Steaua a făcut cele mai bune transferuri, dar Pandurii formează o echipă omogenă, cu un antrenor experimentat

În mod normal, o comparație între Steaua și Pandurii e deplasată, ț

Steaua a făcut cele mai bune transferuri, dar Pandurii formează o echipă omogenă, cu un antrenor experimentat

În mod normal, o comparație între Steaua și Pandurii e deplasată, ț

Dinamo și-a mai luat o țeapă mondială sau măcar honduriană.

Echipa României în actuala formulă e una falimentară, fără șanse să se califice la vreun turneu final peste doi sau peste patru ani sau în vecii vecilor

Stelea rămăsese printre puținii foști componenți ai generației de aur care nu fusese umilit de oamenii de fotbal din România, pentru că nici nu se băgase prea mult în ciorba lor. A stat în banca lui sau mai bine zis pe banca lui, ca secund la națională, dar nu putea să facă asta o viață, să rămână veșnicul secund, pentru că are o personalitate p

Cine se aștepta ca Barcelona să joace la rupere la București e copil sau nu se pricepe la fotbalul la care ne pricepem toți. Barcelona a venit în România așa cum se duce în China sau în Africa. Extratereștrii au un turneu amical anual pe Pământ, cu date bine definite și merg în destinații exotice, iar pentru ei, de ce să ne ascundem după degete, România e o țară exotică, să nu-i zic bananieră!

Reghecampf și-a arătat din nou comportamentul golănesc la Trnava, când l-a amenințat pe fotoreporterul ProSport că-i sparge camera foto, iar celorlalți ziariști le-a spus că-i bate. Pe toți! Întotdeauna i-am găsit circumstanțe atenuante lui Reghecampf. Când s-a scris că vindea mașini furate în vremea în care era jucător al Stelei, am crezut că vreun fost coleg vrea să-i plătească o poliță sau că a fost vorba de „păcatele tinereților”. Când l-a alergat pe ziaristul Gazetei în cantonamentul din Austria, am considerat că era foarte tensionat din cauza declarațiilor patronului venite din țară, deși gestul lui a fost incalificabil. Am crezut clar că e vina lui Mititelu când l-a șutuit de la Craiova și a lui Pădureanu, când l-a data afară de la Bistrița. Nu am luat în seamă faptul că juca la ruletă în America, deși se jurase aproape că nu calcă în cazinouri și nici nu pariază. După ce s-a enervat gratuit la o emisune de la Sport.ro, în care îi pusesem o întrebare absolut normală, nu l-am înțeles, dar am pus-o tot pe seama faptului că meseria de antrenor e extrem de solicitantă psihic. Dar domnul Reghecampf continuă să mă uimească prin comportamentul său de mic huligan, de băiat de cartier căruia îi lipsesc clar cei șapte ani de acasă.

Steaua a reușit aseară o calificare in extremis, dar meritată, pentru că are jucători mai valoroși, dar nu perntru că am fi văzut o echipă a Stelei regizată magistral de antrenorul ei. Steaua a câștigat fiindcă are jucători mai bine cotați, nicidecu

Trei medalii, una de aur, una de argint și una de bronz, reprezintă o performanță extraordinară a gimnasticii românești, ținând cont că toate celelalte sporturi la care am fost reprezentați la Londra au mai luat doar șase! Gimnastica românească are tradiție, fetele din România sunt extrem de talentate, de vreme ce se bat în continuare cu marile forțe mondiale. Nu înțeleg de ce există atât de multă frustrare în lotul național de gimnastică, de ce e nemulțumită Bitang, de ce scapă Ponor niște cuvinte pe care apoi le regretă, de ce delegația României e singura care nu dă declarații după concursul de marți.

Probabil că tensiunea acumulată după luni de antrenamente și după un program strict de cantonament își spune cuvântul. Dar să nu-mi spuneți că americancele, rusoaicele sau chinezoaicele nu au trecut prin aceleași chinuri ca și româncele în pregătirile pentru JO!

