Decizia de rejucare a meciului „U” – CFR, luată de Comisia de Disciplină a Ligii așa-zis Profesioniste de Fotbal, a bulversat un campionat și așa aiuritor, în care litigiile sunt câștigate de cine țipă mai tare și în funcție de interesele de moment. Membrii acestei Comisii sunt niște fătălăi fricoși, de vreme ce iau o decizie care să-i satisfacă pe cei mulți, adică pe contestatarii CFR-ului, în loc să aplice Regulamentul în vigoare. În acesta nu există niciun articol care să specifice că meciut trebuie rejucat într-o astfel de situație!
Ultimul sport la care mai contam la nivel european și mondial, gimnastica, era ca și îngropat după Campionatul Mondial
Răzvan Lucescu a luat decizia de a pleca de la Rapid în urmă cu o lună, atunci când a și acceptat oferta șeicilor din Qatar, de la gruparea El Jaish (locul doi în campionatul ce tocmai s-a încheiat).
Tot circul din aceste etape e cauzat de modul în care a fost și este condus fotbalul românesc.
Eu cred că Dinamo – CFR a fost un meci corect, l-am văzut de la cap la coadă și nu am simțit nicio urmă de blat! Am văzut aceeași echipă a lui Dinamo pe care o urmărisem „pe viu” la Brașov, cu modificările de rigoare, și mi s-a părut la fel de apatică, fără vlagă, cu mai mulți jucători ieșiți complet din formă.
Echipa asta cine a făcut-o? Gigi, Meme sau Stoichiță? Nikolic și Florin Costea titulari, Tănase rezervă!!! Astea da surprize în primul 11 al Stelei din meciul cu Petrolul! Cred totuși că Becali nu e în stare de așa ceva, așa că merg pe mâna lui Stoichiță. Rezultatul final, 2-1, păstrează Steaua în lupta pentrutitlu!
Vă vine să credeți că Nicolae Grigore joacă la Rapid de 11 ani? A debutat în 2001 și de atunci a mai fost împrumutat de două ori la Brașov. De fiecare dată când a fost băgat pe teren a dat tot ce putea și nu cred că cineva, vreodată, a putut să-i reproșeze că a lăsat-o mai moale sau că nu a pus osul. Eu mi-l aduc aminte pe Grigore alergând în majoritatea momentelor jocului, făcând pressing, deposedări, urcând în ofensivă cu mingea la picior, șutând la poartă când avea ocazia. A apărut mai rar la finalizare, a dat doar 17 goluri în 11 ani (16 pentru Rapid), adică un gol-două pe campionat, dar deplina maturitate fotbalistică o trăiește acum. L-a scos pe Răzvan Lucescu în partida cu Steaua, într-un moment în care Tănase și ai lui conduceau cu 1-0, iar Rapidul nu reușea să convingă că poate întoarce acel meci. O preluare cu dreptul, mingea pusă pe stângul și șutul de la 18 metri care l-a bătut pe Tătărușanu. Acțiune de jucător mare!
Am vrut să văd Rapid – Steaua de la locul faptei, așa că am făcut rost de bilet la tribuna I prin intermediul unui amic. Cum Giuleștiul nu are niciun loc de parcare pentru public, am plecat devreme de acasă, pe la 8 fără zece, deși meciul începea la 9 jumate. Am parcat pe o străduță în Crângași și am pornit pe jos printre „vișinii”.
Dinamo a venit la Brașov să-și apere poziția de lider, acolo unde revenise fără să-și dea seama! Ajutată de jocul rezultatelor și de evoluția incredibil de slabă a CFR-ului, echipa lu
Steaua – Rapid e un derby care se joacă mereu cu ură. Steaua și Rapid se urăsc la infinit! Ura asta vine sigur și din perioada comunistă, deși Rapidul a stat atunci foarte mult în Divizia B. Tot cam atunci s-a născut și sloganul „Singuri împotriva tuturor”, pentru că rapidiștii s-au considerat întotdeauna niște victime ale sistemului, care erau obligate de vremuri să se încline în fața reprezentantelor Miliției și Armatei, instituțiile care conduceau și România fotbalistică.
