A fost o nouă victorie limpede, curată. O lovitură de autoritate care dezminte schimbarea de ciclu și le strică suporterilor și jucătorilor Realului bucuria pentru luni întregi de fotbal.
Chiar dacă Realul vine în cel mai bun moment la derby-ul de diseară, meciul este extrem de dificil pentru jucatorii lui Mourinho. Dincolo de aspectele strict de joc la care albii par să fi nivelat diferențele față de catalani în acest sezon, Madridul va trebui să facă față unei provocări psihologice.
Doar în poveștile pentru copii și în cuvântările bisericești câștigă mereu binele, dar din fericire se mai întâmplă și în viață. După mai multe incidente penibile, în care patronul Astrei, Ioan Niculae, și-a arătat fața cea mai urâtă a finanțatorului de club românesc, Șumudică a plecat furtunos într-un spectacol televizat practic live. Sfârșitul începuse cu invadarea vestiarului de către Niculae. Nu contase că echipa nu pierduse în zece etape și că era într-o poziție mai mult decât decentă în clasament.
Imaginați-vă că după ani de chinuri ar mai exista în România microbiști optimiști. Acum mai puțin de un an, după funestul Steaua – Rapid de pe Ghencea (un gri 0-1 si câteva mii de oameni în tribune), ar fi ieșit de pe stadion dezamăgiți, dar cu speranța că anul următor
De când am ajuns în România, în 2009, am scris zeci de cronici despre meciurile echipelor românești în cupele europene și ale naționalei. Foarte multe au arătat ca Rapid – Legia, la care am asistat joi, pe Național Arena: echipa românească nu pare a fi inferioară rivalului și iese pe teren în expectativă. Adversarii văd că pot mai mult decât se așteptau,
A fost frumos. Chiar e o opțiune bună să se adune cât mai mulți rapidiști pe Național Arena și să dăm un nou luciu competițiilor europene. Dar la început ne-am simțit pe noul stadion ca la un congres la Romexpo sau Sala Palatului. Fără semințe, fără fum. La ridicarea cartoanele pentru coregrafie parcă eram delegații unui partid politic votând liderul cu unanimitate. De fiecare dată când sprijineam picioarele în scaunul din față eram atenționați de un agent de pază, iar când ne uitam sus nu găseam cerul, ci un fel de cupolă luminată.
Nu-i ușoară viața de român. Își cumpără biletul, steagul și semințe și vine pe stadion să-și vadă naționala. Ajunge cu o oră înainte, să se bucure de atmosferă și să simtă că a meritat banii pe care i-a dat pe bilet. Și imediat tot entuziasmul devine frustrare când se vede prins în mulțimea care așteaptă din ce în ce mai nervoasă la filtrele de jandarmi. Pe lângă
Pasiune, voință și un pic de bun-simț. Atât îi trebuie fotbalului românesc pentru a trezi entuziasmul microbiștilor. A demonstrat-o încă o dată finala Cupei României. Cu o promovare model și o transmisiune mai mult decât decentă, un producător de bere și o televiziune privată au reușit să ofere un spectacol cum de ani buni n-au fost capabile să producă forurile și
Derby de România e la ora actuală un meci mediocru, între două echipe rătăcite, care se luptă fără mare patimă pentru un loc în Europa League. Clasicul din România este o confruntare devalorizată, care nu mai entuziasmează pe nimeni, un meci minor difuzat de o televiziune minoră, un fost eveniment-vedetă care pierde la scor în audiență cu un program obișnuit de divertisment.
Astăzi se joacă finala Cupei Regelui, așa cum este numele adevărat al așa-zisei Cupa Spaniei. Astăzi se joacă finala unei competiții care nu mai e ce-a fost, pierzându-și interesul odată cu înmulțirea echipelor și meciurilor în Champions și Europa League. Pe vremuri, când o singură echipă mergea în Liga Campionilor și exista Cupa Cupelor, Cupa Regelui era pașaportul prețios
Barcelona a demonstrat sâmbătă o superioritate clară față de Real. Apărarea blaugrana ieșea mereu cu claritate și eleganță din presiunea madrilenilor, pe când orice Real ieșea cu un „bum” orb al lui Marcelo. În atac, Messi prelua fiecare minge cu precizie milimetrică, iar Cristiano, Benzema și Di MarÃa aveau tot timpul probleme să așeze balonul pentru șut.
După un sezon eșuat, oficialii de la Bayern München l-au dat afară pe Louis Van Gaal. Îl admir pe domnul Van Gaal de când construise pe istoricul stadion De Meer una dintre cele mai puternice campioane europene din toate timpurile. Am urmărit Champions League 1995 fascinat de siguranța tânărului Van der Sar și de eficiența defensivă a lui Reiziger, eleganța proaspătă a lui Danny
Federația Română de Fotbal îl menține în post pe Răzvan Lucescu. După doi ani fără niciun rezultat și niciun semn de speranță, indulgența față de Răzvan Lucescu ne face să ne dorim un Gigi Becali în fruntea Federației. Înainte de Comitetul Executiv de joi un ziar central scria că oficialii Federatiei căutau pentru Răzvan Lucescu o ieșire care să nu-l deranjeze pe Mircea
S-a întors acasă Gheorghe Hagi. S-a întors la Constanța, să lucreze la școala lui de fotbal în liniștea și rigoarea care îi sunt caracteristice. S-a întors acasă Gheorghe Hagi, discret, elegant și cu capul sus. Într-un interviu în presa din Turcia a expus clar și contondent motivele plecării și concluziile ultimei lui aventuri otomane. Hagi a explicat că Galata îl dorea numai
Trebuie mers în Bosnia cu capul sus și mult orgoliu, cu aroganța și aplombul superiorității absolute. Istorică, de tradiție, dacă nu fotbalistică. Trebuie mers în Bosnia ca o putere regionala care negociază cu un stat vecin mai mic, ca un cetățean american care călătorește prin lume, ca steliștii când se duc în Giulești. „Ce-i cu voi?”, scria în banner-ul stelist din
Versurile imnurilor și refrenele tribunelor sună transcendent si grav. Declarații de dragoste ireversibile, scrise în destinul fiecăruia și care se sfârșesc doar o dată cu moartea.
Înainte de intra în tribuna Giuleștiului pentru Rapid – Dinamo, un om cu o șapcă în cap aștepta spectatorii cu trei cutii imense de carton. Agitat, perfect conștient de importanța misiunii sale, scotea din cutii câte o rolă de bonuri de la Bricostore pentru fiecare și anunța că trebuie aruncat „la semnalul peluzei”. Odată așezat pe scaunul meu am examinat ruloul cu un coleg de
1) Pentru discursurile de preot ale lui Guardiola.
Cele mai frumoase amintiri ale mele legate de fotbal țin de fosta emisiune „El DÃa Después”. „El DÃa Después” s-ar putea traduce ca „Ziua de după”, „A doua zi”. Din 1990 până în 2005 a rulat pe postul Canal+ în fiecare luni de la ora 20.00, făcând în fiecare ediție o retrospectivă originală, amuzantă și inteligentă asupra etapei încheiate duminică. Mii de spanioli
Știrile apărute în ultimele zile despre banii alocați noului Stadion Național mi-au adus aminte o veche frustrare personală. În iulie 2007 s-a terminat bursa mea Erasmus în București, și cu ea prima mea etapă românească. M-am întors în Spania până la revenirea aici în 2009, fără să asist la niciun meci și fără să vizitez un stadion excepțional care era pe cale de
Marcel Gascon, corespondentul în România al agenției spaniole de presă EFE, scrie în exclusivitate în România pe www.prosport.ro și în ProSport.
Marcel Gascon, corespondentul în România al agenției spaniole de presă EFE, scrie în exclusivitate în România pe www.prosport.ro și în ProSport. Marcel are 25 de ani, este născut la Castellon și a studiat jurnalismul la […]
Marcel Gascon, corespondentul în România al agenției spaniole de presă EFE, scrie de astăzi în exclusivitate pe www.prosport.ro și în ProSport.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER