Apropierea unui meci cu Bistrița produce în Ghencea fenoneme ciudate. De la pumnul lui Rădoi în deja celebrul geam, la decizia de a renunța la atacantul grec adus gratis, totul se înscrie în logica mai bizară decât în mod normal din Ghencea. Vorbim despre același haos managerial care a făcut, în timp record, din echipa roș-albastră doar o scurtă haltă pentru fotbaliști precum
Penescu ar trebui să-și ia un consilier personal în stare să-i amintească în permanență pe ce lume trăiește. Sigur că răsturnarea unui car cu bani deasupra unui limitat determină adesea reacții ciudate, dar până acum parcă nimeni n-a atins un atât de mare grad al penibilului precum patronul argeșean. Din interes, nimeni nu-i va spune că, prin comportamentul său, se umple de
De la Protasov încoace, nicio echipă românească nu a mai reușit un transfer atât de important precum Rapidul cu Peseiro. Implantul portughezului în Giulești aduce cu sine nu doar valoarea pură din punctul de vedere al profesiei de antrenor, ci și germenii coagulării unei atmosfere de performanță cam pe toate palierele clubului. Astfel, nici nu este de mirare că adversarii din
Victorie la Iași, dar aproape nimeni nu crede în actuala echipă a Stelei. „Dubla” cu Galata sperie și, indiferent de final, va consemna sfârșitul unui ciclu în Ghencea. Fie că va ieși bine, iar actuala echipă se va reinventa, fructificând minusurile de pregătire ale turcilor, fie vom consemna o eliminare prematură din Ligă și taifunul consecutiv și deja anunțat de patron.
În primele două runde, pe stadioanele din România au ajuns cam tot atâția oameni câți asistă la un meci de acasă al Barcelonei. Afirmația, susținută de cifre, a fost publicată în ProSport de ieri. La doar o zi după ce am asistat la marșul câtorva zeci de pensionari înfierbântați de lipsa fotbalului de la TV și am luat act de amenințarea unor creiere vidate cu tăierea
A fost nevoie să se accidenteze vreo trei perechi de fundași centrali ai lui Mourinho pentru ca Rădoi să apară pe prima pagină a Gazzettei dello Sport. Ca variantă de înlocuire propusă de vărul Giovani, nu cerută de stafful milanezilor. Când te bâzâie la cap unul ca Ioan Becali, ce soluții ai? Te prefaci interesat de jucător, temporizezi la maximum, anunți că parcă-parcă l-ai
Cred că dopajul genic nu este eficient. Dar asta nu înseamnă că nu există sportivi care-și injectează ADN în fese”. Axel Kahn, celebru genetician de origine franceză, desenează într-un interviu recent din Le Monde aria de interferență dintre cercetarea medicală de avangardă și performanța sportivă. Pentru domnul Kahn sportul a încetat să existe, lăsând loc spectacolului.
Rednic s-a scos. Din punctul de vedere al împărțirii vinei. Are echipă, dar nu are lot – adică altcineva, în niciun caz el sau fotbaliștii, nu și-a făcut datoria în pauza de vară. Antrenorul-impresar de altădată a fost nevoit să rămână doar la prima calitate în meciul de debut, iar acest fapt perfect normal deja i-a aprins declarațiile. Ei, care luau campionatul după fiecare
Opt echipe a schimbat Adrian Mutu în 12 ani de carieră, cu o perioadă maximă de fidelitate între 1996 și 1998: doi ani și jumătate la FC Argeș. Doar cu Consuelo a rezistat mai mult decarul naționalei! Se plictisește repede, vrea prospături, senzații tari, adrenalină. Și, cum a arătat telenovela Mutu-Roma-Fiorentina din această vară, vrea mulți bani. Cu orice preț și de la cel
Peste o săptămână, ca și astăzi, de altfel, România va fi o țară dusă, în principiu în concediu. Va mișca doar o minge pe câteva stadioane populate doar de sinucigași. Cocteilul caniculă-meciul din Liga I poate aduce coma ceva mai repede decât ingestia unui litru de antigel. În ciuda apatiei generale, cluburile profesează un entuziasm teribil. Pe prima coloană a site-urilor de
Când Mutu a decis să-și prăfuiască jocul și viața la Londra, Chelsea a chemat experții, l-au dovedit, l-au dat afară și apoi în judecată. Iar la patru ani distanță au de primit vreo 12 milioane briliante ca daune. De imagine și nu numai. Când Ganea l-a strâns de gât și l-a cotonogit pe tușierul Mudura, Poli Timișoara și-a luat huliganul la piept, i-a dat să sugă pe perioada
Nimic mai simpatic decât să urmărești expunerea media a pregătirilor echipelor românești pentru noul sezon. Indiferent de ziar, site sau post TV, devine din ce în ce mai clar că ne pregătim de Champions League. Nu doar de participare, ci de câștigarea trofeului. La o adică, dar numai după o intensă suferință, putem accepta o semifinală.
