Deși aparent nu au în comun decât faptul că locuiesc în Pipera, refugiul bogătanilor bucureșteni, Dumitru Bucșaru și Gigi Becali sunt legați de o serie de afaceri, în general imobiliare. Iar una dintre ele contribuie și ea la criza financiară care s-a abătut asupra revelației Unirea la începutul anului 2009. În urmă cu ceva timp, Bucșaru a descoperit în comuna 1 Decembrie un teren care putea aduce beneficii uriașe pe viitor. El s-a gândit să construiască aici un complex comercial și, eventual, să vândă întreaga afacere, care în estimările pieței din prima jumătate a anului 2008 valora în jur de 150 de milioane de euro. Neavând bani lichizi pentru a plăti terenul cu pricina, Bucșaru a apelat la serviciile lui Gigi Becali, care i-a împrumutat cash 30 de milioane de euro, cu o dobândă mică în cămătărie, de 3,3% pe lună, așa, ca între prieteni. În bani, procentajul acesta înseamnă un milion de euro lunar, sumă pe care Bucșaru i-o plătește lui Gigi ca dobândă, pentru ajutorul primit.

Cu un ochi râde, cu unul plânge. Mike Temwanjera e fericit că a scăpat de săracia din țara sa, Zimbabwe, dar nu știe ce ar putea face cu banii dacă s-ar întoarce în patrie. Venit la Vaslui acum doi ani și jumătate, fobalistul de culoare urmărește atent situația din Zimbabwe și nu-și ascunde niciodată îngrijorarea pentru evoluția economică de acolo. Zilele acestea, Mike a mai primit o lovitură. Guvernul de la Harare a anunțat scoaterea pe piață a bancnotei de 100.000 de miliarde de dolari zimbabweni, care reprezintă însă numai 30 de dolari americani. Măsura politicienilor nu face decât să crească inflația, a cărei rată a ajuns la 231 de milioane la sută. „Într-adevăr, în Zimbabwe lucrurile sunt foarte grave. Am o mare parte din familie acolo și încerc să îi ajut cât pot, deoarece posibilitățile lor sunt limitate”, a afirmat Temwanjera, care le-a povestit colegilor că oamenii merg și cu sacul de bani pentru a cumpăra o pâine.

Victor Pițurcă a fost plecat în ultimele zile, iar în momentul în care și-a deschis telefonul a constatat că avea 180 de apeluri pierdute. Evident, subiectul principal era legat de transferul lui Rădoi la Al-Hilal.

Domnule Pițurcă, este această mutare un pas înapoi pentru jucător?
Fotbalistic, plecarea lui Rădoi la Al-Hilal este un pas înapoi pentru valoarea lui. Nici nu trebuie să-mi mai puneți această întrebare. Mi-aș fi dorit o echipă mare pentru el, dar din păcate nu s-a putut. A fost în discuții avansate cu Inter, cred că ar fi jucat dacă ajungea acolo.

Credeți că s-a grăbit acceptând să joace în Arabia Saudită?
El avea nevoie de o schimbare, încă de la amicalul cu Georgia mi-a zis că vrea să plece. Este foarte important viitorul lui din punct de vedere financiar. Nu cred că-l încălzea pe Rădoi să joace toată viața la Steaua și să-și termine activitatea fotbalistică cu 500.000 sau 800.000 de euro, bani care în zilele noastre nu mai înseamnă mare lucru, mai ales pentru un om ca Rădoi, care are standarde mai înalte.

Rămâne Mirel Rădoi în vederile selecționerului?
El este un fotbalist experimentat, care joacă același lucru indiferent de formația în care se află. Dacă va fi apt, nu-l voi exclude din calcule, chiar dacă joacă într-un campionat mai slab, cam de amatori. Numai dacă pleca într-o țară cu fus orar schimbat, atunci erau probleme și Rădoi nu ar mai fi fost convocat, dar între noi și Arabia Saudită este o diferență de numai o oră din câte știu.