Nu e nevoie de tensiune la gimnastică, pentru că am rămas printre națiunile importante în acest sport datorită lui Bellu, datorită Marianei Bitang și a excepționaleleor Cătălina Ponor și Sandra Izbașa. Important e ce vom face de acum încolo, iar viitorul acestui sport ține și de Octavian Bellu și de Mariana Bitang.

L-am auzit pe Octavian Morariu vorbind despre un proiect care să ajute sportul românesc și sportivii români. Sper din tot sufletul să ne fi trezit și noi și să acordăm sportului importanța care i se cuvine. Să începem cu gimnastica, unde încă mai suntem în viață, cu judo, cu scrimă, cu tir, cu canotaj și

Să joci un meci la miezul zilei, la aproape 40 de grade, e nebunie curată.

Înlăturarea lui Ion Crăciunescu de la conducerea CCA mi se pare a fi cea mai mare greșeală posibilă a federalilor, lepefiștilor și patronilor de la noi. În ciuda gafelor pe care le-a mai făcut (i-a apărat excesiv pe arbitri, s-a manifestat proDinamo la o reuniune a „fluierașilor”), Crăciunescu e singurul personaj cu autoritate din arbitrajul românesc. Are o finală de Liga Campionilor la activ, ca arbitru, l-a înfruntat de mai multe ori pe Mircea Sandu, în general își spune părerea pertinent despre ce se întâmplă în arbitraj. Niciun alt fost marte arbitru nu are imaginea și competența lui Crăciunescu. De-aia a și fost ales să conducă un sector atât de controversat, trecut prin momente grele, cu acuzații de corupție și zăngănit de cătușe.

Greșeli mari de arbitraj au fost dintotdeauna și vor mai fi. Nu vom ajunge niciodată la un lot foarte bun de arbitri dacă menținem o atmosferă de scandal, în care arbitrii sunt jigniți, călcați în picioare de oamenii din fotbal, fără ca vreunul dintre aceștia să fie tras la răspundere și amendat sau suspendat.

Prin debarcarea lui Crăciunescu și aducerea lui Deaconu, nu se urmărește o înviorare sau o îmbunătățire a arbitrajului, ci un control mai strâns al acestuia din partea patronilor și a șmecherilor din FRF și LPF. Mai ușor poate fi păcălit un tânăr ca Deaconu, decât o „vulpe” ca Ion Crăciunescu. Iar dovada că acesta din urmă nu putea fi manevrat este numărul mare de cluburi care l-a dorit înlăturat din fruntea CCA.
Prin mazilirea lui Cră

Citiți mai atent cu cine ne batem la o medalie! Rusia, China și Statele Unite ale Americii, superputerile mondiale din sport și nu numai. Ce căutăm noi aici? De unde pretenția asta la o țară mică și ca populație, și ca suprafață (în comparație cu cele de mai sus), și ca număr de gimnaste legitimate? Păi noi am avut-o pe Nadia, am putea răspunde, cea mai mare gimnastă din istorie. Îi avem pe Bellu și Bitang, poate cei mai buni antrenori din lume, deși ei nu au la dispoziție nici aria de selecție a chinezilor sau a rușilor, nici armata de tehnicieni de care dispun americanii.

Inițial, pare o luptă inegală. Cum naiba să-i depășim pe ăștia, care au o adevărată industrie în gimnastică? Teoretic, nicio șansă. Practic, iată-ne în clasamentul final peste China și la numai două puncte de rusoaice, pe care le-am bătut la Europene!

Bronzul cucerit de echipa feminină de gimnastică reprezintă o performanță extraordinară în condițiile prezentate mai sus. Veți spune că noi ne-am bătut întotdeauna cu marile puteri și că de multe ori chiar le-am învins pe acestea. Corect! Dar România a regresat an de an din punct de vedere al investițiilor în sport și, implicit, în gimnastică, în timp ce Statele Unite, Rusia și China au devenit adevărate uzine de fabricat gimnaste de talie mondială, cu milioane sau zeci de milioane de euro băgate în infrastructură, în salariile tehnicienilor și în pregătirea sportivelor.

Bellu și Bitang, căci al lor este meritul principal, în egală măsură cu al gimnastelor

Sportul de performanță înseamnă, dincolo de medalii, și momente de cumpănă în care sportivul își testează limitele pentru a-și urma visul. De multe ori, miile de ore de antrenament se spulberă într-o fracțiune de secundă, când o accidentare poate pune brusc capăt tuturor speranțelor.

Un popor din care se nasc supervalori ca Ilie Năstase, Nadia și Hagi, e un popor cu un înalt potențial sportiv. România a întrecut la aproape toate edițiile Jocurilor Olimpice țări mult mai dezvoltate din punct de vedere economic și sportiv, țări în care investițiile în sport și infrastructura sunt la un nivel pe care noi nu-l vom atinge nici în următorii 50 de ani, ținând cont de interesul extrem de scăzut al politicienilor noștri pentru acest sector. Un sector care aduce glorie, faimă, imagine oricărui stat de pe Pământ.

Jocurile Olimpice reprezintă în primul rând istorie. Istoria vechilor greci care alergau la Marathon, istoria sfârșitului de secol XIX, când au avut loc primele Jocuri moderne, la Atena (1896), istoria scrisă de finlandezul Paavo Nurmi, cu nouă medalii de aur la atletism la edițiile din 1920, 1924 și 1928 sau a lui Carl Lewis (tot nouă medalii de aur, dar obținute la patru ediții), istoria primei medalii olimpice românești – bronzul naționalei de rugby din 1924, la Paris, istoria primei medalii olimpice de aur tricolore, obținută de tiristul Iosif Sârbu, la Helsinki, în 1952, istoria singurului medaliat olimpic cu aur din istoria boxului românesc – Nicolae Linca, la Melbourne

Și Rapid, și Vaslui au fost în ultimii ani pierzătoarele perfecte. Poate nu degeaba și patronii lor sunt foarte buni prieteni. În fiecare campionat, Rapid și Vaslui au fost cotate drept favorite, cu cele mai bune echipe, cele mai bune transferuri, dar au încheiat mereu de la locul doi în jos.

Îl compătimim degeaba pe Marian Drăgulescu. Toată stima pentru el, pentru munca lui din anii trecuți, pentru medaliile cucerite până acum, dar nu poți merge la Jocurile Olimpice numai cu numele și cu performanțele de […]

Steaua e un club complet neserios, a dovedit-o în ultimii ani prin circul zilnic pe care îl face patronul la tv, prin desele schimbări de antrenori, prin faptul că echipa umbla cu cortul să se antreneze și să joace meciurile de acasă, prin războaiele interne dintre angajații lui Gigi, prin faptul că nu are un departament serios de scouting, pentru că și-a desființat departamentul de marketing și pentru că își bate joc de propriul Centru de Copii și Juniori.

Hagi se ascunde, deși echipa lui este acuzată de blat la ultimul meci din Liga a doua, cel care a și parafat promovarea în primul eșalon, 2-0 cu Săgeata Năvodari.

Am judecat-o pe Dinamo după ultimele meciuri din ediția trecută a Ligii I și o socoteam și acum o echipă cu un joc obosit, cu o apărare șubredă, cu un mijloc din care plecase „pilonul” Kone și cu un atac așa și așa, în funcție de forma de moment a lui Niculae. Am descoperit sâmbătă seara o echipă vie, cu o defensivă legată, cu o surpriză de proporții ca evoluție – acest tânăr Nica, și cu două pete de culoare la mijloc, Issa Ba și Boubacar, pregătite mereu să rupă jocul, să înțepe spre ofensivă, să alerge fără a ține cont de căldura sufocantă.

