N-o să pricep niciodată tonul milos care a însoțit pe alocuri relatările despre cazul Mutu. Apărătorii săi nu pot fi altfel decât el însuși. Reci, cinici, interesați. De unde, atunci, atâta emoție? Nu-l poți plânge pe Mutu, fie și din simplul motiv că s-ar putea ca atacantul să te lase singur în acest demers, plecând la discotecă. Nu râdeți, așa e el! Nicio dramă, de la

Raportat la ce poate fotbalul nostru, posibila mutare a fraților Karamyan de la Timișoara la Steaua ar putea avea o semnificație, influențând poate chiar ierarhia de final. La scara fotbalului mare, e ca și cum două furnici gemene ar sări dintr-un mușuroi în altul în Podișul Gobi.

Nici măcar orgoliul nu mai mișcă piața transferurilor din România. Nu mai există măcar un patron care să fie interesat să ia un jucător doar pentru că anterior îl dorise și vecinul de clasament. În această iarnă, abordarea de business a Ligii I urmează linia descendentă întâlnită în real-estate. Fotbaliștii nu se mai tranzacționează precum activele imobiliare, firesc

Transferul lui Daminuță la Dinamo indică exact modul în care șefii clubului privesc soarta echipei. Probabil că ședințele acționarilor seamănă cu cele de Guvern. În spatele fiecărei vorbe se ascunde o mai mică sau mai mare afacere personală. Venirile, plecările și rămânerile jucătorilor și antrenorilor nu pot exista fără un profit acționarial personal imediat. Doar e

Nu-l putem condamna, reținându-l aici, pe cel mai în vogă antrenor român al momentului să se rateze profesional în Liga lui Mitică. Orice pas ar fi făcut la cârma Unirii dincolo de anul magic 2009 ar fi însemnat o pată degrabă acoperitoare a strălucirii aduse recent în Bărăgan.

Cu toții îi cunoaștem viteza de deplasare. Driblingul de iluzionist pornit să ascundă balonul. Sau demarcările care surprind cu precizie statistică apărările adverse. Șuturile care în general paralizează speranța portarului din față. Și loviturile cu capul/pieptul din cele două finale care au dus Barcelona 2008-2009 în cărțile de istorie. Motive suficiente să credem că îl

Și celor mai fideli urmăritori ai fenomenului le este greu să spună, din prima și în mai puțin de trei secunde, numele antrenorului de la CFR Cluj, să zicem. Ca să nu mai vorbim despre numele celui care a stat pe banca echipei la începutul sezonului; nici nu mai aducem în discuție vara lui 2008, care pare acum la ani lumină de atât de obositorul prezent.

Nimic mai riscant decât să scrii despre Cristi Tănase. Sau despre Dayro Moreno. Sau despre oricare jucător care reușește „un gol ca pe vremea lui Hagi” sau măcar un dribling spectaculos. Experiența recentă arată că după o sclipire urmează săptămâni întregi de beznă. Stele căzătoare sau, mai bine zis, încă nenăscute.

Bula imobiliară se sparge și, odată cu ea, Liga I. Și încă la cel mai înalt nivel imagologic și financiar. Doi dintre oamenii exponențiali ai ultimilor ani, Becali și Borcea, dau semne de suferință materială. Dacă privim cu luciditate la conturile goale ale fotbaliștilor de la Dinamo și Steaua, vom constata că, de facto, cei doi sunt cam retrași de la cluburi.

Este indiscutabil ajutorul pe care arbitrii l-au acordat Unirii Urziceni atât în sezonul precedent, cât și acum. În acest context, devin ciudat-caraghioase declarațiile și manifestările pe care Stoica și Petrescu le au frecvent la adresa „fluierașilor”. Sinteza stării de suport urzicenesc îi aparține lui Gigi Mulțescu: „Domnule, dacă au reușit ei să-i fure pe Dinamo, noi ce

„Am exersat croșeul de stânga timp de două luni. L-am visat zi de zi”. Nu poate exista o explicație mai bună a succesului avut de Lucian Bute. Uitați-vă în jur: câți oameni dintre cei pe care-i vedeți sunt capabili să se concentreze asupra unui segment din activitatea sa nu timp de două luni, nu două săptămâni, nu două zile, ci măcar două ore? Probabil puțini, având în

Doumbia Seydou ar fi făcut probabil greșeala involuntară a vieții venind în Giulești. De unde beneficiile ignoranței celor chemați să facă selecția la Rapid. Ocolindu-l pe ivorian, i-au dat șansa de a ajunge mai repede și mai aproape de fotbalul mare, dovadă fiind suma de transfer propusă acum de Chelsea: 22 milioane de euro. De neatins, în vecii vecilor, pentru vreun jucător care

Dică spune că nu înțelege ce mare grozăvie a făcut Mutu înainte și după meciul cu Serbia, iar noi, cu toții, pricepem de ce fostul decar al Stelei are nevoie de astfel de declarații. Pentru a reveni în atenție. Chiar așa: puteți răspunde în 5 secunde la ce echipă mai joacă Dică?