Cât va conta plec

Monica Iacob-Ridzi e prima femeie învestită ca ministru al Tineretului și Sportului în România. Are 31 de ani, a candidat pentru un post de deputat pe listele PD-L, la Hunedoara, câștigând detașat, și, cel puțin după prima întâlnire, ne-a lăsat impresia că știe ce vrea.

Franța, Italia, Olanda, Lituania, când a fost mai greu?
Cel mai greu a fost în Feroe, vă spun eu. Echipa era într-un moment delicat. Pierdusem acasă cu Lituania și jucam în niște condiții deosebite. Dacă nu băteam acolo, eram decapitați, puteam rămâne la pescuit oceanic. Destui așteptau asta.

2008, cel mai bun an?
Un an plin, asta e sigur. Pe toate planurile, nu doar fotbalistic. Dacă mă gândesc bine, a fost mai bun decât 2007, chiar dacă atunci am luat titlul cu Dinamo și ne-am calificat la Euro.

28 martie. Constanța. România – Serbia, meciul care probabil va decide în ce măsură mai este cazul să ne gândim că puteam vedea naționala României la CM 2010.

Până atunci mai e timp de calcule. Din păcate, acestea nu ne sunt favorabile. Valoarea individuală a tricolorilor e mult sub cea a sârbilor, cel puțin dacă e să ne luăm după cota dată de ultimul transfer. În vreme ce Manchester United a plătit 17 milioane de euro pentru doi fotbaliști tineri, Tosic și Ljajic, ultimul în vârstă de 17 ani, Dinamo se străduiește să obțină 2,5 milioane de euro de la Dinamo Moscova pentru serviciile lui Ropotan. Mai mult decât atât, Mirel Rădoi, cel mai valoros jucător din campionatul intern, nu reușește să plece în străinătate de ani buni. Problema nu e nouă, deoarece plavii au fost mereu căutați în Occident și au împânzit continentul, cum au „invadat” brazilienii lumea fotbalistică.

Laszlo Bölöni este tipul de personaj pedant, atent la fiecare detaliu, care își cântărește fiecare cuvânt înainte de a-l lăsa să plece liber spre opinia publică.
De aceea, a surprins hotărârea cu care a abordat recent un subiect delicat. Într-un amplu interviu acordat cotidianului din Liege, La Derniere Heure, Loți spune simplu, dar foarte răspicat: „Sunt maghiar și punct. Asta nu m-a împiedicat să locuiesc mult timp în România, să joc de peste 100 de ori la națională și să marchez în poarta Ungariei, iar mai apoi să antrenez echipa României chiar în preliminariile CM 2000, cu Ungaria rivală și învinsă de noi în grupă. Aparțin minorității maghiare, iar părinții mei mi-au oferit o educație și o cultură. M-a marcat faptul că, aparținând acestei minorități, am cunoscut o serie de dificultăți pe care, probabil, nu le-aș fi întâlnit în alte circumstanțe”.

Spuneți-mi un jucător care față de 2007 a crescut mult în 2008?
Din păcate, nu a explodat nimeni în 2008. Majoritatea internaționalilor s-au menținut, iar unii au luat-o la vale și riscă să se piardă.

Cine anume?
Cei care nu joacă. În fotbal e simplu, nu joci, n-ai cum să fii bun, darămite să crești valoric. Din păcate, după Euro s-a simțit un regres și la jucătorii consacrați. Mutu a început să joace ca Mutu abia de vreo lună-două.

Ați dat vreo amendă la națională?
Am dat. Fumătorii știu de ce. Cristi Chivu e contabilul echipei. Anul trecut se adunase o sumă frumușică, dar i-am iertat pe toți după ce ne-am calificat.

Dacă lăsați naționala, ați accepta oferta Stelei?
Exclus. La Steaua nu mai am ce să caut. Ce să fac, să mă cert cu Gigi Becali? Nu știu ce o să fac, poate stau acasă și mă distrez. Depinde însă de provocare.