Și o schimbare radicală de atitudine a copilului-problemă Cosmin Matei. Bonetti a reușit să-l facă pe fostul stelist să înțeleagă că nu poate face carieră doar cu talent și tupeu. La Matei se vede clar că a lucrat serios la antrenamente în această vară, că e mult mai preocupat de pregătire și de joc decât de miștourile de puști răzvrătit. Matei a arătat a fotbalist, pentru prima oară de când îl văd pe terenul de joc. Și ca fizic – cred că a mai acumulat și masă musculară -, și ca implicare în joc.

Mihai Stoica nu respectă presa, asta e ultima pe care am auzit-o. Știam că nu respectă fostele glorii ale Stelei, am văzut că nu are pic de considerație pentru oamenii de fotbal, pentru colegii din conducerea clubului, pentru fanii Stelei (i-a dat unuia un pumn în gură chiar pe Ghencea), pentru arbitri. De fapt, nu contează pe cine nu respectă. Cel mai important pentru el este să nu respecte. Cred că primele cuvinte ale lui Meme Stoica au fost „eu nu respect”, și nicidecum „mama” și „tata”.

Mihai Stoica nu respectă presa, deși presa l-a făcut celebru, iar acum îi bagă în buzunar 7.000 de euro pe lună (e analist la DigiSport). Înțeleg că, nerespectând presa, nu îi respectă nici pe colegii lui de la Digi, și atunci ar trebui să își dea demisia de la acest post.

Am văzut că o întoarce acum în povestea cu cameramanul pe care l-a numit gunoier. Cică i-a zis-o prietenește! Mie mi se pare că mai gunoier e cel care stă în genunchi după ce a făcut pe marele principial, mai gunoier e cel care linge unde a scuipat.

Principala problemă a lui Meme Stoica în cantonamentul Stelei este să-i hăituiască pe ziariști, să îi picure lui Reghecampf în ureche tot felul de tâmpenii despre un jurnalist sau altul, nicidecum să caute un fundaș dreapta valoros sau un play-maker de care Steaua duce lipsă de ani buni. Pe el îl interesează mai degrabă o virgulă decât o imagine mai bună, de club profesionist, a Stelei. Mă întreb de ce nu s-a făcut profesor de română sau polițist. Sunt două meserii care i

Chivu a fost și rămâne un mare fotbalist! Nu sunt de acord cu aceia care spun că e printre cei mai slabi de la Inter. Îl apreciez pentru ce a făcut în carieră și consider că s-a menținut la un asemenea nivel, la Ajax, Roma și Inter, pentru că a avut valoare și pentru că a muncit mult ca să rămână la standarde înalte.

Retragerea lui de la națională, într-un moment în care prima reprezentativă avea nevoie mai mult decât oricând de un jucător ca el, experimentat și printre puținii stranieri care jucau la echipa de club, mi-a lăsat un gust amar. L-am înțeles ca om, că a trecut prin clipe grele, dar tocmai de la el m-aș fi așteptat să depășească orice dificultate și să fie primul care să încerce să salveze în preliminariile trecute onoarea unei naționale prăfuite, căzute, trădate de Mutu și de Rădoi. Căpitanul României a găsit de cuviință să se retragă și el după șase meciuri jucate sub tricolor în 2010, în care nu a cunoscut victoria!

N-aș fi mizat vreun leu că Italia va ajunge în finală la acest Campionat European! Echipa lui Prandelli nu avea parcă strălucirea altor mari naționale italiene, cum a fost cea a lui Paolo Rossi în 1982 sau cea a lui Pirlo din 2006.

Balotelli e nebun, nebun de legat. Trebuie să fii dus rău de tot cu capul ca să ai sângele ăla rece, să nu îți pese de nimeni și de nimic, să te demarci în viteză pe lângă fundașii nemți care rămân mult, mult în urmă, să-l fixezi pe unul dintre cei mai buni portari de la Euro și să-i dai mingea astfel încât nici măcar să nu o miroasă! Totul după ce l-ai mai făcut o dată mic, mic de tot pe marele Badstuber.

Mi-am întrebat prietenii de pe facebook cine va câștiga Euro și iată ce a ieșit:

Germania pare echipa completă, betonată pe toate posturile și cu niște rezerve pe măsura titularilor. Nemții sunt favoriții specialiștilor pentru câștigarea titlului european, dar „problema lor este că sunt deja cu gândul la Spania și la finală. Iar marea lor greșeală în semifinale ar fi să-i subestimeze pe italieni”.

Italia a fost sublimă cu Anglia, dar „a jucat atât de bine și pentru că a fost lăsată. Hodgson a facut o tactică greșită, permițându-le italienilor să aibă o posesie superioară și de aici multe ocazii de gol. Dacă Hodgson își punea cei doi atacanti mai avansați, altul era jocul. Iar Germania nu va face aceeași greșeală, va ataca mult mai mult ca Anglia. Nemții nu se simt bine dacă nu dețin controlul!”.

Italiei se pare că îi lipsește atacantul veritabil, „de tip Inzaghi”, pentru că „Balotelli e încă imatur, tânăr și neliniștit” și nici nu știu dacă se va maturiza vreodată. „Problema Italiei stă în faptul că înscrie greu, iar dacă va reuși să o bage în ațe va ști cu siguranță să păstreze rezultatul”, pentru că „este o echipă pragmatică, surprinzătoare, se mobilizează extraordinar de bine în meciurile cu miză”. „În plus, când il ai pe Pirlo în echipă, totul e mai simplu”.

Problema atacanților o are și Spania. Torres a marcat cu Irlanda, dar nu a mai făcut-o cu Italia, Croația și Franța. De fapt, Torres nu mai e Torres de când s-a transferat la Chelsea. „Dacă Villa nu era acciden

Dacă nu ar fi atât de încrezut, Ronaldo ar fi fotbalist.

Recunosc, am fost profund păcălit de generația lui Puțanu, Gavra, Vaștag și Iancu. Am considerat drept o mare performanță să ajungi să te bați în ultimul meci pentru calificarea la turneul final, în condițiile în care știm cu toții ce interesați au fost federalii, în ultimii 20 de ani, de dezvoltarea sectorului de copii și juniori. Am crezut că un sistem sănătos impus de Hagi la Academia lui poate aduce și performanță, și mentalitate, alt suflu, altă imagine pentru fotbalul românesc de la acest nivel, iar pornind de aici și pentru fotbalul românesc în general. M-am înșelat din păcate! Anii de sictir federal, de nesimțire, de ignoranță nu au putut fi șterși cu buretele.

Naționala de juniori nu a fost pregătită din punct de vedere mental și organizatoric pentru a face pasul spre performanță. Și asta pentru că Federația Română de Fotbal a lui Mircea Sandu nu e pregătită pentru așa ceva. Oameni care au protejat blaturile și le-au perfecționat, oameni curupți, care s-au complăcut într-un „dolce far niente” continuu, nu pot face lucrurile să meargă profesionist.

TVR a devenit o instituție total necredibilă. Datorii de peste 200 de milioane de euro, contracte fără acoperire, audiențe spre zero la majoritatea emisiunilor. Totul în condițiile unei echipe de peste 3000 de oameni cu salarii imense, ținând cont de ceea ce produc, de ceea ce s-a investit și de ceea ce se vede și se aude pe post. Scandalul care a erupt datorită presiunii puse de public și datorită informațiilor publicate de ProSport reprezintă doar o parte din anomaliile existente la TVR.

Florin Costea nu va ajunge niciodată un mare fotbalist! Talentul ți-l dă Dumnezeu, iar lui Florin Costea i-a dat cu carul, dar, din păcate, bunul simț nu vine tot ca un dar divin, ci se acumulează în principal în cei șapte ani de-acasă și la școală. Dacă ai ajuns la 18-19 ani și bunul simț îți lipsește cu desăvârșire, vei rămâne un nesimțit toată viața. Unii spun că nesimțirea asta te-ar putea ajuta în unele momente ale carierei, dar ea se poate întoarce și împotriva ta, când ți-e lumea mai dragă.