În ultimii ani, ura a devenit, poate pentru unii inexplicabil, și mai feroce. Nu mai există dictatură, Miliția nu mai are forța de altădată, Armata la fel, dar lui Copos i-a plăcut întotdeauna să se victimizeze, uitând de perioada anilor 90, în care își delega singur arbitrii la meciurile Rapidului. Ura asta despre care vorbim a fost amplificată în ultimii ani, din păcate, de declarațiile inconștiente ale oficialilor celor două echipe. Nu contest răutatea galeriei rapidiste. Am fost și eu în Giulești de mai multe ori și am suportat cu stoicism bruiajul unor suporteri-huligani aciuați la masa presei. L-am văzut cu toții pe Cornel Dinu albit de saliva fanilor rapidiști de la Tribuna I, și exemplele pot continua. Dar faptul că Meme Stoica caută (nu scuzați cacofonia!) orice motiv ca să-i incite pe suporterii Rapidului e de neiertat pentru un om care trăiește din fotbal și care se crede civilizat. Astfel de declarații care incită la violență (Doar un exemplu: „Suporterii de supt Podul Grant) ar trebui să at
Mihai Stoichiță e văzut de fani drept omul lui Gigi Becali și tocmai de aceea e și contestat. A preluat echipa într-un moment dificil, după ce Ilie Stan a plecat sau a fost demis. Prin jocul rezultatelor, Stoichiță a ajuns la trei puncte de lider, iar Steaua are șanse reale la titlu. Pe care le-ar putea pierde duminică, dacă va fi învinsă în Giulești. Pe Stoichiță l-am găsit ieri studiind jocul Rapidului.
Gigi Becali a găsit soluția pentru ca Steaua să ia titlul: va schimba și 100 de antrenori până ce unul dintre aceștia va găsi formula magică. Din păcate pentru fanii roș-albaștrilor, fotbalul nu e magie, așa cum nici antrenorii nu sunt magicieni. Un tehnician care vine la o echipă mare are nevoie în primul rând de o perioadă de pregătire, în care să evalueze lotul, să ceară transferuri pe posturile deficitare, să-și impună în amicale propria idee de joc.
Uite exact din cauza asta trebuie să scăpăm cât mai repede de Dragomir și de Sandu! Modelul ăsta de conducere nu e viabil nicăieri în lume în afară de România. Aducem arbitri străini când vrem noi, deși în fruntea CCA a fost pus un om care să gestioneze acest sector. Dacă l-ai pus acolo, dă-i măcar un an la dispoziție ca să încerce să schimbe ceva! Nici Crăciunescu nu mai înțelege nimic, nici arbitrii cu care el a pornit la drum, nici cei tineri care ar trebui să învețe de la un derby condus de Tudor sau de Balaj.
Pentru că Sandu și Dragomir și-au bătut joc de acest capitol al fotbalului, cum și-au bătut joc și de altele, arbitrii români nu mai au acces la turneele finale, nu mai au credibilitate. Dragomir și Sandu au permis sistemul de șpăgi în Liga I, au creat o încrengătură în care observatorii îi protejau pe șefii de club în tentativele lor de corupție, reușite de cele mai multe ori! Nu degeaba au ajuns până la urmă câțiva arbitri la DNA. Cei doi nu au cerut să se ia măsuri nici atunci când arbitrii au fost jigniți grosolan și nu au susținut când trebuia un personaj precum Crăciunescu, nici în primul mandat, nici acum, deși tot ei l-au numit.
Cu decizii din acestea aberante, cum a fost și cea de azi privind aducerea arbitrilor străini, Dragomir și Sandu au distrus tot fotbalul românesc. Cei doi au reușit să pună pe butuci până și naționala, singurul instrument cu care mai scoteam capul în lume. Au dus-o de pe locul 4 pe 45, după Gabon și Mali, tocmai pentru că nu au avu
Meme l-a adus pe Tatu la Steaua ca atacant, acum zice că e mijlocaș și probabil îl va reprofila fundaș spre finalul campionatului. Ca atacant, nu a mai dat gol de peste 20 de etape, ca mijlocaș a reușit trei pase decisive împotriva unui adversar dubios de liniștit mai ales în prima repriză, iar ca fundaș… Toți steliștii așteaptă să vadă un nou Belodedici, mult mai scund, ce-i drept, dar brazilianul poate compensa prin dorință!
Am fost mereu invidios pe națiuni de prin partea noastră, precum Serbia, Grecia, Croația, chiar Ungaria, care au constant echipe naționale calificate la Jocurile Olimpice.
Întoarcerea lui Bonetti este văzută de fanii lui Dinamo ca oportunitatea de a scăpa de influența zic ei malefică a fraților Becali.
