalitate și de conștientizare a propriei valori. Toate înseamnă și un pic de maturitate în gândire și în acțiune, ceea ce mă face să cred că Maxim va avea succes în Germania.
Mi se pare jenant, josnic, grețos ceea ce au încercat șefii Stelei după ce Maxim i-a refuzat. Să-l discrediteze în ultimul hal, să îl amenințe, să îl jignească pe jucător. În plus, când vrei cu adevărat un astfel de fotbalist, îi faci o ofertă serioasă, și nu arunci în față faptul că fără Steaua nu poți ajunge niciodată mare fotbalist.
Ei bine, iată că Maxim nu va deveni ospătar și nici nu o va termina cu fotbalul prea curând, așa cum îi prezicea împrumutătorul din Pipera. A ajuns la echipa care i-a dat Stelei în noiembrie anul trecut o lecție de fotbal modern și spectaculos, s-a transferat într-unul din cele mai tari campionate din lume, într-un sistem în care ori trebuie să fii un mare ghinionist ca să nu reușești, ori trebuie să fii un mare fraier.
Eu cred că Maxim va reuș

Emeric Ienei face în curând 76 de ani și tocmai a trecut peste o operație dificilă pe cord.
Se simte bine acum, iar gândul îi stă tot la fotbal, la națională și la Steaua, echipa cu care a câștigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni.

Doctorul Mircea Neșu, fost mare arbitru de fotbal, s-a apucat de pictat icoane la 71 de ani! Nu mai pictase și nu mai desenase vreodată! Tatăl lui Mihăiță Neșu a îmbrățișat ideea ProSport: se gândește să vândă icoanele create de el pentru a

Copiii care se nasc cu sindromul Down sunt de cele mai multe ori marginalizați de societate, sunt priviți cu suspiciune și, în general, nu li se dă nicio șansă. Copilul diagnosticat cu o astfel de boală prezintă retard mental, are un coeficient de inteligență redus, comunică greu cu cei din jur. Pe la patru ani și ceva, Andrei Filimon, a cărui poveste o puteți citi în această pagină, abia bâiguia câteva cuvinte. La cinci ani, a început să articuleze câteva propoziții. Trăia în lumea lui, una paralelă cu cea reală, iar boala părea că a câștigat bătălia. Puștiul a avut nevoie de un declic: a văzut o motocicletă, undeva, într-un magazin, și parcă ceva s-a schimbat în mintea lui, în comportamentul și în viața lui. S-a îndrăgostit atât de tare de vehiculul cu două roți, încât a stat o zi întreagă în fața blocului ca să învețe mersul pe bicicletă. Și a pedalat apoi în fiecare zi, iar mișcarea pe bicicletă i-a făcut bine, i-a deschis mintea și i-a ghidat corpul. Andrei s-a luat la trântă cu boala, iar organismul a dat semne de revigorare. Când a avut motocicleta lui și a început să o stăpânească, tot universul lui s-a schimbat. S-a antrenat zilnic, apoi a mers chiar la concursuri și a început să progreseze evident, să comunice infint mai mult, să-și dezvolte gândirea. Se poate spune că mișcarea, sportul l-au ajutat să învingă o boală care de obicei nu poate fi învinsă.

Ne dorim mereu o minune, o schimbare în viața noastră, dar nu conștientizăm că sportul practicat regulat, în fieca

Grigoraș e un tip dificil pentru sistem. Îi place să aibă independență, să fie lăsat să lucreze în liniște, cu principiile și cu regulile lui, cerințe pe care ar trebui să le aibă orice antrenor din România. Și-a găsit până acum locul la Farul, la Oțelul și la Pandurii, dar nu va ajunge niciodată la o echipă mare, unde antrenorul nu e antrenor, ci un executant căruia i se spune antrenor. Cred că la un moment dat devine deranjant pentru orice președinte. Orice șef de club vrea să dețină controlul, mai are nevoie de un blat, de un aranjament, de unul-doi fotbaliști cu care să-și facă jocurile, pentru a supraviețui în sistem. Și dacă Grigoraș nu e de acord? Poate fi dat afară, nu? Chiar dacă a realizat cea mai mare performanță a clubului, chiar dacă din munca lui s-au născut jucători care au fost transferați pe bani grei, chiar dacă echipele pe care le pregătește joacă cel mai frumos fotbal.

Steaua își distruge viitorul prin atitudinea conducătorilor ei

Din ce am văzut și din ce am discutat în ultimul timp cu diverși concetățeni

Dinamo și Rapid trăiesc din amintiri, dar tradiția nu te poate ține în viață fără investiții serioase. În nicio parte de lume nu-ți garantează nimeni că supraviețuiești la infinit dacă ai fost odată mare, dacă ai câștigat trofee și dacă adunai zeci de mii de oameni în tribune.

Topurile pe care vi le prezentăm în pagina 8, rezultate din calificativele acordate de jurnaliștii ProSport la meciurile din primele 19 etape ale Ligii I, arată destul de clar posturile în care Steaua stă rău.
Primul este portarul, unde Tătărușanu se află afară din top 5. Este nesigur, greșește mult, nu are joc de picior, pare tot timpul adormit. Steaua ar trebui să aducă un portar valoros, străin, care să îi facă o concurență serioasă lui Tătărușanu, să-l sperie și să-l trezească un pic.

Mergem mai departe! În dreapta apărării, e gaură mare după accidentarea lui Georgievski. Nu degeaba umblă Steaua după cel mai bun jucător pe acest post în prima parte a campionatului, bulgarul Milanov.
Doar un fundaș central în cele două topuri (numiți generic de noi „stânga” și „dreapta”), iar acela e Chiricheș, fără o dublură pe măsură, cum era Geraldo, de exemplu. Szukala are lipsurile lui, iar Gardoș face un meci bun și trei proaste. Interesant este că Steaua nu e reprezentată în primii 5 nici la „fundaș stânga”, ceea ce înseamnă că nici Latovlevici nu a fost mereu la înălțime.

Mijlocul e compartimentul unde liderul Ligii I excelează. Popa, Bourceanu, Tănase, Chipciu, Rusescu, ultimul așezat undeva în spatele celor două vârfuri clasice, sunt în topuri, meritat, după evoluțiile din primele 19 etape. Și dacă a venit vorba de atacanții clasici, iată că Steaua nu prinde primii 5 pe niciuna duintre cele două poziții, ceea ce confirmă faptul că Nikolic și Rocha au dezamăgit în mare parte.

R

La cum se mișcă piața transferurilor în Liga I, adică pe slow-motion, totul pare extrem de clar: criza se acutizează, aproape toate cluburile nu mai au puterea financiară de a aduce jucători în această pauză competițională, ci doar încearcă să se cârpească sau să-și mențină lotul cu care au început campionatul.