Mititelu… Corect, textul ar trebui să se oprească aici. Ce relevanță poate avea un guraliv devenit cunoscut după ce a pus mâna pe una dintre marile echipe de fotbal din România? Dar să mergem mai departe, considerând substantivul comun, cu explicația sa: patron din fotbal, omniprezent pe TV, combinator și degrabă vânzător de talente spoite în străinătate, spre propria

Chiar este de neînțeles de ce s-au dus la Istanbul suporterii Stelei. Nu cred că aveau nevoie de încă o umilință din partea actualului șef din Ghencea.

Tristă soartă au Dinamo și Rapid dacă au ajuns să-și gândească viitorul mizând aproape totul pe aportul profesional al unor tehnicieni care au eșuat lamentabil în acest sezon.

Nu atât golurile, cât ceea ce a urmat după cele două reușite de aseară îl plasează pe Andrei Cristea în grupul marilor jucători ai Ligii I. Reținând bucuria doar pentru sine, a adus un omagiu unei echipe și unor suporteri care nu produc în general prea multă emoție în prima divizie. Dacă ar fi făcut ca toate visele după goluri, nimic din universul exterior nu s-ar fi modificat

Dinamo își numără generațiile de alcoolici cu seninătatea și, pe alocuri, cu bucuria cu care își admiră sala de trofee. O neuropatie, un ulcer gastric, o stare depresivă sau o ciroză sunt câștiguri colaterale ale drumurilor pe patru cărări europene.

Tot așteptându-l pe Andone, Dinamo riscă să rateze încă un sezon. Acționarii tresar de câte ori arabii lui Ando pierd vreo partidă și se încordează la loc de furie constatând că șeicii sunt niște fraieri, prea răbdători cu un tehnician care până acum le-a cam înșelat așteptările.

După victoria deja uitată de la Iași, fanii Stelei care încă mai cred în actuala formulă managerială au simțit că-i lovește în plin renașterea. N-au contat argumentele despre jocul slab din Copou, nici referirile la supralicitarea lui Dayro după fiecare fază mai de Doamne-ajută. Noi, scepticii, cărora ni s-a alăturat chiar Stoichiță la un moment dat, am fost timp de patru zile

Grigoraș are un fundament profesional, nu doar unul subiectiv-patronal, atunci când afirmă că nu-l interesează să vină la Steaua ca antrenor. Probabil că i-ar fi mai simplu să reproducă Sfinxul sau Babele în mărime naturală și să le urce în spate până pe Bucegi decât să-i facă pe Ghionea, Toja sau Nicoliță parte dintr-o conduită modernă de joc. Afirmația este, de altfel,

Am pierdut aproape un deceniu apărându-ne de mizeriile aruncate asupra noastră de frații impresari, Nicu din Ibiza, Nașu de la Federație, Mitică de la Ligă și alți bodyguarzi ai iresponsabilității lui Mutu.

Dacă în ultimii ani pe banca echipei naționale ar fi stat Piticul Porno, foca de la circ, Fernando din Caransebeș sau Simona Senzual, măcar în planul imaginii internaționale am fi avut de câștigat. Brandul de țară a ciudaților era asigurat prin „națională”, cu o investiție minimă.

Venirea sau nevenirea lui Andone în Șoseaua Ștefan cel Mare nu va schimba nimic fundamental. Nici la Dinamo, nici în fotbalul nostru. Borcea și ceilalți acționari vor vinde acest eveniment fanilor, de parcă Ando ar aseleniza, nu s-ar apuca de o banală muncă de antrenor în Liga lui Mitică. Și, potrivit tradiției, se vor găsi destui care să-i creadă și să revină lângă echipă.