Cine să câștige campionatul dacă nu CFR? Haosul și batjocura lui Gigi Becali? Cristi Borcea, de la Miami, în conflict cu partenerul Săvulescu? Buzunarele goale ale lui Copos? Frustrarea și rateurile lui Porumboiu?
Duelul dintre Oltchim și Gyor a fost cu totul și cu totul inegal în prima repriză. Echipa ungară juca un handbal total diferit față de ce arătau fetele lui Radu Voina. Viteză superioară, superaruncări de la linia de nouă metri, combinații cărora Brădeanu și Compania nu le făceau față. Totul funcționa la Gyor și nimic la noi! Am fost convins la pauză că finala visată e compromisă și că Gyor este echipa mai bună, care merită să meargă mai departe. Ce s-a întâmplat în repriza a doua e deja de domeniul fantasticului.
Intercepția și contraatacul nostru au funcționat ireproșabil, extremele Curea și Nechita au înscris goluri imposibile, Vizitiu a rupt plasa de la distanță, am văzut-o chiar marcând din săritură, procedeu care nu prea îi iese de obicei, ea reușind goluri importante, de cele mai multe ori, cu „bombe” de la șold sau de pe picioare.
„Real Madrid are galactici, iar Barcelona extratereștri, pentru că pe Pământ cel mai bun e MM Stoica”. Este una din glumele care circulă pe
De ce a revenit Dinu Gheorghe la Rapid înaintea meciului cu FC Brașov? E o întrebare ce trebuie pusă, chiar dacă răspunsurile ar putea deranja. S-a speculat că relațiile pe care le-ar avea „Vamă” la Brașov, unde a fost președinte, ar putea facilita victoria Rapidului. Din ce am văzut cu toții în meciul de aseară, aceste suspiciuni au fost total nefondate.
Hai că asta e cea mai tare! Toate candidatele la titlu s-au împiedicat în această etapă! Dinamo n-a reușit să câștige la Galați după ce s-a făcut de râs cu Sportul. Rapid a eșuat cu Ceahlăul, după ce o scrântise și cu Mioveni, Vasluiul cu Brașov, iar CFR n-a reușit să câștige în Regie. Steaua s-a chinuit și a îngenunchiat și ea la Târgu Mureș!
Adevărul este că niciuna dintre echipele care se bat teoretic la titlu nu impresionează deloc în acest debut de sezon. Dinamo pare cea mai căzută dintre toate. Eșecul cu Sportul i-a arătat marile deficiențe, din defensivă mai ales, de la construcție, subțirimea lotului și chiar a primului unsprezece. Iar egalul cu Oțelul nu avea cum să spele rănile.
Despre Rapid ce s-ar mai putea spune? Din nou cel mai bun lot, din nou cel mai bun antrenor, din nou lupte interne. Să pierzi două etape la rând cu două candidate la retrogradare, Chiajna și Ceahlăul, ultimul eșec chiar pe teren propriu, te cam descalifică, orice s-ar spune, și ca antrenor, fost mare selecționer, și ca echipă de titlu. Vasluiul părea cea mai consistentă, cea mai valoroasă chiar, în special datorită trio-ului Wesley – Sânmărtean – Adailton, dar a demonstrat și ea cu Brașovul că îi lipsește strălucirea unei formații care se vrea campioană. CFR se poticnește și ea, nu convinge nici prin joc, nici prin rezultate!
Steaua de aseară, de la Târgu Mureș, nu a fost nici mai bună, nici mai slabă decât cea care a luat nouă puncte în ultimele trei meciuri. Construiește confuz, pentru
Dinamovist sau nu, Pîrvulescu a arătat că e fotbalist! Ghencea n-a mai văzut un gol ca al lui de pe timpul lui Hagi! Nu, Pîrvulescu nu e noul Hagi, dar execuția lui din meciul cu Astra a fost într-adevăr fantastică. Rar vezi un jucător să se „așeze” astfel pe minge, să caute colțul lung, să imprime o astfel de forță balonului și să îi deseneze o așa traiectorie!
Steaua a traversat poate cel mai rușinos an din istoria clubului.
Dintre sutele de blaturi care s-au făcut cu nerușinare în Liga lui Mitică de-a lungul anilor, președintele LPF a recunoscut doar unul! Bun și ăla, dacă s-ar fi luat vreo decizie importantă. Ei bine, nu! Toată mizeria s-a aruncat până la urmă sub preș!