E mai puțin important că naționala U19 a pierdut calificarea la Euro. S-au mai ratat alte zeci de campanii la toate categoriile de vârstă în ultimii 20 de ani, pentru că Mircea Sandu și ai lui au neglijat cu nesimțire acest sector. Dincolo de impotența federalilor de a realiza ceva concret pentru copiii și juniorii talentați din România, să vedem și lucrurile pozitive.

Campioana a plătit 750.000 de euro către Schalke pentru repatrierea mijlocașului care a jucat în campionatul trecut la Rapid

Arpad Paszkany, patronul CFR-ului, a vorbit ieri în ProSport despre „blătuitorii” din fotbal, despre reaua voință a LPF și a Comisiilor, pe care le va da în judecată, ca și pe Adrian Porumboiu. Astăzi, finanțatorul campioanei îi pune la punct pe șefii fotbalului românesc și spune că e regretabil că există și în România flagelul Mafiei pariurilor.

Paszkany îi cere finanțatorului de la Vaslui să probeze în Instanță toate acuzațiile din ultimul timp la adresa CFR-ului și crede că scandalul de la meciul cu „U” Cluj a fost premeditat cu ajutorul Ligii

Săritura cu parașuta reprezintă una dintre experiențele pe care aproape oricine și-o dorește, dar de care majoritatea se teme. „Ce se întâmplă dacă nu se deschide parașuta?” ori „Care sunt riscurile pe care mi le asum atunci când decid să fac asta?” sunt câteva dintre întrebările care își găsesc răspuns în acest reportaj. Sunt 4.500 de metri parcurși în 15 minute. E adrenalină pură!

Bute a trăit până acum cu povara că a boxat numai împotriva unor adversari de mâna a doua, pe care i-a bătut de i-a rupt înainte ca meciul să înceapă. Totul a fost alimentat și de „prietenii” lui Lucian, gen Doroftei, dar și de presă. Trebuie să recunosc faptul că și eu am strâmbat din nas când am văzut cum s-au prezentat unii dintre challengerii lui Bute, adică mult sub valoarea românului, valoare ce nu i-am contestat-o niciodată. Am contestat însă faptul că managerii Interbox i-au adus acești adversari facili, obosiți, dar, cum și boxul e o imensă afacere, am înțeles că așa trebuie să fie.

„Inele de campioni” a devenit un brand ProSport, iar echipa campioană se mândrește în fiecare an cu aceste trofee. Cadu a colecționat deja trei, iar bijuteriile ajung de fiecare dată pe degetele soției sale, Dulce, care e încântată de ele: „Sunt minunate, îmi plac mult de tot”.

CFR a demonstrat în ultimii șase-șapte ani că este cel mai puternic și cel mai serios club din România. A venit cu o idee nouă, inspectând piața portugheză și sud-americană și transferând jucători poate necunoscuți, dar foarte bine monitorizați și cu mare potențial de adaptabilitate și de creștere în joc. „Cadu era un nimeni în Portugalia”, vorba lui Claudiu Niculescu, dar acest „nimeni” a adus opt trofee pentru CFR în ultimii patru ani, în timp ce arhicunoscutul „Clau-gol” n-a reușit nimic cu Dinamo în perioada în care a mai jucat acolo!

Pentru a treia oară în ultimii cinci ani, ProSport a mers în Ardeal pentru a-i premia pe campionii de la CFR Cluj. Cu câteva minute înainte ca arbitrul din Germania să fluiere finalul partidei, pe stadionul neîncăpător al CFR-ului jucătorii își aruncau deja tricourile în tribune. Fiesta a continuat până la miezul nopții pe stadion, ca apoi să se mute în centrul orașului.