Atunci când 44% din totalul suporterilor țin cu Steaua și numai 3.000 de oameni se prezintă la stadion pentru prima partidă jucată cu spectatori după săptămâni bune, definiția pasiunii trebuie urgent reconsiderată. Sau măcar nuanțată.

Deși activează de atâta timp în fotbal, Borcea pare că-l trăiește degeaba. Nu reușește să priceapă mai nimic din profunzimile acestui sport. Nu știe să câștige – bine, în acest caz l-a ajutat și eterna obsesie Champions League! -, dar nu-și găsește resurse nici pentru a reacționa cu decență atunci când pierde. O înfrângere de parcurs, poate firească, în fața

Pentru Iulian Apostol există și alte lucruri mai importante decât fotbalul, după cum am aflat recent dintr-un interviu. Vă imaginați cum ar arăta meciurile noastre dacă mai mulți fotbaliști ar trata meseria atât de profesionist și lipsit de falsă determinare, încât nu s-ar raporta la ea ca la o chestiune de viață?

În triunghiul demenței Becali-Bergodi-Stoichiță, Basarab Panduru s-a ascuns în unghiul atât de obtuz al lipsei de personalitate. Răcnitorul din televizor a devenit la contactul cu buzunarul lui Becali un banal breloc numai bun de învârtit în loja patronală. Refuzul de a prelua Steaua îl pune pe fostul decar într-o postură mai penibilă decât dacă ar fi încalcat promisiunea pe care

Dacă tot „mănâncă pământul” fotbaliștii lui Dinamo de câte ori văd bani în vestiar înainte de meciuri, Borcea ar face bine să-și țină obiceiul înaintea fiecărei partide. Ochiul dracului este evident cel mai bun stimul al performanței „câinilor” și, atunci, de unde atâta lipsă de profesionalism din partea conducerii? Poate din criza imobiliară?

Dacă Pițurcă ar fi fost pe banca naționalei la meciul de la Paris, toate televiziunile ar fi dedicat fluvii de ediții speciale întru decapitare și n-ar fi fost ieșit din comun ca Băsescu să-i ceară lui Satana să meargă la țepe, în Piața Victoriei.

Michel Hidalgo, antrenorul cu care naționala Franței a luat titlul european în 1984, se întreabă în France Football de ce Domenech preferă formula cu doi mijlocași defensivi. „De cine ne temem? România și Serbia nu sunt la nivelul nostru!”, spune domnul Hidalgo, care vede într-o abordare ofensivă singura cale de împăcare dintre echipă și public.

Atunci când președinta Cristina Fernandez de Kirchner a fluturat tricoul în culorile naționalei argentiniene pe spatele căruia scria „Cristina”, la finalul conferinței de presă prin care asigura reluarea la timp a Apertura, a fost clar că în America de Sud viața bate telenovela. O afacere privată, cum este campionatul intern de fotbal, fusese salvată de la faliment prin

Dacă nu-l mai recunoașteți pe omul care știa exact cum stă treaba la Steaua, indiferent de context, nu vă faceți probleme. Nu voi, ci patronul Stelei se află într-o schimbare pe care probabil că n-o dorește și nici n-o conștientizează.

În dimineața asta, pe pista și pe terenul Stadionului Olimpic din Berlin continuă activitatea, deși CM de atletism 2009 tocmai s-a terminat. Tribunele sunt goale, dar nu e nicio problemă. Nu s-au vândut bilete pentru această competiție. Tabloul este unul obișnuit pentru berlinezi. Nu doar pentru vara asta, ci indiferent de anotimp, în ultimii ani. Templul sportului de performanță se

Nici măcar interdicția de a juca vreo trei ani în Europa nu va stăvili valul de huliganism înălțat în ultimii ani pe stadioanele din România. Nu doar la Dinamo, ci în toată țara.

Natura a inventat deja totul, oamenilor nu le rămâne decât să înțeleagă creația sa. Scrierea sau citirea acestui adevăr, fundamental pentru înțelegerea cursei de 100 m plat bărbați de la CM de atletism de la Berlin, durează ceva mai puțin de 9 secunde și 58 de sutimi. Va trebui să ne antrenăm foarte bine în ale scrisului și cititului pentru a ține pasul cu dinamica

După ce i-au lăsat Timișoarei pe Sabău și șansa nesperată de a juca în grupele Ligii Campionilor, frații Becali încearcă să-i dea încă o lovitură lui Dinamo, lucrându-l pe Bonetti și agitând spectrul venirii lui Bakero.