Ați accepta o ofertă exotică?
Am avut de la arabi, am avut și din Rusia câteva, dar mi-e greu să mă gândesc acum. Probabil, la un moment dat, pentru câteva milioane de dolari m-aș duce un an-doi în Arabia, că doar pentru bani se duc antrenorii

Cu Sandu v-ați împăcat?
Nici măcar nu m-am certat. I-am zis ce era de zis. Vorbim rar, pentru că așa a fost mereu. N-am stat niciodată nas în nas, eu nu sunt genul care să umblu prin birouri. Fotbalul nu se joacă la birou, ci pe teren.

E singurul care vă poate da afară de la națională?
Da. El și Ionuț Lupescu mă pot da afară, în anumite condiții. Cu restul nu am treabă. Unii mă acuză că nu dau explicații Comitetului Executiv, dar asta a fost voința mea. Cui să dau explicații, lui Chițu, de la Câmpina? Păi ce, eu îl judec pe el? Îl respect și atât. Acum nouă ani, Comitetul Executiv a ridicat mâna ca la ședințele de partid când s-a cerut demiterea mea.

Miguel Casillas avea înaintea cântarului oficial 40 de grame în plus, pe care „le-a lăsat” la toaletă. Meciul dintre JoJo Dan și Miguel Casillas, cap de afiș al galei „Pui de Lei”, programată astăzi la Ploiești, a avut ieri un moment delicat, și anume cântarul oficial. Emoțiile au fost de partea lui Casillas, care, cu câteva minute înaintea operațiunii, a vrut să încerce cântarul. Mexicanul a constatat stupefiat că are 40 de grame în plus și a cerut un răgaz din partea arbitrului pentru a le da jos. Apoi a căutat o coardă pentru a transpira puțin, dar, negăsind niciuna, a fugit în baie, unde s-a chinuit să elimine urina. A revenit după mai bine de un sfert de oră, transfigurat, dar fericit. Scăpase de surplus, fapt dovedit chiar sub ochii arbitrului. Și el, și JoJo Dan s-au încadrat în categorie, 63,4 kilograme, și astăzi se vor lupta pentru centura continentală nord-americană WBC.

Dan Petrescu a comentat meciul Chelsea – CFR pentru televiziunea engleză ATV, fiind una dintre vedetele serii pe „Stamford Bridge”, acolo unde fanii l-au aclamat, i-au solicitat autografe și au făcut poze cu el.

Dan, cum apreciezi evoluția CFR-ului?
Au jucat bine și au lăsat o impresie plăcută. De aceeași părere au fost și comentatorii englezi, dar și cei de la Chelsea cu care am vorbit. Păcat de rezultat, deoarece eu spun că puteau obține măcar un egal.

Ce le-a lipsit clujenilor?
Puțin mai mult curaj și atenție. La 1-1, Chelsea nu juca cine știe ce, însă acea greșeală a lui Trică a stricat totul. Apoi le-a fost greu să revină.

Înaintea meciului, jucătorii campioanei României, însoțiți de tehnicianul Maurizio Trombetta, au vizitat una dintre clădirile-simbol ale Londrei, Palatul Buckingham.

Fotbaliștii au ajuns la țanc pentru a prinde și celebrul ritual de schimbare a gărzilor, care are loc zilnic la ora 11:30, rămânând impresionați de obiceiul devenit deliciul turiștilor din lumea întreagă. „Feroviarii” au avut surpriza să se întâlnească și cu câțiva fani, iar Panin și Mureșan nu au scăpat ocazia de a se fotografia alături de celebrii polițiști londonezi.

Perreira ia mingea de unul singur și pleacă într-o cursă nebună. Trece ca o vijelie pe lângă Bosingwa și plesnește mingea după care Cech se întinde cu toată anvergura celor 11 milioane de euro care s-au plătit pe el și o respinge de la înălțimea trofeului de cel mai bun portar din Champions League pe care-l are în vitrină.