„Cazul Sepsi” e dovada clară că Liga Profesionistă de Fotbal și șeful ei, Dumitru Dragomir schimbă legile în funcție de prietenii și de interese. LPF a reușit să ignore până și o hotărâre a Tribunalului de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, care îl declara jucător liber pe Laszlo Sepsi! Cine își mai permite să ignore așa ceva, o decizie a unui Tribunal Internațional? Doar fostul milițian Dragomir și „plutonierii” lui de la LPF! Oameni buni, decizia TAS a fost dată pe 25 ianuarie!! O lună și jumătate, atât a amânat Liga lui Mitică legitimarea jucătorului, care nu a putut evolua în prima etapă din acest an pentru FCM Târgu Mureș tocmai din cauza acestei incredibile tergiversări.
La câți jucători a vândut din 1990 încoace, Dinamo trebuia să fie cel mai bogat club din România și trebuia să aibă cel mai tare stadion din țară.
Steaua a ajuns cel mai rău dintre fostele echipe departamentale! Pare un strigoi care bântuie prin diverse case! A fugit din Ghencea și a ajuns să se antreneze la Mogoșoaia, la Buftea, la Constanța. Meciurile le joacă la Ploiești, la Cluj, la Buzău sau pe Național Arena. Își poate schimba numele din Steaua București în Steaua Globe-trotter! „Iliesta” s-a transformat într-un fel de „El fugitivo”!
Mă întreb ce s-ar întâmpla în România dacă arbitrii unui derby pentru titlu ar greși în halul în care au făcut-o cei care au condus Milan – Juventus 1-1, unde gazdelor nu le-a fost validat un gol perfect valabil, la 1-0, deși mingea intrase un metru în poartă! Nu zic că la italieni nu a fost scandal după această decizie, dar la noi cred că arbitrii respectivi ar fi fost jupuiți de vii la televizo sau ar fi fost condamnați la moarte, scoși din țară, nu numai din arbitraj, iar baremurile ar fi fost desființate definitiv.
Becali ar fi trebuit demis demult de la Steaua. Sau trebuia să se autodemită de când a început să-și bată joc de fostele glorii ale clubului.
Îl văd pe Neșu sărind la un moment dat din scaunul cu rotile și sfidând orice prognoză medicală, îl văd mergând și spunându-le doctorilor, cu aerul său molcom de orădean: „V-am zis eu că o să-mi revin, vă mulțumesc că m-ați ajutat, aveați dreptate să nu-mi dați prea multe șanse, dar eu am crezut întotdeauna că voi fi din nou un om normal”. Îl mai văd jucând iarăși fotbal, bucurându-se că are mingea la picior, sărind bezmetic la cap, cu riscul de a și-l sparge meci de meci, și continuând bandajat, cu un fir de sânge care i se scurge pe frunte. Îl văd strigând, urlând de bucurie la golurile echipei sale, aruncându-se fără să țină cont de nimic într-o alunecare extrem de periculoasă. Îl văd jucând din nou pentru Steaua pe stadionul plin cu 55.000 de fani, care fac o coregrafie impresionantă pentru omul-miracol, omul care a revenit pe teren după ce nimeni din lumea asta nu-i mai dădea nicio șansă!
Îl văd apoi învățându-i pe cei paralizați să scrie cu gura, așa cum o făcea și el când era bolnav, încurajându-i să nu-și piardă speranța, să creadă în șansele lor, chiar dacă acestea sunt mici, foarte mici, infime, îl văd învățându-i să se bucure de orice progres, să zâmbească atunci când își mișcă un deget chiar și un centimetru, când reușesc să ajungă singuri la supermarket manevrându-și scaunul cu rotile sau când reușesc să-și simtă măcar cealaltă mână.
20.000 de oameni i-au cântat ieri lui Neșu, în ziua în care împlinea 29 de ani, „Nu vei fi niciodată singur!”, celebrul imn al l
Am să vă spun acum, copii, o poveste cu Baba. Nu cu Baba Cloanța, nici cu Baba Iarna, ci cu Baba Cătălin.
Fiecare pumn e o cărămidă pusă la casa visurilor sale. Mai dă unul, mai așează o cărămidă, mai încasează unul, încă o cărămidă! Și încă una, și încă una! Viorel Simion vrea casa lui, se bate pentru un trai decent, pe care încearcă să îl asigure fetelor sale, Oana Alexandra (6 ani) și Andreea Elena (9 ani), trai pe care el nu l-a avut când era copil. „Dă-i, tati, fă-l praf! Te iubim, tati!”, strigau fetele sale joi seara, din apropierea ringului, la meciul cu Riovalle. Și Viorel l-a făcut praf pe mexican!
Viorel Simion a crescut împreună cu trei surori și doi frați! Uneori a suferit de foame sau a împărțit ultima bucată de pâine în șase! Și-a jurat că, atunci când va fi mare, viața lui va arăta altfel. S-a apucat de box la 9 ani, a alternat apoi cu karatele, unde a devenit campion național de juniori, și a revenit la sportul cu mănuși când a văzut că unul din frații săi a câștigat niște bani, tot la box, la Memorialul „Simion Cuțov”. De atunci, se antrenează zilnic, trage de fiare, aleargă, lovește cu sete sacul de box și încearcă să urce spre titlul de campion mondial.
Familia Simion, formată din Viorel, soția Antoneta și cele două fete, locuiește acum într-o garsonieră (da, ați citit bine!, toți patru într-o garsonieră!), din cartierul bucureștean „23 August”, cu bucătăria transformată în cameră de zi! I-am văzut privirea lui Viorel în meciul de joi seara, iar aceasta transmitea încrâncenare, ambiție nemărginită, pentru că omul acesta vrea să iasă din sărăcie prin propriil
La fotbal, avem și noi un președinte, Mircea Sandu, și un „prim-ministru”, Dumitru Dragomir, pe care masele nu-i mai suportă. Sunt înjurați, contestați pe stadioane, ca Boc și Băsescu la Universitate, dar ei nu se vor gândi niciodată să plece de la șefie. În fotbalul românesc nu există opoziție și nici greva reprezentanților Asociațiilor Județene de fotbal sau greva patronilor din Liga I, care să-i forțeze pe cei doi să își dea demisia, sau măcar pe unul (au încercat ceva Lupescu și Prunea cu sindicatul-fantomă al jucătorilor, dar totul s-a fâsâit rapid, iar ambii șefi ai contestatarilor s-au dat cu puterea!). Nu există nici măcar un Raed Arafat, care să declanșeze scânteia!
Deși a învins cu 3-0 Kubanul lui Dan Petrescu, Steaua fierbe cu zece zile înainte de turul cu Twente! Dracul își bagă din nou coada în clubul preasfințitului Gigi Becali! Paradisul din ultima perioadă, cu transferurile bune făcute în această iarnă și cu liniștea aparentă din sânul echipei, e gata să se transforme într-un adevărat iad. Rușinosul 1-4 cu penultima clasată, Chiajna, a turnat gaz peste foc. Accidentarea lui Chipciu, ruptură musculară, readuce în actualitate cantonamentul de la munte făcut de Steaua la începutul pregătirilor. Stan e acuzat că nu a gândit bine pregătirea, că a trecut prea rapid de la antrenamentele dure de la Poiana Brașov la meciurile amicale. Chipciu a mai fost și la națională, alături de Gardoș și Tănase, care acuză și ei probleme musculare, ca și Latovlevici sau Năstăsie!
Și, ca să fie tacâmul complet, Becali vrea să scape de Geraldo, fundașul pe care Ilie Stan dorea să-l bage titular cu Twente, alături de Chiricheș. Aseară, în meciul cu echipa lui Dan Petrescu, Steaua a testat un unsprezece care să se apropie mult de cel din meciul cu Twente, de pe 16 februarie. Iar echipa nu a arătat rău! Important pentru Steaua și pentru antrenor este ca atmosfera de la echipă să nu mai fie perturbată în următoarele zile de scandaluri prefabricate din interior. Dacă Stan și ai lui vor fi lăsați să lucreze și să se antreneze, șansele de a o elimina pe Twente sunt mult mai mari decât în cazul unor presiuni inutile.
Pe Horia Tecău l-am cunoscut prima oară în februarie 2007, la Clermont- Ferrand, la meciul de Cupa Davis Franța – România 4-1, când el și Florin Mergea au adus singurul punct al echipei noastre, la dublu bineînțeles, într-un duel fabulos cu favoriții Llodra-Clement. Horia mi-a părut atunci un monument de bun-simț, de o modestie rar întâlnită, spre deosebire de partenerul său, un tip ok, dar puțin mai șmecheraș, cu gândul la cele tinerești.
Unul dintre prietenii mei de pe facebook m-a întrebat ieri de ce FC Vaslui, cu un patron care bagă bani la greu, și cu foarte mulți jucători valoroși în lot, se află la mare distanță de primul loc și nu a câștigat până acum niciun trofeu. Am să încerc să-i răspund mai jos.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER