Cei atenți la spațiul public și în urmă cu patru ani au recunoscut stilul. O nouă lovitură a făcătorilor de stenograme, în interesul aceleiași persoane. Câtă poezie, câtă preocupare pentru redarea precisă a trăsăturilor lingvistice ale împricinaților, cât talent în construcția pasajelor de legătură ale documentului, câtă precizie în plasarea sintagmei

Țălnar poate fi suspectat că este geniu sub acoperire al managementului sportiv atunci când spune că trebuie „vândut un jucător de 22 de ani și investiți banii astfel obținuți în jucători de 18-22 de ani”. Cu care ce ar urma să facă Dinamo? Păi cam ceea ce a făcut și cu Ropotan, cel degrabă scos acum la mezat în spațiul rus. Forțarea intrării în prima echipă, tolerarea

Ar fi dispărut, ne spun atât de mulți, încât parcă ne amputează organul gândirii independente. Reducerea lui Becali la cel mai mic numitor comun – „Așa cum e el, a băgat bani la Steaua. Cine știe ce se întâmpla dacă nu apărea?” – reprezintă un loc atât de comun, încât puțini oameni îndrăznesc să dea replica. Și câteva argumente.

Încă un exemplu strălucit de management. Niculescu se întoarce la Dinamo după un an, timp în care nici el și nici clubul nu au câștigat mai mult decât dacă ar fi rămas împreună. Accidentarea lui Bratu, eclipsa prelungită de formă a lui Marius Niculae, dar mai ales constatarea domnului Turcu, potrivit căreia nu mai are cine să bată lovituri libere, l-au readus pe Claudiu pe lista

Înainte ca acel copil să spună lucruri trăsnite, de genul „când o să fiu mare, vreau să mă fac Gigi Becali”, cu toții alergam printre blocurile cenușii gândindu-ne la o carieră ca a lui Hagi, Popescu sau Petrescu. Erau faimoși și plini de bani, dar nu din senin, ci ca urmare a unui efort continuu adăugat peste înzestrarea din ADN. În mai puțin de un deceniu, modelul de

O spun punctele acumulate, poziția în clasament, precum și perspectiva dată de recuperarea celor șase puncte scăzute din neglijența conducerii administrative. Dar, peste toate aceste detalii cifrice, FC Timișoara sau cum s-o mai numi echipa de pe Bega la ora la care citiți aceste rânduri a dat o dovadă de caracter așa cum rar am putut vedea în Liga I. Steaua, Dinamo, Rapid sau CFR

Bicfalvi, Tudose, Lițu și Iacob. Dacă trăiau într-o țară normală, în dreptul numelor lor nu ar fi fost nevoie de nicio explicație. Ar fi fost, desigur dacă nu intervenea vreo accidentare, jucători de bază ai vicecampioanei. Talentați, bine pregătiți, cu șansa de a se dezechipa de câteva ori în vestiarul din Ghencea, aveau nevoie doar de câteva sinapse în plus pentru o carieră

opos era renumit pentru zgârcenia sa și în vremuri de înflorire economică, așa că nu trebuie să ne așteptăm la gesturi de bunăvoință salarială atunci când toate agențiile de rating prevestesc recesiunea. Pentru jucătorii giuleșteni […]

Când Vlădoiu a ieșit, cu câteva zile în urmă, să se plângă de zgomotul de fond care a bruiat atmosfera în turul campionatului, jocul de șah între taberele de la Dinamo a intrat în faza spectacolului. Jean nu trebuie să ia ad literam afirmația cum că Rednic a trimis nebunul la atac, dar cam așa s-a întâmplat după deschiderea mediatică de tip șopârlă „antrenorul a pierdut

Actualul antrenor al Stelei trebuie să nu se fi simțit deloc confortabil atunci când din tribună s-a strigat numele lui Lăcătuș. Probabil mai mult din inerția rostirii decât din încrederea în calitățile de antrenor ale fostului șeptar. Dar alternativa a fost evocată mai repede decât credeam. Suporterii simt că Dorinel are o problemă, că venirea lui la echipă nu a produs un șoc

Adrian Cristea are din nou puls după  o lovitură de cap de 1-1 cu Steaua și un meci mediu-bun la Timișoara. Și gata, ne anunță că ar cam vrea să plece de la Dinamo. Destinația este necunoscută, dar comparația cu un alt fotbalist român cam de același profil devine previzibilă. Dică a ales Catania în vară, gest sinonim cu ieșirea din atenția, și așa distributivă, a fotbalului

Orice pas înainte al unuia dintre acționari spre tribuna oficială din Grant se putea transforma duminică seara într-un șut bine plasat în fund. Epoca în care jucătorii și oficialii din Giulești erau alergați pe șinele de tren din vecinătate ar fi fost la un pas să se reproducă la scara istoriei, dacă Taher sau Copos îndrăzneau să vină la derby. Asta deși motorizările 4×4 de

Pentru CFR, este cel mai greu meci al sezonului. Genul de partidă care nu te ridică – așa cum s-a întâmplat la Roma sau cu Chelsea, ci trebuie să dea răspunsul la chestiunea continuității la nivel înalt. Clujenii se află în fața unui moment de care depinde accesarea celei mai înalte trepte atinse de vreo echipă românească după 1989 sau, dimpotrivă, revenirea în mijlocul

Dinamo strânge sârguincioasă puncte de la săracii Ligii I, pe care apoi le împarte cu bogații din prima divizie. Acum cu Steaua, după ce acum câteva etape a lăsat fără drept de apel cele 3 puncte la Cluj-Napoca. Din punct de vedere matematic și probabilistic, șefii „câinilor” au calculat corect: dacă bat echipele de mâna a doua și se mai lipesc de câteva puncte în duelurile

Prin minutul 80, Dinamo avea toate motivele din lume să arunce naibii mingea în față. La ce-o ieși. Acolo erau turnurile gemene ale ineficienței, Niculae și Miranda, iar scorul și dinamica de până atunci a derby-ului ar fi scuzat această manieră disperată. Oricum nu se aștepta nimeni la nimic de la ei. Cine a avut răbdare să urmărească fazele și să treacă peste teribila

Descoperirea unui factor de creștere fără efort a coeficientului de inteligență al lojelor. Revenirea la banda de magnetofon de la DVD-urile vinovate de atâtea transferuri ratate. Călugărirea lui Zmărăndescu și a gorilelor din echipa sa. Naționalizarea terenurilor primilor 10 clasați în topurile celor mai bogați români. Închiderea televiziunilor, a ziarelor și a „globurilor”,

Dorinel nici n-a venit bine, că e ca și dat afară. Doar două semne: vizita lui Becali acasă la Olăroiu și declarația acestuia cum că varianta comodă ar fi Pedrazzini. Ambele situații indică foarte clar că nu Gigi, ci altcineva s-a gândit la Munteanu. Și, probabil pentru a accepta mai ușor patronul, i-o fi zis că, la nevoie, Dorinel poate deveni și obsedantul număr 8 căutat de

Taher și Copos se dezic pe rând și împreună de Rapid. Badea i-ar aduce pe frații Rin la Dinamo, motiv de spumegat pentru Turcu. Iancu se simte în zilele cu soț patron la Timișoara, iar în cele impare îi lasă prim-planul lui Tender. Nici Steaua nu duce lipsă de convulsii cerebrale la nivelul patronatului, chiar dacă aici îl găsim pe Becali-cel-unic. Vă dați seama? Acestea sunt

Criza Stelei este cronică. Ea a început chiar înainte de venirea lui Becali în Ghencea, iar atenția ne este atrasă doar de acutizările ce apar la interval de câteva săptămâni. În aceste momente, suporterii promit revoluții de câteva minute, iar Becali le dă dreptate prin vorbe și palme prin Zmărăndescu. Să tacă naibii, el știe mai bine ce este de făcut. Dacă în anii 90

Acum un an, Steaua avea orice, mai puțin atacanți. Peste câteva luni, lipsea un mijlocaș coordonator. În vară, erau din nou probleme în atac, rezolvate pac-pac de marile transferuri. La fel și în linia mediană. După primele două etape, steliștii descopereau că nu au portar. Și-au amintit repede de „Zapata-mâini-de-aur”. Dar, cu toate acestea, lipsea în continuare „numărul

Când Trică a declarat, înainte de EURO, că nu mai vine la echipa națională, Pițurcă i-a replicat ceva de genul: „Parcă ai fi fost vreodată cu adevărat la prima reprezentativă, ca să ai de unde te retrage!”. S-ar putea ca, luând act de decizia lui Daniel Niculae, Piți să reacționeze la fel. Și să stea, ca și în cazul mijlocașului de la CFR, cu ochii pe revenirea de formă

O fotografie face cât o mie de cuvinte. Iar câteva cuvinte fac cât o ședință tehnică. Împreună, fotografia cu Toni Doboș și steagul național, și încurajările fostului fundaș al naționalei ar trebui să se afle astăzi, înainte de meciul cu Franța, pe tabla din vestiarul echipei naționale, peste schemele specifice de joc.

Steaua a primit laude după jocurile bune din Liga Campionilor însă evoluția din ultima etapă de campionat a elevilor lui Lăcătuș a lăsat de dorit. După egalul din Ghencea cu CS Otopeni, Marius Geantă și Florin Caramavrov vă întreabă: cine e de vină pentru jocul slab de atac al Stelei: antrenorul sau politica de transferuri din vară?

Valoarea de antrenor a lui Lăcătuș s-a văzut la FC Național, FC Brașov, Oțelul, Inter Gaz și UTA. Acum, la Steaua, fosta „Fiară” din teren a devenit acoperirea perfectă a iluziilor de mare strateg ale patronului. Nu este așadar deloc de mirare că orice părere are Becali, Lăcătuș se conformează mielușește cu prima ocazie. Exemplele se știu foarte bine, nu mai ocupăm

Înțelegeți ceva din prestația lui Taher? Nu vi se pare că omul este complet depășit de situație din punct de vedere profesional, intelectual și uman? Oameni buni, cum a făcut până acum atâția bani un cetățean precar pregătit și deghizat în patron de conjunctură al Giuleștiului? Și cât de lipsit de toate să fii, încât să îngropi în numai o lună perspectiva ce părea

Da, calitatea cea mai mare a lui Trombetta constă tocmai în lipsa unor calități specifice majorității marilor antrenori. Nu are o personalitate atât de bine conturată, pare că vertebrele sale anticipează orice dorință a șefilor și execută mișcarea de flexie chiar înainte ca Paszkany, Mureșan sau vreo vedetă să-și exprime un punct de vedere.

Mazilu și Daniel Niculae ar putea reveni în Giulești. Cât mai repede, dacă se poate, pentru a injecta din nou testosteron în atacul Rapidului. Dacă și Copos s-a prins nu doar care este problema lui Peseiro, ci și cum se poate rezolva rapid și cu costuri mici, atunci fanii din Grant pot deja să spere la titlu. Îi va aduce pe cei doi, îi va scutura de praful uitării, le va da jăratec

Un rezultat nul și o prestație aproape nulă la Brașov n-au cum să pledeze categoric în favoarea lui Peseiro. Nu s-a schimbat nimic esențial față de precedentele trei înfrângeri. Dar este acea schimbare ceea ce îi trebuie acum Rapidului? Poate altcineva în afara portughezului să aducă actualul lot de jucători la strălucirea din startul sezonului? Nici Copos, nici Taher și nici

Cu Nicoliță și Semedo simultan pe teren, Steaua începe să lumineze în direcția marii echipe de acum două decenii. Atunci când erau cunoscuți mai degrabă sub numele de „viteziștii”, atribut revelat adesea pe parcursul meciului de aseară. Doar slăbiciunea defensivă înfiorătoare a medieșenilor ne face să relativizăm calitatea jocului de atac al oamenilor lui Lăcătuș.

Dacă mai era Copos om de decizie la Rapid, Coman ar fi semnat deja prelungirea contractului. Pe același subiect, însă, Zotta și Taher exersează reflexe de mari războinici ai nonsensului. Vântu, adevăratul lider al Giuleștiului, nu s-a pronunțat față de situația goalkeeperului. E simplu și de ce: vicelui-interpus Nedelcu îi vine greu să discute și pe subiecte economice, pe care

Borcea avea motive să se isterizeze înainte de meciul de la Vaslui. Știa că de rezultatul partidei cu oamenii lui Porumboiu depinde poziționarea lui Dinamo pentru a doua parte a returului. Învingând, „câinii” se situează într-o poziție excelentă, la egalitate de puncte cu Steaua și la doar două lungimi în spatele liderului din Urziceni, dar cu un plus de moral firesc: au ajuns

Nimeni nu știe cu exactitate de ce sunt atât de fragile tendoanele, mușchii, meniscurile articulare și, în general, tot ce ajută în activitatea unui fotbalist. Da, chiar nimeni. Nici măcar specialiștii plătiți de club, a căror incapacitate de a gestiona situația devine tragi-comică. În orice unitate, atunci când o treime din personal ajunge să aibă o boală profesională,

Dacă doriți să revedeți… Turnee finale de campionate, europene și mondiale, fără România. Un Mutu care se purta cu selecționerul ca și cu Laura Andreșan. Cea mai teribilă colecție de superstiții din fotbalul modern, alături de cel mai redus bagaj tehnico-tactic al unui selecționer. Nisipul electoral de la meciul cu Danemarca. O echipă națională transformată de facto într-o

Orice ieșire în stradă la Timișoara provoacă emoție. Dacă nu se închidea recent, Radio Europa Liberă ar fi transmis joi seară, pe unde subversive, că în Banat se înregistrează deja 60.000 de victime din dragoste pentru Politehnica. Întreg orașul a fost inundat de sângele violet scurs din rănile poporului polist. Tiranul Sandu și odiosul Kassai sunt deja pe acoperișul Casei

Cum să-l dea afară Dinamo pe Rednic pentru un SMS trimis, dar gonflat de imaginația lui Porumboiu? Și de dorința de revanșă a patronului vasluian față de fostul său angajat. Sigur că antrenorul n-avea de ce să trimită mesaje de acest gen unui om în care știa că nu poate avea încredere. Dar pare fotbalul românesc locul în care se repectă norme, oameni și ierarhii?

Seduși de povestea de Făt-Frumos a CFR-ului, care a crescut în fiecare an cât o echipă normală în cinci, ne-am pierdut uneori simțul critic față de unele întâmplări bizare petrecute în timp la Cluj-Napoca. Renunțarea ușoară la Dorinel sau la Bergodi, transferurile en-gros de fotbaliști, chiar și atunci când echipa mergea bine, și comportamentul la limita autoimploziei din

Fotbaliștii români au devenit trend-setteri în materie de liberă circulație a forței de muncă. De această dată, dinspre campionatele vestice spre Liga I. Iar dacă luăm în calcul numele acestora, Marius Niculae și Tamaș la Dinamo, avem semnul evident al unei schimbări de strategie. Nu doar români, ci români cu cotă europeană. Fripți de atâtea ori cu regii DVD-urilor, Borcea și