Cu o oră înaintea meciului, stadionul „Stamford Bridge” părea gol, doar vreo 10.000 de fani ai albaștrilor fiind în tribune.

Peste 45 de minute, surpriză. Aproape toate locurile ocupate, lume ca la spectacol, fulare în culorile lui Chelsea, dar și un grup destul de numeros de români, într-o parte a tribunei a doua. Pe gazon, Dan Petrescu comenta live pentru o televiziune engleză, iar la finalul intervenției sale o cerere imensă de autografe și poze din partea fanilor care nu l-au uitat pe „Bursuc”. „Aici mă simt ca acasă și de câte ori intru pe stadion mi se face pielea de găină”, a spus Petrescu, în timp ce își conducea soția și fetele la una dintre lojele rezervate VIP-urilor.

Milan îl are pe Maldini, Roma pe Totti, Real Madrid pe Raul, Liverpool pe Gerrard, iar Chelsea pe John Terry. Sunt simboluri ale unor cluburi mari, în istoria cărora au intrat adânc.

John Terry e tot copilul lui Chelsea, chiar dacă între timp a devenit și conducătorul din teren al londonezilor. Imaginea lui te însoțește peste tot în jurul stadionul „Stamford Bridge” și asta spune totul. Într-o constelație de vedete, Terry rămâne căpitanul. Duminică a împlinit 28 de ani, iar fanii au considerat evenimentul mai important decât meciul pe care echipa lor urmează să îl susțină mâine, contra CFR-ului. Fotbalistul a a venit la echipa din selectul cartier al Londrei pe când avea 14 ani. Până atunci evoluase la Senrab, o formație din estul Londrei, aproape de Barking, unde s-a născut. John juca mijlocaș și era tare ca piatra, drept pentru care s-a potrivit și ca fundaș.

Sorin Cîrțu a făcut 20 de ani de primă divizie ca antrenor, timp în care a pregătit 10 echipe. La 53 de ani, „Sorinaccio” nu are niciun gând să se lase, dar nici nu acceptă compromisuri în meseria pentru care și-a sacrificat inclusiv sănătatea.

Înaintea antrenamentului de ieri de pe „Stamford Bridge”, fotbaliștii lui Maurizio Trombetta au avut câteva întâlniri importante, cu cele mai cunoscute personaje din sport, politică sau film.

Jucătorii au oscilat de dimineață între a ieși la cumpărături, a rămâne în cameră sau a vizita una dintre principalele atracții ale Londrei, muzeul de ceară Madame Tussaud”s. Până la urmă, „ceferiștii” au îmbrățișat ultima variantă, hotărând să petreacă câteva minute alături de Lady Diana, David Beckham sau Fidel Castro. După ce au înfruntat o jumătate de oră de frig, din pricina cozii de la bilete, clujenii s-au împrăștiat prin camerele faimosului muzeu. Dubarbier s-a „integrat” cel mai bine printre Beatles, probabil și din pricina frizurii, în vreme ce Gabi Mureșan a încercat să vadă cum îi stă lângă Marilyn Monroe.

Dan Petrescu și-a făcut apariția aseară la stadionul „Stamford Bridge”, prezența lui fiind remarcată imediat atât de presa engleză, cât și de oficialii lui Chelsea.

„Bursucului”, care era însoțit de fiica sa Rebecca (foto dreapta), i s-au deschis toate ușile, permițându-i-se inclusiv accesul la antrenamentul închis presei al englezilor. „La Londra mă simt ca acasă și visez să antrenez această echipă, dar nu știu câte șanse am. Dacă eram englez sau italian, ar fi fost mai ușor”, a declarat Petrescu, care s-a îmbrățișat și cu Maurizio Trombetta. „Bursucul” a asistat la antrenamentul lui Chelsea, a discutat cu Terry și Cudicini, foștii săi coechipieri, în vreme ce fiica sa a luat autografe de la jucătoriii lui Chelsea și ai CFR-ului și s-a pozat cu Drogba.