Safin a spus-o clar înainte de semifinale:„Ca să-l bați pe Federer, trebuie să alergi ca un iepure și să lovești decisiv din toate pozițiile”. Fără să-și imagineze că așa ceva ar exista în zilele noastre, rusul l-a descris perfect pe Rafa Nadal.
Safin a spus-o clar înainte de semifinale:„Ca să-l bați pe Federer, trebuie să alergi ca un iepure și să lovești decisiv din toate pozițiile”. Fără să-și imagineze că așa ceva ar exista în zilele noastre, rusul l-a descris perfect pe Rafa Nadal. De altfel, Federer fusese avertizat încă de la Roland Garros, dar atunci zgura a fost o scuză plauzibilă a înfrângerii. Cum spunea și Adrian Marcu, pentru un sportiv care a început sezonul având mononucleoză infecțioasă este o performanță să joace două finale de Mare Șlem. Deci nu Federer a pierdut ieri, ci Nadal a câștigat. Cum? Crescând cu fiecare joc și ajungând la un nivel pe care adversarul său de aseară îl anticipa. Dar nu pe termen scurt, ci pentru următorii ani. Impunându- se la Wimbledon, Nadal conturează profilul fascinant al celei mai puternice națiuni sportive. Spania este campioană europeană la fotbal, îl are în circuitul de Formula 1 pe Fernando Alonso – limitat doar de aspectele tehnice ale mașinii sale, iar în Turul Franței deține titlul prin Contador – în lipsa lui, conaționalul Valverde este văzut ca marele favorit al ediției 2008. Cu adevărat, Viva Espana!
Nu vă simțiti prea serioși pentru fotbalul ăsta intern îngropat din ce în ce mai mult în gunoi? Nu? Atunci vă meritați soarta! Ceilalți, care vă simțiți din altă lume decât cea de pe axa bricheta-valiza, puteți citi mai departe.
Așa cum ați citit, cum ați comentat și cum v-ați indignat și până acum. Fără ca vreunui responsabil din fotbalul intern să-i pese de investiția afectivă și financiară pe care ați făcut-o în industria lor de produs coji de semințe. De floare sau de bostan, după gust. Îndrăznește cineva să afirme un alt rezultat palpabil al unei activități, fotbalul din România, pentru a cărei mediatizare s-a plătit cât o tranșă FMI?
Pițurcă trebuie belit. Dar nu din motivele care au inundat ziarele de la meciul cu Olanda încoace. Ci pentru umflarea în pene ante-turneu final, de la „Nașu”, pe B1: „Ce nevoie să am de un psiholog? Eu îi cunosc cel mai bine pe băieți, sunt și psihologul echipei”. Ceea ce s-a văzut cu ochiul liber marți seară. Pițurcă ar accepta totuși un specialist psiholog lângă
Doar ne-a spus-o clar Arșavin: „Nimeni nu mă cunoaște cu adevărat”. Și erau atâția cunoscători care s-au exprimat hiperbolic în ultimele zile la adresa micuțului rus.
Uitând însă un aspect care l-a păstrat în anonimat până în acest an: inconstanța în evoluții și atitudine. Un termen foarte bine cunoscut, de altfel, până acum, spaniolilor. Și care i-a ținut departe de o mare finală aproape două decenii și jumătate. Au făcut aseară marele pas spre ultimul act în fața unei formații ruse care n-a mai repetat partitura de posesie din sfertul cu Olanda.
Două tâmpenii, deja emanate de gânditorii fotbalului nostru, pot submina munca teribilă depusă până acum de „națională”. Și, luate în serios, pot definitiva opera de distrugere începută de Mutu la penalty.
Prima, cu autor colectiv, suna așa: suntem principalii favoriți la calificare de pe locul 2. Nimic mai penibil: un calcul sumar al hârtiei arată clar că Olanda are prima șansă în întâlnirea directă cu noi, situație în care e suficient ca în meciul celălalt să existe o învingătoare pentru a fi prezenți miercuri pe Otopeni.
A doua, emanată de Lucescu senior: Olanda se teme de fapt de noi, nu de Italia sau Franța. Adevărul este că, deja calificați, van Basten și oamenii lui au toate motivele să tremure la vederea lămâilor mioritice. Nu cumva
Când am văzut defensiva italiană, la al doilea gol al olandezilor, așezată ca la o fruntașă de județ, a fost clar că nu mai trebuie să ne gândim la Italia în termenii „campioană-mondială-înspăimântătoare”. Este doar o formație care și-a pierdut, odată cu Cannavaro, principalul argument, valabil de decenii: jocul defensiv ireproșabil. Teribilele găuri din spate – notați inclusiv ezitările lui Buffon – au anulat din start orice intenție a unei echipe așezate de Donadoni într-o formulă mai ofensivă ca oricând. Să ne așteptăm ca „azzurri” să revină la formula defensivă etapa următoare, împotriva noastră, în condițiile în care vor avea doar varianta victoriei pentru a rămâne în joc? Sau vor păstra ideea de joc, oferindu-ne și nouă șansa de care olandezii lui Van Basten au știut să profite atât de bine? În oricare situație, este cert că avem șansa istorică de a rămâne în cărțile calificării și după al doilea meci al grupei. Cu condiția să ne însușim lecția de pragmatism predată aseară de batavi.
Pițurcă și-a propus un rezultat de egalitate în partida din această seară.
Plecând ca outsideri, chiar ar fi exaltată o altă abordare. De aceea nu ne putem aștepta la mișcări spectaculoase, vizibile marelui public, din partea selecționerului. Va încerca să-i blocheze cât mai rapid pe francezi, chiar în terenul lor, motiv pentru care e posibil ca în primul „11″ să apară Daniel Niculae, mai generos în efort pe faza de apărare decât concurenții săi pe post.
Meciul cu Muntenegru, un test util. Vorbesc serios. Bun, lăsați înjurăturile și mergeți mai departe. La nevoie, căutați pe net meciul sau măcar fazele importante ale primei reprize. Nu, nu cele de la poarta lui Lobonț, ci acelea de pe faza noastră de atac. Au fost câteva, chiar dacă majoritatea, în frunte cu Pițurcă, se declară nemulțumiți de calita
Federalii acționează ca în bancul cu „de ce n-ai șapcă?”. Astfel, au găsi soluția stopării CFR-ului: limitarea numărului de jucători străini înscriși pe foaia de joc. Celelalte acțiuni n-au fost suficiente. Așa se explică și insistența lui Ando pentru Dănciulescu sau Dică.
S-a obișnuit să transfere fotbaliști de valoare, în general din străinătate, și trebuie să păstreze standardul când se orientează pe piața internă. Sigur că intenția șefilor fotbalului vine împotriva Codului Muncii și a liberei circulații a persoanei. Nu ne așteptăm ca ei să fie sensibili la argumente legale. Și nici la cele de logică primară: de ce ar putea, de exemplu, domnul Turcu să ridice blocuri cu o brigadă de taiwanezi și nu ar avea voie să angajeze fotbaliști de aceeași național
Nu e glumă: în mintea lui Pițurcă există cu adevărat ca posibilitate câștigarea titlului european de către naționala pe care a construit-o. Nimic mai tonic! Pentru cei care sunt pregătiți cu diagnosticul psihiatric gata de lipit pe selecționer, un scurt apel la memorie: amintiți-vă morcoveala care-l caracteriza pe Iordănescu înaintea oricărui meci, indiferent de adversar! Era mai bine?! Apropo, nu-i așa că parcă fondul de jucători era mai valoros în perioada multiplelor ratări iordănesciene ale turneelor finale? Pițurcă a reușit și are toate șansele să câștige în continuare, întrucât știe exact pe ce să se bazeze. Din punctul lui de vedere, chiar orice este posibil, iar noi, nație de fataliști, chiar aveam nevoie de un ins care să spargă barierele mentale. Pițurcă nu ține această credință doar pentru el, ci le-o transmite jucătorilor și privitorilor, fiind perfect conștient că motivația și atitudinea sunt poate mai importante decât trăsăturile tehnico-tactice. Două elemente pe care Zidane nu avea cum să le cuantifice în celebra discuție-pronostic cu Nadia.
Englezii au luat cu asalt „Piața Roșie”, unde miroase a revoluție: United este amenințată de Imperiul (lui) Roman
Pentru cei care au crezut mai mult și pentru cei care au investit mai mult în ultimul cincinal. Britanicii au simțit potențialul de business pe care-l are fotbalul jucat doar în ideea de spectacol, pe când rușii știu că acest nu-doar-joc reprezintă un capital poate la fel de puternic ca gazele naturale în afirmarea ca putere continentală.
Taher trage de Bölöni pentru că acesta și-a creat foarte dibaci imaginea de antrenor care are vocația construcției. Fix ce îi trebuie Giuleștiului, încă în tranziție după etapa Lucescu. Ce mai contează că în spatele imaginii mult-prea-seriosului-Loți găsim o singură performanță notabilă, titlul obținut cu Sporting Lisabona, și cam atât? În biroul alăturat, Copos încă își exercită reflexele de acționar majoritar. Poate chiar este încă! Și vrea să-l aducă pe bancă, din vară, pe Malesani, tehnician italian care l-ar ține în marsupiu și pe Vieri. Ar suna atât de bine pentru peluza din Grant, dacă nu am avea de-a face la acest moment doar cu două branduri prăfuite, consumatoare de fonduri, departe de gloria sportivă de altădată! Judecată valabilă și dacă vorbim de Radomir Antic.
Panait, Badea și Drida erau prezentați drept marile transferuri ale Stelei acum două sezoane. De la Vaslui, direct în Liga Campionilor – așa erau anunțați cei trei de către marele conducător din Ghencea. Ca de obicei, realitatea bate trompeta: Panait și Drida s-au întors rapid în lumea lor de mediocri și nici Badea nu se simte prea bine. Ca în cele mai stupide definiții, șefii roș-albaștrilor nu învață nici măcar din propriile greșeli.
Ce să mai vorbim de ale altora. Își umflă în aceste zile piepturile pentru a răcni marile mutări ale verii 2008: Stancu, Szekely și Neagoe. Adică un atacant care n-a mai jucat nimic de jumătate de an, un mijlocaș de la o echipă de locul 8 și un fotbalist de la Mioveni, adică din Liga a II-a. Cu toții chemați să performeze nu în Liga lui Mitică, ci în Liga Campionilor. Și, da, anul acesta, nu peste un cincinal. Exercitând o presiune cu care nu au
Mutu și Chivu sunt niște fotbaliști extraordinari doar prin comparație cu colegii lor de generație din România.
Raportat la adversarii din grupa de la Euro – mulți dintre ei vecini de Serie A – devin ceea ce sunt, de fapt, la bursa fotbalului mare: niște jucători de pluton. Nu e o jignire, ci un punct psihologic de plecare pentru strategia de la turneul final al Euro.
Prin minutul 15, Fane Stoica era foarte prins. Nu de meciul cu Steaua, ci ca să discute la telefonul mobil. Ulterior, camerele TV n-au mai stat pe antrenorul Buzăului. Cantitate neglijabilă, alții au fost ieri în prim-plan. Dar îl putem suspecta că până în minutul 90 a accesat messengerul, și-a verificat contul de pe Hi5 și a urmărit execuția lui Bunică din meciul tur pe youtube. Dacă nu a aflat încă, îi spunem noi că Gloria sa s-a predat într-un mod absolut abject. Dar probabil știa de luni bune, chiar de la patronul său, această știre.
Un câștig cert după derby: putem discuta despre fotbal adevărat, nu despre aspecte colaterale. Țălnar – sau Dinu? sau Rednic? – a simțit că fluturele stelist se prezintă în „Groapă” doar cu o aripă întreagă, cea stângă. Pe dreapta, cuplul de bandă și de conjunctură Nicoliță – Neaga (Mendoza) a fost extrem de ofertant pentru oamenii de atac ai roș-albilor. Și acest punct nevralgic a fost apăsat constant de Pulhac, Munteanu, dar mai ales de Bratu. De aici au venit golurile „câinilor” și a plecat titlul deja antamat din Ghencea.
În ce vremuri trăim! Galeria lui Dinamo a ajuns să strângă bani pe care vrea să-i ofere marcatorului golului decisiv al „câinilor” din meciul cu Steaua. Cei 4.000 de euro reprezintă probabil prețul corect a ceea ce contează cu adevărat pentru cei mai mulți dintre fotbaliștii români ai momentului.
La naiba cu gloria invocată parcă din alte dimensiuni de Cornel Dinu! Este o monedă convertibilă și lumea fotbaliștilor n-a aflat încă? Doar nu ține loc gloria asta de mașini fițoase, femei siliconate și vacanțe extravagante, adevăratele scopuri în sine ale jucătorilor din Liga I! Niciunul dintre ei nu a deschis vreodată o carte de istorie, fie ea și a fotbalului nostru, așa încât la ce ar fi bună faima asta dacă nu se prezintă ca o puzderie de zerouri pe ecranul bancomatului?
Fără Mourinho, Chelsea nu mai are doar morga, ci și trăsăturile de caracter ale unei mari echipe. Aceiași fotbaliști joacă acum în egală măsură pentru rezultat și show. Este atât de tonic, de exemplu, să observi cum Lampard și Ballack își potențează calitățile când toată lumea se aștepta la o perpetuă anulare reciprocă! Numai că, atunci când londonezii revin la vechile obiceiuri ale înghețului prematur al unui scor de 1-0, pedeapsa apare de unde și când se așteaptă mai puțin. Să fim serioși: nimeni nu dădea doi bani pe Benayoun, omul-șarpe care parcă încerca diverse somnifere în prima repriză.
Dacă lui Adrian Mititelu îi va da vreun moment prin cap să blătuiască meciul cu Steaua, ar trebui mai întâi să se gândească la faptul că a fost și el cândva membru al galeriei oltene. Pentru fanii craioveni, mai mult decât victoriile cu Dinamo și Steaua, contează doar atitudinea din teren. Indiferent de scorul final.
Apoi, patronul ar trebui să se uite în jur, până dă cu ochii de Ilie Balaci. Lui, sigur n-ar putea să-i explice cedarea. Și, dacă nu-i va fi de ajuns, să încerce numai să le spună tinerilor fotbaliști care i-au gonflat în acest an orgoliul de patron că, la meciul de după-amiază, trebuie să se dea la o parte!
Pentru a înțelege momentul-cheie al meciului de aseară trebuie musai să mergeți la Barcelona. Să vă programați un tur al „Camp Nou” și, odată ajuns jos, pe gazon, să vă rotiți privirea în înaltul tribunelor goale. Senzația de ușoară amețeală este inclusă în prețul plimbării. Ei bine, apoi imaginați-vă acele locuri ocupate de fani dornici să spele într-o seară rușinea unui sezon întreg. Și un jucător al adversarei pus să bată penalty în minutul 2. Cristiano Ronaldo să te cheme și nu prea ai altă șansă decât ratarea!
Moral, CFR probabil că ar merita să câștige campionatul. Pe jocul prestat și atitudinea de-a lungul campionatului, este însă sigur meritată ocuparea unuia dintre cele două locuri de Ligă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER