Sunt sau nu valoroși frații Costea? Pot juca și pentru echipă sau doar pentru ei înșiși? Va mai reveni Florin Costea la forma din 2009, când a fost golgheterul campionatului? Sunt întrebări pe care nu numai fanii Stelei și le pun, ci si stafful tehnic al roș-albaștrilor. Ilie Stan a șters cu buretele toate mojiciile celor doi olteni și lucrează acum în mod special cu ei. Îi încurajează, le dă indicații, îi ajută să înțeleagă exact ce vrea de la ei, iar asta înseamnă că îi consideră valoroși. Nu-și permite, așadar, să piardă doi fotbaliști care ar putea da mult mai mult pentru echipă decât au oferit până acum. În plus, s-a convins că nu poate lua niciun fel de măsură împotriva fraților Costea chiar dacă aceștia refuză să intre pe teren, chiar dacă fac tot felul de tâmpenii la antrenamente și chiar dacă nu vor să se bucure la victorii alături de coechipieri.

Care e mai bună? Steaua 2006 sau Steaua 2012? Dezbaterea a pornit după o declarație a lui Gigi Becali, care crede că actuala echipă e mai tare. ProSport a încercat să răspundă la această întrebare și a făcut o comparație între cele două formații, ba chiar între lotul de atunci și cel de acum.

Golghetera campionatului național de handbal e bănuită de blat, deși are o medie de peste zece goluri pe meci!

Sorana a spus-o simplu și fără ocolișuri: nimeni din România nu a ajutat-o cu nimic ca să ajungă una din jucătoarele de top din tenisul mondial. Nu avem arene de tenis, nu există nicio Academie de gen, Guvernul dă tot mai puțini bani pentru acest sport, pentru tot sportul de fapt. Credeți că știe cineva de la Guvern că avem șase fete pe tabloul principal de la Australian Open, că suntem a patra națiune din lume din acest punct de vedere? Habar n-au! A, dacă Sorana sau Monica vor câștiga un turneu de Mare Șlem, în mod sigur cineva de acolo, de sus, va veni la Aeroport pentru o poză cu marea campioană.

Arbitrajul a devenit marea problemă a fotbalului românesc. Cluburile sunt atât de bine organizate încât transferă jucători ca să le facă în ciudă adversarelor, nu neapărat că ar avea nevoie de ei. S-a rezolvat și problema juniorilor, unde vor fi aduși frații arbitrilor străini care vor oficia în Liga I. Că și la juniori, tot asta e problema, arbitrajul, nicidecum faptul că sunt băgați în echipă jucători pe șpăgi, nici faptul că antrenorii de la acest nivel sunt prost plătiți și nici că nu intră vreun leu din drepturile de televizare sau de oriunde și spre acest sector. Faptul că micuții sunt trimiși să se antreneze prin baze dezafectate, fără vestiare, fără gazon nu contează absolut deloc.

Cluburile nu au departamente de scouting? Totul se face la plezneală sau la mica ciupeală? Ei, și ce? Arbitrii sunt importanți.
Eu nu înțeleg totuși cine îi corupe pe arbitri. Că patronii o fac pe nevinovații. Și am mai auzit una, marca Porumboiu: cică nu ăia care dau sunt de vină, ci ăia care primesc. Hai nu zău? Deci, ca să înțeleg eu mai bine, dare de mită nu există, ci numai „luare”. Banii vin de undeva din cer, arbitrul se află pe balconul hotelului în care e cazat, iar bancnotele intră singure într-o pungă pe care o ține discret în mână. Hai să nu ne mai păcălim: patronii se feresc unii de alții pentru că știu foarte bine ce au făcut în trecut.

Protestul arbitrilor FIFA mi se pare excelent. Ce s-ar întâmpla dacă și antrenorii s-ar retrage pentru ofensele pe care le-au primit de-a l

Dinamo fără Borcea poate însemna o altă epocă în viața unui club care a picat din mâna securiștilor-comuniști pe mâna unui vânzător de butelii ajuns miliardar în condiții suspecte. Întotdeauna m-am întrebat cum se poate împăca disciplina dintr-un club milițienesc cu libertinismul unui mutant de genul acesta, născut într-o perioadă de tranziție spre nicăieri. Pentru că încotro se îndreaptă România de la Revoluție încoace? Nimeni nu știe!

Marea surpriză a anului 2011 a fost…
Oțelul Galați, pentru că nimeni nu a crezut că va ține ritmul până la final, dar a reușit prin forța grupului, prin deciziile antrenorului și prin munca președintelui. Să nu uităm însă că Oțelul a fost ajutată și de arbitri la finalul campionatului trecut. Din păcate, gălățenii ne-au făcut și o surpriză neplăcută în această toamnă: s-au prezentat lamentabil în Liga Campionilor, nereușind niciun punct în grupă!

Conducerea lui Dinamo, în speță Dragoș Săvulescu, încearcă să arunce toată vina ratării transferului lui Pârvulescu pe jucător. O atitudine neprofesionistă și neelegantă din partea unui oficial care voia parcă să dea o altă imagine unui club terfelit până acum prin noroi din cauza borcismelor repetate la care a fost supus. Săvulescu ascunde neputința financiară a clubului în spatele unor declarații de dragoste pe care Pârvulescu le-a făcut la adresa lui Dinamo. Jucătorului i se poate reproșa că nu a fost diplomat sau că a încercat să forțeze lucrurile sau că a mințit, dar în niciun caz nu i se poate imputa ratarea tranzacției. E posibil ca Pârvulescu să fi fost chiar sincer când și-a declarat dragostea pentru Dinamo, iar asta e de apreciat. Omul a avut curajul să-și exprime simpatiile, într-o meserie în care azi poți fi la Dinamo, iar mâine la Steaua.
Ce ați fi vrut să facă Pârvulescu? Se întreba chiar el: să aștepte o viață contractul cu Dinamo, să se trezească la final de carieră visând transferul care nu a venit și care nu va veni? Sau să semneze cu Steaua pentru un contract mult mai bun decât cel pe care îl avea la Mediaș?

Nu numai șefii lui Dinamo au lovit în Pârvulescu, ci și foști jucători ai „câinilor”, Răducioiu, Florentin Petre, Lupescu. Nimeni nu are curajul să spună însă că Dinamo e aproape de faliment, că nu mai are lichidități pentru a face un transfer important. Și nu din această iarnă, ci de mai bine de un an, de când Borcea a cam ieșit din peisaj. Aici e mar

Cei mai buni jucători din campionatul intern se regăsesc în topurile alcătuite de statisticianul Răzvan Toma, în conformitate cu stelele acordate de

Marele învingător al anului 2011 e Mihăiță Neșu.

Pe Ciobotariu l-am cunoscut când juca la Mons, în Belgia, pe unde am trecut ocazional și am realizat un reportaj și un interviu cu actualul antrenor al lui Dinamo. Principalele calități ale lui Ciobotariu jucătorul, recunoscute și în Belgia, erau seriozitatea cu care se pregătea, concentrarea din timpul jocurilor, mobilizarea la maximum timp de 90 de minute, forța și detenta, calități care l-au propulsat și spre naționala României.

Rapid e la trei puncte de lider? Are șanse la titlu? Are antrenor ok? Are lot valoros? Ei, și? Găsește Copos ceva și scufundă planeta vișinie. Cred că George Copos a absolvit Școala de diversioniști cu media 10 pe linie. Acum se retrage pentru a 1600-a oară în ultmii 16 ani! Altădată i s-a pus pata pe antrenori. În altă situație favorabilă, nu și-a plătit jucătorii sau nu a achitat chiria pentru stadionul Giulești. Mai vreți? N-ați uitat bineînțeles de transferurile dubioase ale lui Varga și Tibi Bălan, după care Rapidul a pierdut trei puncte la masa verde, sau de căderea nocturnei de la meciul cu PSG. Toate s-au întâmplat sub domnia lui Copos.

Era întrebarea copilăriei mele: cine-i mai bună, Steaua sau Dinamo? Cele două mari rivale „arestaseră” toți jucătorii de valoare din România și se băteau doar în meciurile directe. Celelalte echipe din campionat nu prea contau sau nu contau deloc. St

Steaua o învinge pe AEK Larnaca cu 3-1 și, cu ajutorul victoriei obținute de Schalke la Haifa (0-3), se califică după 5 ani în primăvara Europa League

Jocul naționalei feminine de handbal a României e unul învechit, urât, nespectaculos, fără pic de imaginație, ca al unei echipe de bătrâne pensionare, care croșetează ciorapi de lână în loc să arunce „ghemul” cu viteză de la una la alta și apoi, cu forță, să-l trimită spre poartă. Și nu e vorba numai de meciul cu Japonia, ci și de cele cu Tunisia și Cuba. Din păcate, se confirmă din nou că România e o echipă oarecare fără Cristina Neagu. Jucăm din amintiri. Parcă o dată, demult-demult, micuța Vărzaru făcea furori pe contraatac, Farcău era una dintre cele mai bune extreme din lume, Amariei câștiga Liga Campionilor în Danemarca. S-a cam dus vremea lor! Vreți să știți media de vârstă a lotului național care a remizat rușinos cu Japonia? Aproape 29 de ani! E cea mai mare de la Campionatul Mondial din Brazilia! Practic, nici nu trebuie să ne mai mire de ce jucăm atât de bătrânicios și de împiedicat.

Mie unul mi se pare incredibil ca în lotul României deplasat în Brazilia să nu existe nicio jucătoare tânără, de perspectivă, de la Centrul Național de Excelență de la Râmnicu Vâlcea. De ce mai funcționează acest Centru? Ce jucătoare de națională a produs? Dacă într-adevăr acest Centru, pompos numit de Excelență, există și nu e cumva o fantomă, eu cred că de aici puteau fi convocate patru-cinci fete de 18-20 de ani. Ele ar fi văzut ce înseamnă o mare competiție, ar fi jucat poate câteva minute și, de ce nu?, poate una dintre ele ar fi fost surpriza Campionatului Mondial sau măcar a re

E singurul om din fotbalul românesc care vorbește despre subteranele fotbalului, despre corupția din arbitraj și despre

Porumboiu crede că ultimele campionate s-au câștigat numai în afara terenului și că există structuri de tip mafiot în fotbalul românesc!!!

Finanțatorul Vasluiului povestește cum a fost dezavantajat de arbitri în perioada primului mandat al prietenului său.

Mai putem numi Dinamo – Steaua un derby? Steaua e pe 7, Dinamo conduce în clasament, dar ambele au ieșit din prim-plan în ultimii cinci-șase ani, când nu au mai reușit niciun titlu! Dinamo – Steaua a rămas un derby din punct de vedere al tradiției, dar în niciun caz nu mai are valoarea unui meci din anii 85-90, când cele două echipe adunaseră cei mai buni jucători din România, ele formând de fapt și naționala acelor ani.

Cum s-ar explica eșecul Rapidului în Europa League? Și nu mă refer numai la înfrângerea cu Hapoel, ci la întreaga campanie de calificare. Una dintre părerile prietenilor mei de pe facebook este că fotbaliștii sunt blazați. Asta n-aș putea s-o înțeleg la niște jucători așa-z

Dacă aș fi rapidist, aș spune că Răzvan Lucescu e cel mai profi, deși, după 0-3 la Pandurii, ar trebui să mă mai gândesc un pic. Dar aș putea să-i găsesc circumstanțe și să mă păcălesc că a fost un accident.

Dacă aș fi „câine”, aș spune că Liviu Ciobotariu are un mare merit pentru poziția de lider pe care o ocupă Dinamo.

Mircea Sandu a luat puterea în fotbalul românesc prin fraudă. O spune cel care a fost furat, Mircea Pascu, președinte al FRF până în august 1990. Omul și-a mai strigat dreptatea, de 21 de ani încoace, și a ajuns persona non grata pentru că pronunța niște adevăruri care îl dureau pe Sandu. Poate veți spune că au trecut mulți ani, că nu mai are rost să ne întoarcem în timp, dar nu poți să nu remarci în spusele lui Pascu similitudini incredibile cu ce se întâmplă și acum în fotbalul românesc. E vorba de bani dispăruți în valize, de incompetența lui Mircea Sandu, care se ocupa teoretic de juniori, dar nu făcea nimic practic, așa cum nu a făcut nici în următorii 20 de ani. Aflăm de alegeri fraudate, de Cooperativa care a schimbat regulile din mers pentru a favoriza un anumit candidat. După ’90, Mircea Sandu a inventat un altfel de fraudă, creând un sistem numit „mașina de vot a FRF”, prin care și-a asigurat domnia atâția ani. A fost deranjat o singură dată, de Gică Popescu, fiindcă până atunci nu avusese nimeni curajul să înfrunte „mașina infernală” a FRF. Iar Popescu, deși avea de partea lui o experiență occidentală extraordinară, a fost și el înfrânt.

Pascu mai vorbește despre un milion de dolari de la UEFA, veniți după turneul final al CM din 1990, bani care s-au evaporat nu se știe cum. Și aici sună cunoscut: ce s-a întâmplat cu zecile de milioane de euro trimise de forul european pentru participările la turneele finale din 1994, 1996, 1998 și 2000? Mircea Sandu nu poate răsp

Avem sau nu mai avem jucători români de valoare? S-a micșorat aria de selecție? Nu mai au de unde alege selecționerii României? Părerile sunt împărțite. Unii specialiști spun că mai sunt doar câțiva fotbaliști români de top și că aria de selecție e din ce în ce mai mică. Alții se bazează pe numărul impresionant de jucători chemați în 2011 la națională, 64 (!), și spun că aria de selecție nu s-a micșorat.

Fotbaliștii din Liga I vor să fie respectați de niște oameni care trăiesc în minciună, se fofilează printre blaturi, umblă cu valizele cu bani și cer camătă, îndepărtează publicul de pe stadioane, manevrează comisii, dau decizii în funcție de interese, amenință și manipulează. Te pufnește râsu-plânsu! Cum să ai pretenția să te respecte combinația asta mafioto-securisto-milițienească? Mai bine te duci la Dracu” în audiență, decât să speri că problemele îți vor fi rezolvate de astfel de indivizi calificați în diversiune, care și-au luat diploma la Facultatea de Mită și și-au făcut Masteratul la Academia de Aranjamente.

În afară de Borcea, niciun dinamovist nu și-a dorit ca Dinamo – Steaua să se dispute pe Național Arena! Nici jucătorii, nici antrenorul, nici fanii, nici conducătorii rămași în țară. La prima vedere, nu-ți poți explica de ce au ales „câinii” să evolueze pe prăfuitul „Ștefan cel Mare”, pentru că, privind din afară, ai impresia că oricine ar fi onorat să joace un asemenea derby în fața a 55.000 de oameni, pe cel mai tare stadion al României. Dar lucrurile nu stau chiar așa!

În primul rând, Dinamo e echipa gazdă, iar pe Național Arena nu se poate spune că ar mai fi beneficiat de acest statut. Steaua ar fi disputat până la ora derby-ului și al patrulea meci pe acest gazon, unde a obținut o victorie importantă, cea cu Maccabi Haifa (4-2), în timp ce Dinamo n-ar fi avut nicio partidă aici! Un atu important al echipei gazdă, acela de a-și juca meciurile pe propriu stadion, ar fi fost anulat din start, ba chiar transformat într-un atu al oaspeților! Apoi, numărul de fani ai Stelei ar fi p

Naționala României e praf și dacă vine Mourinho selecționer! Nu vă dați seama că am ajuns la fundul sacului? Căutăm câte o Pleașcă pe la Târgu Jiu, dar jucăm tot pi țurcă. Atâția ani de somnolență profundă a federalilor ne-au dus în gaura asta, de unde nu avem speranțe că o să mai ieșim decât după ce actuala clică de la FRF își va lua tălpășița.

Toate selecționatele progresează, vezi acum plusuri în joc și la Luxemburg sau la Feroe, numai noi dăm înapoi. Suntem mai slabi de la an la an, iar asta e consecința lipsei de viziune a lui Mircea Sandu și a echipei sale de la Federație. Au trăit din talentul „generației de aur”, dar n-au reușit să pună nimic deoparte și nici să se folosească, în ultimii ani, de experiența și mentalitatea occidentale ale lui Hagi, Gică Popescu, Sabău. Nașu” degeaba are poreclă de mafiot, a rămas un comunist în gândire, dar unul mai slab decât comuniștii adevărați. Ă‚știa aveau măcar planuri cincinale!

În Italia, a fost chiar Moggi, în Polonia și Ungaria au căzut capete înalte, în Turcia la fel. La noi au picat „fraierii”, Penescu și Țerbea, împreună cu șefii arbitrilor, Constantin și Avram. Practic, noi suntem cei mai proști din Europa și la corupție!

Nici aici nu avem „ouă” să-i găsim pe ăia mari! Unde e Moggi al nostru?

Dinamo și-a depus cu adevărat candidatura la titlu în această etapă, a 13-a, după victoria cu CFR! De-abia acum au convins „câinii” că formează o echipă care se poate bate pentru câștigarea campionatului, impresionând în primul rând prin forța grupului și prin puterea extraordinară de a întoarce un rezultat defavorabil în ultimele zece minute ale meciului, în condițiile în care gazdele dominau și avuseseră câteva ocazii de 3-1!
Atuurile lui Dinamo: un sistem stil „arici”, în care fundașii laterali strâng liniile spre terenul advers, când echipa e în ofensivă, iar mijlocașii laterali înghesuie jocul în propriul teren, când echipa se apără; mobilizarea, seriozitatea și eficiența greilor Dănciulescu și Marius Niculae; precizia de pasator de Primera Division a lui Cătălin Munteanu; siguranța lui Bălgrădean, incredibilă pentru un portar de 23 de ani; calitățile de maratonist ale lui Kone, care poate ajunge rapid în ofensivă, dar poate rev

Ce așteptam de la Steaua cu Maccabi? Să se transforme în două săptămâni de la echipa umilită, căzută în Israel, într-o formație redutabilă, care să câștige ea cu 5-0? Nici chiar așa, dar, la 2-0, îl vedeam deja pe „Iliesta” un mare antrenor, pe Tănase un „decar” adevărat, pe stilul Stelei, pe care o știam noi odată, pe Tatu un atacant pursânge, prezent mereu în joc, periculos pentru poarta adversă la fiecare acțiune de atac a steliștilor.

Sclipirea lui Florin Costea ne-a confirmat talentul imens al acestuia, dar olteanul s-a stins ușor-ușor, iar în minutul 50 înota deja pe teren. Intrarea prostească din minutul 60, de fotbalist fără pic de minte, vine și din frustrare, din neputință. Când vezi că nimic nu-ți mai merge, că îți tremură picioarele când

Ion Crăciunescu, președintele CCA, a dezvăluit ieri la emisiunea „Ora exactă în sport”, de la Sport.ro, moderată de Ștefan Beldie, că observatorii meciurilor din Divizia C

0-10 în etapa trecută a cupelor europene atârnă greu, arată groaznic! Chiar atât de proști suntem? Cum am ajuns aici, dacă nu suntem în stare să marcăm o singură dată în patru partide? A venit scadența? Trebuie să o spunem pe-aia dreaptă: asta e valoarea fotbalul

Steaua e cea mai dezmembrată echipă dintre cele care sperau la titlu înainte de începerea actualului campionat. Nu are niciun atu care s-o reașeze în lupta pentru câștigarea campionatului în afară de potența financiară a lui Gigi Becali, și aceasta cu mari semne de întrebare în ultima vreme.

Gaz Metan – Dinamo 0-5, Petrolul – Dinamo 1-5, Ceahlăul – Dinamo 0-5! Șapte goluri marcate acasă, 18 în deplasare!

Până la urmă trebuia să se întâmple și rușinea asta. La ce debandadă e la Steaua, cu antrenorii schimbați ca pe șosete, cu echipa fără stadion și fără suporteri, fără teren de antrenament, cu fostele glorii umilite, cu juniorii lăsați să se pregătească pe tarla. S-a întâmplat

Mulți îl hulesc pe Dănciulescu pentru că, zic ei, e plat în declarații, vorbește, dar nu spune nimic, n-are verb, nu e un interlocutor care să-ți ofere declarații spumoase. Dar acesta trebuie să fie atuul […]

Naționala României a devenit o echipă care nu mai sperie pe nimeni în Europa! Tricolorii au obținut o singură calificare la turneele finale din ultimele cinci tentative, iar ultima încercare ne-a arătat de fapt cine suntem. O

Selecționerul speră că naționala României poate ieși din criza profundă în care se află după Europenele din 2008. E o gândire pozitivă, de care avem nevoie pentru preliminariile Mondiale, dar, dacă o luăm la concret, în ce ne punem de fapt speranțele? În fotbalistul-problemă Mutu, de la care te aștepți oricând să te lase când ți-e lumea mai dragă și să plece direct de pe teren la un șpriț? În ciuda golurilor marcate cu Belarus, nu văd o națională serioasă, nouă, optimistă, modernă, adevărată echipă pe teren și în vestiar, cu Mutu lider. Mutu e toxic în vestiar și la antrenamente, nu-ți poți pune baza într-un om care n-a înțeles nimic până la 32 de ani din ordinea, disciplina și respectul care trebuie dat și primit la un lot național. Sperăm în continuare în Tamaș, un jucător de aceeași speță cu Mutu? Veți spune că avem foarte puțini fotbaliști valoroși ca să ne permitem să mai pierdem încă doi. Dar e de preferat să cureți de putregaiuri un loc pe care-l vrei curat și să rămâi cu cei care încearcă măcar să facă cinste acestui loc.