Deși teoretic poate pierde calificarea în optimile Ligii Campionilor, pentru Chelsea meciul cu CFR nu pare deloc crucial.

Cel puțin asta reiese din atmosfera creată în jurul partidei, una mai degrabă de vacanță decât de mare meci. Englezii sunt mai îngrijorați de faptul că e posibil ca stadionul să nu se umple, iar pentru a convinge lumea să vină pe „Stamford Bridge” au anunțat că oferă câte un fular gratis fiecărui spectator. Nici CFR nu arată ca o echipă super-motivată, în ciuda eforturilor de a demonta această imagine. Clujenii au efectuat duminică un antrenament ușor, iar aseară unul tactic chiar pe terenul de joc. Jucătorii au părut bine-dispuși și au răspuns bine la comenzile lui Maurizio Trombetta, care pare dispus să meargă în continuare tot pe mâna lui Stăncioiu, deși acesta a gafat în mai multe rânduri. Totuși, în poartă a fost încercat și Culio, în glumă, bineînțeles.

În ciuda numeroșilor accidentați din lot, londonezii s-au antrenat aseară într-o atmosferă destinsă, pe „Stamford Bridge”.

Faptul că nu există nicio presiune legată de meciul cu CFR Cluj a fost confirmat și de spusele antrenorului Luiz Felipe Scolari. „Nu mă aflu sub presiune, iar acesta nu e cel mai important meci din acest sezon. Presiune există în Brazilia, acolo unde sunt 108.000.000 de antrenori și fiecare vrea să-și facă echipa lui. Poate par mai tensionat, dar asta se întâmplă deoarece gândesc în portugheză și vorbesc în engleză. Am glumit când am spus că voi pleca în Brazilia dacă mă bate CFR”, și-a început discursul celebrul tehnician. „În joc este calificarea noastră, așa că trebuie să câștigăm. Îi respectăm pe adversari, dar nu e imposibil și nici greu să-i batem. Există însă și posibilitatea de a pierde, pentru că așa e în fotbal”, a mai spus brazilianul.

Erau fotbaliști mai buni pe vremea dumneavoastră?
Fiecare trage spuza pe generația lui. Tot ce pot să spun însă e că atunci fiecare echipă avea câte un vârf bun, care dădea goluri, lovea mingea cu ambele picioare, și câte un mijlocaș, așa-zisul număr 10, care făcea jocul la mijloc. Acum rar văd așa ceva. A cam dispărut farmecul jocului.

Ați antrenat zece echipe de prima ligă, unde v-ați simțit cel mai bine?
Craiova e în sufletul meu, pentru că eu sunt craiovean. Acolo stau, acolo îmi place să trăiesc. La Galați mi-a plăcut mult. Nu m-am plictisit niciodată în orașul ăla.

Să revenim acum 20 de ani. A fost Craiova anilor 90 comparabilă cu cea a anilor 80?
Nu chiar. Craiova Maxima a învățat România la performanță. Tot ea a calificat și naționala la Euro ’84. Universitatea pe care am antrenat-o eu, între ’88 și ’93, a fost prima grupare care a pus pumnul în gură echipelor din București, mă refer la Steaua, Dinamo, Victoria.

Chiar și eliminată din cupele europene, CFR se respectă. Echipa clujeană a venit cu două zile mai devreme la Londra, pentru a pregăti meciul cu Chelsea.

Capitala Angliei i-a întâmpinat pe campioni cu un soare cu dinți mari, temperatura stând undeva pe la zero grade, însă nu frigul a fost principala problemă a jucătorilor, ci traficul. Dacă de la Cluj la Londra drumul a durat mai puțin de trei ore, de la aeroportul Luton și până la hotelul Hilton Kensington autocarul a făcut peste trei ceasuri, aducându-i pe jucători în pragul disperării. Cu cămășile scoase și cravatele date jos, extrem de nervoși și de obosiți, jucătorii și-au lăsat bagajele în hol și au intrat direct la masă, abia apoi plecând în camere.

Selecționerul a precizat că nu doar cei care au fost la Mogoșoaia în această săptămână sunt în vizorul său, el având o listă de fotbaliști mult mai numeroasă.
„Permanent avem 50-60 de jucători sub observare, grupați pe posturi și calități. Următorul test aș vrea să fie în februarie, în același timp cu naționala mare. Sper să vină Croația și cu echipa a doua și să facem o «dublă» cu ei la București”, a afirmat selecționerul.

Selecționerul îndeamnă cluburile să meargă pe mâna tinerilor din țară. După prima acțiune organizată exclusiv cu jucătorii din țară, Victor Pițurcă spune că e mulțumit. „Am convocat doar jucători sub 25 de ani, excepție făcând Gigel Bucur, pe care l-am chemat din alte considerente. Am vrut să văd cum se mișcă pe partea dreaptă și mi-a plăcut, pentru că și-a fructificat calitățile de marcator și dintr-o postură ușor mai retrasă. Deci este o variantă pentru locul unde de obicei juca ori Nicoliță, ori Florentin Petre”, a declarat Piți.

Grigoraș e singurul antrenor din Liga 1 care nu își omoară jucătorii cu vizionări. De fapt, nu că nu-i omoară, ci chiar îi scutește de asta.

„Când eram jucător am avut antrenori, nu dau nume, care veneau, puneau o casetă, plecau și se întorceau după două ore. Ce să înțelegi din asta? Am urât vizionările alea stupide și de aceea nu fac așa ceva. La fiecare început de tur sau retur le pun băieților toate golurile pe care le-au marcat în ultima jumătate de an. Atât”, dezvăluie tehnicianul Oțelului, care are alte metode de pregătire a meciului. „Eu văd toate jocurile adversarilor și oricum știu ce se joacă în Liga 1. Îmi fac schițele mele și rezum totul la minimum. În pregătirea unui joc problema adversarului ocupă cel mult 20 %. Pe mine mă interesează cum evoluăm noi și vreau să o facem la fel indiferent că întâlnim Steaua sau Gloria Buzău. Ideea de bază e să jucăm. Nu o să refuzăm niciodată jocul, pentru că ăsta e fotbalul. Fotbaliștii trebuie să joace fotbal, nu altceva. Nu știu dacă principiile mele sunt cele mai bune, dar ăsta sunt eu, Grigoraș”, afirmă el. „Grigoraș, cel mai tare din oraș?”, îl întreb. „Hai să fim serioși. Cel mai tare din oraș e primarul, păcat că nu-i place Oțelul”, răspunde „subiectul”.

Grigoraș pare omul stadionului. Din ianuarie 2006, de când a preluat Oțelul, n-a dormit nicio zi altundeva. E mulțumit cu camera lui. Și-a aranjat-o după plac ca să pară mai veselă. Are multe flori, pe care le îngrijește atent, poza soției și a fiului pe noptieră, un televizor normal, nu LCD ori plasmă, DVD, frigider, cuier, dulap, un raft plin cu adidași, niște cărți și cam atât. „Nu fac pe modestul și nici economii clubului, dar pur și simplu nu îmi trebuie altceva. Am familia la Constanța, băiatul e la facultate, soția are grijă de casă, noi stăm și cu soacră-mea care a avut ceva probleme de sănătate, ce să fac singur într-un apartament? Aici la stadion mă simt cel mai bine”, spune tehnicianul Oțelului. Grig iese rar, foarte rar în oraș. E mai mult timp în cantonament decât jucătorii, iar seara își face plimbarea pe terenul de joc, chiar dacă printr-o beznă totală. „Câteodată visez că se aprinde nocturna și mă plimb pe San Siro”, glumește el. Stadionul Oțelului e printre puținele din Liga 1 care nu are nocturnă și nici nu se întrevede vreo posibilitate concretă de a se construi una.

Cea mai ofensivă echipă, Oțelul, contra celei mai disciplinate apărări, Pandurii, sau tăvălugul lui Grigoraș versus autobaza lui Cîrțu.

Așa părea, în teorie, duelul de la Galați. Prima repriză a contrazis însă calculele hârtiei. Oțelul s-a căznit să se apropie de poarta lui Stanca, iar Pandurii n-a stat deloc în apărare. S-a jucat deschis, dar fără mari ocazii, echipele părând de valori apropiate. Ambele au plătit tribut unor erori de concentrare și la pauză s-a intrat cu egal, chiar dacă Ilie Iordache a avut șansa golului de două ori, iar Stanca a tremurat și el în câteva rânduri.

Ce face diferența în fotbalul actual?
Atitudinea și psihicul.

Lucrezi mult la asta?
De felul meu, vorbesc mult cu echipa, în general, în fața tuturor. Încerc să îi fac pe fotbaliști să înțeleagă că noi suntem niște privilegiați, pe undeva. Facem ceea ce ne place, adică fotbal, nu dăm la lopată, nu muncim în uzină. În plus, câștigăm și bani pe care alții nu îi au. La o anumită vârstă, un fotbalist își poate cumpăra mai ușor o mașină frumoasă decât un om de rând.

Care e principiul tău ca antrenor?
Respectul e baza. Eu respect toți jucătorii și pretind același lucru de la ei. Nu accept ca unul să pună interesul personal în fața interesului echipei. Cine face asta se va elimina în timp.

Țipi în vestiar?
Constructiv. Normal că mai țip. Dar am puterea să mă uit în ochii oricărui jucător, chiar dacă batem, chiar dacă pierdem. Cred că e și o chestie de bărbăție. Suntem toți la victorie, toți la înfrângere.

Răzvan Lucescu nu e nici pe departe subiectul perfect al zilelor noastre. Nu pentru că nu ar avea bun-simț, nu ar vorbi elegant, calm și sigur pe el, ci pentru că nu oferă „bombe” mediatice, ceea ce în tendința presei actuale te poate transforma într-un personaj neinteresant. Și, totuși, Lucescu jr demonstrează contrariul.

Victor Pițurcă spune că și-a atins scopul în meciul cu Georgia, în care debutanții la națională l-au impresionat.

Mulțumit sau nu?
Ne-am făcut treaba. Sigur că sunt mulțumit. Am spus mereu că aș vrea să am cât mai multe meciuri pentru echipa națională. Orice test e important pentru mine, pentru jucători. Mi-a plăcut atitudinea lor, iar jocul a avut un ritm bun, pe alocuri chiar foarte bun. Îmi pare rău doar că nu am marcat mai mult. Dacă intram cu 1-1 la pauză, băteam la un scor mai mare.

„Eu nu antrenez pentru bani, ci pentru performanță. Vreau să am rezultate, iar dacă nu aveți aceeași ambiție, mai bine plecați!”. Asta le-a spus Dan Petrescu jucătorilor Unirii Urziceni pe 18 septembrie 2006, atunci când a fost instalat pe banca ialomițenilor.

Chiar dacă nu se mai ocupă de delegările arbitrilor, Ionuț Lupescu urmărește în continuare prestațiile acestora.

„În general, arbitrajele sunt bune, așa cum erau și anul trecut, dar nu atât de bune pe cât ne-am dori cu toții. Din păcate, am constatat că favoritismele există în continuare în acest domeniu și că de multe ori nu se judecă cu aceeași unitate de măsură”, a declarat Lupescu. Directorul general al FRF spune că delegarea lui Alexandru Tudor la un meci de Liga Campionilor este rodul muncii actualei conduceri a FRF. „Eu, când am venit în Federație, am spus clar că relațiile externe trebuie să reprezinte o prioritate în politica noastră. E important să ai oameni la UEFA, în comisii, să ai observatori de arbitri, să încerci să fii peste tot. Degeaba te dai rotund la tine acasă, dacă afară nu te recunoaște nimeni”, a mai afirmat „Kaizerul”.